Functia publica

1. Notiunea de functie publica

Notiunea de functie publica include toate activitatile si sarcinile pe care le au cei ce lucreaza in organizarea admnistratiei publice de la ministere, la agentii economice cu capital de stat si la institutiile social-culturale.

Este evidenta legatura acesteia cu serviciul public, functia publica existand doar in cadrul serviciului public, in raport cu sarcinile ce trebuie indeplinite.

Atributiile, competenta functiei publice este stabilita anterior prin lege sau prin acte juridice date in baza legii in vederea satisfacerii unui interes general. In sensul dreptului administrativ competenta functiei publice constituie ansamblul de atributii si responsabilitati in baza carora titularul ei va putea face acte administrative, va incheia contracte administrative, va efectua operatiuni materiale sau administrative .

Statul de functii reprezinta actul ce cuprinde toate functiile dintr-un serviciu public, se intocmeste si se aproba potrivit legii. Functia publica fiind stabilita prin lege, desfiintarea ei se face tot la fel.

Atributiile ce formeaza continutul functiei publice trebuie sa aiba un caracter legal, sa fie expresia legii, nu pot fi stabilite printr-un contract, se stabilesc in raport cu sarcinile specifice de specialitate pe care fiecare serviciu public le exercita pentru satisfacerea unui interes general.

Obiectivul functiei publice consta in organizarea executarii si executarea in concret a legii in regim de drept administrativ.

2. Trasaturile functiei publice

Functia publica are caracter continuu, dand satisfactie intereselor generale pe toata perioada existentei lor, are caracter obligatoriu.

Profilul de clasificare a functiei publice se schimba, restructurarea si restrangerea activitatii conducand la reducerea numarului de angajati tehnici si a personalului administrativ, precum si la cresterea relativa a angajatilor calificati.

Asa cum subliniaza prof. Ion Popescu Slaniceanu in lucrarea "Teoria functiei publice", functia publica "reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala" .

Atributiile functiei publice avand caracter legal, sunt prevazute pentru fiecare functie publica prin lege sau prin acte emise in baza si in executarea legii. Prin exrcitarea sa se are in vedere contributia la realizarea puterii politice printr-o forma directa sau indirecta, pentru a da satisfactie intereselor generale si nici de cum intereselor individuale. Functia publica exista inainte de a fi numit pe postul respectiv viitorul functionar public. Prin exercitiul efectiv al functiei se realizeaza competenta autoritatii sau institutiei publice conform atributiilor de specialitate, fondurile pentru finantarea sa fiind asigurate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

Principiile ce stau la baza exercitarii functiei publice si mentionata in Art. 4 din Statutul functionarilor publici sunt:

v     legalitate, impartialitate si obiectivitate;

v     transparenta;

v     eficienta si eficacitate;

v     responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale;

v     orientare catre cetatean;

v     stabilitatea in exercitarea functiei publice;

v     subordonarea ierarhica.

Pentru o buna functie publica sunt esentiali doi factori: etica si increderea. In literatura de specialitate s-a cristalizat notiunea de infrastructura etica, fiind un set de instrumente pentru prevenirea atitudinilor necorespunzatoare si pentru stimularea unei conduite corecte, bazate pe:

v     atmosfera politica bazata pe respectarea valorilor etice, care sa constituie un exemplu in acest sens;

v     un cadru juridic adecvat;

v     mecanisme de control si de tragere la raspundere eficace;

v     coduri de conduita operationale;

v     conditii adecvate pentru indeplinirea functiei publice;

v     mecanisme de perfectionare profesionala;

v     mecanisme de coordonare si supraveghere a conduitei etice;

v     societate civila activa, care sa urmareasca si sa amendeze activitatea functionarilor publici.

3. Clasificarea functiilor publice

Notiunea de functie publica poate ingloba totalitatea persoanelor supuse unui statut de drept public, dar si o parte dintre cele supuse unui statut de drept privat.

Exista doua sisteme de functie publica:

v     sistemul functiei de cariera, ca expresie a principiului specificitatii administratiei publice a carei functionare implica existenta unui personal care este dotat cu competente particulare si care isi consacra viata profesionala serviciului functiei publice;

v     sistemul lucrativ, in care angajatii sunt clasati in functie de nivelul calificarii cerute, de capacitatea dovedita si de nivelul remuneratiei.

O caracteristica esentiala a functiei publice o reprezinta continuitatea ca expresie a unei functiuni specializate care nu trebuie exercitata cu intermitente.

Functiile se pot clasifica astfel:

v     functii publice generale - cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice in vederea realizarii competentelor lor generale;

v     functii publice specifice;

v     functii publice de stat si teritoriale;

v     functii publice pe clase:

cls.I - cuprinde functionarii publici care au absolvit studii superioare de lunga durata cu diploma de licenta;

cls. II - cuprinde functionarii publici care au absolvit studii superioare de scurta durata cu diploma;

cls. III - cuprinde functionarii publici care au absolvit studii medii liceale cu diploma.

v     functii publice clasificate dupa gradul de acces la functia publica, in functii ocupate de functionari debutanti sau de functionari publici definitivi;

v     clasificare dupa natura atributiilor stabilite si realizarea competentei unei institutii publice.

In literatura de specialitate sau facut clasificari si dupa alte criterii: functii de conducere, de documentare administrativa si de pregatire a deciziilor si functii de executare a deciziilor administrative; in functie de: actul normativ in care sunt prevazute, regimul juridic aplicabil, legatura cu aspectul politic, durata infiintarii, gradul de strictete al disciplinei si gradul de tehnicitate.

