Raspunderea juridica in practica relatiilor publice

Raspunderea juridica in practica relatiilor publice

'Legea este ca o capcana de soareci, usor de intrat, dar greu de iesit'

Francis Maitland Balfour

'Legea reprezinta rezultatul final al intelepciunii oamenilor, care actioneaza dupa experienta umana spre binele publicului'

Samuel Johnson, Miscelannies

Practicienii de relatii publice pot fi implicati in procese civile sau penale ca rezultat al activitatilor de comunicare in interiorul organizatiei dar si in afara acesteia.

Redactarea si transmiterea de mesaje catre mass-media netinand cont de legislatia existenta (declararea unei persoane ca fiind vinovata cand inca nu s-a pronuntat instanta de judecata, publicarea de fotografii fara acceptul persoanei, transmiterea unor neadevaruri, calomnia, incalcarea dreptului la intimitate, defaimarea, incalcarea dreptului de autor, etc) pot atrage specialistul in relatii publice in litigii.

Unul din mijloacele de protectie este ca orice material de relatii publice destinat mass-media sa aiba avizul compartimentului juridic din organizatie.

Preventiv, trebuie cunoscuta responsabilitatea individuala pentru actiunile desfasurate. Principiul 'Am facut numai ce a zis seful' nu exclude responsabilitatea practicianului in fata legii.

O simpla formulare de genul 'presedintele companiei X e grav bolnav' in loc de 'presedintele companiei X are probleme de sanatate' poate duce la scaderea pretului actiunilor la bursa cu implicatii negative importante in activitatea firmei.

Practicianul de relatii publice poate merge pana la limita incalcarii legii, dar in nici un caz nu trebuie sa o incalce cu buna stiinta.

Darea de mita in scopul obtinerii unor informatii privilegiate in favoarea organizatiei, sau luarea de mita pentru transmiterea unor informatii despre organizatie sau membrii ei, pot fi subiecte de litigii in instantele judecatoresti.

Nu trebuie uitat faptul ca serviciile de informatii, alte organisme ale statului, preiau din mass-media si pot folosi informatiile incriminatoare ca baza a anchetelor legate de incalcarea legii. Astfel, declaratiile, interviurile, comunicatele de presa trebuie atent construite, astfel incat sa nu iasa din sfera legalitatii.

Comunicarea globala presupune si cunoasterea legislatiei specifice in tarile unde compania isi desfasoara activitatea, altfel mesajele transmise pot fi interpretate ca fiind delicte.

O reclama pentru creme de fata in care apare poza cu o femeie musulmana fara val pe fata, difuzata de o revista de specialitate intr-o tara musulmana poate antrena un litigiu juridic deoarece in anumite tari este interzisa aparitia in public, sau publicarea unor fotografii ale femeilor musulmane cu fata descoperita.

Cea mai importanta protectie pentru un specialist in relatii publice consta in capacitatea a recunoaste gradul de pericol la care se poate expune si a lucra impreuna cu un consilier juridic.

Articolul 10 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza libertatea de a exprima opinii, de a primi sau transmite informatii si idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.

Specialistul in relatii publice trebuie sa stie ca exercitiul acestui drept poate fi insa "restrans" de autoritatile interne, dar numai cu respectarea conditiilor prevazute limitativ in paragraful 2 al articolului 10.

Termenul "restrangere" include orice masura prin care, in orice fel, exercitiul libertatii de exprimare sufera un amestec din partea autoritatilor.

Pentru ca o "restrictie" sa fie conforma cu articolul 10 paragraful 2 din CEDO, ea trebuie sa indeplineasca cumulativ trei conditii:

i)          sa fie prevazuta de o lege interna publica si formulata in termeni clari si precisi astfel incat modalitatea de aplicare a legii sa fie previzibila;

ii)       sa fie luata pentru a proteja una din urmatoarele valori: securitatea nationala, integritatea teritoriala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau drepturilor altora, impiedicarea divulgarii de informatii primite confidential sau mentinerea autoritatii si impartialitatii puterii judecatoresti'. Aceasta lista este limitativa, alte valori/interese de protejat nu se accepta;

iii)            sa fie "necesara intr-o societate democratica". Potrivit jurisprudentei Curtii termenul "necesar" presupune "o nevoie sociala imperioasa, de neinlaturat." (intre altele, cazurile Sunday Times vs. UK, Observer si Guardian vs. UK).