RETORICA SI TEORIA ARGUMENTARII

RELATII PUBLICE

Etapele activitatii de relatii publice

1900 - 1914

Ivy Lee - primul ziarist angajat sa apere imaginea unei companii. A deschis un birou pentru relatii cu presa.

Este pentru prima data cand relatiile publice sunt ridicate la rang de politica guvernamentala.

Apar pentru prima data consilieri de propaganda si convingere a opiniei publice. Toata activitatea de convingere a populatiei era condusa de acest consilier.

Dupa razboi presedintele Wodrow Wilson incearca sa institutionalizeze Comitetul de Informare Publica.

1914 - 1919

1920 - 1939

Dintre primii teoreticieni ai activitatii de relatii publice a fost Lenom Bernay care infiinteaza prima firma de consultanta in relatii publice.

Apar primele institute de sondare    a opiniei publice in SUA.

1939 - 1945

Se infiinteaza Biroul de Informatii de Razboi in structurile caruia au actionat peste 14.000 de indivizi.

1945 - 1990

1990 - .

Modele ale activitatii de relatii publice

Profesia de relatii publice in Romania a fost oficializata in decembrie 1997.

Activitatea de tip birou de presa si informare

structura emite mesajul dar nu intereseaza dpdv. al perceptiei

obiectivul principal este acela de propaga anumite idei, mesaje

fluxul e de tip sursa potential receptor

se intilneste mai ales in promovarea unor evenimente: filme, tirguri etc.

Informare publica

flux: sursa receptor

se pune accent pe corectitudinea si completitudinea mesajului

Comunicare in doua sensuri - asimetric

flux: sursa receptor, cu raspuns de la receptor, urmarindu-se raspunsul, reactia acestuia

mesajul poate fi modificat in functie de reactia publicului tinta

Comunicare in doua sensuri - simetric

flux: sursa receptor, cu raspuns de la receptor dar se urmareste mai mult

se urmareste reactia receptorului dar in timp se doreste modificarea comportamentului acestuia in sensul dorit de sursa

Obiective generale ale activitatii de relatii publice

Scop: Gestionarea imaginii publice a subiectului precum si al fluxului de comunicare al acestuia in diferite medii (construirea si mentinerea unei imagini publice + a subiectului pe baza gestionarii unui flux comunicational continuu si corect intre subiect si mediile de interes).

Mediile sunt de doua tipuri: 1) mediul intern al organizatiei si 2) mediul extern

Reprezentarea ca proces psihic

Publicitatea ca proces psihic consta in reflectarea caracteristicilor esentiale si general valabile unei clase de obiecte.

Reprezentarile sociale - pot fi definite ca modele, matrici, standarde formate de-a lungul timpului la nivelul indivizilor si grupurilor cu referire la realitatea inconjuratoare, in functie de care subiectii se comporta, formuleaza opinii, decid si/sau actioneaza.

Primul care a lansat conceptul de reprezentare colectiva ester sociologul francez Emile Durkheim in Reprezentare colectiva (1898), el definind conceptul astfel: clasa foarte generala de fenomene psihice si sociale inglobind stiinta ideologia si miturile.

Definitia lui Serge Moscovici privind reprezentarile sociale:

fenomene care tin in egala masura de psihologia individului si de cea a grupurilor;

sunt rezultatul actiunilor si reactiunilor care se produc intre constiintele individuale;

sunt sociale pentru ca sunt produse ale unor caracteristici comune unui grup de indivizi sau unei societati;

sunt si psihologice intrucit perceptiile si organizarea gindirii sunt activitati pur individuale

Observatiile lui Serge Moscovici referitor la caracteristicile reprezentarilor sociale:

Nu sunt suma de reprezentari individuale

Au functie de determinare si control al comportamentelor individuale si colective

Cele patru tipuri de idoli ai lui Francis Bacon:

Idolii tribului - opinii pe care majoritatea le impartaseste fara sa se intrebe

Idolii pesterii - norme, reguli proprii comunitatii pe care o parte le mostenim prin familie, iar o parte prin educatie

Idolii pietei - idei care circula la nivelul opiniei publice

Idolii teatrului - acele idei, opinii pseudo-stiintifice pe care nile insusim datorita unor sisteme filsofice eronate sau gresit insusite

Stiinta imagologiei (din sec. XX) = domeniu care se ocupa cu studierea stiintifica multidisciplinara a perceptiei, opiniei, atitudinii, judecatii si imaginii globale pe care si-a format-o in decursul timpului o comunitate etnica ori nationala asupra altei/altor comunitati sub influenta contactelor directe prin reprezentanti ori, mai ales, prin intermediul produselor cultural-ideologice raspindite de mass-media.

In viziunea lui Serge Moscovici, functiile imagologiei sunt:

Informativa - o reprezentare odata formata ne ofera informatii despre intreaga clasa de obiecte la care se refera.

Normativa - reprezentarile deja formate induc anumite norme de comportament sau, in genere, anumite reguli pe care le practicam automat.

Explicativa - orice informatie noua, orice inedit, orice necunoscut care intra in zona de experienta a noatra va fi explicat conform unor reprezentari deja existente.

Adaptativa - adaptarea la un mediu social nou, la un grup nou se produce in momentul in care partile ajung la reprezentari asemanatoare despre realitatea inconjuratoare si subiectele acesteia.

Reprezentarea sociala in viziunea lui Jean Claude Abric: este o viziune functionalista asupra lumii care permite individului sau grupului sa dea un sens cuvintelor si sa inteleaga realitatea prin intremediul unui sistem de referinte propriu, sa se adapteze si sa-si defineasca statutul social la nivelul diferitelor grupuri.

Se orienteaza catre structura reprezentarii, demonstrind ca are o structura atomara: are un nucleu si un invelis periferic.

a)      Nodul central care se caracterizeaza prin coerenta, simplitate, rezistenta

b)      In jurul nodului central se contruieste invelisul care este format din idei, opinii, atitudini care vin sa sutina nucleul si sa-l protejeze. Sistemul periferic este un fel de interfata intre nucleu si realitatea inconjuratoare.

Orice informatie noua odata aparuta se va incerca explicarea ei in conformitate cu opiniile existente in invelis astfel incit, in timp, acumularea de informatii din invelis sudeaza nucleul.

Daca o informatie noua este in contradictie vizibila cu sistemul periferic, prima tendinta este ca informatia sa fie respinsa. Daca insa informatiile noi contradictorii se repeta cu o frecventa destul de mare exista posibilitatea erodarii mai intii a invelisului si apoi a nucleului.

Imagine sociala

Imagine de marca

Imagine dezirabila

Termenul utilizat este cel de "imagine publica". Imaginea sociala are insa o acoperire mai larga.

1) Imagine sociala acel tip de imagine format din complexe informationale generate de perceperea mesajelor emise de organizatii. Aceste mesaje se transmit preponderent mediat ca urmare a actiunilor, manifestarilor ce se desfasoara in interiorul si exteriorul organizatiilor, precum si ca urmare a actiunilor de informare desfasurate in mod deliberat de structurile specializate ale subiectului.

Prin mesajele emise deliberat de subiect se urmareste:

Informarea cu privire la subiect si activitatea acestuia

Valorizarea acestor informatii

Explicarea sensului si obiectivelor fiecarei actiuni desfasurata de subiect

Diminuarea impactului negativ al mesajului generat de o disfuntionalitate

Mentinerea in atentia publicului a subiectului si a activitatii acestuia

Mesajele emise in mod deliberat de subiect trebuie sa se sprijine si sa modeleze mesajele emise despre subiect si reciproc.

2) Imaginea de marca - acel tip de imagine sociala centrat pe unul sau citeva atribute caracteristice subiectului, respectiv acel tip de imagine care trebuie sa fie asociata cu identitatea subiectului. Aceasta imagine se construieste deliberat de subiect.

Imaginea de marca s-a nascut in domeniul economic si comercial din nevoia de a da coerenta, durabilitate si credibilitate principalelor forme de comunicare din cadrul organizatii.

Exista situatii in care marca organizationala si marca de produs interactioneaza sau chiar se substituie. Asistam deja la o globalizare a conceptului de marca in sensul in care viziunea asupra uneia influenteaza semnificativ atit functionarea organizatiei, cit si comercializarea produselor acesteia.

Atributele structurii specializate dintr-o organizatie, in ceea ce priveste construirea si mentinerea imaginii de marca, sunt:

Emiterea coerenta a tuturor mesajelor care se refera la marca.

Mesajele sa fie echilibrate si complementare pentru a contura o imagine de marca armonioasa.

Atributele marcii trebuie sa faca legatura dintre realitate si promisiune.

Trasaturile care definesc marfa trebuie sa fie clare, simplu prezentate si, pe cit posibil, sa fie observabile in realitate.

Atributele marcii trebuie sa se inscrie in orizontul de asteptare al publicului.

Imaginea sociala se constituie ca urmare a functiei reale a subiectului in raport cu caracteristicile acestora dar si cu caracteristicile publicului care se raporteaza la subiectul respectiv.

Un subiect genereaza asadar mai multe tipuri de imagine care sunt rezultate ale informatiilor pe care le produce, ale informatiilor care sunt produse precum si a celor care primesc informatii si le interpreteaza.

O categorie speciala o reprezinta autoimaginile (imaginile despre sine). Autoimaginea reprezinta acel tip de imagine pe care si-o formeaza subiectul despre el insusi ca urmare a informatiilor primite si prelucrate.

Caracteristici:

a) Reprezinta factor principal in autovalorizarea organizatiei

b) O autoimagine pozitiva presupune: aderarea la valorile organizatiei, asumarea identitatii organizatiei, interiorizarea culturii organizatiei

c) Autoimaginea nu este omogena. Ea este conditionata de caracterele indivizilor, rolul si stresul lor gradul de identificare intre nivelul asteptarilor si realitatea organizatiei.

Tipologia imaginilor sociale

I) Clasificare in functie de sursa de formare

Imagine barometru - se obtine din sondajele de opinie si exprima nivelul de incredere.

Imaginea document - obtinuta prin analiza documentelor oficiale elaborate de institutii abilitate.

Imaginea putere - rezulta din declaratiile publice ale conducerii.

Imaginea extra-putere - obtinuta in urma analizei declaratiilor liderilor organizatiilor similare referitor la organizatia respectiva.

Imaginea mass-media - se obtine in urma analizei informatiilor aparute in presa, altele decit cele care redau declaratiile liderilor.

Imaginea liderilor de opinie - se obtine in urma analizei opiniilor exprimate de acestia prin diferite canale de comunicare.

Autoimaginea organizatiei - se obtine in urma analizei mesajului propriu al organizatiei si cel cel al membrilor acesteia despre subiect.

II) Clasificare in functie de pozitia imaginii in actul comunicational:

Imagine indusa - se obtine din analiza imaginii transmise de subiect.

Imaginea reflectata - se obtine din masurarea imaginii dezvoltate in urma emiterii mesajului.

Imaginea difuzata - se obtine in urma analizei informatiei transmise de alte surse.

III) Clasificare din perspectiva atributelor in jurul carora s-a format