1. Definirea functionarului public si atributiile sale

Admnistratia publica presupune actiunea neintrerupta care are drept scop asigurarea conditiilor pentru desfasurarea ritmica a vietii statului, fiind un proces continuu si fiind supusa regulilor actualizarii functiilor, ca o garantie a adptarii sale la conditiile permanent dinamice oferite de mediul social" - Ioan Alexandru - "Stiinta admnistratiei" .

Avand in vedere ca admninistratia inseamna a conduce cu oameni o actiune determinata in favoarea altor oameni si ca valoarea unei administratii si eficiente depind de valoarea si productivitatea oamenilor ce o compun, se are in vedere necesitatea unei formari, a unei pregatiri cat mai complete a acestora, profesional-teoretica, performanta si diferentiata pe ramuri sau domenii de actiune.

Politica de personal in administratie publica trebuie sa tina seama de coordinate cum ar fi: sa aiba un rol functional, scopul ei consta in faptuirea optima a sarcinilor administratiei publice; sa se desfasoare cu respectarea ferma a criteriilor etico-morale si profesionale de aprecieri; are un character unitar pentru toate autoritatile administratiei publice.

Functionarii publici sunt persoane fizice care ocupa in conditiile legii functii publice din cadrul serviciilor publice, fac parte dintr-o autoritate sau institutie publica aflata in raporturi ierarhice, au fost legal investiti cu exercitiul functiei publice pe o perioada de timp nedeterminata. Acestia au reglementate drepturile si obligatiile, raspunderea, incompatibilitatile si in general regimul de ocupare si exercitare a functiei intr-un statut special, expresie a situatiei juridice in care se afla.

Conform Legii nr. 188/1999 , pot beneficia de statute speciale functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul urmatoarelor servicii publice:

v     Structurile de specialitate ale Parlamentului Romaniei;

v     Structurile de specialitate ale Administratiei Prezidentiale;

v     Serviciile diplomatice si consulare;

v     Autoritatea vamala;

v     Politia si alte structuri ale Ministerului de Interne.

Conform aceleiasi legi modificata si completata, prevederile ei se aplica:

v     Personalului incadrat pe baza increderii personale la cabinetul demnitarilor;

v     Corpul magistratilor;

v     Cadrelor didactice;

v     Persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica.

Functionarii publici isi exercita sarcinile in vederea realizarii competentei, a atributiilor specifice serviciului respectiv, activitatile desfasurate ce implica exercitarea prerogativelor de putere publica fiind:

a)      punerea in executare a legilor si celorlalte acte normative;

b)      elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

c)      elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor, precum si a documentatiei privind aplicarea si executarea legilor necesare pentru realizarea competentei autoritatii sau institutiei publice;

d)      consilierea, controlul si auditul public intern;

e)      gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

f)       colectarea creantelor bugetare;

g)      reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu personae fizice sau juridice de drept public sau privat, in limita competentelor stabilite de conducatorul institutiei, precum si reprezentarea in justitie a institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h)      realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

Pentru ca functionarii publici sa poata servi mai bine interesele generale in mod obiectiv, impartial, fara discriminare s-a preconizat pentru acestia urmatorul regim juridic:

scoaterea lor de sub influenta politicului prin instituirea stabilitatii inamovibilitatii si prin profesionalizarea lor ( li se cere o anumita pregatire si ocupare prin concurs a functiilor publice);

asigurarea independentei economice fata de alte surse;

existenta unui control specializat, eficient, inclusiv al societatii civile asupra functionarilor publici;

un regim exigent fata de cauzele si conditiile care ar genera coruperea functionarilor publici;

un regim mai sever de disciplina profesionala si de raspundere, data fiind ierarhia din teritoriul administratiei publice sub aspectul reglementarii stricte a competentelor si controlului ierarhic;

solicitarea mai pronuntata de a manifesta buna credinta in exercitarea sarcinilor si fidelitate;

datorita riscurilor asumate, functionarii beneficiaza de o protectie deosebita prin incriminarea si sanctionarea unor fapte care lezeaza prestigiul, demnitatea, viata si integritatea lor.

Statutul functionarului public

Existenta unei legi-cadru cu caracter de drept comun care sa reglementeze functia publica si statutul unora unora dintre cei care ocupa functiile publice, inlatura lipsa de unitate a reglementarilor din domeniu" - "Drept administrativ", prof.dr. Ioan Alexandru .

Este necesar un statut adoptat prin lege unica in care sa se prevada conditiile de baza referitoare la functia publica, care sa prevada conditiile de baza referitoare la functia publica si care sa aiba aplicabilitate la toate functiile publice. In acest statut se poate reglementa situatia juridica a functionarului public care isi desfasoara activitatea in sistemul administratiei publice, facand din aceasta o profesie, o cariera. Proiectul statutului si-a propus adoptarea standardelor Comunitatii Europene in domeniul reglementat urmarindu-se crearea unui functionar neutru din punct de vedere politic, capabil sa indeplineasca sarcinile de serviciu intr-o structura administrativa compatibila cu structuri similare din tarile Uniunii Europene. Prevazand actul de numire in functie ca act administrativ de autoritate, s-a consacrat pentru functionarul public un regim statuar, unilateral, diferit de regimul contractual de dreptul muncii aplicabil salariatilor sau de regimul conventiilor civile (carora li se aplica dreptul civil).

In functie de categoria din care fac parte, s-a prevazut ca functionarul public desfasoara urmatoarele activitati:

categoria A - studiu, control, consiliere, coordonare, conducere, elaborarea de reglementari, luarea/pregatirea deciziilor sau activitatii stiintifice necesitand cunostinte superioare de specialitate si care implica o anumita formatie stiintifica;

categoria B - revalorificarea activitatilor desfasurate de functionarii din categoria C;

categoria C - aplicarea si executarea legilor si reglementarilor in general activitati de birou sau de control care necesita o cultura generala medie si cunostinte tehinice sau profesionale.

