Riscul de tara

Riscul de tara

Riscul de tara este riscul de materializarea a unor pierderi cauzate de situatia si evolutia situatiei politice si macroeconomice din tara partenera.

In cea ce priveste notiunea de pierderi, trebuie subliniat ca acestea nu sunt obligatoriu pierderi propriu-zise, ci mai degraba, este vorba despre o pierdere de oportunitate care poate aparea ca urmare a unor evolutii politice si macroeconomice din tara considerata.

Din punctul de vedere al formelor de manifestare a riscului de tara, putem discuta o serie de aspecte cum ar fi: capacitatea de plata, vointa de plata, posibilitatile de plata.

Tinand seama de cele doua aspecte, capacitatea de plata si vointa de plata, riscurile unei tari se pot manifesta dupa cum urmeaza:

riscul de transfer, care se refera la situatia in care, desi un debitor din tara respectiva dispune de sumele pe care le datoreaza si intentioneaza sau doreste sa faca plata conform obligatiilor pe care si le-a asumat, este impiedicat sa faca aceasta plata din cauza posibilitatilor limitate ale guvernului tarii respective sau a politicii impuse de acest guvern.

riscul suveran, apare cand este vorba despre tranzactii in care partenerul este reprezentat de guvernul unui stat sau de agenti economici care dispun de garantii guvernamentale.

Riscul specific debitorilor cvasisuverani, care apare atunci cand sumele in discutie trebuie achitate de institutii guvernamentale sau publice, iar riscul de tara se asocieaza cu riscul suveran.

Riscul politic, care se refera la faptul ca anumite evolutii, politicw si chiar sociale, pot influenta profitul unei investitii straine si pot determina nerambursarea unui credit international.

Riscul de tara generalizat, se refera la toate elementele social-politice si macroeconomice care impiedica, la scara unei tari, perspectiva dezvoltarii unei tari, termeni generali vorbind.

Riscul sistematic, este determinat de aparitia unor evolutii sistematice, de criza, care se produc concomitent intr-un numar important de state.

Pe baza datelor furnizate de 100 de banci ale caror evaluari de risc de tara sunt clasificate in mod permanent, revista Institutional Investor a stabilit care sunt factorii importanti sau esentiali in stabilirea riscului de tara:

situatia economica

serviciul datoriei

rezervele si contul curent

politica fiscala

situatia politica

accesul la pietele de capital

balanta comerciala

intrarile de investitii de portofoliu

investitiile straine

Riscul de tara este evaluat, din punct de vedere financiar, de regula dupa riscul suveran. Pe plan international, astfel de activitati de rating sunt desfasurate de Standard and Poor"s Rating Group, Moodz"s Investors Service, FITCH-IBCA, specializate in efectuarea ratingului asupra statelor, stabilind ierarhizarea in functie de care se fac clasamente si se impun anumite atitudini in relatia cu fiecare tara.

Metodologia utilizata de Moody"s are la baza principii bine definite, cum sunt:

accentul pus pe calitate

compatibilitatea cu imaginea generala a subiectului, data de opinia unor specialisti sau agentii de renume

luarea in consideratie a termenului lung de analiza

evaluarea nivelului si previziunii privind fluxurile financiare

intelegerea practicilor contabile locale

examinarea scenariilor adverse

Pe baza acestor principii si in conformitate cu teoria evaluarii obligatiunilor, agentia Moody"s utilizeaza pentru incadrarea statelor, urmatoarele clase de risc pe termen lung:

Aaa - obligatiuni cu cea mai buna calitate si cel mai redus risc investitional

Aa - obligatiuni de calitate ridicata din toate punctele de vedere

A - obligatiuni cu multe atribute investitionale favorabile, avand calitate medie ridicata

Baa - obligatiuni de calitate medie

Ba - obligatiuni cu elemente speculative

B - obligatiuni carora le lipsesc, de regula, caracteristicile investitionale

Caa - obligatiuni de nivel scazut

Ca - obligatiuni in mare masura speculative

C - obligatiuni de cea mai scazuta categorie

In evaluarea pe termen scurt (TS) Moody"s utilizeaza doar patru categorii de risc, respectiv:

prime 1 (P-1) - capacitate de plata superioara

prime 2 (P-2) - capacitate de plata puternica

prime 3 (P-3) - capacitate de plata acceptabila

not prime (NP) - celelalte cantitati emitente

Pe baza elementelor mai sus prezentate, pentru exemplificare, prezentam in continuare tabloul riscului suveran, pe termen lung si scurt, evaluat de Moody"s in luna martie 1998: