Delimitarea starii civile fata de alte notiuni juridice

Starea civila trebuie deosebita fața de: nume, domiciliu, capacitate civila, cetațenie, acestea fiind noțiuni juridice de sine - statatoare. Ele s afla intr- o relație apropiata, daca sunt privite ca aparținand aceleiași persoane fizice.

2.1. Stare civila - nume

Atat starea civila, cat și numele, reprezinta atribute de identificare pentru orice ersoana fizica. Felul filiației ( din casatorie, din afara casatoriei, din parinți necunoscuți), are incidența directa asupra stabilirii numelui de familie. Schimbarile de stare civila ( in filiație, adopție, casatorie) determina ori pot determina modificarea numelui de familie.

2.2. Stare civila - domiciliu

Ambele sunt atribute de identificare a persoanei fizice.

Starea civila are incidența asupra domiciliului. Aceasta poate fi observata, cu ușurința, in cazul domiciliului legal al minorilor, ca și in cazul domiciliului soților. Domiciliul și reședința nu trebuie, insa, incluse in starea civila.

2.3. Stare civila - capacitate civila

Componentele capacitații civile a persoanei fizice - capacitatea de folosința și capacitatea de exercițiul - nu intra in structura starii civile. Totuși, anumite schimbari in starea civila pot determina sau determina anumite modificari și in capacitate.

2.4. Stare civila - cetațenie

Daca starea civila este o noțiune de drept civil, cetațenia este o    noțiune de drept constituțional. Unele elemente din starea civila pot determina anumite modificari in cetațenie (exemplu: casatorie, adopție, locul nașterii).

2.5. Stare civila - posesie de stat

Deși distincte aceste doua noțiuni sunt in stransa legatura. "Starea civila" are in vedere statica, pe cand "folosința starii civile" are in vedere dinamica atributului de identificare a persoanei fizice., care este tocmai starea sa civila de existența a acelei stari civile.

Faptul ca starea civila a persoanei fizice, este aceeași la un moment dat, corespunde perspectivei statice a acesteia. Desigur ca in cursul vieții personei fizice starea civila se modifica, se schimba. Intr-o speța a Tribunalului Suprem, decizia nr. 1456 din 1 iulie 1955 se stabilește ca nu se poate dovedi cu martori in contra posesiei de stat, de fiu din casatorie, conform cu certificatul de naștere, o stare civila de fiu din afara casatoriei.

Dinamica starii civile a persoanei fizice este ilustrata prin expresia "folosința starii civile".

Folosința starii civile se mai numește și "posesia de stat" și rezulta din intrunirea cumulativa a trei elemente: nomen, tractatus și fama. Acestea exprima ideea ca persoana fizica poarta numele de familie al celor ce le sunt socotiți potrivit legii, parinți; aceștia au tratat-o ca pe un copil al lor; a fost cunoscuta in societate ( inclusiv in familie) ca fiind copilul lor.

Nomen - inseamna individualizarea prin purtarea numelui ce corespunde starii civile pretinsa de o persoana fizica.

Tractatus - exprima ideea ca persoana fizica este tratata, considerata de cei apropiați ca fiind persoana careia ii aparține starea civila folosita.

Fama - inseamna recunoașterea, in familie și societate ca fiind persoana careia ii aparține starea civila de care se prevaleaza.

Efectele posesiei de stat sunt: prezumția ca ea corespunde realitații - prezumție simpla ce poate fi combatuta ori completata; prezumția irefragabila de existența a acelei stari civile, daca este unita cu actul de naștere concordant.

Primul efect are relevanța sub aspect probator. Posesia de stat nu constituie totuși proba principala a starii civile. Ca mijloc de proba ea va putea fi invocata oricand spre a fi coroborata cu alte probe daca dovada nu se poate face cu actele de stare civila.

Cel de-al doilea efect al posesiei de stat decurge din unirea ei cu actul de stare civila cu care este conforma. Caracterul irefragrabil al prezumției la care da naștere aceasta unire se deprinde, fara echivoc din art. 51 alin. (1) Codul Familiei care prevede: "copilul nu poate reclama o stare civila contrara aceleia care rezulta din certificatul de naștere și folosirea starii civile conforme cu acest certificat". In același timp, in alin. (2) al aceluiaș articol se precizeaza ca "de asemenea, nimeni nu poate contesta starea civila a copilului care are folosirea unei stari civile conforme cu certificatul sau de naștere".