La baza elaborarii proiectului legii privind statutul functionarilor publici a stat sitemul conceptual privind triada serviciu public - functie publica - functionar public.

Pe linia consacrarii caracteristicii de lege-cadru a Statutului functionarului public se arata ca disponibilitatile sale se aplica tuturor functionarilor publici cu exceptia celor care au statute proprii aprobate prin legi speciale. Conditiile pentru a ocupa o functie publica au cautat sa imbine calitatile si tinuta de cetatean si specialist.

Pe linia accentului pus pe profesionalism s-a prevazut ca in caz de incompetenta are loc trecerea intr-o functie inferioara sau chiar eliberarea din functia publica. Pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii si protejarii functionarului public fata de schimbarile de ordin politic in proiectul legii s-a introdus conceptual de stabilitate in functie.

In sectiunea consacrata indatoririlor functionarului public un accent deosebit s-a pus pe obligatia acestora de a-si indeplini sarcinile cu profesionalism, loialitate, corectitudine, constinciozitate, fara intarziere, fara partinire si fara a savarsi fapte de natura sa compromita prestigiul functiei pe care o detine. Prin intreaga lor comportare si tinuta, functionarii sunt obligati sa se arate demni de consideratia si increderea pe care o impune pozitia lor oficiala (Art.61).

Obligatia de a pastra secretul de stat si de serviciu (in conditiile legii) si a confidentialitatii in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in executarea functiei este un capitol de baza in proiectul legii fiind mentionata interzicerea transmiterii ori comunicarii catre terti a documentelor de serviciu contrare regulamentelor. In acest sens s-a prevazut faptul ca functionarii publici nu pot detine doua functii publice in acelasi timp si nu pot detine functii in organele de conducere ale regiilor autonome, societati comerciale sau a altor unitati cu scop lucrativ.

Pe linia prevederii coruptiei, legea nr. 188/1999 mentioneaza: functionarii publici nu pot desfasura la societati comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrativ care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le detin si nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia publica pe care o indeplinesc.

In aceeasi lege, capitolul 8, privind raspunderea functionarului Art. 84, mentioneaza ca incalcarea cu vinovatie a indatoririlor de serviciu duce la raspunderea disciplinara administrativa, civila sau penala - formele acestei raspunderi nu se exclud daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru fiecare forma de raspundere. Raspunderea disciplinara: enumerarea faptelor ca si abateri disciplinare cum ar fi suspendarea din functia publica pe maximum 6 luni si destituirea din functia publica, echivalent al desfacerii disciplinare a contractului de munca.

Articolul 88 prevede: in institutiile Serviciului Public se constituie comisii de disciplina, competente sa cerceteze si sa propuna sanctiunile aplicabile functionarilor publici din institutiile respective, comisii constituite prin acordul conducatorului institutiei, membri comisiilor desemnandu-se pe o perioada de 3 ani. Sunt reglementate foarte riguros: modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu, tinand seama de interesele serviciului public si ale functionarului public.

Articolul 103: functionarii publici carora li se aplica Statutul au dreptul si indatorirea de a participa la activitati de perfectionare, instruire si formare, organizate si aprobate de institutia unde isi desfasoara activitatea doar in specializarea in care lucreaza si numai in cadrul programelor organizate si aprobate de Agentia Nationala pentru Managementul Resurselor Umane din Serviciul Public si institutia respectiva.

Pentru asigurarea prevederilor Statutului si a altor reglementari legale privitoare la functionarii publici s-a constituit Comisia superioara a functionarului public ca organ consultativ pe langa primul-ministru, avand presedinte secretarul general al Guvernului. Aceasta comisie intocmeste rapoarte cu privire la respectarea statutelor functionarilor publici pe care il inainteaza primului-ministru spre analiza si luarea masurilor ce se impun. Este formata din secretarii generali din ministere si din celelalte organisme de specialitate ale administratiei publice centrale si cate 2 reprezentanti dintre secretarii consiliilor locale si judetene.

Pentru o buna colaborare intre functionarii publici si autoritatile publice Statutul instituie obligatia ca in cadrul fiecarei institutii a Serviciului Public sa se constituie o comisie paritara compusa in numar egal din reprezentanti desemnati de catre conducatorul serviciului public si de sindicatul functionarilor publici. Aceasta comisie, avand caracter consultativ, da aviz scris si motivat cu privire la luarea masurilor vizand conditiile de munca, sanatate si securitate a muncii functionarilor publici in timpul exercitarii atributiilor, pentru buna functionare a serviciului public si in oricare alte situatii la solicitarea conducatorului unitatii.

Se are in vedere crearea si administrarea unei baze de date informatizate a Serviciului Public pentru mentinerea evidentei functiilor publice si a functionarilor publici.

Prin garantarea in Statut a stabilitatii in functia publica si a posibilitatii functionarilor publici de a se adresa instantei de contencios administrativ cand le sunt vatamate drepturile legitime, se creaza baza pentru formarea unui corp profesionist de functionari publici, independent politic, reprezentand un element de continuitate a sistemului democratic in pofida oricaror schimbari politice normale, constitutionale.

Prin statutele speciale se pot reglementa functii publice specifice, drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute in Ordonanta de

Urgenta nr. 56/2004 ce reglementeaza Statutul .

Legea nr. 188/1999 reglementeaza regimul general al raportului juridic dintre functionarul public si autoritati si institutiile publice din admnistratia publica centrala si locala, raportul de serviciu.

Aceasta lege a fost emisa in scopul de a asigura in conformitate cu dispozitiile legale al unui serviciu public stabil, profesionist transparent, eficient, impartial, in interesul cetatenilor precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala. Tot aici se mentioneaza faptul ca raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii. Functia publica exista doar in cadrul serviciului public, in raport cu sarcinile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca pentru satisfacerea intereselor generale ale membrilor societatii la nivel national sau local si are ca obiectiv organizarea executarii si executia in concret a legii in regim de drept administrativ.

Exista doua categorii de sisteme de servicii publice:

a)      tip "post" - construit dintr-un ansamblu de functii sau meserii, definit prin nivelul si caracteristicile lui;

b)      tip "cariera" - bazat pe conceptul de stabilitate si de continuitate in cariera.

Serviciul public este astfel impartit intr-un anumit numar de corpuri in care se intra prin concurs si in care functionarul poate ramane pe toata durata vietii sale active.

Referindu-ne la impactul serviciului public asupra beneficiarului, acesta poate fi masurat prin comportamentele sale: punctualitate, cantitate, accesibilitate sau avantaje materiale, disponibilitate, acuratete, siguranta, oportunitate, alaturi de factori des intalniti cum ar fi: simplitate, caracter agreabil si simplificare administrativa.

Cresterea calitatii serviciilor poate fi conditionata de stimularea concurentei, managementului calitati totale, inovarea procesului privind activitatile , descentralizarea procesului decisional, separarea functiilor de prestare a serviciilor de cele strategice.

Serviciile publice trebuie sa ofere o larga varietate de servicii catre comunitate. Calitatea, viteza de prestare, politetea si eficenta trebuie sa fie elemente de baza si simultane. Se simte nevoia imbunatatirii radicale a prestarii serviciilor publice.

Asa cum considera in volumul "Servicii publice" autoarea Lucica Matei, schimbarile produse in societate "nu se reflecta suficient in sistemele institutionale nu numai in ceea ce priveste structura lor ci si functionarea lor zilnica, explicand astfel atitudinea cetatenilor tot mai pretentioasa cu privire la informare, democratie, transparenta, participare la decizie" .

Administratia publica nu este caracterizata de o existenta independenta, existand intr-o anumita perioada istorica, intr-un context economic si politic specific pe care are datoria sa-l poata gestiona si modela.

Modul in care autoritatile publice isi indeplinesc obligatiile in privinta cetatenilor se afla in continua schimbare, misiunile organizatiilor publice fiind indreptate spre prestarea serviciilor pentru cetateni precum si elaborarea si punerea in practica a politicilor publice.

Principiile ce redau trasaturile administratiei publice sunt:

v     principiul legalitatii;

v     principiul proportionalitatii;

v     principiul subsidiaritatii;

v     principiul permanentei continuitati in asigurarea interesului general.

Aplicarea lor rationala si eficienta poate genera prosperitatea in toate domeniile administratiei si a vietii sociale.   

Ca mod de gandire, trebuie schimbata mentalitatea cadrelor superioare din aparatul administratiilor, prin introducerea principiului conform caruia nu poate fi tolerat randamentul inferior unei norme calitative.

Guvernul va trebui sa insiste in perfectionarea reformei administrative, prin perfectionarea functionarilor superiori. Promovarea eficienta a carierei, conditie fundamentala a succesului reformei administratiei publice, trebuie sa aiba in vedere stabilirea anuala a normelor de formare si perfectionare precum si motivarea acestora, investirea cu autoritate si obligatiile necesare prestarii unui serviciu efficient. Functionarii publici trebuie sa aiba baza unei mandrii de a avea o cariera in functia publica, convinsi ca sunt condusi si perfectionati in interesul lor si al societatii.

Tot in sarcina guvernantilor intra si simplificarea structurii posturilor si a grupurilor profesionale, reducerea palurilor de gestiune in cadrul ministerelor si structurii autoritatilor publice precum si adoptarea unui regim bazat pe principiul primirii intr-un rang deosebit in functie publica a celor ce urmeaza cursuri de perfectionare.

Promovarea eficienta a carierei este o conditie fundamentala a succesului reformei administratiei publice, pentru a pastra increderea cetatenilor.

S.N.S.P.A. are ca obiectiv principal necesitatea formarii unui corp de inalti functionari publici prin recrutarea primilor 10% din absolventii fiecarui an si orientarea lor catre cariera.

Corpul inaltilor functionari publici, sau corpul de cadre superioare, este un sistem structurat si recunoscut de gestionare a personalului pentru posturi nepolitice, de nivel inalt din cadrul administratiei. Ne referim la functia publica de cariera, ce furnizeaza si formeza persoane experimentate pentru numirea in posturi de conducere. Corpul inaltilor functionari publici este administrat de institutii menite sa garanteze profesionalismul si stabilitatea grupului central de cadre superioare, ce permite flexibilitatea necesara pentru a raspunde schimbarilor din guvern.

In activitatea functionarilor publici de asistenta a contribuabililor, trebuie respectate urmatoarele principii:

v     principiul nediscriminarii

v     principiul accesului la informatiile de interes public

v     principiul gratuitatii asistentei fiscale a contribuabililor

v     principiul transparentei

v     principiul adaptarii administratiei fiscale la cerintele contribuabililor

v     principiul confidentialitatii

v     principiul respectului si consideratiei fata de contribuabili

v     respectarea dreptului la petitionare al contribuabililor

v     raspunsuri competente, complete si la timp la intrebarile contribuabililor,

v     angajarea administratiei fiscale in slujba contribuabililor si orientarea administratiei fiscale catre acesta

v     claritate-simplitate si corectitudine in relatia cu contribuabilii

v     comunicare intre toate nivelurile de asistenta

v     folosirea unor mijloace diverse pentru informarea contribuabililor

v     asistenta furnizata pentru corectarea eventualelor erori din evidentele fiscale

v     programe orientate pe grupuri de tinta.

Functionarul fiscal isi desfasoara activitatea conform prevederilor Constitutiei Romaniei, Statutului functionarilor publici, Regulamentului de organizare si functionare al unitatiidin care face parte si celorlalte dispozitii legale. Obligatiile sale inscrise in Codul etic al functionarului public au in vedere aspecte legate de pregatirea sa profesionala, aptitudinile sale si normele etice care trebuie sa-i guverneze acestuia activitatea de asistenta fiscala a contribuabililor. Pregatirea sa de specialitate la un grad ridicat in domeniul comunicarii astfel incat sa prezinte contribuabilului intr-un limbaj accesibil acestuia, prevederile legislatiei fiscale.

Functionarul public are datoria ca in intreaga sa activitate sa depuna toate eforturile in vederea aplicarii principiilor de baza in comunicarea cu contribuabilii: perfectionare permanenta a pregatirii profesionale, dezvoltarea aptitudinilor de comunicare, depasirea eventualelor obstacole care pot afecta comunicarea cu contribuabilii, respectarea normelor etice prin respectarea urmatoarelor conditii:

v     sa aiba o tinuta decenta corespunzatoare demnitatii si prestigiului functiei;

v     sa dea dovada de disciplina in relatiile cu contribuabilii si in cadrul institutiei in care isi desfasoara activitatea;

v     sa ramana calm, politicos si respectuos pe intreaga durata de abordare a asistentei;

v     sa manifeste o atitudine pozitiva si rabdare in relatia cu contribuabilii;

v     sa foloseasca un limbaj correct si adecvat situatiei;

v     sa pastreze confidentialitatea tuturor informatiilor relevante obtinute de la contribuabil;

v     sa depuna intregul efort pentru a raspunde solicitarilor;

v     sa acorde intreaga sa atentie contribuabilului pe parcursul desfasurarii asistentei fiscale;

v     sa ofere raspunsuri corecte si complete contribuabilului si sa asigure ca sunt intelese de acesta;

v     sa indrume contribuabilii la serviciile de specialitate in vederea obtinerii de informatii detaliate care depasesc competentele structurii de asistenta;

v     sa pastreze nestirbita autoritatea institutiei pe care o reprezinta fata de contribuabili.

Respectarea prevederilor enuntate este obligatorie pentru toti functionarii publici din administratia publica, in caz contrar sunt atrase masuri disciplinare cu efecte negative asupra carierei profesionale a celor implicati.

Sesizarea privind incalcarea legii sau a normelor deontologice si profesionale poate fi facuta alternative sau cumulative:

a)      sefului ierarhic al persoanei care a incalcat legea;

b)      conducatorului autoritatii publice;

c)      comisiilor de disciplina;

d)      organelor judiciare;

e)      organelor insarcinate cu constatarea si cercetarea conflictelor de interese si incompatibilitatilor;

f)       comisiilor parlamentare;

g)      mass-media;

h)      organizatiilor profesionale, sindicale sau patronale;

i)        organizatiilor neguvernamentale.

In literatura si legislatia de specialitate se subliniaza in mod repetat faptul ca, calitatea de functionar public este incompatibila cu orice functie publica cu exceptia calitatii de cadru didactic.

Agentia Nationala a Functionarului Public

Agentia Nationala a Functionarilor Publici intocmeste anual un raport cu privire la starea generala a Serviciului Public, pe care primul-ministru il supune spre dezbatere Parlamentului. Aceasta a fost infiintata in subordinea Ministerului Administratiei Publice ca organ autonom de specialitate al administratiei publice centrale, avand personalitate juridica (Legea nr. 188/1999), asigurand aplicarea strategiei si a Programului de guvernare in domeniul managementului functiei publice si a functionarilor publici.

Misiunea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici consta in crearea unui corp profesionist de functionari publici, stabil si neutru din punct de vedere politic, elaborand strategiile si politicile privind managementul functiei publice prin care sa se contribuie la eficientizarea sitemului administrativ si la imbunatatirea relatiilor dintre administratie si societatea civila, in concordanta cu cerintele referitoare la implementarea aquis-ului comunitar si integrarea in Uniunea Europeana. Condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat numit de primul-ministru la propunerea ministrului administratiei publice, promoveaza in cadrul strategiei sale urmatoarele valori:

v           profesionalismul functionarilor publici;

v           performanta functionarilor publici;

v           transparenta actului administrativ si a activitatilor din cadrul Agentiei si a altor structuri administrative

v           comunicarea interna si externa cu rol in eficientizarea sistemului administratiei publice si in schimbarea in fond a raportului administratie-cetatean;

v           adoptarea codului etic al functionarilor publici.

Principalele atributii ale Agentiei Nationale a Functionarilor Publici:

v           elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si a functionarilor publici;

v           elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative privind functia publica si functionarii publici;

v           monitorizeaza si controleaza modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;

v           elaboreaza reglementari comune, aplicabile tuturor autoritatilor si institutiilor publice, privind functiile publice, precum si instructiuni privind aplicarea unitara a legislatiei in domeniul functiei publice si a functionarilor publici;

v           elaboreaza proiectul legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru functionarii publici;

v           stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;

v           centralizeaza propunerile de instituire ale functionarilor publici, stabileste ca urmare a evaluarii performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici;

v           colaboreaza cu Institutul National de Administratie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializata in administratia publica si de perfectionare a functionarilor publici;

v           intocmeste si administreaza baza de date cuprinzand evidenta functiilor publice si a functionarilor publici;

v           aproba conditiile de participare si procedura de organizare a selectiei si recrutarii pentru functiile publice generale, avizeaza si monitorizeaza recrutarea pentru functiile publice specifice;

v           realizeaza redistribuirea functionarilor publici carora le-au incetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;

v           acorda asistenta de specialitate si coordoneaza metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale si locale;

v           participa la negocierile dintre organizatiile sindicale reprezentative ale functionarilor publici si Ministerul Administratiei Publice;

v           colaboreaza cu organisme si cu organizatii internationale din domeniul sau de activitate;

v           elaboreaza anual, cu consultarea autoritatilor si institutiilor publice Planul de ocupare a functiilor publice, pe care il supune spre aprobare Guvernului;

v           intocmeste raportul anual cu privire la managementul functiilor publice si al functionarilor publici, pe care il prezinta Guvernului.

Agentia Nationala a Functionarilor Publici are legitimare procesuala activa si poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta cu privire la:

v           actele prin care autoritatile sau institutiile publice incalca legislatia referitoare la functia publica si functionarii publici, constatate ca urmare a activitatii proprii de control;

v           refuzul autoritatilor si institutiilor publice de a aplica prevederile legale in domeniul functiei publice si al functionarilor publici.

Presedintele Agentiei poate sesiza prefectul in legatura cu actele ilegale emise de autoritati sau institutii publice locale.

Inalti functionari publici

Constituie o categorie aparte inaltii demnitari, Presedintele, membrii Guvernului precum si Prefectul.

Presedintele Romaniei reprezinta statul roman, este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii, vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. El isi exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate fiind organ reprezentativ supreme.

Prof.univ.dr. Ioan Alexandru in volumul "Drept administrativ" considera ca Presedintele Romaniei este "ca si Parlamentul un organ reprezentativ suprem dar, dependent intr-o oarecare masura de Parlament. Este o dependenta reciproca, intre organe representative supreme, ambele ocupand cea mai inalta pozitie in stat".

In Art. 80 al Constitutiei Romaniei se mentioneaza ca "Presedintele Romaniei exercita functia de mediere intre puterile statului".

Prof.univ.dr. Ioan Alexandru considera in lucrarea mai sus mentionata ca Presedintele "exercita o a patra putere in stat".

In acelasi timp, Constitutia mai defineste pozitia Presedintelui Romaniei si din alte puncte de vedere. Astfel, conform Art. 99, unele decrete ale Presedintelui trebuie sa fie consemnate de catre primul-ministru iar conform Art. 92, acesta este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Alegerea sa in functie se face prin vot universal egal direct, secret si liber exprimat si se desfasoara in doua tururi de scrutin iar rezultatul alegerilor este validat de Curtea Constitutionala. Mandatul presedential este de patru ani de la data depunerii juramantului de catre noul Presedinte. Prin lege organica poate fi prelungit in caz de razoi sau de catastrofa. In timpul mandatului Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid si nici nu poate indeplini o alta functie publica sau privata. Totodata, acesta se bucura de imunitate si deci nu poate fi tras la raspundere pentru opinia exprimata in exercitarea mandatului. Drepturile si indemnizatia Presedintelui se stabilesc prin lege. Intreaga sa activitate este desfasurata intr-un cadru legislative bine precizat, in Monitorul Oficial al Romaniei fiind publicate decretele emise in exercitarea atributiilor sale in raport cu Parlamentul, in raporturile cu electoratul, in raporturile cu Guvernul atributii privind adoptarea de masuri exceptionale, atributii in domeniul apararii si atributii in domeniul relatiilor internationale. O parte din decrete trebuie sa fie contrasemnate de primul ministru: incheierea de tratate internationale; acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei; infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice ale Romaniei; mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate; masuri in caz de agresiune armata; masuri privind declararea starii de asediu sau a starii de urgenta; conferirea de decoratii si titluri; acordarea gradului de maresal, general, si amiral; acordarea de gratieri individuale.

Presedintele Romaniei:

are puterea de a dizolva Parlamentul (dupa consultarea celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare);

adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii;

poate cere poporului sa-si exprime prin referendum vointa cu privire la probleme de interes national;

desemneaza candidatul pentru functia de prim-ministru;

numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament;

numeste sau revoca la propunerea primului-ministru pe unii membri ai Guvernului;

poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita;

poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national cu privire la politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice;

instituie starea de asediu si starea de urgenta in tara;

poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate;

ia masuri de respingere a agresiunii armate in caz de urgenta;

incheie tratate internationale in numele Romaniei;

primeste scrisorile de acreditare si rechemare a reprezentantilor diplomatici ai Romaniei;

aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;

numeste in functii publice.

Propunerea de suspendare din functie prin demiterea Presedintelui si vacanta functiei se face in Camera Deputatilor si Senat, numai in cazul inaltei tradari, competenta de judecata apartinand Curtii Supreme de Justitie. Vacanta functiei de Presedinte al tarii intervine in caz de demisie, de demitere din functie, de deces sau de imposibilitate definitiva de exercitare a atributiilor.

Institutia numita Presedintia Romaniei reuneste serviciile publice aflate la dispozitia Presedintelui pentru indeplinirea atributiilor sale, fiind institutie publica cu personalitate juridica, a carei structura ce cuprinde compartimentele si functiile, organizarea, functionarea si atributiile acestora fiind stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare a Presedintiei Romaniei aprobat de catre Presedinte. Acesta numeste si elibereaza din functie consilierii prezidentiali si stabileste numarul de posturi.

Numirea si eliberarea din celelalte functii ale compartimentelor Presedintiei se fac potrivit Regulamentului de organizare si functionare a Presedintiei Romaniei.

In toate tarile guvernul este cel care conduce afacerile politice si gestiunea intereselor generale pentru ansamblul colectivitatii nationale si guverneaza administratia. Actele si faptele administrative sunt cele care conduc la executarea masurilor luate pe plan guvernamental.

Guvernul Romaniei constituie organul central al puterii executive, care exercita in conformitate cu legea, administratia publica pe intreg teritoriul tarii, putand fi definit drept "organul central al administratiei publice" si avand ca sarcina generala realizarea politicii interne si externe a tarii executand astfel legile si actele subordinate acesteia.

Guvernul este format din primul-ministru, ministri de stat, ministri secretari de stat si alti membri ai guvernului, ministri delegati pe langa primul-ministru, secretari de stat.

Pentru functia de prim-ministru este desemnat un candidat de catre Presedintele Romaniei in urma consultarii partidului care detine majoritatea absoluta in Parlament. Candidatul pentru aceasta functie va cere votul de incredere al Parlamentului asupra programului si intregii liste a Guvernului.

Primul-ministru, in calitate de sef al Guvernului, conduce acest for si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce revin fiecaruia.

Primul-ministru reprezinta Guvernul in relatiile acestuia cu Parlamentul, Presedintele, Curetea Suprema de Justitie, partidele si formatiunile politice si in relatiile internationale, convoaca sedintele Guvernului si ale biroului executiv si le conduce, semneaza hotararile si ordonantele adoptate de catre Guvern si contrasemneaza decretele semnate de Presedintele Romaniei, numeste si elibereaza din functie pe secretarul general al Guvernului, membrii cabinetului, consilierii primului-ministru, conducatorii organelor din subordinea Guvernului, secretarii de stat care nu sunt membri ai Guvernului precum si subsecretarii de stat.

Fiecare membru in parte al Guvernului precum si Guvernul in intregul sau isi exercita mandatul de la data depunerii juramantului.

Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea unei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau senator, sau a unei functii de reprezentare profesionala salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial sau alte categorii stabilindu-se prin lege organica incompatibilitatea.

Guvernul isi exercita mandatul pana la validarea alegerilor parlamentare generale, incetand inainte de termen doar in cazul retragerii increderii de catre Parlament printr-o motiune de cenzura sau in cazul in care primul-ministru demisioneaza, decedeaza, pierde sau este in imposibilitatea de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile.

In situtia aparitiei unui post vacant in cadrul Guvernului propunerea de numire a unui nou membru va fi facuta de catre primul-ministru si va fi numit prin decret de catre Presedintele Romaniei.

Pe langa Guvern isi desfasoara activitatea o serie de organe centrale de specialitate ale administratiei publice denumite comisii nationale, comitete, consilii, departamente, agentii, oficii, birouri, secretariate, subsecretariate de stat, institutii, administratii (exemplu: Departamentul pentru Admnistratia Publica Locala).

Guvernul emite doua categorii de acte: hotarari, specifice activitatii sale prin care sunt puse in executare legi adoptate de catre Parlament si ordonante, categorie introdusa in Constitutia Romaniei in 1991. Prin ordonante se pot reglementa relatiile sociale din orice domeniu si sector de activitate, cu exceptia celor care necesita reglementarea printr-o lege organica. In acest sens, legea de abilitare stabileste domeniile de activitate in care Guvernul emite ordonante si data pana la care poate emite.

Categoria Ordonantelor de urgenta intra in cazuri exceptionale avand o forta juridica a legilor, prin ele putandu-se modifica o lege aflata in vigoare sau se poate abroga o lege.

Guvernul, ca dealtfel intreaga administratie publica, are sarcina de a aduce la indeplinire politica interna si externa a statului, exercitand in acest sens o serie de atributii de specialitate in domeniul normative, economic, social, al legalitatii si apararii tarii, al relatiilor externe:

1. Atributii generale

asigura executarea de catre administratia publica a legilor si a celorlalte dispozitii normative date in aplicarea acestora;

conduce si controleaza activitatea ministerelor si a celorlalte organe centrale si locale ale administratiei publice

2. Atributii de specialitate

a)      Atributii din domeniul normativ:

elaboreaza proiecte de legi si dezbate propunerile legislative care privesc activitatea executiva primate din partea Parlamentului;

elaboreaza proiectul bugetului de stat si costul general de inchedere a exercitiului bugetar si le supune spre aprobare Parlamentului;

aproba programele de dezvoltare economica a tarii pe ramuri si domenii de activitate si le supune spre aprobare Parlamentului;

elaboreaza sistemul de impozite si taxe datorate bugetului centralizat al statului si le supune spre aprobare Parlamentului.

b)      Atributii din domeniul economic:

aproba balanta comerciala si de plati externe, precum si planurile de incasari si plati in numerar;

aproba programele pentru modernizarea capacitatilor de productie ce se realizeaza prin subventii de stat;

stabileste masuri pentru introducerea si dezvoltarea mecanismelor economiei de piata in conditiile prevazute de lege;

asigura reorganizarea activitatii economice potrivit cerintelor economiei de piata, precum si adoptarea masurilor de privatizare a unor activitati in conditiile stabilite de lege;

aproba regimul preturilor si tarifelor la produsele, lucrarile si serviciile pentru care pretul si tariful se stabileste potrivit legii, de catre Guvern;

aproba potrivit legii amplasarea obiectivelor de investitii si scoaterea terenurilor din productia agricola ori din fondul forestier, precum si definirea unor suprafete impadurite, in vederea realizarii de obiective de investitii.

