RAPORTURILE SOCIETATII CIVILE CU POLITIA

SECTIUNEA 1

PERCEPTIA PUBLICA ASUPRA POLITIEI SI POLITISTULUI INAINTE SI DUPA EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989

Paragraful 1

PERCEPTIA PUBLICA ASUPRA POLITIEI SI POLITISTULUI INAINTE DE DECEMBRIE 1989

Categoriile 'politie', ca institutie, ca organ central al administratiei de stat si 'politist', ca functionar in acest aparat, au fost percepute in mod diferit de catre populatie. Modul de a privi diferit este conditionat de    apartenenta celui care priveste, la una sau alta dintre categoriile socio-profesionale.

Societatea nu reprezinta si nici nu a reprezentat in celalalt regim, un tot unitar, aceasta desi s-a incercat uniformizarea tuturor categoriilor si claselor sociale intr-una singura in care 'omul nou' aparea multilateral pregatit in manifestarile sale. Aceasta, deoarece omul este diferit de ceilalti indivizi din societate din punct de vedere bio-psiho-social. In functie de pregatirea acumulata in institutiile de educatie si invatamant, in functie de influenta familiei si de vocatie, individul penetreaza o categorie socio-profesionala in care, pe baza relatiilor interpersonale si profesionale, incearca integrarea. Odata integrat, el se manifesta, traieste si gandeste de pe pozitia categoriei din care face parte. Bineinteles, privitor la un obiect sau fenomen social, el il percepe in mod diferit fata de un alt individ dintr-o alta categorie socio-profesionala, inferioara sau superioara.

Deci, politia si politistul, in manifestarile lor pot fi vazuti si tratati in mod diferit, de la o categorie socio-profesionala la alta. Activitatea lor este perceputa in mod diferit de catre un profesor sau un zidar. Profesorul, de exemplu, sesizeaza la politist aspecte pe care pregatirea lui, cunostintele acumulate, I le pot oferi, pe cand un zidar sesizeaza in mod superficial si abstract, aceleasi manifestari ale subiectului, din prisma cunostintelor sale.

In perceptia publica a politiei si a politistului, va trebui sa avem in vedere trei aspecte si anume:

a.- politia si politistul ca instrument al partidului;

b.- politia ca organ cu atributii specifice politienesti;

c.- situatia reala a politiei romane inainte de decembrie 1989.

Vom analiza fiecare dintre aspecte in parte.

a.- Politia si politistul vazute ca instrumente ale partidului

Nu se poate afirma faptul ca militia care a servit in perioada stalinista intereselor comunistilor in activitatea de schimbare a vechiului regim si inlocuirii lui cu cel socialist, a fost foarte bine vazuta de catre populatie. Metodele noilor autoritati erau dure, s-au creat abuzuri, au fost inchisi opozanti ai regimului etc. Astfel ca s-a creat o teama fata de autoritati si implicit fata de militie. Aceasta teama s-a transmis din generatie in generatie si abia dupa 22 decembrie 1989 putem spune ca aceasta a disparut, in unele situatii constatandu-se chiar un fenomen invers.

Mai tarziu, in perioada deceniilor 8-9, in conditiile crizei economice a societatii comuniste, cei care se aflau in fruntea tarii s-au folosit de politie si de celelalte organisme ale statului pentru apararea sistemului si conservarea sistemului in sine. Am vazut ca una dintre nemultumirile cadrelor de politie consta in obligatia executarii altor atributiuni care nu intrau in sfera de competenta a politiei, deci activitatile pe linie de agricultura, industrie etc., erau tocmai realizate in acest scop si au creat nemultumiri, nu numai in interiorul dar si in exteriorul institutiei.

In aceasta perioada, de criza economica ce a zguduit intregul sistem socialist, unele abuzuri sau acte de coruptie ale unui mic procent din randul functionarilor acestui aparat, au fost generalizate de populatie, creand nemultumiri. Dar nu au existat posibilitati de combatere si condamnare a acestor abuzuri (nu exista nici libertatea presei) si de fapt, autoritatile nici nu aveau interesul sa popularizeze aspectele negative comise de catre unii politisti. Politia trebuia sa apara ca un organism perfect si incoruptibil. Coruptia a existat, dar la un nivel foarte inalt, fara insa a fi implicati simplii lucratori din aparat care-si desfasurau activitatile in baza si in executarea legii.

Neexistand astfel posibilitatea de-a protesta in mod public, ori in justitie, cetatenii si-au manifestat nemultumirile prin diferite forme, cea mai originala fiind raspandirea bancurilor cu politisti.

b.- Politia vazuta ca organ cu atributii specifice politienesti

Sub cel de al doilea aspect constatam faptul ca din punct de vedere profesional, cu toate lacunele provocate de neajunsurile muncii de politie, de lipsurile unei legislatii incoerente, de lipsa dotarii tehnico-materiale, etc. politia si-a facut datoria de aparatoare a proprietatii de stat si a cetatenilor. Au fost astfel rezolvate cazuri deosebit de grave si cu toate ca nu exista o transparenta reala a activitatilor desfasurate de politie (s-a interzis intr-o vreme, elaborarea oricaror filme sau carti despre activitatea politiei), acestea au fost aduse la cunostinta publicului, crescand prestigiul institutiei. Astfel, presa scrisa, in general cotidianul 'Scanteia', in perioada cuprinsa intre anii 1978-1989, publica rubrica 'Faptul divers' in care erau prezentate cazuri deosebite solutionate cu mult profesionalism de catre politistii romani. Se organizau intalniri periodice cu cetatenii in sali de cinematografe, case de cultura, unde se prezenta cazuistica, uneori chiar si infractorii prinsi.

Daca politia, in intelesul de instrument al puterii comuniste era privita cu teama de populatie, din al doilea punct de vedere, institutia s-a bucurat de respect.

Populatia totusi a reusit sa faca distinctia intre cei care au umbrit, prin intreaga lor comportare, imaginea politiei romane si politistii onesti, cei multi care faceau parte din ea, aceasta deoarece politia a avut si oameni care isi iubeau meseria, sufereau pentru ea si stiau sa si-o faca in virtutea functiei lor, respectand o singura lege, cea a adevarului. 'Uscaturile nu reprezentau padurea'.

Pe acest fond de puternice contradictii social-politice si economice, are loc ceea ce va ramane in istoria Romaniei, Revolutia din decembrie 1989, care apare ca un sfarsit al militiei dar in acelasi timp o geneza a politiei romane, o politie a statului de drept, solida si incoruptibila.

S-au scris si s-au spus multe lucruri in presa si toate mijloacele mass-media din tara si din lume, despre Revolutia Romana. Au fost emise fel de fel de teorii, plecandu-se de la negarea existentei acesteia si pana la acordarea de diferite denumiri, care mai de care, exprimand unul sau mai multe puncte de vedere.

Unii autori sau oameni politici I-au spus 'lovitura de stat' iar altii 'miscare populara'. S-au sustinut de asemenea idei potrivit carora 's-a FURAT Revolutia', omitandu-se faptul ca cei care au participat, direct sau indirect la ea si au trait-o pe viu, au poate parerea lor proprie.

Nu ne propunem teoretizarea acestei probleme deoarece sunt destui in masura sa o faca. Totusi, Revolutia din decembrie nu trebuie in nici un fel negata, deoarece in acest mod s-ar intina memoria celor cazuti pentru infaptuirea idealurilor ei si carora le vom pastra vesnica recunostinta. Aceasta cu atat mai mult cu cat intre eroii cazuti in decembrie se afla si politisti, reprezentanti ai unei institutii aflata in mijlocul focului Revolutiei.

Istoria atesta faptul ca politia, fiind depozitara unor informatii din care rezulta degradarea regimului politic, imoralitatea, coruptia unor lideri si cauza nobila, progresista a unor miscari de opozitie, aceasta a fraternizat cu revolutionarii ajutandu-i efectiv sa realizeze schimbarile social-politice necesare. Lucrand in domeniul informativ, politia, in perioada premergatoare Revolutiei din decembrie, a obtinut informatii concrete in legatura cu starea de nemultumire a populatiei si posibilitatea izbucnirii unor manifestatii violente. S-a raportat aceste probleme la nivel central, ar nu li s-a acordat atentia cuvenita, lucru care a facut ca in momentele revolutionare, aceasta institutie sa treaca neconditionat de partea poporului.

Intre gradul de organizare al institutiei, intensitatea activitatilor sale si gradul de dezvoltare al vietii sociale, a existat o stransa legatura. Observand aceasta relatie, juristul francez M. Feriger explica transformarile pe care le-a suferit politia, institutia politieneasca de-a lungul vremurilor, in sensul ca a urmat liniile civilizatiei cu o fidelitate atat de scrupuloasa, incat pare a se confunda cu ea. Este si cazul politiei romane care s-a dezvoltat si perfectionat in pas cu societatea iar daca aceasta din urma a reclamat schimbarea, ea trebuia sa se produca si in politie. De aceea consideram momentul 22.12.1989, extrem de important in istoria acestei institutii.

c.- Situatia reala a politiei romane inainte de 22.12.1989

Pe fondul existentei unei puternice crize economice, morale si chiar ideologice a sistemului socialist, in genere, in Romania creste starea de nemultumire a populatiei. Lucrarile Congresului al XIV-lea al P.C.R., incheierea acestora si realegerea presedintelui Nicolae Ceausescu in functia de secretar general, au avut menirea sa adanceasca tensiunile sociale, in conditiile in care climatul politic din tarile est-europene era tot mai favorabil inlaturarilor dictaturilor comuniste, regimurilor tiranice. Drept urmare, in acest tari au loc schimbari masive si reforme politico-ideologice, situatie in care Romania, refractara la asemenea transformari, ramane izolata. Conducerea politica a acelei perioade nu a inteles sau nu a vrut sa inteleaga necesitatea istorica a schimbarii iar aparatul represiv al dictaturii devenea tot mai puternic.

Nu ne vom pronunta in legatura cu existenta sau inexistenta unui scenariu dinainte pregatit al evenimentelor din perioada analizata dar cert este faptul ca Revolutia din decembrie 1989 a avut un puternic caracter popular, iesind in strada populatia chinuita si saracita a tarii.

La Timisoara au avut loc primele manifestatii ostile regimului comunist, pe fondul unui comportament deosebit de violent si agresiv al unui grup de persoane turbulente care s-au dedat la devastari si distrugeri de magazine in zona centrala a municipiului. Aceste actiuni au reclamat interventia legala a organelor de ordine, care insa nu a folosit armamentul si munitia din dotare.

Evenimentele insa iau amploare si trupele interne sunt batute si dezarmate. Apar astfel primii morti. Nefacand fata in aceste imprejurari deosebite, la ordinul organelor de partid, fortele de odine sunt completate cu unitati ale armatei din garnizoana Timisoara, care fiind atacate (inclusiv cu focuri de arma), s-au vazut nevoite sa riposteze.

Efectivele politiei au fost astfel agresate, multe elemente recidiviste sau predispuse infractional abia asteptand rafuiala cu institutia si oamenii ei. In conditiile in care persoanele turbulente distrugeau si jefuiau bunurile statului si ale poporului, prin lege politistii erau obligati sa intervina pentru oprirea haosului instaurat. Asa se explica faptul ca politia a actionat inca din primele zile ale evenimentelor de la Timisoara iar cand pe data de 17 - 19.12.1989 au iesit in strada muncitorii din intreprinderi si populatia adevarata a municipiului banatean, politia locala a fraternizat cu acestia neconditionat, cu toate ca inca in fruntea tarii se afla Ceausescu.

Fiind militari si in acelasi timp avand obligatia reglementata legal, de-a executa in mod neconditionat ordinele comandantilor si aflandu-se cu efectivele in stare exceptionala, politia si functionarii ei au trebuit sa actioneze in zilele de 21 si 22.12.1989 in sensul apararii regimului comunist. De fapt si in suprastructura institutiei se aflau comandanti care    erau direct interesati in mentinerea vechiului regim si care in acele zile au actionat ca atare. A nu executa ordinele primite de la acestia inseamna practic insubordonare, fapta care atragea inculparea neexecutantului.

Asa se face ca efectivele politiei (fostele militii) s-au aflat in punctele fierbinti ale Capitalei in ziua de 21 decembrie unde au actionat fara a folosi armamentul si munitia din dotare.

Si de acolo din dispozitivele organizate si ordonate, politistii au incercat tot timpul dialogul cu manifestantii, cu oamenii iesiti in strada, deoarece ei le cunosteau cu adevarat problemele si necazurile.

Si totusi conducatorii tarii refuzau si in ceasul al doisprezecelea, dialogul cu manifestantii. In aceste conditii, in dimineata zilei de 22.12.189, populatia Bucurestiului iese din nou in strada infaptuind practic Revolutia romana.

Paragraful 2

PERCEPTIA PUBLICA SI ASUPRA POLITIEI SI POLITISTULUI DUPA DECEMBRIE 1989

Fuga lui Ceausescu a determinat, pentru o scurta perioada de timp un vid de putere si autoritate, instalandu-se practic haosul in tara.

Politistii, inca din primele ore ale zilei de 22 decembrie, in toata tara, cu banderole tricolore la mana, au iesit in strada sa-si faca datoria. Trecusera de partea Revolutiei, asa cum de altfel au declarat in direct pe postul national de televiziune, cei ramasi la conducerea institutiei. Unii au murit si sunt eroii nostri. Ei vor ramane in cartea de aur a politiei romane.

Se petrece insa un fenomen ciudat si inca neclarificat pana in prezent si anume, dezinformarea populatiei tarii prin stiri false, neadevarate si neverificate emise pe postul de televiziune, informatii in legatura cu desfasurarea evenimentelor revolutionare. Astfel, datorita unor asemenea dezinformari la Sibiu s-a reusit provocarea unui conflict local intre armata si trupele de interne. S-a tras in sediul Inspectoratului judetean de politie cu toate categoriile de armament aflate in dotarea unitatilor militare din garnizoana.

Angela Bacescu in cartea sa "Romania din nou in calea migratiilor barbare" la pagina 180 referitor la aceste evenimente mentiona : "A fost cel mai cumplit macel. Intr-o singura zi au fost impuscati 26 de ofiteri si subofiteri de militie si securitate. Au fost arestati in mod ilegal, fara mandate, sute de ofiteri, retinuti intr-o unitate militara, maltratati, multi dintre ei au decedat dezbracati pe ciment in acel bazin din curtea unitatii militare 01512. Au fost omorati cu o cruzime inimaginabila insotitorii, cu caini politisti cu tot."

Asa cum se cunoaste, in aproape toate orasele tarii, manifestantii au intrat in sediile organelor de politie unde au fost intampinati de cadre de comanda si de alti ofiteri. S-a evitat astfel orice fel de conflict si in primul rand, folosirea armamentului si a munitiei din dotare. Dar in unele localitati intrarea in sediile de politie s-a facut prin forta, in majoritatea cazurilor actionand persoane care au avut de-a face cu institutia in timpul regimului trecut si la incitarea perceputa la televiziune. Astfel, amintim macelul de la    Cugir, unde un ofiter de politie a fost maltratat in strada in mod bestial de catre infractori, incendiat dupa care un revolutionar pasnic i-a taiat o ureche si a mancat-o in fata multimii. Apoi macelul de la politia din Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, atacul asupra sediului politiei din Caransebes, Cisnadie, Covasna sau Braila.

Cu aceasta ocazie, fara a percepe valoarea reala a unor activitati de politie anterioara evenimentelor relatate, elementele turbulente indeosebi cele cunoscute cu antecedente penale, au incercat si reusit in buna parte sa distruga evidente sau bunuri de o deosebita valoare.

Astfel, ca au fost distruse cladiri ale sediilor politiei, au fost incendiate autovehicule din dotare, evidente operative si criminalistice, dosare de cercetare penala, fise de evidenta a populatiei, dar ce este mai important si in acelasi timp condamnabil, au fost luate, pe nedrept, vieti omenesti.

In mod just, acestia au considerat ca fiind drept si umanitar, faptul de-a elibera toti infractorii aflati in aresturile inspectoratelor judetene de politie, lucru care a dus la exacerbarea imediata a fenomenului infractional.

Cu toate ca s-a dat ordin unitatilor de politie sa intre in sedii, fiindu-le sigilate rastelele cu armamentul si munitia din dotare de catre armata, caruia i s-a subordonat, la televiziune se continua incitarea la omor deosebit de grav. Astfel ca sunt retinute cadre in unitati, multe dintre acestea fiind tinute sub foc zile si nopti, in loc sa fie sprijinite in identificarea celor care devalizasera reteaua comerciala a multor orase din tara, la identificarea criminalilor, sa-i descopere pe teroristii care trageau in populatie. S-a tras de asemenea in apartamentele unor cadre apartinand M.I., au fost vanati pe strada, arestati si multi politisti linsati sau impuscati fara somatie. "Primeam telefoane disperate - declarat un ofiter M.I. - in unitati din partea membrilor de familie ale unor cadre (care erau deja arestati), deci ne sunau sotiile, batranii sau copiii, spunandu-ne ca la usa lor sunt cetateni violenti care lovesc, vor sa patrunda pentru a-i omori".

Din momentul cand toata lumea, in mod dirijat, era impotriva cadrelor M.I., toti din armata au rasuflat usurati. Desi s-a incercat crearea unui conflict intre armata si M.I., acesta practic nu a avut loc la un nivel national, astfel ca politia, in colaborare cu unitatile armatei din tara a actionat in functie de ordinele primite din partea noii puteri revolutionare, dovedindu-se a fi alaturi de poporul care a infaptuit Revolutia, contribuind in buna masura la triumful ei.

In ceea ce priveste perceptia populatiei vis--vis de activitatile desfasurate de politie in zilele revolutionare, sunt necesare unele clarificari.

Explozia de nemultumire a populatiei in zilele fierbinti ale Revolutiei, alimentata si de influenta nociva a unor elemente turbulente, recidiviste, agresive, a creat o repulsie fata de organele de politie si in general fata de orice organ cu atributii coercitive si represive.

Privita sub aspect juridic, problema referitoare la stabilirea vinovatiei celor care au participat prin diverse actiuni sau inactiuni, la reprimarea manifestatiilor revolutionare din perioada mentionata, este foarte dificila si foarte greu de abordat. Pentru a analiza cu mai multa obiectivitate acest aspect, este necesar sa luam in calcul faptul ca in imprejurarea respectiva, orice militar avea obligatia clara sa execute ordinul. In aceasta situatie militarii aflandu-se sub o gresita informare au fost pusi intr-o situatie deosebita. A executa ordinul insemna reprimarea manifestantilor, a nu executa ordinul, insemna inculparea pentru insubordonare. Acestea cu toate ca marea lor majoritate erau cu sufletul alaturi de revolutionari.

Dupa momentul 22 decembrie 1989, dupa ce politia a trecut in mod oficial de partea poporului liber, atat prin declaratiile conducatorilor institutiei, facute pe postul national de televiziune, la radio sau in presa cat si prin actiuni concrete de mentinere a ordinii si linistii publice, populatia incepe sa aiba din nou incredere in institutie si functionarii sai.

Astfel, in perioada 22 - 30.12.1989 se reprimeau la I.G.P. ordine din partea conducerii provizorii a statului in legatura cu interventia politiei in diferite puncte ale Capitalei, de asemenea la sediile unitatilor de politie se primeau zilnic telefoane, prin care se semnalau diferite fenomene de pe raza Bucurestiului.

Iata deci ca de la inceput existau suspiciuni in legatura cu atasamentul politiei la cauza Revolutiei, treptat se realizeaza, la nivelul diferitelor categorii socio-profesionale, o noua optica, o noua perceptie, una pozitiva, care se va cristaliza si imbunatatii in perioada postrevolutionara.

Mentionam ca de exemplu, stirea din cotidianul "Romania libera" despre faptul ca in ziua de 22 decembrie, masinile militiei carau arestati la sediul I.G.P. si ca din acest comandament principal al militiei romane, se dirijau inca masuri represive, lucru absolut neadevarat si totodata nedocumentat. Sau stirea din cotidianul "Adevarul in libertate" nr.5/1989, in care se scria despre faptul ca elevii de la Scoala de ofiteri a M.I. Baneasa, trageau in populatie din sediul C.C.-ului cu mortiere, cu toate ca acestia nu se aflau in acel lor si nici nu aveau asemenea armament in dotare. Bineinteles ca aceasta stire publicata intr-un cotidian cu raspandire si difuzare nationala a creat o imagine negativa institutiei, cu toate ca ulterior s-au dezmintit aceste stiri false.

In acest fel, modul de perceptie al populatiei fata de activitatea politiei si fata de institutie, in general, a fost influentata in mod negativ, existand astfel in diferite medii suspiciuni cu privire la activitatile executate in perioada evenimentelor revolutionare, suspiciuni care vor persista si in anii urmatori, creand in comportamentul cadrelor acea "timorare" in legatura cu care s-au spus atatea.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, situatia reala a politiei se poate caracteriza printr-un dinamism neintalnit in perioada regimului comunist. Aceasta stare de fapt poate fi motivata in principal de urmatoarele cauze:

cresterea fenomenului infractional;

neajunsurile muncii de politie;

alte cauze.

Deci pentru a intelege mai bine situatia reala a politiei si a politistului dupa decembrie 1989, sa luam fiecare dintre cauzele mai sus mentionate in parte:

Cresterea fenomenului infractional

Fenomenul infractional ca stare de fapt nu numai ca a cunoscut valente ridicate fata de perioada anterioara lui decembrie 1989, dar a cunoscut in acelasi timp si o diversificare a modului de operare ingeniozitatea pregatirii comiterii faptelor infractionale, crescand in acelasi timp si valoarea pagubelor materiale pricinuite statului, persoanelor fizice si patrimoniului.

Analizand statisticile existente constatam cresterea fenomenului infractional in toate domeniile muncii de politie.

Neajunsurile muncii de politie

Prin munca de politie intelegem ansamblul activitatilor (secrete si nesecrete) desfasurate de catre un politist in timpul exercitarii atributiunilor de serviciu sau in afara acestora, in scopul cunoasterii unor stari de fapt date care au ca interes, buna desfasurare a activitatilor specifice, documentarea unor activitati ilegale ale raufacatorilor, strangerea probelor pentru tragerea la raspundere penala sau contraventionala a acestora, apararea ordinii de drept.

Pe langa cele cateva aspecte aratate mai sus, sustinem faptul ca neajunsurile muncii de politie rezida din urmatoarele aspecte:

lipsa unei legislatii concrete;

lipsa dotarii tehnico-materiale;

carente in pregatirea profesionala.

Vom discuta despre fiecare in parte:

Lipsa unei legislatii concrete.

Motivul principal al acestei stari de fapt mentionat mai sus constituie lipsa unor legi menite in primul rand sa coordoneze activitatea politistului si apoi sa o controleze.

Este necesara in primul rand completarea cadrului legislativ cu precadere cel care sa vizeze protectia politistului. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in conditiile cresterii ratei infractionalitatii o interventie hotarata a "omului legii" este absolut indispensabila.

Principiul statului de drept, principiul prezumtiei nevinovatiei, pana la proba contrara, respectarea drepturilor omului, in acest moment sunt primordiale, reprezentand litera si spiritul legii.

Legile si celelalte acte normative, carora nu li s-au adus nici o imbunatatire, sunt invechite, neadaptabile la situatia reala. Cele adoptate si promulgate sunt ambigue, necorespunzand in mare masura realitatii obiective si care nu pot fi aplicate in practica si sunt aplicate cu greutate, lasand loc de interpretare.

Cele prezentate mai sus nu trebuie sa conduca la generalizare. Dimpotriva, au fost adoptate si aplicate cu succes o serie de legi care s-au dovedit a fi bune dupa model occidental, care au creat stari de spirit pozitive. A fost elaborata Constitutia Romaniei, legea fundamentala a statului de drept, car reprezinta stalpul democratiei.

Lipsa dotarii tehnico-materiale.

Aceasta reprezinta o cauza principala care a dus la cresterea fenomenului infractional, creand neajunsuri in munca de politie. Pana in decembrie 1989 am vazut faptul ca nu se prea acorda atentie dotarii politistilor cu baza tehnico-materiala, fapt care a provocat greutati in munca si nemultumiri in randul cadrelor.

Ascunderea criminalitatii sub forma neinregistrarii plangerilor si reclamatiilor cetatenilor, precum si nepedepsirea acelora care le-au lezat interesele, a determinat explozia fenomenului infractional actual.

Unul dintre cele mai necesare elemente din dotarea politistilor este masina de serviciu. Nu insistam asupra importantei si utilitatii ei in munca de politie dar mentionam faptul ca ele nu satisfac necesitatile existente, in conditiile cresterii infractionalitatii.

Tehnica inseamna si dotare cu statii de emisie-receptie care si ele lipsesc din dotarea politistilor sau daca exista, ele nu pot acoperi intregul personal aflat in serviciu.

De remarcat faptul ca azi, diferite societati comerciale si-au achizitionat aparatura de comunicatii ultramoderne, pe care o folosesc in scopuri minime iar politistii care asigura buna desfasurare a activitatilor acestora folosesc tehnica invechita.

Carentele in pregatirea profesionala.

In cursul anului 1995 s-a procedat la reorganizarea compartimentelor si serviciilor politiei romane, atat la nivel central cat si local. Astfel, s-au infiintat servicii noi (Serviciul de combatere a crimei organizate), s-au schimbat denumirile unora, au aparut functii noi, s-a procedat intr-un fel la modernizarea institutiei, ca o necesitate acuta in noile realitati romanesti.

Valul de modernizare a cuprins si institutiile de invatamant apartinand Ministerului de Interne. Astfel, Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", scolile de subofiteri si liceele militare de politie noi infiintate, au menirea de-a forma vajnici aparatori ai legii, ai drepturilor si libertatilor cetatenesti in statul de drept.

Alte cauze

Viata politistului dupa Revolutia din decembrie 1989 a devenit mai alerta si datorita altor cauze, nu numai datorita cresterii infractionalitatii ori neajunsurile muncii de politie. Expresia "alte cauze" consta in:

evolutia vietii social-politice;

activitatea presei si a altor mijloace de comunicare in masa.

In concluzie liberalizarea presei si a mijloacelor mass-media din Romania anilor '90 - '96, poate fi caracterizata drept una dintre marile realizari in procesul democratizarii al tarii si a politistului, dovedindu-se a fi cu adevarat a patra putere in stat.

Situatia reala analizata mai sus duce la concluzia ca viata politiei si a lucratorilor ei s-a schimbat in multe privinte, fata de cea anterioara Revolutiei. Este o schimbare in bine, pe fondul unor mutatii pozitive care au avut loc, au si suntem convinsi ca vor avea loc in societatea romaneasca si care nu pot decat sa formeze o imagine cat mai buna a politistului si a politiei.

Profundele schimbari democratice din viata politica si sociala a Romaniei au deschis calea spre instaurarea statului de drept.

Din acest punct de vedere notiunea de stat juridic se prezinta ca un ansamblu de norme, reguli care stau la baza constituirii si activitatii unei institutii, organizatii etc.

Functia de politist desemneaza totalitatea activitatilor si sarcinilor publice care trebuie sa fie indeplinite de cei care lucreaza intr-o institutie publica. In aceasta ordine de idei politistul are conferite pentru indeplinirea sarcinilor profesionale si drepturi personale (dreptul la remuneratie, la indemnizatia familiei, de mutare, de instalare, de concediu, la asistenta medicala, la concediu de studii sau de boala etc.).

Dintre obligatii amintim:

a.- Obligatii profesionale:

exercitarea functiei;

subordonarea ierarhica;

interdictia cumulului de functii sau private;

respectarea legalitatii;

impartialitatea si neutralitatea;

pastrarea secretului de serviciu;

pregatirea profesionala permanenta.

b.- Obligatii personale.

Din aceasta categorie fac parte obligativitatea politistului la cinste, corectitudine, demnitate, obligatia de-a interveni in scopul prevenirii sau constatarii unei infractiuni, de-a nu parasi localitatea etc.

In incheiere putem aduce in evidenta o reflectie: "Nici unei profesii nu i se impune atata lipsa de libertate ca profesiei de politist alaturi de relatii (desi liber consimtite, totusi foarte reale) de subordonare si de comanda fata de conducere, de exemplu, obligatia fata de dreptate si lege, obligatiile dure de serviciu reflectate in acte normative, care patrund in viata de familie, obligatia de lupta cu sacrificiul vietii si multe altele", spunea un reprezentant german la o Conferinta Internationala INTERPOL.

Paragraful 3

ASPECTE REZULTATE DIN ANALIZA UNOR SONDAJE DE OPINIE

Imediat dupa decembrie 1989 dar mai ales in anii care au urmat, IRSOP, CURS si alte institutii pentru sondarea opiniei publice, dar si Serviciul de prevenire a criminalitatii au realizat o serie de sondaje de opinie care au avut ca finalitate obtinerea unor date referitoare la perceptia publica asupra politiei si politistului inainte si dupa 1989.

Aceste sondaje au fost prelucrate si de mine astfel ca voi arata mai jos care au fost rezultatele, precizez ca sondajele de opinie au fost nominalizate la bibliografie, iar analiza lor o voi face in functie de intrebarea adresata.

Sondajele de opinie au fost realizate in perioada 1991-1995 pe un esantion reprezentativ la nivelul intregii tari.

La prima intrebare referitoare la parerea subiectului despre actuala politie, se constata faptul ca 4 dintre medici au raspuns "foarte buna", 3 "buna" , 1 "satisfacatoare" iar unul are o parere "proasta". Cadrele didactice s-au exprimat astfel: 2 considera politia "foarte buna", 3 "buna", 1 "satisfacatoare" respectiv 1 "proasta". In ceea ce priveste categoria ziaristilor, nici unul nu a avut o apreciere "foarte buna", 6 din ei raspunzand "buna" iar 3 "proasta". Nici patronii nu au avut aprecieri "foarte bune" la adresa actualei politii, 5 dintre ei raspunzand doar "bine", 2 "satisfacatoare" iar 2 au avut o parere "proasta". In fine, 2 pensionari au apreciat "foarte buna" actuala politie, 4 "buna", 2 "satisfacatoare" si 1 a avut o parere "proasta".

La intrebarea nr.2, cele 54 de persoane au raspuns in felul urmator: 5 dintre medici considera ca atitudinea politiei fata de cetateni s-a "imbunatatit", 2 ca "a ramas aceeasi", 2 ca ea "s-a inrautatit". 4 dintre studenti au apreciat ca atitudinea politiei s-a "imbunatatit", 4 ca ea "a ramas aceeasi" si una ca s-a "inrautatit". Dintre cadrele didactice chestionate 7 au fost de parere ca atitudinea politiei "s-a imbunatatit", una ca "a ramas aceeasi" si una a exprimat faptul ca ea s-a "inrautatit". Ziaristii au considerat ca atitudinea "s-a imbunatatit" (4 subiecti), ca "a ramas aceeasi" (3) si ca "s-a inrautatit" (2). Dintre patronii chestionati, 4 au scris "s-a imbunatatit" iar 5 "a ramas aceeasi". La randul lor, 5 dintre pensionari sunt de parere ca atitudinea politistului "s-a imbunatatit", 2 ca ea "a ramas aceeasi" iar 1 ca "s-a inrautatit".

Rezultatele intrebarii nr.3 sunt urmatoarele: neajunsurile care persista in comportamentul politistilor au fost percepute de catre medici ca fiind in primul rand "lipsa fermitatii" (3), "slaba pregatire profesionala" (2), "aroganta" (2), "slaba    dotare materiala" (1), "lipsa de respect" (1). Studentii au considerat ca neajunsurile sunt: "aroganta" (4), "slaba pregatire profesionala" (2), "lipsa de fermitate" (1), "slaba dotare materiala" (1) si "tinuta necorespunzatoare" (1). Cadrele didactice au considerat: "slaba pregatire profesionala" (3), "lipsa de respect" (2), "aroganta" (2), "slaba dotare materiala" (1) si "tinuta necorespunzatoare" (1). Ziaristii au considerat la randul lor in felul urmator: "aroganta" (4), "lipsa de fermitate" (2), "slaba pregatire profesionala" (2), "coruptia" (1). Patronii au scris: "lipsa de respect" (4), "coruptia" (2), "aroganta" (2), "slaba pregatire profesionala" (1). In fine pensionarii s-au exprimat in felul urmator: "slaba pregatire profesionala" (3), "lipsa de fermitate" (2), "aroganta" (2) si "slaba dotare materiala" (2).

La intrebarea nr.4, cu privire la aprecierile in conduita politistului, rezultatele sunt urmatoarele: 3 dintre medici considera ca politia "isi face datoria", 2 ca "tinuta este corespunzatoare", 2 ca "si-au schimbat atitudinea fata de cetateni", 1 "cinstea" iar un medic nu a gasit "nimic" bun in acest sens. Studentii au raspuns in felul urmator: 3 "nimic", 2 "operativitatea", 1 "tinuta", 1 "rezistenta psihica", 1 "cinstea" si 1 "atitudinea fata de cetateni". 2 dintre cadrele didactice apreciaza "operativitatea politistului", 2 nu apreciaza "nimic" iar 2 "cinstea", "rezistenta psihica" si "atitudinea fata de cetateni". 3 ziaristi apreciaza demn de lauda in conduita politistului faptul ca "ei isi fac datoria", in schimb 3 nu gasesc "nimic" de apreciat, 2 considera ca "cinstea" si unul "rezistenta psihica". Dintre patroni, 3 apreciaza "operativitatea", "tinuta", "atitudinea fata de cetateni" si cate unul, "rezistenta psihica" si "nimic". In ceea ce priveste categoria pensionarilor, 3 considera ca politistii "isi fac datoria", 2 nu gasesc "nimic" iar cate unul apreciaza "tinuta", "operativitatea", "cinstea" si "rezistenta psihica".

La intrebarea nr.5, cei chestionati au raspuns vis--vis de calitatile pe care trebuie sa le aiba politistul, astfel: 4 medici considera ca el trebuie sa fie "bine pregatit profesional", 2 "cinstit", "curajos", "corect", 2 "ferm" si 1 "capacitatea de a pastra secretul muncii". In ceea ce-i priveste pe studenti, 2 au raspuns ca politistul trebuie sa fie "bine pregatit profesional", 2 "sa pastreze secretul muncii", 3 sa fie "amabil", 1 "ferm" si unul "cinstit", "curajos", "corect". Cadrele didactice au raspuns in felul urmator: 3 "bine pregatit profesional", 2 "cinstit", "curajos", "corect", 2 "ferm", cate unul "amabil", respectiv "pastrarea secretului muncii". Analizand raspunsurile ziaristilor, constatam faptul ca acestia s-au exprimat astfel: politistul trebuie sa fie "bine pregatit profesional" (4), "ferm" (3), "cinstit", "curajos", "corect" (3). Patronii sunt de parere ca politistii trebuie sa aiba urmatoarele calitati: "bine pregatit profesional" (3), "fermi" (3), "amabili" (2) si "cinstiti", "curajosi", "corecti" (1). 3 pensionari apreciaza ca politistul trebuie sa fie "cinstit", "curajos", "corect" (2), "bine pregatit profesional" (2), "ferm" (2) si cate unul "amabil" si "capabil sa pastreze secretul muncii".

La intrebarea nr.6 cu referire la ceea ce ar trebui facut pentru a avea o politie buna, medicii au raspuns ca este necesara "Legea politiei" (4), "disparitia coruptiei" (2), "retributie mai buna", "dotare", "culturalizare" (cate unul). Studentii au completat chestionarul astfel: "culturalizare" (4), "nu stiu" (2), iar "Legea politiei", "dotare" si "retributie mai buna" (cate unul). Cadrele didactice au insistat pe "culturalizarea politistului" (4), pe "Legea politiei", pe o "retributie mai buna" si "disparitia coruptiei" (1) iar un cadru a raspuns "nu stiu". Ziaristii considera ca trebuie "sa dispara coruptia" (3), o "dotare mai buna", "retributie mai buna", "credinta religioasa" (1) iar "Legea politiei" (3). Analizand raspunsurile patronilor, constatam faptul ca ei au raspuns astfel: "dotare" (4), "culturalizare" (2), "Legea politiei" (2), "retributie mai buna" (2) si "nu stiu" (1). In fine pensionarii insista pe "disparitia coruptiei" (3), "culturalizare" si "Legea politiei" (cate 2), "retributie mai buna" si "dotare" (cate unul).

Interpretarea datelor

Contabilizand per ansamblu datele obtinute, putem aprecia modul in care subiectii, luati in general, au raspuns la intrebari.

Astfel, la prima intrebare, cu privire la parerea acestora despre politie, 28 dintre subiecti au raspuns ca au o parere "buna" reprezentand 52% din totalul raspunsurilor, 11 au apreciat "proasta" care reprezinta 20%, 9 "foarte buna", adica 17 % iar 6 dintre ei au scris "satisfacatoare", care reprezinta 11%.

La intrebarea nr.2, 30 de subiecti au raspuns ca activitatea politiei "s-a imbunatatit", reprezentand 56% din totalul opiniilor exprimate in chestionare, 17 au afirmat ca "a ramas aceeasi", adica 31%, iar 7 ca "s-a inrautatit" reprezentand 13%.

La intrebarea nr.3, intrebare pusa vis--vis de neajunsurile care persista in comportamentul politistilor, 16 au considerat "aroganta", 29,7%, 13 "slaba pregatire profesionala", adica 23,8%, 8 "lipsa de fermitate", reprezentand 14,9%, 7 "lipsa de respect", adica 12,9%, 5 "slaba dotare materiala", 8,9%, 3 considera "tinuta necorespunzatoare", adica 5,9% iar 2 "coruptia", reprezentand 4%.

Analizand datele privind intrebarea nr.4, privitoare la aprecierile in conduita politistului, 11 dintre subiecti au afirmat ca el "isi face datoria" (20,2%), au scris "nimic" (22,2%), 8 "operativitatea" (15,2%), 7 "tinuta" (13,1%), 6 "cinstea" (11,1%) si cate 5 "rezistenta psihica" si "atitudinea fata de cetateni" (fiecare reprezentand cate 9,1%).

La intrebarea nr.5, subiectii au raspuns astfel: 18 "bine pregatiti profesional" (33,3%), 1 "cinstit", "curajos", "corect" (20,2%), 13 "ferm" (24,2%), 7 "amabil" (13,1%) si 4 "pastrarea secretului muncii" (9,1%).