In practica judecatoreasca, aceste efecte ale posesiei de stat au fost reflectate in mod corespunzator. Astfel, intr-un caz de speța s-a stabilit ca dispozițiile articolul 51 alin. (1) din Codul familiei    "nu sunt aplicabile in cazul in care a avut loc o substituire de copil, intrucat in aceasta situație folosirea starii civile nu mai este conforma cu certificatul de naștere" .

3. Caracterele juridice ale starii civile

Starea civila, privita ca un ansamblu de drepturi subiective nepatrimoniale prezinta, in mod firesc, caracterele juridice ale unor astfel de drepturi: opozabilitatea "erga omnes", inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea, universalitatea[3]. La aceste caractere juridice comune, se adauga și unele caractere specifice starii civile, dintre care trebuie reținute in mod deosebit obligativitatea, indisponibilitatea și indivizibilitatea sa.

Opozabilitatea "erga omnes" a starii civile semnifica faptul ca, starea civila a unei persoane trebuie respectata și insușita și de "terți" așa cum rezulta ea din mijloacele de proba prezentate de titularul sau. Intr-adevar toți cei de-al treilea trebuie sa se abțina de la orice acte sau fapte de natura a incalca sau nesocoti starea civila a unei persoane fizice.

Inalienabilitatea starii civile se afla in stransa legatura cu caracterul indisponibil al starii civile. Potrivit acesteia, starea civila a unei persoane nu poate fi nici instrainata catre alții și nici apropriata de catre alții care ar tinde la aceasta.

Imprescriptibilitatea starii civile inseamna ca nefolosirea acesteia de catre o persoana, o perioada indelungata de timp, nu duce la stingerea drepturilor acesteia asupra starii civile. Din acest punct de vedere, starea civila este imprescriptibila sub aspect extintiv.

De asemenea, folosirea unei anumite stari civile de catre o persoana careia nu-i aparține, nu poate duce la dobadirea acelei stari civile. Starea civila este astfel imprescriptibila achizitiv.

De exemplu, daca o femeie și un barbat conviețuiesc timp indelungat, ei nu dobandesc, prin scurgerea timpului, statutul juridic de persoane casatorite, pentru aceasta fiind necesara incheierea casatoriei in condițiile prevazute de lege.

Personalitatea    starii civile rezida din insași izvoarele concrete ale starii civile - actele juridice și faptele juridice - care sunt strans legate de persoana fizica și produc efecte in ce o privește.

Universalitatea starii civile semnifica faptul ca ea este recunoscuta ca atare oriunde și ca persoana fizica va fi tratata ca titulara a starii civile pe care o dobandește, in funcție de aceasta putandu-și aroga drepturi și asuma obligații specifice. Toți oamenii au dreptul la starea civila.

Obligativitatea starii civile rezulta din ansamblul normelor juridice care reglementeaza aceasta instituție. Astfel, normele juridice prin care se stabilesc condiții de forma și fond ale intocmirii actelor de stare civila - mijlocul de concretizare al statutului civil al persoanei fizice - au caracter imperativ, ele neputand fi modificate sau inlaturate de catre cetațeni ori autoritațile statului cu atribuții de stare civila. Astfel de modificari pot avea loc numai in condițiile prevazute de lege.

De exemplu, sunt considerate divorțate, numai persoanele care au fost casatorite valabil și au divorțat in condițiile prevazute de lege.

Indisponibilitatea starii civile presupune ca nici o persoana fizica nu poate renunța sau dispune de propia stare civila, instrainand-o sau incheind alte convenții cu privire la aceasta. Totuși, caracterul indisponibil al starii civile nu este incompatibil cu dreptul recunoscut unei persoane de a-și modifica starea civila, dar numai in condițiile prevazute de lege.

Astfel, in practica judecatoreasca s-a stabilit ca mama unui minor nu poate incheia cu pretinsul tata al copilului o tranzacție prin care sa se renunțe la cercetarea paternitații și sa se stabileasca o suma cu titlu de intreținere, pe tot timpul minoritații copilului[4].

O astfel de renunțare nu are ca obiect un drept al mamei, ci drepturi legitime și inalienabile ale minorului, iar o atare tranzacție inadmisibila de altfel ar fi potrivnica intereselor minorului și scopului urmarit prin asemenea acțiuni in stabilirea paternitații.

Indivizibilitatea starii civile, inseamna ca persoana fizica are una și aceeași stare civila, la un moment dat fața de toate celelalte subiecte de drept, adica ea nu poate fi scindata, pentru ca ansamblul de elemente ce ii formeaza conținutul alcatuiesc un tot unitar. Astfel, spus, o persoana fizica nu poate avea decat o singura stare civila, indiferent de raporturile juridice la care participa.

De exemplu, o persoana fizica are starea civila de casatorita nu numai in raporturile cu celalalt soț ci și in toate raporturile la care participa.

In același sens s-a stabilit și de catre fosta noastra instanța suprema care, intr-un caz de speța, a decis ca "este admisibila totuși o acțiune prin care se contesta identitatea unei persoane, susținandu-se ca s-a savarșit o eroare sau frauda prin substituirea copiilor, dupace actul de naștere a fost intocmit. Soluția este fireasca, deoarece intr-o atare situație, copilul, deși are o anumita posesie de stat, aceasta nu este conforma cu certificatul sau de naștere, ci corespunzatoare certificatului de naștere al copilului caruia i-a fost substituit" .

In concluzie, starea civila a unei persoane, poate fi pusa in discuție, atunci cand:

a)             persoana are certificat de naștere și folosirea starii civile dar acestea nu concorda; intr-o astfel de situație se va introduce    acțiune in justiție pentru stabilirea adevaratei filiații ori, dupa caz, de contestație a filiației aratate in certificatul de naștere sau folosirea starii civile;

b)             persoana nu are nici certificat de naștere și nici folosința starii civile; in acest caz se poate porni acțiune in justiție pentru stabilirea filiației fața de mama. O acțiune in contestarea starii civile nu poate avea loc atata vreme cat persoana nu are nici certificat de naștere (și implicit nici act de naștere) și nici folosirea starii civile.

c)             Persoana are certificat de naștere, dar nu are folosirea starii civile; acțiunea in justiție poate avea ca obiect stabilirea filiației fața de mama reala ori dupa caz, orice persoana interesata poate contesta starea civila aratata de certificatul de naștere.

4. Proba starii civile

Regula dovedirii starii civile prin actele de stare civila

Instituind aceasta regula, art. 22 din Decretul nr. 31/1954, prevede ca "Starea civila se dovedește cu actele intocmite sau cele inscrise, potrivit legii, in registrele de stare civila. Intr-o speța a Tribunalului Suprem, decizia nr.535 din 17 aprilie 1957 se stabilește ca se poate dovedi cu martori calitatea de copil din casatorie daca nu se contrazice starea civila care rezulta din certificatul de naștere al copilului și folosirea starii civile conform cu acest certificat[6].

Certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila, au aceeași putere doveditoare ca și actele intocmite sau inscrise in registre".

Legea nr. 119/1996 conține, in art. 13 un text similar: "Starea civila se dovedește cu actele intocmite in registrele de stare civila, precum și cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora". In plus, in lege se mai precizeaza și faptul ca pentu tot ceea ce reprezinta constatari personale ale ofițerului de stare civila, actele de stare civila fac dovada pana la constatarea falsului prin hotarare judecatoreasca definitiva, iar pentru celelalte inscrieri pana la proba contrara (art.14).

Excepția dovedirii starii civile prin alte mijloace de proba

Reglementand aceasta excepție, art. 24 din același Decret nr.31/1954 prevede ca: "Starea civila se va putea dovedi, inaintea instanței judecatorești, prin orice mijloc de proba admis de lege daca:

a)     nu a existat registrul de stare civila;

b)     registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus, in tot sau in parte;

c)      intocmirea actului de stare civila a fost omisa;

d)     procurarea certificatului de stare civila este cu neputința". Un text similar, nu identic, este cuprins și in Legea nr. 119/1996 (art.16).

Se poate observa ca, in esența, starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele și certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara, in condiții derogatorii, a actelor de stare civila.

Doctrina și jurisprudența au mai precizat ca dovada starii civile poate fi facuta cu alte mijloace de proba, decat actele de stare civila, și atunci cand se urmaresc alte efecte (patrimoniale ori nepatrimoniale) decat cele de stare civila.