c)      Atributii in domeniul social:

stabileste programe de protectie a mediului inconjurator si asigurarea echilibrului ecologic si le supune spre aprobare Parlamentului pe cele de interes national;

stabileste programe de construire de locuinte din fondurile de stat, de crestere a calitatii vietii in limitele bugetare aprobate in acest scop;

asigura realizarea politicii sale sociale cu privire la utilizarea fortei de munca, la salarii, la pensii, acordarea de ajutoare materiale si alte drepturi banesti, precum si adaptarea acestora la specificul unor ramuri si domenii de activitate;

d)      Atributii in domeniul legalitatii si apararii tarii:

asigura prin luarea si aplicarea masurilor necesare, apararea ordinii de drept si linistii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, in conditiile prevazute de lege;

aduce la indeplinire masurile adoptate, potrivit legii, pentru organizarea generala a fortelor armate, inzestrarea acestora si fixarea contigentelor anuale de cetateni care urmeaza sa fie chemati la indeplinirea serviciului militar;

stabileste masurile de aplicare a reglementarilor legale privind apararea secretului de stat;

stabileste masurile de aplicare a reglementarilor legale privind apararea secretului de stat;

organizeaza desfasurarea, in bune conditii, a alegerilor pentru Presedintele Romaniei, Parlament si organele locale.

e)      Atributii in domeniul relatiilor externe:

adopta masuri cu privire la negocierea de tratate, acorduri si conventii internationale, care angajeaza statul roman si le inainteaza, conform legii, Presedintelui;

aproba acordurile interguvernamentale, care se vor semna numai din imputernicirea primului-ministru.

f)       Alte atributii: indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.

Structura generala este, in administratia centrala, bazata pe subordinea serviciilor sefului statului sau ale presedintelui consiliului de ministri, ministrul avand triplu rol: este in fruntea serviciilor grupate in departametul sau, el le conduce si este responsabil de actele lor.

Numarul, denumirea si competenta ministerelor nu sunt stabilite prin Constitutie sau in mod expres printr-o lege-cadru. Ministrul adopta masurile operative in problemele din ramura sa de activitate, propune adoptarea de masuri din competenta Guvernului, reprezinta ministerul in raporturile cu Guvernul si alte autoritati, este coordonator principal de credite, poate stabili masuri obligatorii in ramura ministerului si fara consultarea colegiului ministerului prin instructiuni si ordine.

In ceea ce priveste organizarea executarii legilor, a hotararilor si ordonantelor Guvernului, ministerele initiaza, elaboreaza sau avizeaza proiecte de acte normative (legi, hotarari si ordonante ale Guvernului), asigurand fundamentarea acestora prin emiterea ordinelor si instructiunilor in exercitarea atributiilor prevazute de lege pentru minister.

La nivel local, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, functioneaza un prefect numit de catre Guvern, cate un subprefect in judete si trei subprefecti pentru Bucuresti. Numirea ca si eliberarea lor din functie se face de catre Guvern iar ocuparea acestor functii este conditionata de varsta (cel putin 30 de ani) si studii superioare.

Prefectul conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe centrale organizate in unitati administrativ teritoriale si poate sa atace in instanta de contencios administrativ actele autoritatilor administratiei publice locale cand este cazul, actul atacat fiind suspendat de drept. Ordinele prefectului, emise in exercitarea atributiilor sale, devin executorii dupa ce au fost publicate ori communicate.

Atributiile prefectului pot fi enumerate astfel:

asigura realizarea intereselor nationale, respectarea legilor si ordinii publice, a strategiei si a obiectivelor din programul Guvernului;

exercita controlul cu privire la legalitatea ectelor administrative ale autoritatilor publice locale;

dispune luarea masurilor de prevenire a infractiunilor si apararea drepturilor cetatenilor prin organele legal constituite;

avizeaza printr-un aviz cu caracter consultative numirea sau eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale;

raspunde de realizarea masurilor de aparare care nu au caracter militar;

prezinta anual Guvernului un raport asupra situatiei economice, sociale, culturale si administrative a judetului;

indeplineste si alte atributii prevazute de lege sau insarcinari date de Guvern.

In cazul in care prefectul lipseste de la datorie, atributiile sale sunt indeplinite de subprefect. Acesta are propriile sale atributii si insarcinari date de catre Guvern: urmareste activitatea privind realizarea programului si a strategiilor guvernamentale si teritoriale, asigura organizarea si functionarea comisiei consultative de dialog social intre administratia publica, sindicate si patronat.

Comisiile locale si primariile au atributii privind activitatea serviciilor publice din judet, ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale; atributii privind activitatea comitetului director teritorial; atributii privind legalitatea si ordinea publica; atributii privind realizarea programului guvernamental de integrare europeana.

Cu toate ca prefectul este reprezentantul Guvernului si conduce serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei centrale organizate in unitatile administrativ-teritoriale, se poate gasi totusi o asemanare intre serviciile publice din teritoriu ale organelor centrale si prefect. Astfel, putem cita parerea subliniata de prof.univ.dr. Ioan Alexandru in volumul "Drept administrativ" concluzionand ca: "in timp ce serviciile publice in unitatile administrativ-teritoriale ale organelor administratiei centrale realizeaza pe plan local, in aceste unitati, anumite atributii ale autoritatii administrative in subordinea careia se afla, prefectul infaptuieste, pe plan local, anumite atributii ale Guvernului, in sensul ca exercita conducerea serviciilor publice, in teritoriu, dupa cum Guvernul exercita la nivel national, al intregii tari, conducerea generala a administratiei publice".