La intrebarea nr.6 cu privire la ceea ce ar mai trebui facut pentru a avea o politie buna, subiectii au raspuns astfel: 14 "culturalizare" (24,1%), 11 "Legea politiei" (20,4%), 9 "dotare" si "disparitia coruptiei" (26,7% fiecare), 6 "retributie mai buna" (13%) 4 au raspuns "nu stiu" (7,4%) iar 1 "credinta religioasa" (1,9%).

Din analiza datelor implementate pe calculator, vom proceda la interpretarea acestora, in functie de intrebari si pe genuri de raspunsuri.

La intrebarea nr.1, dintre categoriile chestionate, pareri "foarte bune" despre activitatea politiei o au cadrele didactice (22% dintre ele), in vreme ce patronii si ziaristii au retineri in exprimarea superlativa a parerii despre politie. Probabil ca si politistii, in relatiile cu acestia au manifestat exigente in controale economice si retineri in declaratii de presa. Cele mai mari procentaje le intalnim in aprecierea "buna" a politistului, unde tot cadrele didactice exprima cele mai bune aprecieri (56%). Probabil ca acestea sunt constiente de necesitatea activitatilor, de ansamblu ale politiei, in apararea si educarea populatiei. "Satisfacatoare" si "buna" este caracterizata prin cele 22 de procente, parerea pensionarilor si patronilor, in timp ce studentii si ziaristii nu au folosit aceasta exprimare. In schimb, la aceste doua categorii din urma, vom intalni procentaje de 33% in exprimarea unei pareri "proaste" despre institutie si oamenii sai.

Analizand rezultatele intrebarii nr.2, observam ca 78% dintre cadrele didactice considera ca activitatea politiei "s-a imbunatatit", in timp ce la polul opus se afla ziaristii si medicii care apreciaza faptul ca aceasta "s-a inrautatit" (22%). La mijloc se situeaza aprecierea "a ramas aceeasi", in care cea mai mare pondere o dovedesc patronii (56%). Aceasta deoarece probabil ca in relatiile cu acestia, politistii folosesc vechi metode in control si verificare.

"Lipsa de respect" si "aroganta" este exprimata de catre patroni si studenti (40%), ca fiind principalele neajunsuri ale activitatilor desfasurate de politisti. Aceasta deoarece se pare ca functionarii institutiei respective in relatiile cu aceste categorii socio-profesionale manifesta intr-adevar aroganta si lipsa de respect.

33% dintre medici considera faptul ca politistii nu actioneaza cu destula fermitate iar 11% dintre cadrele didactice critica tinuta necorespunzatoare a acestora. Tot cadrele didactice /33%) considera negativa "slaba pregatire profesionala", aceasta deoarece, doar ele cunosc necesitatea asimilarii de cunostinte si totodata importanta acestora in munca de politie si in viata in general.

"Coruptia" este apreciata de catre patroni si ziaristi ca fiind persistenta in politie (11%) iar pensionarii considera faptul ca politistii sunt slabi dotati material.

La intrebarea nr.4, 22% dintre ziaristi considera demn de lauda si apreciere "cinstea" politistilor, in timp de 33% dintre medici apreciaza tinuta si faptul ca ei "isi fac datoria". Patronii (22%) gasesc demna de lauda "atitudinea fata de cetateni" deoarece se pare ca politistii au inceput sa se schimbe in relatiile interpersonale. "Operativitatea" si "rezistenta psihica" sunt apreciate in perceptia patronilor (33%) si a ziaristilor (11%).

La polul opus se afla studentii si ziaristii, care efectiv nu gasesc nimic demn de lauda in munca politistului, probabil deoarece studentii dovedesc o pregatire teoretica buna insa lipsita de latura practica conditie in care nu pot sa-si formeze o parere justa.

Analizand rezultatele intrebarii nr.5, observam ca 44% dintre medici si ziaristi considera faptul ca un bun politist trebuie sa fie bine pregatit profesional, fiind constienti de necesitatea pregatirii in general.

"Cinstea, curajul si corectitudinea" trebuie sa caracterizeze politistul (33% dintre pensionari), in vreme ce acelasi procent dintre patroni si studenti considera faptul ca politistul trebuie sa fie "ferm", dar in acelasi timp si "amabil". Studentii (22%) sunt de parere ca "pastrarea secretului muncii de politie" este foarte important.

Din lecturarea si analizarea rezultatelor chestionarelor constatam faptul ca la intrebarea nr.6, in care subiectilor li s-au cerut pareri cu privire la ce trebuie facut pentru a avea o politie buna, 44% dintre patroni au raspuns ca "dotarea" este necesara. Tot 44% dintre medici considera foarte importanta aparitia "legii politiei" pentru desfasurarea in bune conditiuni    a muncii. Aceasta lege a aparut si probabil ca medicii precum si cadrele didactice (22%), respectiv studentii /11%) asteapta rezultatele.

Ziaristii sunt constienti de necesitatea unei "retributii mai bune", deoarece acestia fiind in contact cu politistii le cunosc mai bine activitatea si pericolele la care se expun. Pensionarii sunt in schimb de parere ca disparitia coruptiei este imperativa, in vreme ce 11% dintre ziaristi considera necesara credinta religioasa.

Lucrand in domeniul invatamantului, 44% dintre cadrele didactice sunt constiente de nevoia "culturalizarii" institutiei, asa cum sunt de parere si 44% dintre ziaristi. In fine, 22% dintre studenti si 11% dintre patroni au raspuns ca "nu stiu" ce ar mai trebui facut pentru a exista o politie mai buna.

Paragraful 4

ASPECTE CARE INFLUENTEAZA ATITUDINEA PUBLICA FATA DE POLITIE IN PREZENT

In anul 2000 atat I.R.S.O.P. cat si I.M.A.S. au realizat cateva sondaje de opinie in care au cautat sa ia pulsul populatiei cu privire la perceptia acesteia asupra politiei si politistului.

Institutul pentru cercetarea si prevenirea criminalitatii a aprofundat rezultatele acestor investigatii si din I.G.P. a realizat o cercetare care a evidentiat pe de o parte faptul ca perceptia publica asupra politiei nu a suferit mutatii semnificative fata de anii '90 dar si importanta care trebuie data legaturii cu cetatenii pentru a imbunatatii imaginea institutiei.

Astfel, o confirmare a importantei pe care o are perceptia activitatii de relationare cu publicul in influentarea atitudinii cetatenilor fata de politie este data si de clasamentul realizat pe baza unei intrebari in chestionar cu privire la aspectele considerate de subiecti ca influentand atitudinea publica fata de politie. (Fiind data o intrebare cu mai multe variante de raspuns (9) si trei posibilitati de alegere simultan, procentele depasesc, implicit, prin adunarea, procentul de 100%).

In general, atitudinea publica este influentata de urmatoarele

aspecte (in procente)

a.- solutionarea reclamatiilor 21,3

b.- comportamentul politistilor 21,3

c.- numarul mare de arestari 3,2

d.- prezentarea in mass-media 5,6

e.-comportamentul politistilor in cazul manifestarilor publice 5,7

f.- atitudinea politistilor fata de cetatenii care se prezinta la

politie    15

g.- accesibilitatea cetatenilor la serviciile politiei    6,8

h.- gradul de siguranta a cetatenilor 14,6

i.- altele 0,6

Nonraspunsuri    5,9

Se observa ca aspectele privind "solutionarea reclamatiilor", "comportamentul politistilor in cazul manifestarilor publice", "atitudinea politistilor fata de cetatenii care se prezinta la politie" si "gradul de siguranta al cetatenilor" sunt considerate a influenta cel mai mult atitudinea publica fata de politie. Aceste aspecte vizeaza:

1.- eficienta politiei

solutionarea reclamatiilor (varianta de raspuns a)

gradul de siguranta a cetatenilor (varianta de raspuns h)

2.- prestatia cadrelor de politie

comportamentul politistilor (varianta de raspuns b)

atitudinea politistilor fata de cetatenii care se prezinta la politie (varianta de raspuns f).

Aspectele cele mai sensibile ale imaginii politiei sunt, deci, in egala masura legate de indeplinirea atributiilor activitatii (aspectele cele mai relevante): solutionarea reclamatiilor (rezolvarea cazurilor), asigurarea gradului ridicat de siguranta a cetatenilor si de comportamentul cadrelor de politie, (atitudinea acestora fata de cetateni influentand, in mare masura, perceptia politiei in ansamblul ei de catre populatie).

De remarcat este si faptul ca aspectele ce implica senzationalul in activitatea de politie (numarul mare de arestari, comportamentul in cazul manifestarilor publice cat si prezentarea in mass - media) nu sunt considerate esentiale in influentarea opiniei publice fata de politie decat de catre o parte redusa a populatiei (10%, 16,8%, respectiv 17%).

Atitudinea fata de politie (ca structura)

Pe baza tuturor aspectelor mentionate anterior si a multor altora, persoanele isi construiesc o anumita atitudine fata de politie, care, desi generala, nu este difuza, reprezentand pozitia acestora fata de ceea ce constituie pentru ei semnificativ si relevant in activitatea politiei.

Intrebarea din chestionar cu privire la pozitia pe care o au subiectii fata de politie ca structura a inregistrat urmatoarea distributie a raspunsurilor:

ATITUDINEA FATA DE POLITIE CA STRUCTURA

Observam din acest grafic ca o pondere semnificativa din populatia investita (76%) are o atitudine favorabila fata de politie (25,8% chiar foarte favorabila). Doar 4,4% au atitudine nefavorabila (dintre care un procent este reprezentat de cei cu o atitudine foarte nefavorabila). De asemenea, o atitudine moderata, dar orientata pozitiv, o au 18,3% dintre subiecti.

Din datele pe care le avem pana acum, concluzia ca atitudinea fata de politie ca structura este cea mai favorabila, comparativ cu pozitiile fata de anumite aspecte concrete si cu nivelul de incredere si multumire fata de activitatea politiei. Fiind mai generala, ea testeaza perceptia de baza a subiectului, pozitie care urmeaza a se modifica (in cazul de fata, intr-un sens negativ) cand este solicitat sa evalueze diferentiat ipostaze variate ale acestei perceptii.

Ca o constanta a acestui studiu, atitudinea fata de politie este influentata de mediul de rezidenta, varsta si nivelul de educatie al subiectilor si nu e influentata de sexul si apartenenta etnica a acestora.

Persoanele din urban se asociaza mai mult cu atitudinea "mediu favorabila" (28/ fata de 14,6% rural) iar cele din rural cu "foarte favorabila" (30,2% fata de 22,6% din urban). In ansamblu, 50% dintre subiectii din ambele medii au atitudinea / pozitia "favorabila" si doar 3,1% - 3,7% au o atitudine nefavorabila.

ATITUDINEA FATA DE POLITIE IN FUNCTIE DE

MEDIUL DE PROVENIENTA

Atitudinea este "favorabila" si "foarte favorabila" mai ales la persoanele in varsta de 45 ani si este si "mediu favorabila" la tineri (15-19 ani). Astfel, daca persoanele de 15-19 ani, in proportie de 28% au o atitudine mediu favorabila, doar 13% dintre persoanele de 60 de ani au aceeasi atitudine. Atitudinea "favorabila" apartine aproximativ unei jumatati dintre subiecti (mai mult inregistrand persoanele intre 30-40 ani) iar cea "foarte favorabila" apartine cel mai mult persoanelor de peste 45 ani.

Atitudinea "nefavorabila" variaza relativ putin in functie de varsta (4,4% dintre tineri 20-29 ani si 2,9% dintre persoanele de 45-59 ani au o atitudine nefavorabila).

Persoanele cu studii superioare au o atitudine mai nefavorabila fata de politie, atitudinea "mediu favorabila" se asociaza cu studii postuniversitare si cea "foarte favorabila" cu scoala primara si gimnaziu (33,3% dintre persoanele cu 8 clase au atitudine "foarte favorabila", spre deosebire de 21,1% dintre cei cu studii superioare).

ATITUDINEA FATA DE POLITIE IN FUNCTIE DE

NIVELUL STUDIILOR

In general, aproximativ 50% dintre subiecti, indiferent de nivelul de educatie, au o atitudine favorabila fata de politie.

Cum era de asteptat, pozitia favorabila/nefavorabila fata de politie ca structura coreleaza puternic cu gradul de multumire fata de activitatea politiei si cu gradul de incredere in capacitatea politiei.

Atitudinea favorabila / nefavorabila coreleaza cu gradul de cunoastere a atributiilor si sarcinilor (atitudinea "nefavorabila" si "mediu favorabila" apartine mai mult celor care cunosc atributiile si sarcinile in "mica" si "foarte mica masura", atitudinea "favorabila" este indeosebi a celor care cunosc "in oarecare masura", iar cea "foarte favorabila" celor care cunosc "bine" si "foarte bine" atributiile si sarcinile). Deci atitudinea nefavorabila este data de o perceptie "de la distanta" a politiei in lipsa informatiilor cu privire la limitele si continutul atributiilor sale. Este o atitudine subiectiva, mai putin fondata pe cunoastere si mai mult pe stereotipuri mentale si prejudecati.

Desi nu se asociaza semnificativ cu faptul ca subiectii au fost sau nu sanctionati, pozitia coreleaza cu atitudinea politistilor care au aplicat sanctiunea. Astfel, atitudinea "nefavorabila" se asociaza cu aprecierea atitudinii politistului ca fiind "aroganta" sau "rece, indiferenta", iar pozitia "mediu favorabila" se asociaza cu atitudinea "abuziva" a politistului.

Interesant este ca pozitia fata de politie nu coreleaza cu evaluarea tuturor activitatilor executate de politie. Corelatii semnificative sunt cu aprecierea activitatilor de:

cercetare a infractorilor;

aparare a vietii si integritatii corporale;

aparare a avutului privat;

interventie in cazul violentei din familie;

asigurare a ordinii pe timpul manifestatiilor publice;

interventie a politistilor in sectorul de responsabilitate;

combatere a traficului de droguri;

asigurare a securitatii in mijloacele de transport

Nu este intamplator ca acestea sunt cele mai importante activitati desfasurate de politie, de a caror eficienta depinde cristalizarea imaginii de ansamblu a politiei si stabilirea pozitiei subiectilor fata de aceasta.

SECTIUNEA 2

STRUCTURI SI FORME DE COOPERARE ALE POLITIEI CU SOCIETATEA CIVILA SI VALENTELE LOR PRACTICE

Dupa cum se observa cetatenii nu au o parere foarte buna despre politie, desi sunt foarte interesati de modul cum aceasta isi rezolva problemele. Observam de asemenea dorinta aproape unanima a celor chestionati de a ajuta intr-un fel sau altul activitatea politiei convinsi ca astfel ei insisi isi fac un serviciu.

Chiar daca institutional Politia romana nu are un comportament anume desemnat pentru a tine legatura cu cetatenii, in practica exista o colaborare cu cetatenii, iar rezultatele unei astfel de colaborari se vad in activitatea de prevenire.

Iata cateva forme de cooperare a politiei romane cu societatea civila:

a.- Sprijinul cetatenilor in activitatea de culegere de date si informatii despre persoanele aflate in atentia politiei:

Activitatea in sine este de maxima importanta pentru reusita actului de justitie si poate pune in ofensiva institutia politiei.

Nu discutam despre activitatea calificata de culegere de informatii specifica fiecarei politii nationale deoarece nu face obiectul acestei lucrari. Avem in vedere doar faptul ca legatura permanenta cu cetatenii presupune un schimb continuu si util de informatii, de la cetateni catre politie si invers. Fluxul de informatii venit din partea cetatenilor este extrem de bogat si nuantat si presupune un efort de analiza din partea specialistilor din politie.

Trebuie avut in vedere faptul ca cetatenii sprijina politia convinsi ca in acest fel vor avea mai multa liniste pe strada sau in case. In unele situatii participa nemijlocit la elaborarea unor strategii sau rezolvarea unor activitati ce intereseaza politia fara vreun interes material, animati doar de dorinta de a face bine.

In alta ordine de idei, participarea cetatenilor la activitatea de culegere de informatii este extrem de benefica, insa trebuie avut in vedere limita pe care trebuie sa o impunem. Ei nefiind specialisti au tendinta de a intra in aspecte operative destul de riscante, motiv pentru care politistul care tine legatura cu ei trebuie sa dea dovada de mult tact si discernamant atunci cand realizeaza aceasta relatie.

b.- Sesizarea unor aspecte negative din activitatea politiei.

Este un adevar faptul ca omul are pe langa calitati si unele defecte. Acestea ies in evidenta in special atunci cand persoana respectiva face o munca in serviciul colectivitatii. Din momentul angajarii persoana care poate fi politist nu-si mai apartine. Ea va fi invidiata, hulita, spionata dar si adulata. Toti membrii comunitatii sunt cu ochii pe ea. Atunci ii sunt descoperite calitatile dar si defectele, dar ceea ce este cel mai important, colectivitatea asteapta enorm de la ea, chiar daca    baremul ridicat de profesie nu este chiar asa de ridicat.

In acest context apar disfunctionalitati intre asteptarile colectivitatii si realizarile persoanei respective fapt care poate duce la nemultumire.

In cazul politiei, stari de nemultumire cu privire la modul in care acesta isi indeplineste sarcinile de serviciu sau cum se comporta in familie si societate apar foarte des. Acest lucru este posibil deoarece complexitatea muncii de politist il pune pe acesta in ipostaze foarte variate si nu intotdeauna, el se descurca la nivel maxim.

Important pentru toti este ca reclamatia facuta impotriva unui politist trebuie sa urmareasca indreptarea unei situatii si nu blamarea acestuia pentru activitatile desfasurate.

Apreciem ca principalele cauze care fac sa apara reclamatii impotriva politistilor sunt urmatoarele:

insuficienta cunoastere a prevederilor legale, a regulamentelor militare ori ale instructiunilor specifice de munca si aplicarea lor defectuoasa in practica. Acest lucru duce la o interpretare eronata a legii, iar efectele acestei interpretari vor leza in diferite feluri drepturile si libertatile cetatenesti.

comportarea abuziva fata de persoanele aflate in cercetare. Aceasta presupune din partea politistului folosirea unor metode de intimidare, amenintare sau chiar violente. De multe ori aceste reclamatii ale cetatenilor sunt depuse la organele de cercetare penala ale parchetului.

comoditatea, lipsa de raspundere in executarea atributiilor de serviciu duc in cele mai dese situatii la tergiversarea lucrarilor si a cauzelor aflate in lucru, fapt care duce la incalcarea unor drepturi si libertati constitutionale, cu efecte negative asupra desfasurarii procesului penal sau pentru rezolvarea problemelor personale ale cetatenilor.

tendinta de capatuiala, de a obtine pe cai ilicite foloase materiale. Aceasta atitudine da posibilitate ofiterului de politie sa obtina unele avantaje materiale ilicite, in virtutea calitatii sale de functionar public. Este din pacate mai des intalnita in activitatea unor cadre de politie, in special acolo unde raporturile cu publicul sunt foarte dese.

favorizarea unor cetateni in detrimentul altora este o alta cauza a reclamatiilor impotriva cadrelor de politie. Cu prilejul indeplinirii unor acte in virtutea calitatii pe care o au, unii ofiteri de politie pe considerente de ordin familial, confesional, de rudenie, apartenenta la un grup etnic, ori de interese comune, avantajeaza pe unii cetateni, fapt care duce    la incalcarea unui principiu fundamental ce sta la baza exercitarii actului de justitie : impartialitatea.

exprimarea in public a unor opinii cu caracter politic sau apartenenta la o astfel de formatiune politica este de asemenea o abatere grava cu efecte profund negative asupra imaginii politiei in ochii opiniei publice. Astfel de manifestari pot duce la etichetari tendentioase, dar si la pierderea increderii publicului, mai ales din partea acelora care nu impartasesc optiunile politice ale politistului.

consumul de alcool in timpul serviciului face ca actele si faptele politistului sa nu fie indeplinite in cele mai bune conditii astfel ca eficienta muncii este redusa si nu rare au fost situatiile cand politisti aflati sub influenta alcoolului au comis abuzuri ori infractiuni grave.

una din cele mai grave abateri, care duce la reclamatii, este luarea de mita. Aceasta fapta deosebit de grava, pe langa faptul ca duce la fracturarea actului de justitie, este receptata profund negativ de opinia publica, care asociaza intotdeauna fapta unui individ cu o practica curenta in activitatea politiei. Din pacate sunt politisti care neavand nici un respect pentru normele legale si morale, pretind si primesc sume de bani ori diferite obiecte, pentru rezolvarea unor probleme ce intra in atributiunile lor.

tinuta vestimentara dezordonata, murdara sau neregulamentara. Acest mod de prezentare atrage din partea publicului o apreciere negativa in ceea ce priveste disciplina si spiritul de ordine ce trebuie sa caracterizeze institutia politieneasca. Sunt cele mai dese reclamatii care se primesc la organul de politie, ele se fac de regula verbal la sefii nemijlociti ai celui in cauza.

consumul de alcool in locuri si localuri publice de catre cadre militare aflate in uniforma si care depasesc cantitatile obisnuite. Nu este interzis politistilor sa intre in localuri publice, atat singuri cat si insotiti de familie, rude sau prieteni. Avand in vedere situatiile tensionate ce pot aparea in astfel de cazuri, cat si parerea generala, precum ca in localuri nu intra decat cheflii, este bine sa se evite prezenta in uniforma in locurile si localurile de alimentatie publica.

atitudinea necuviincioasa fata de vecini poate duce la stari tensionate ori conflictuale si are ca urmare reclamatii impotriva politistilor.

certuri repetate, scandaluri sau batai in familie.

amenintarea vecinilor, a altor persoane folosind ca argument pozitia politistului. Este expresia unui mod defectuos, profund negativ, de abordare a relatiei politie public. Nu trebuie sa uitam ca politistul este in slujba cetateanului si nu invers.

desfasurarea unor activitati comerciale sau economice legale ori ilegale. Statutul profesiei interzice sa desfasoare activitati cu caracter economic ori comercial in calitate de : patron, vanzator ori mandatar. Singura activitate care poate da posibilitatea de a obtine venituri este calitatea de actionar la oricare societate comerciala cu capital privat ori mixt.

imprumutul de bani, neonorat, poate duce in final la judecarea in consiliul de onoare a politistului respectiv.

folosirea calitatii de ofiter de politie pentru procurarea unor obiecte, bunuri ori pentru obtinerea unor avantaje nemeritate.

un anturaj necorespunzator in care ofiterul de politie este prins si care face ca moralitatea, corectitudinea ori cinstea acestuia sa fie puse sub semnul intrebarii.

neplata cotelor de intretinere catre asociatia de locatari, ori a altor datorii catre organele de stat.

Am precizat in cele cateva randuri, o parte destul de mica a acelor situatii care au ca efect aparitia reclamatiilor impotriva cadrelor de politie. O conduita civilizata si responsabila a politistului in relatiile de munca ori in cele cu publicul poate face ca acestea sa nu apara, fapt care este dorit pentru oricare din cadrele noastre.

Nu putem incheia acest capitol fara sa precizam si alte cauze care pot genera reclamatii din partea publicului. Astfel, lipsa de tact in relatiile cu publicul, necunoasterea sau neintelegerea psihologiei unei multimi si in consecinta dispunerea de masuri defectuoase sau executarea de actiuni necorespunzatoare in situatii concrete pot duce de asemenea la reclamatii. Alte cauze sunt legate de natura indivizilor care reclama. In aceasta categorie se cuprind : neintelegerea de catre public a necesitatii unor masuri politienesti, dar care nu contravin prevederilor legii, nici interesului general; necunoasterea legilor de catre o categorie a publicului, neintelegerea interesului general si exagerarea acelui personal; invidia, ura, razbunarea etc.

Cu exceptia celor legate de invidie, ura sau razbunare, reclamatiile impotriva cadrelor de politie vor fi considerate ca fiind izvorate din grija publicului pentru bine obstesc. Ele vor fi tratate cu toata seriozitatea si rezolvate in spiritul legii.

Cand in urma verificarilor se va constata ca ura, razbunarea ori invidia stau la temelia unor reclamatii, consecintele le vor suporta reclamatii.

SECTIUNEA 3

POLITIA COMUNITARA, FORMA DE REALIZARE A COOPERARII DINTRE POLITIE SI SOCIETATEA CIVILA

Paragraful 1

POLITIA SI COMUNITATEA

Asigurarea ordinii publice, prevenirea si combaterea fenomenului infractional presupune conjugarea eforturilor tuturor institutiilor statului, a unor organisme neguvernamentale si ale cetatenilor, pentru prevenirea unor fapte de natura a afecta buna desfasurare a activitatilor economico-sociale in societate.

Perceperea eronata a continutului institutiilor democratice dezvoltate in tara noastra, precum si reticenta cetatenilor de a-si manifesta opinia si a interveni fata de cei care incalca legea, au incurajat manifestarile antisociale ale unor indivizi cu preocupari ilicite, fapt ce a dus la deteriorarea climatului de siguranta civica si proliferarea unor fapte care lezeaza persoana si patrimoniul acesteia.

Evolutia ingrijoratoare a acestor categorii de fapte impune in mod pregnant gasirea unor noi forme de actiune si organizare a activitatii politiei in vederea impunerii respectului fata de lege, asigurarea securitatii cetateanului si cresterii increderii populatiei in aceasta institutie.

In acest sens este necesar ca la activitatile politienesti desfasurate sa fie atrasi atat cetatenii cat si reprezentantii autoritatilor publice locale, precum si organisme nonguvernamentale.

Totodata, in cadrul procesului de reforma a politiei, care are loc in tara noastra ca si in alte state isi fac loc tot mai mult conceptul impropriu denumit "politie comunitara" care a devenit tema dominanta a unor studii si cercetari. Acest concept presupune crearea unor relatii de parteneriat intre politie si comunitate, relatii care incumba obligatii ambelor parti.

Nu trebuie confundate relatiile politie-comunitate cu relatiile publice. Daca relatiile publice reprezinta, in principal, o activitate de comunicare de la politie la public in vederea informarii si a determinarii unui anumit tip de comportament social, relatiile politie-comunitate presupun un proces de comunicare in dublu sens si conjugarea eforturilor in realizarea unor probleme de interes comun.

Activitatea politistului in cadrul relatiilor politie-comunitate se aseaza pe intretinerea si revitalizarea unor raporturi interumane in cadrul comunitatii si asigura o interventie operativa si eficienta impotriva faptelor antisociale si a autorilor acestora.

Activitatea "politiei comunitare" reprezinta un parteneriat politie-comunitate, cuprinzand orice forma de colaborare intre politie, pe de o parte si cetateni, unitatile scolare, biserica, medii de afaceri, organizatii nonguvernamentale, autoritatile publice locale si cele alese, pe de alta parte, in scopul rezolvarii problemelor cu impact direct asupra vietii sociale si crearea unui climat de siguranta civica.

In cadrul relatiilor de parteneriat, politia isi pastreaza menirea sa fundamentala, de a exercita un control cat mai strict al criminalitatii, dar, pentru indeplinirea acestui deziderat, este angrenata si comunitatea, in toata diversitatea ei. Activitatea in cadrul relatiilor politie - comunitate "asigura reevaluarea responsabilitatilor cu privire la asigurarea climatului de siguranta civica si redefineste rolurile atat ale politiei cat si ale comunitatii".1

Acest lucru are la baza cunoasterea faptului ca responsabilitatea pentru inlaturarea cauzelor si conditiilor care favorizeaza sau genereaza criminalitatea revine in intregime comunitatii in ansamblul ei. Aplicarea unor masuri punitive, de orice natura, nu inlatura criminalitatea si dezordinea sociala. Ca urmare, este necesara implicarea si a altor factori cu raspunderi specifice in societate (consiliile locale, scoala, biserica, organizatii nonguvernamentale etc.), care prin activitatile desfasurate pot participa la indeplinirea    atributiilor politiei, fara a diminua raspunderea ce revine politistilor, care sunt mandatati de lege sa protejeze si sa serveasca cetatenii.

In acelasi timp, comunitatea trebuie sa cunoasca si sa accepte obligatiile politiei in asigurarea ordinii sociale si sa actioneze in cooperare pentru identificarea problemelor si stabilirea unor solutii cu larga aplicabilitate in cadrul comunitatii, dar si eficiente.

De asemenea, relatiile "politie comunitate impun conlucrarea in elaborarea si adoptarea unor masuri, asumarea in comun a raspunderilor implicate, precum si angajarea sustinuta a ambilor parteneri la indeplinirea acestora".1

In cadrul acestor relatii, nu exista raporturi de subordonare intre cei doi parteneri, ambele parti fiind egale in drepturi si obligatii, pentru realizarea scopului comun: prevenirea si combaterea criminalitatii si a dezordinii sociale.

Politistii trebuie sa inteleaga ca nu-si pot indeplini singuri misiunile si sa recunoasca existenta unor resurse valoroase care pot fi puse la dispozitie de comunitate. Totodata, trebuie perceputa corect necesitatea asumarii in comun a unor raspunderi si conlucrarea in elaborarea deciziilor pentru solutionarea problemelor comunitatii.

Pe de alta parte, comunitatea (cartiere, familii, persoane, scoli, autoritati alese, medii de afaceri, organizatii neguvernamentale etc.) trebuie sa accepte responsabilitatea de a-si asigura siguranta proprie, conlucrand cu politia pentru:

identificarea si stabilirea prioritatilor in cadrul problemelor care afecteaza viata sociala;

punerea in aplicare a unor masuri eficiente de combatere a acestor probleme;

stabilirea si alocarea rationala si suficienta a unor resurse;

evaluarea si adoptarea unor masuri optime pentru indeplinirea obiectivelor stabilite.

Parteneriatul dezvolta "intelegerea si increderea intre politie si membrii comunitatii", ca element esential in cresterea eficientei masurilor intreprinse. Politistii trebuie sa cunoasca populatia in serviciul careia actioneaza si sa se angajeze intr-o reala interactiune cu membrii comunitatii. Crearea premiselor unor relatii de prietenie si intelegere se asigura prin organizarea unor patrulari frecvente, interventie operativa, precum si prin contactul direct cu locuitorii diferitelor zone, contribuind astfel la constientizarea rolului ce revine cetateanului si cresterea implicarii lui in problemele comunitatii. Totodata prin aceste contacte politistii au posibilitatea sa cunoasca membrii comunitatii ca indivizi, stiind astfel care persoane sunt de incredere si care sunt predispusi la fapte antisociale.

Parteneriatul politie-comunitate "solicita o angajare permanenta a eforturilor si resurselor in scopul depistarii conditiilor care determina aparitia problemelor comunitatii".1

Membrii comunitatii sunt chemati sa-si asume raspunderea pentru propria aparare, fiind invatati cum sa actioneze efectiv prin hatisul prevederilor legale, politistii furnizandu-le informatii adecvate referitoare la modul in care sa actioneze, la institutiile sau asociatiile carora sa li se adreseze.

In acest sens, comunitatea poate organiza grupuri de supraveghere a zonei, locurilor de joaca pentru copii, patrule civile etc., fiind sprijiniti de politie pentru realizarea acestor initiative.

Rezolvarea in profunzime a problemelor preponderente ale securitatii publice impune o atitudine ferma fata de criminalitate si actele de dezordine, actionandu-se in comun pentru solutionarea problemelor sociale, situatie care presupune:

evaluarea corecta a nevoilor comunitatii;

participarea ambilor parteneri la strangerea datelor si elaborarea in comun a unor masuri adecvate situatiilor create;

analiza alocarii resurselor existente si repartizarea acestora acolo unde este necesar, in raport de prioritatile stabilite;

stabilirea cauzelor situatiilor create, elaborarea unor masuri si actionarea in comun pentru inlaturarea acestora.

Parteneriatul politie-comunitate "deplaseaza accentul pus in activitatea de politie de rezolvare a unor situatii spre o abordare mai cuprinzatoare"1, prin consultarea si implicarea comunitatii in culegerea de informatii si raspunderea aplicarii unor masuri coercitive sau de influentare.

Conceptul privind relatiile politie-comunitate a fost initiat in perioada anilor 1970 de Politia Statelor Unite ale Americii, extinzandu-se rapid si in alte tari, aflandu-se inca in faza de experimentare si cautari. Cu toate acestea, nu s-a definit clar acest concept si modul lui de aplicare, fiind conturate numai cateva principii generale si organizatorice.

Din experienta tarilor in care se aplica aceasta forma de activitate a politiei se desprinde ideea ca, pentru introducerea parteneriatului, este necesar, in primul rand definirea clara a conceptului, stabilirea unor principii si metode de lucru intre cele doua parti, adaptate specificului fiecarei comunitati.

Totodata, este necesar crearea unui cadru legal adecvat si a structurilor institutionale necesare, aspecte care necesita eforturi financiare deosebite.

Astfel, in S.U.A., tara cea mai avansata in aplicarea acestui concept, s-a creat Centrul National pentru Politie si Relatii cu Comunitatea, care este abilitat sa creeze cadrul organizatoric, functional si sa efectueze cercetari in acest domeniu.

In baza conceptelor definite de acest centru s-a trecut la elaborarea strategiilor administrative si de politie, precum si la crearea cadrului organizatoric.

Pentru realizarea parteneriatului, in localitatile in care se aplica aceasta forma s-au constituit comitetele cetatenesti si organismele de lucru ale acestora cuprinzand reprezentanti din toate paturile sociale si profesionale, etnice, medii de afaceri, autoritati publice, organizatii nonguvernamentale, organisme alese, care hotarasc asupra modului de lucru si colaborare in rezolvarea problemelor comunitatii. In acelasi timp, in cadrul politiei a fost creat un birou de legatura cu comunitatea (biroul C.O.P.S.) care asigura legatura intre organismele cetatenesti si politie, urmareste modul de aplicare a strategiilor stabilite, folosirea eficienta a resurselor, in special financiare, alocate de comunitate si informeaza asupra unor concluzii desprinse si cai de aplicare a strategiilor.

De asemenea, au fost create dispecerate de interventie (apelul de urgenta), cuprinzand personal specializat in mai multe domenii de activitate - de la sanatate pana la ingrijirea animalelor. Aceste dispecerate mai cuprind functionari specializati in desfasurarea dialogurilor si negocierilor, capabile sa dea sfaturi privind modul de actiune in diferite situatii.

Trebuie mentionat ca atat aceste comitete cetatenesti cat si unitatile politiei nu se afla intr-o pozitie de subordonare, unele fata de altele si nici acestea fata de autoritatile publice locale, indiferent de natura acestora, chiar daca sunt cele alese, ci sunt parteneri egali care colaboreaza intre ei, indeplinindu-si corespunzator obligatiile ce le revin.

Organizarea activitatii de parteneriat in Romania

Desi in tara noastra nu exista un cadru institutional, politia are in structura formatiuni care asigura legatura politiei cu comunitatea si pentru antrenarea cetatenilor in realizarea unor sarcini de asigurare a ordinii publice de catre politie.

In acest sens, este creat si functioneaza o structura, ca element principal in executarea sarcinilor specifice politiei in cadrul comunitatii, formata din sectoristi, care actioneaza in zone din cadrul localitatilor. Acestia au ca atributie principala cunoasterea populatiei si rezolvarea unor incidente care se ivesc in cadrul relatiilor interumane.

O alta structura care asigura legatura cu comunitatea o constituie agentii de ordine si patrulele organizate pe raza localitatilor care, prin atributiile specifice, creeaza climatul de siguranta civica in posturile incredintate.

De asemenea, la asigurarea climatului de siguranta civica mai contribuie structurile politiei rutiera si dispeceratele locale, care asigura dirijarea fortelor in zonele in care se impune acest lucru. In acelasi timp mai exista si alte structuri de contact cu populatia, dar specializate in acest sens (evidenta populatiei, cazier judiciar), precum si formatiunile de relatii publice.

Inexistenta cadrului organizatoric in acest sens a determinat ca activitatea de parteneriat in comunitate sa asigure obligatii numai din partea politiei, celelalte componente actionand in colaborare numai sporadic, punctual si de multe ori ineficient.

De asemenea, datorita unor cauze multiple, printre care si comportamentul unor politisti, nu totdeauna acestia au proiectata in randul populatiei o imagine favorabila, fapt ce ar justifica participarea minora a cetatenilor la realizarea masurilor initiate de politie, inclusiv neinterventia in cazul unor situatii evidente de tulburare a ordinii, agresarea unor persoane sau prinderea unor infractori.

In acelasi timp trebuie actionat mai mult pentru schimbarea unor mentalitati atat la populatie cat si la politisti privind implicarea in comun pentru rezolvarea problemelor comunitatii. Aceasta impune atat reevaluarea responsabilitatilor privind securitatea publica si redefinirea rolurilor dintre politie si comunitate, cat si schimbarea stilului de conducere, inclusiv organizarea structurala si functionala a organismelor.

In legislatia romana exista, totusi, prevederi in care multe activitati specifice politiei sunt transferate intr-o forma sau alta si in sarcina comunitatii. Prezentam in acest sens, cu titlu de exemplu, prevederile din Legea 18/1996 privind paza bunurilor si valorilor, Legea 69/1991, republicata, privind administratia publica locala.

De asemenea, art. 3 din Legea 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane prevede ca "in indeplinirea misiunilor ce ii revin Politia Romana colaboreaza cu celelalte institutii ale statului care au atributii privind asigurarea ordinii de drept si coopereaza in acest sens cu cetatenii, in limitele legii".

Acelasi act normativ in art. 46 mentioneaza organismele cu care coopereaza politia, iar in art. 47 instituie obligatia informarii periodice a prefectilor si primarilor privind starea infractionala si climatul de ordine, solicitand sprijinul autoritatilor publice locale in realizarea unor activitati.

De asemenea, Legea 2/2000 pentru modificarea Legii 61/1991, republicata, instituie obligatia patronilor localurilor publice pentru organizarea activitatii de mentinere a ordinii in aceste unitati si de acordare a sprijinului politistilor care intervin.

Ca urmare, atributiile politiei in cadrul comunitatii se rezuma la:

asigurarea ordinii publice si mentinerea climatului de siguranta civica;

apararea drepturilor constitutionale ale cetatenilor;

prevenirea criminalitatii;

identificarea persoanelor care au comis infractiuni si probarea activitatii lor ilicite;

ajutorarea persoanelor aflate in pericol;

realizarea unui dialog cu cetatenii;

asigurarea climatului de legalitate in diferite domenii de activitate (evidenta populatiei, regimul strainilor, arme, munitii etc.);

In realizarea acestor atributii, politia trebuie sa atraga si sa sprijine participarea comunitatii la activitatea de prevenire si sa se asocieze cu cetatenii in gasirea unor solutii si canalizarea eforturilor spre mentinerea unui climat de siguranta a cetateanului.

In cadrul parteneriatului politie-comunitate, vor fi avute in vedere, ca obiective:

realizarea de activitati preventive;

comunicarea politie-comunitate pentru imbunatatirea imaginii institutiei;

intensificarea cooperarii intre diferite structuri ale statului si forme organizatorice ale comunitatii;

asigurarea punerii in practica a principiului privind protectia egala pentru toate persoanele.

Cai si metode de realizare a activitatii politiei in parteneriatul cu populatie

a.- castigarea increderii cetatenilor in zonele de responsabilitate.

Acest deziderat se realizeaza prin:

contactul direct al politistului cu cetatenii, realizat atat prin dialogul desfasurat in mod incidental sau realizarea unor activitati specifice, cat si prin controlul cartilor de imobil;

participarea la sedintele asociatiilor de proprietari sau alte adunari cetatenesti, pentru prezentarea unor puncte de vedere, prelucrarea unor acte normative si a unor cazuri limita;

prezentarea unor solutii si sfaturi in vederea protectiei bunurilor si valorilor proprii;

rezolvarea operativa si legala a plangerilor cetatenilor;

identificarea infractorilor si probarea activitatii ilicite a acestora;

interventia in aplanarea operativa a unor conflicte intra interfamiliale;

un comportament civilizat, dar ferm al politistului si o tinuta impecabila a acestuia.

b.- culegerea si exploatarea informatiilor cu caracter preventiv;

c.- organizarea si desfasurarea patrularilor si posturilor de ordine acolo unde este nevoie, precum si interventia operativa la evenimentele sesizate de cetateni;

d.- educarea antiinfractionala a populatiei;

e.- organizarea de activitati specifice in zona unitatilor de invatamant pentru a asigura desfasurarea normala a activitatilor didactice si prevenirea comiterii unor infractiuni;

f.- elaborarea unor brosuri, pliante etc. cuprinzand informatii necesare publicului;

g.- organizarea unor activitati la care sa fie angrenati si cetatenii, cum ar fi:

patrulari (in special in mediul rural);

grupele de ordine din localurile sau unitatile de invatamant;

grupele de supraveghere si sprijin;

grupele de sprijin ale politiei rutiere;

cercurile de pregatire a elevilor in scoli (agenti de circulatie);

h.- folosirea mai larga a mass-mediei.

Atragerea cetatenilor la indeplinirea unor atributii ale politiei, in lipsa unui cadru institutional, are la baza in primul rand personalitatea politistului si posibilitatile acestuia de a atrage populatia la colaborare.

In acest sens, o contributie importanta ar aduce si adresarea unor multumiri cetatenilor pentru sprijin, adresate direct, individual si public, chiar in cadru organizat. Totodata, pentru mici recompense se pot oferi diferite atentii, invitatii la unele actiuni si festivitati specifice, spectacole etc.

Schimbarea tendintelor sau a unor indicatori reprezentativi ai evolutiei criminalitatii trebuie sa determine elaborarea si aplicarea unor masuri de raspuns adecvat din partea societatii. Este necesar ca respectarea si apararea legii sa devina o problema a fiecarui cetatean.

Politistii nu pot si nu trebuie sa mai fie singurii reprezentanti ai comunitatii care sunt implicati in solutionarea problemelor acesteia pe parcursul celor 24 ore.

Ca urmare, este necesara constituirea unor echipe mixte cu diferiti membri ai comunitatii, care sa actioneze in afara dispozitivelor de politie, in mod coordonat pentru a raspunde solicitarilor populatiei.

De asemenea, actiunile de prevenire a criminalitatii trebuie cunoscute, bineinteles si sprijinite de comunitate, administratia locala si alte autoritati publice.

In acest sens este necesara elaborarea unor programe, evaluarea stadiului de aplicare si eficienta acestora, instituind si un sistem de evidenta a cazurilor, situatiilor si datelor obtinute.

Totodata, este necesara o pregatire continua a politistului sunt aspect profesional si juridic, precum si o tinuta si un comportament civilizat, ireprosabil al acestuia, elemente de natura a imbunatatii imaginea politiei si de a atrage cetatenii la colaborare.

DENUMIRE PROIECT

"RELATIILE PUBLICE SI CETATEANUL"

ORGANIZATIA COORDONATOARE:

Inspectoratul de politie al judetului Sibiu

Compartimentul "Prevenirea criminalitatii"

COORDONATOR PROGRAM

Col. Arsenie Ioan Dumitru

PARTICIPANTI:

Politia municipiului Sibiu

Politiile orasenesti

Posturile de politie comunale

ETAPELE PROCESULUI DE RELATII PUBLICE:

Definirea scopului (stabilirea obiectivelor)

Cercetarea in teren

Elaborarea strategiei de relatii publice

Implementarea activitatilor

Evaluarea periodica si finala a programului

1.- SCOP:

castigarea increderii populatiei in institutia politiei

denumirea unei conduite si a unei atitudini din partea cetatenilor favorabile politiei, care presupun incredere si respect in raporturile cu aceasta.

DEFINIREA OBIECTIVELOR:

crearea unor canale de comunicare cu comunitatea si administrarea acestor canale;

capacitatea publicului;

informarea publicului in legatura cu activitatea politiei, cu obiectivele sale de viitor;

identificarea problemelor care preocupa comunitatea;

identificarea unor noi canale de comunicare accesibile tuturor cetatenilor si punerea lor in aplicare;

identificarea deficientelor structurale si organizatorice care determina rezistenta la sistemul relational cu comunitatea;

identificarea acelor canale de comunicare cu capacitatea de raspund la necesitatile cetatenilor.

2.- CERCETAREA IN TEREN

realizarea si aplicarea unui chestionar privind nevoile si asteptarile comunitatii Sibiene vis--vis de relatiile publice ale politiei;

identificarea problemelor esentiale care fac ca imaginea politiei sa nu fie cea dorita de catre noi;

identificarea mediului unde urmeaza a se implementa procesul de relatii publice.

Etape:

realizarea chestionarului

stabilirea esantionului

aplicarea chestionarului

evaluarea chestionarului

interpretarea chestionarului si concluzii

Faza finala a cercetarii in teren are rolul de a pune la punct derularea unor activitati intr-o conceptie unitara, folosindu-se metode specifice de relatii publice.

3.- ELABORAREA STRATEGIEI DE RELATII PUBLICE

Aceasta faza constituie cheia succesului in domeniul relatiilor publice si de aceea activitatile ce urmeaza a se derula trebuie ordonate in functie de prioritati, de perioadele de timp in care se vor derula si nu in ultima instanta de fondurile materiale avute la dispozitie.

REPERE in realizarea strategiei:

identificarea publicului tinta;

gasirea canalelor de transmisie cele mai performante si adaptate publicului;

continutul si calitatea mesajului de transmis sa fie de natura sa formeze reprezentari fara echivoc la publicul tinta;

personalul abilitat de a desfasura activitati de relatii publice sa aiba disponibilitati fizice si de comunicare compatibile cu aceasta activitate;

esalonarea activitatilor trebuie sa fie stabilita si sa se urmareasca acelasi scop.

4.- IMPLEMENTAREA ACTIVITATILOR DE RELATII PUBLICE IN MEDIUL VIZAT

Scopul urmarit de aceasta activitate este identificarea canalelor de transmisie cele mai performante in randul comunitatii si urmarirea realizarii, dupa planificare, a activitatilor planificate.

Astfel se transmit mesajele politiei catre comunitate si se intercepteaza relatiile din partea acestora.

DOMENIUL DE APLICABILITATE

1.- Relatii cu autoritatile publice

realizarea Consiliului judetean de prevenire a criminalitatii

realizarea si aplicarea in practica a programului "Siguranta cetateanului in spatiul civic"

incheierea protocoalelor si desfasurarea activitatilor comune cu:

Prefectura locala

Primaria

Consiliul Judetean

Directia Sanitara

Inspectoratul Scolar Judetean

Universitatea "Lucian Blaga"

Directia Judeteana de Tineret si Sport

realizarea programelor parteneriale cu Primariile din mediul rural si urban

2.-Relatii cu publicul

selectarea personalului ce desfasoara activitati de relatii publice si a celor care desfasoara activitati directe de relationare a publicului la sediul institutiei

personalul de serviciu de la "Camera ofiterului de serviciu"

personalul de la Evidenta populatiei

personalul ce desfasoara activitati la ghiseele Serviciului Circulatie

testarea acestora cu privire la tipologia comunicarii in relatiile oficiale cu publicul

realizarea unui curs de instruire a personalului ce desfasoara activitati de relatii publice in acest domeniu

realizarea in cadrul compartimentului Prevenirea Criminalitatii a unei linii directe de telefon, cu inregistrarea mesajelor, in vederea semnalarii de catre cetateni a problemelor ce intereseaza activitatea politiei

realizarea unei linii telefonice cu posibilitatea accesarii unei taste si a conectarii la o linie ce cuprinde informatii de interes pentru cetateni din domeniul: acte necesare pentru evidenta populatiei, inmatriculari, permise de conducere, cazier judiciar, audiente etc.

realizarea unei pagini pe reteaua de Internet "Verena" Sibiu, pagina care sa cuprinda informatii privind activitatea politiei si informatii utile pentru cetateni

amenajarea in spatiile unde are loc contactul cu publicul de panouri publicitare, privind activitatea politiei

realizarea la nivelul municipiilor, oraselor si posturilor comunale a avizierelor privind informatii pentru cetateni

3.- Mecanismul reclamatiilor

Comportamentul necorespunzator al unui politist atrage, adeseori, suspicionarea intregului personal al politiei, iar masurile intreprinse impotriva celui in cauza nu sunt de natura sa revizuiasca atitudinea cetatenilor cu privire la integritatea politistilor, considerand ca s-a actionat astfel doar pentru gasirea unui "tap ispasitor" prin care se urmareste doare schimbarea imaginii publice.

MODALITATI DE REALIZARE

cresterea operativitatii interventiei politiei la sesizarile cetatenilor

schimbarea atitudinii si comportamentului personalului abilitate cu primirea reclamatiilor si cercetarea la fata locului

pregatirea si instruirea patrulelor si echipelor de evenimente cu privire la comportamentul in cazul interventiei vis--vis de psihologia victimei si modalitati de relationare cu aceasta

asigurarea publicului ca exista incredere totala in politie si ca este binevenita participarea responsabila a membrilor comunitatii la solutionarea problemelor vizand deficientele din activitatea organelor de politie

4.-Relatii cu presa

realizarea de catre juristul unitatii de consultatii juridice cu cetatenii in sala special amenajata la compartimentul Prevenire si a unei rubrici "raspundem cetatenilor in ziarul "Politia sibiana"

in baza evaluarii chestionarului "Imaginea politie in randul comunitatii" se va derula un program de imagine a politiei in randul cetatenilor, in care urmeaza sa fie cooptata si mass-media locala

reorientarea activitatii ziarului "Politia sibiana" pentru informarea cetatenilor in legatura cu activitatea politiei

realizarea unor ecmisiuni saptamanale pe posturile TV locale care sa aiba ca tematica activitatea politiei si modalitati de realizare a parteneriatului cu comunitate

mediatizarea prin intermediul presei scrise si a posturilor de radio locale a activitatii pozitive a politiei, precum si a cazurilor de interventie a cetatenilor in prevenirea si combaterea criminalitatii

mediatizarea obiectivelor si a strategiei de actiune a politiei.

5.-Relatii cu alte institutii si organizatii

realizarea in continuare a programelor parteneriale si a activitatii de colaborare cu organizatiile neguvernamentale din judet

realizarea in colaborare cu organizatiile neguvernamentale de tineret a programelor de modelare comportamentala:

Dura Lex

Tinerii si delicventa

Stop consumului de droguri

Biblie si Lege

Violenta domestica

constituirea "Comitetelor consultative cetatenesti" la nivelul tuturor localitatilor din judet

Resurse in realizarea programului

RESURSA UMANA:

comanda inspectoratului

comanda politiilor municipale si orasenesti

efectivul compartimentului "Prevenire"

redactia ziarului "Politia sibiana"

juristul unitatii

ofiterul translator

ofiterul cu invatamantul

organizatiile guvernamentale

organizatiile neguvernamentale

RESURSE MATERIALE:

spatiul destinat:

compartimentului Prevenire

compartimentului juridic

ziarului Politia sibiana

holul de intrare la Politia judetului Sibiu

un computer cu imprimanta color pentru realizarea materialelor de imagine si prevenire a criminalitatii

linie telefonica directa pentru montarea instalatiei de inregistrare a problemelor cetatenilor

Perioada de derulare a programului: 12 luni incepand cu 01.03.2000.

Evaluarea eficientei programului:

pe baza chestionarelor intocmite de cetateni

pe baza rapoartelor ofiterilor responsabili cu derularea programului

SECTIUNEA 4

MODELE COMPORTAMENTALE ALE POLITISTULUI IN RAPORTURILE CU COMUNITATEA

Problematica comportarii civilizate prezinta o mare importanta pentru calitatea raporturilor dintre institutie si intreaga comunitate umana pe care o slujeste. La fel ca toti oamenii politistii se aseamana intre ei, dar in acelasi timp, se deosebesc printr-un ansamblu de insusiri particulare.

Anumite particularitati individuale pot avea un rol pozitiv, iar altele unul negativ in planul relatiilor de comunicare cu comunitatea, cu atat mai mult cu cat si acestea cunosc o mare diversitate, multitudine a formelor de manifestare. Acestea pot fi : relatii de prietenie, de buna vecinatate, relatii de familie, relatii de intrajutorare etc.

La temelia relatiilor de comunicare ale politistilor cu intreaga comunitate stau normele de comportare civilizata in societate, iar axul derularii lor este respectul, stima si dragostea pentru oameni ca si pentru ei insisi. Este in afara de    orice indoiala ca stima si respectul fata de semeni se constata nu in declaratii frumoase despre calitatea relatiilor cu cei din jur, ci in modul de comportare, in respectarea normelor si cerintelor unor relatii civilizate cu toti oamenii.

Un mod civilizat de a fi in relatiile cu membrii comunitatii genereaza si intareste respectul fata de politist si institutie, se creeaza o stare de multumire si satisfactie personala, aproape de acea traire pe care o numim fericire. Deci asa cum spune proverbul "Omul cel mai fericit este acela care poate face fericiti pe cei mai multi oameni".

In relatiile de comunicare cu publicul fiecare politist are datoria civica si morala sa contribuie la crearea unui cadru relational optim chiar si in situatiile cele mai pretentioase. In acest scop are la indemana un mijloc simplu dar eficient - comportarea civilizata. Modul civilizat de a fi in societate nu este un dar, ci se formeaza, se invata in familie, in scoala, in facultate si se perfectioneaza prin efort personal toata viata.

Desigur, nu trecem cu vederea ca fiecare politist isi formeaza propriile pareri despre semenii sai, despre relatiile interumane, despre civilizatia acestor relatii. Cu toate acestea, el va trebui sa-si armonizeze constiinta cu cea a oamenilor in mijlocul carora traieste, sa se comporte respectuos cu fiecare individ uman indiferent de parerea pe care ar putea sa si-o formeze la un moment dat despre unul sau despre altul dintre semenii sai. Realizarea acestui principiu fundamental este conditionata de cunoasterea si respectarea normelor si regulilor de comportare civilizata create si statuate de societatea umana de-a lungul existentei sale. Ele ne invata pe fiecare cum sa respectam pe omul de langa noi, oamenii in general, cum cultivam relatii interpersonale sanatoase, morale, bazate pe stima, respect si consideratie, pe afectiune, prietenie si dragoste.

Orientarea intregii conduite fata de oameni dupa aceste norme si reguli de viata civilizata in orice situatie ne-am afla este o temeinica dovada de buna crestere, dar ea constituie si o obligatie civica, profesionala dintre cele mai relevante pentru intreaga viata a politistului. Fiecare politist isi va putea indeplini corect si complet misiunea sa de aparator al legii, al ordinii de drept numai in masura in care relatiile sale cu toti oamenii sunt de cea mai buna calitate. Ori, pentru realizarea acestui obiectiv se impune manifestarea celui mai ales respect pentru fiecare om, comportarea in modul cel mai civilizat cu putinta in orice situatie relationala sau generatoare de relatii cu publicul s-ar afla.

In relatiile cu publicul pe care il serveste, cu comunitatea in general, politistul se intalneste cu oameni care nu se conduc dupa precepte militare de munca si de viata, cu persoane civile. Comportarea in relatiile cu civilii dupa formule militare rigide creeaza cu siguranta momente marcate de ironie, realmente chiar penibile.

In viata cotidiana politistul intra permanent intr-o mare diversitate de raporturi cu semenii sai. Fie ca este vorba de mediul rural, de cel urban, de lumea civililor sau a militarilor, va trebui sa faca dovada, fara echivoc, de un anumit rafinament si de deplina intelegere; va dovedi EDUCATIE. Dovada educatiei, a superioritatii gandirii, a culturii si civilizatiei este POLITETEA.

Intr-o societate, politetea imbraca o multitudine de forme si ipostaze care tin atat de domeniul comportamentului individual cat si de cel al comportamentului social. Iata cateva exemple:

civilizatia gesturilor;

civilizatia modului de a ne imbraca si de a purta hainele;

civilizatia modului de a saluta si a raspunde la salut;

politetea strazii;

politetea in mijloacele de transport;

civilizatia erosului, a relatiilor familiale si interfamiliale;

civilizatia conversatiei si a scrisului;

civilizatia timpului personal;

civilizatia sanatatii si a alimentatiei ;

civilizatia fata de rezultatele muncii etc.

Politetea, nomele de comportare civilizata reflecta eforturile oamenilor in general de a reglementa sfera relatiilor interumane care nu au caracter juridic.

Desi nu are caracter de norma juridica POLITETEA face parte din cerintele obligatorii ale comportamentului fata de semenii nostri. Din punct de vedere etimologic notiunea de POLITETE provine din limba italiana in care are forma POLITEZZA. Are semnificatii de "curatenie", de "puritate morala", deoarece reflecta o puritate interioara a gandurilor si sentimentelor, o atitudine care se exteriorizeaza printr-o tinuta generala adecvata.

Politetea reprezinta modul de comportare care se manifesta prin buna cuviinta, respect, amabilitate in relatiile cu ceilalti oameni. Ea se adreseaza celor din jur fiind un act social, o manifestare publica a cuiva, in speta a functionarului public. Continutul politetii izvoraste din respectul ce-l datoram celorlalti pentru capacitatea, priceperea, indemanarea si munca ce o depun, pentru faptul de a fi oameni; este totodata izvorat din respectul fata de noi insine ca oameni, ca profesionisti.

POLITETEA se refera nu numai la cadrul social, ea cuprinde si viata personala a individului si se coreleaza cu atitudinea in munca, in prietenie, in dragoste, in conversatie etc.

Intre oamenii civilizati gestul de politete in raport cu ceilalti se intoarce si devine un gest de respect fata de cei din jur, fata de propria noastra fiinta, iar lipsa de politete este o impietate.

Comportamentul politicos apartine oamenilor civilizati si le permite sa se recunoasca cu usurinta in orice imprejurare.

Politetea permite oamenilor sa se inteleaga, confera relatiilor de comunicare armonia estetica necesara unei convietuiri civilizate, unei colaborari fructuoase intre cei doi subiecti. De aceea trebuie sa devina un fel de moneda de schimb a relatiilor noastre zilnice, obligatorie pentru toti politistii in toate imprejurarile.

Relatiile politistului cu comunitatea se bazeaza pe atitudini pozitive de intelegere, stima, pretuire si respect reciproc pe simpatie, prietenie si intelegere general umana. Autenticele relatii civilizate intre politist si public cunosc doar sinceritatea si increderea, depasesc conventionalismul rece si izolat, ocolesc ipocrizia, ura, invidia, razbunarea, egoismul si rigiditatea.

Normele si relatiile politetii, care genereaza aceasta categorie de relatii cu comunitatea, trebuie invatate si respectate chiar daca unele par greu de acceptat. Normele si cerintele salutului, ale prezentarii, ale politetii, ale conduitei civilizate in mijloacele de transport sau cele privind vizita, primirea oaspetilor, oferirea si primirea cadourilor, fumatul, comportamentul elegant in institutii si localuri publice, in familie etc. constituie un ghid autentic pentru intreaga conduita a functionarului in relatiile cu semenii sai. Temeinica stapanire a acestora, practicarea unor relatii oficiale si neoficiale corecte, omenoase, elegante, bazate pe respect si stima fata de om, trebuie sa fie un atribut esential al politistului, intelectual si profesionist    distins care si-a consacrat viata apararii omului, a ordinii de drept.

Politistul va fi un om sociabil, un individ care stabileste cu usurinta relatii civilizate cu oamenii cu care vine in contact, fie la initiativa sa, fie la initiativa acestora. Se impune sa fie un tip comunicativ si prietenos, sa se afle mereu printre oameni. Nu-i va fi de mare folos pentru profesiunea sa atitudinea omului solitar, care traieste retras in biroul sau, inchis in chingile sau onorurile autoritatii cu care este investit.

In relatiile cu oamenii va fi practicianul unei atitudini pline de grija si respect, de afectiune. Se va simti legat de semenii sai prin scopul si rostul profesiunii sale, prin sentimente, convingeri si actiuni care ii determina pe oameni sa colaboreze, sa se ajute reciproc.

Schimbarea mentalitatii oamenilor impune si pentru politist eleganta vestimentara, a vorbei, a gesturilor, a atitudinilor in societate, impune sa practice formele moderne de a fi, a gandi, a simti si a-si organiza viata in profesie si in afara acesteia, formele moderne de a cultiva respectul fata de om. Rolul sau pozitiv in relatiile socio-umane depinde in foarte mare masura de comportamentul civilizat, care nu e poate realiza in afara respectarii normelor generale de politete.

PREGATIREA ANTIINFRACTIONALA A POPULATIEI

Este indeobste cunoscut faptul ca multe persoane sunt considerate de infractori drept victime sigure, datorita faptului ca pe de o parte au un comportament previzibil si asteptat, iar pe de alta parte nu iau nici cele mai elementare masuri pentru a se proteja sau a-si proteja bunurile. Este simptomatic exemplul femeii care lasa un bilet in usa, spunandu-i copilului ca sub pretul de la intrare se afla cheia.

Din pacate realitatea este uneori chiar mai grava, motiv pentru care psihologii vorbesc tot mai des de un comportament victimal, de victima potentiala si de victimizare ca proces psihosocial.

Acest domeniu, al pregatirii antiinfractionale a populatiei este atributul tuturor categoriilor de politisti de la seful inspectoratului pana la ultimul agent de ordine.

Pregatirea antiinfractionala a populatiei se deruleaza pe mai multe segmente, in functie de nivelul institutiei care o abordeaza.

Observam emisiuni la radio si TV sustinute de I.G.P. sau de unele directii de specialitate sau articole in presa scrisa ori pliante, panourile cu fotografii de la sediul sectiilor si materiale publicitare distribuite cetatenilor sub forma unor colante.

Din punctul nostru de vedere activitatea cea mai rodnica insa este realizata de ofiterii si subofiterii de politie care desfasoara activitati in teren, munca care de cele mai multe ori este tratata cu superficialitate tocmai datorita volumului mare de activitati pe care politistii il au de rezolvat.

Cautand sa facem o analiza a activitatii de prevenire    derulate in prezent de politia romana ajungem la urmatoarele concluzii:

a.- activitatea nu este concertata pentru a putea forma la cetateni unele deprinderi privind modul de protejare a propriei persoane ori a bunurilor sale;

b.- datorita volumului mare de sarcini ce le au de desfasurat, activitatile preventive sunt lasate intotdeauna la urma ori sunt formale;

c.- nu exista un cadru normativ care sa stabileasca responsabilitati concrete pentru realizarea acestei sarcini, ea este pasata de multe ori de la sectoristi la ofiterii de politie judiciara ori cercetari penale si invers;

d.- nu exista o structura specializata in cadrul politiei care sa preia aceasta sarcina si sa o indeplineasca la parametrii de eficienta si calitate;

e.- activitatea in sine este considerata o corvoada si de fiecare data cand trebuie rezolvata ea este facuta format, mai mult pentru a bifa un indicator de munca decat pentru a avea un rezultat concret.

Prin natura profesiunii sale politistul are acces in cele mai variate medii, intra in relatii cu oameni din cele mai diferite stari socio-profesionale, de varsta, de nivel cultural, de ierarhie sociala etc.; se intalneste cu ei pe strada, la serviciu, la spectacole, in mijloace de transport, acasa, cu prilejul unei onomastici, al unei zile de nastere, la nunti, botezuri, inmormantari, in general la bine si la rau. In oricare din multitudinea posibilelor situatii generatoare de relatii interumane se cere sa impresioneze placut, sa lase in sufletul interlocutorilor nostalgia revederii cu un om al demnitatii personale, al farmecului verbal, gesturilor si elegantei vestimentare. Prin comportamentul sau civilizat sa influenteze in bine atitudinea oamenilor fata de propria lor persoana si fata de ceilalti; sa-i cunoasca, ii va fi de mare folos si temeinica pregatire profesionala, experienta dobandita prin exercitarea profesiunii, indemanarea, aptitudinile, dar si calitatile sale de intelectual si de om al legii.

Ca politist excelent si intelectual bine format, dovedind o tinuta morala corecta, competenta, conduita aleasa, va influenta in bine atitudinea publicului fata de autoritate, cresterea respectului general al comunitatii fata de sine si fata de profesiunea sa.