Servicii publice

1. Notiune si principii

"Resursele umane sunt piatra unghiulara a progresului serviciului public in mileniul III" - prof. univ. dr. Ioan Alexandru - "Drept administrativ"

Definite in sens larg serviciile publice sunt ansambluri de persoane si lucruri create in vederea satisfacerii unei nevoi publice de catre o colectivitate publica, supusa autoritatii si controlului acesteia.

Serviciile urbane, de exemplu, sunt acelea pe care colectivitatea este chemata sa le furnizeze cetatenilor datorita imposibilitatii de a fi realizate individual: comunicarea, transporturile, serviciile postale, locuintele, energia, educatia si cultura, sanatatea, sportul, etc.

Principiile organizarii si functionarii serviciilor publice: descentralizarii, egalitatii, eficientei, neutralitatii, cuantificarii, continuitatii si adaptarii.

Organizatiile care pot presta servicii publice sunt organele administratiei publice, institutiile publice si regiile autonome de interes public, organizate la nivel national sau local.

Pentru a fi in prezenta unui serviciu public sunt necesare urmatoarele conditii:

v     satisfacerea cerintelor membrilor societatii;

v     infiintarea lor sa se faca prin acte de autoritate;

v     activitatea lor se desfasoara in realizarea autoritatii de stat, personalul lor avand calitatea de functionar public;

v     sunt persoane juridice avand toate drepturile si obligatiile specifice acestora;

v     mijloacele lor materiale sa fie asigurate prin subventii bugetare sau venituri proprii.

Activitatea serviciilor publice trebuie sa fie atat de importanta incat sa functioneze in mod regulat si continuu.

Infiintarea unui serviciu public fiind legata organic de coexistenta celor 2 elemente: cerinta sociala (interes general) si lege (actul de vointa al autoritatilor legiuitoare), presupune insa, in afara conditiilor de fond si de forma, si de respectarea a 4 principii de baza ale organizarii si functionarii sale, care sunt unanim admise in dreptul public:

principiul continuitatii (permanenta serviciului public);

principiul adaptabilitatii (necesitatea adaptarii permanente a serviciului public la schimbarile si exigentele interesului general);

principiul neutralitatii

principiul egalitatii.

2. Clasificarea serviciilor publice

Putem considera criterii de clasificare a serviciilor publice:

v     interesul (national sau local) satisfacut;

v     natura serviciilor publice: administrative, industriale, comerciale;

v     reguli juridice aplicabile (regim administrativ sau mixt de drept administrativ si de drept privat);

v     modul de organizare (ca autoritati ale administratiei publice, ca institutii publice).

In volumul "Servicii publice" al prof. Lucica Matei*) se evidentiaza criteriile de clasificare a serviciilor publice, intalnite in literatura de specialitate, in functie de:

nivelul de realizare/interesul satisfacut

- serviciile nationale

- servicii locale

2. natura serviciilor publice din punct de vedere juridic:

- servicii publice administrative

- servicii publice industriale si comerciale

3. modul de organizare:

- ca autoritati ale administratiei publice

- ca institutii publice

- ca regii autonome de interes public

4. forma de proprietate (reguli juridice aplicabile)

- servicii publice monopolizate( regim administrativ)

- servicii publice realizate in sectorul public si/sau privat

5. modul de finantare:

- servicii publice locale finantate integral din bugetele locale

- servicii publice locale finantate partial din bugetele locale

- servicii publice locale care se autofinanteaza

Pentru a face administratia publica locala puternica din punct de vedere politic si un furnizor de servicii publice eficiente, pot fi identificate 4 functii ale autoritatilor locale:

sa creeze infrastructura necesara unei eficiente organizari a exercitarii legii;

sa asigure resurse umane pentru servicii publice de o calitate superioara, sa creasca productivitatea si nivelul de trai al cetatenilor rezidenti;

sa regleze serviciile private ce contribuie la bunastarea, sanatatea si siguranta populatiei;

sa furnizeze servicii si facilitati pentru sprijinirea activitatilor productive si sa permita intreprinzatorilor particulari sa-si desfasoare activitatea eficient.

In concluzie, pentru a-si indeplini aceste functii, autoritatile locale in relatiile cu cele centrale trebuie sa defineasca clar 3 lucruri:

1. pentru fiecare nivel de guvernare sa se cunoasca foarte bine responsabilitatile si competenta;
2. sursele de venit sa corespunda responsabilitatilor si competentei (sa fie suficiente);
3. autoritatile centrale sa conceapa un sistem bine pus la punct de evidenta a finantelor publice la toate nivelurile si sa ofere stimulente pentru autoritatile locale in cadrul unei activitati corespunzatoare acestora.

3. Regimul juridic al serviciilor publice

In cartea "Institutii de drept public" a prof. univ. dr. Emil Balan, acesta defineste administratia drept totalitatea serviciilor publice sau considera serviciul public ca fiind mijlocul prin care administratia isi exercita activitatea, concluzii desprinse din cercetarea doctrinei romanesti din perioada interbelica .

In acest context, s-a mentionat ca serviciul public s-ar putea traduce prin organizarea unui sistem functional care sa aiba drept scop deservirea unei colectivitati, fie ea nationala, fie locala, satisfacerea nevoilor acestora reprezentand scopul fundamental al societatii umane si mai ales al statului de drept.

Ca activitate, serviciul public este legat indisolubil de ideea de interes general care-l anima si in final de vointa autoritatilor publice care decide la ce moment si pentru ce modalitate de satisfacere a acesteia se opteaza.

"Regimul juridic specific aplicabil in general serviciilor publice indiferent de modalitatea de organizare a acestora, trebuie sa reflecte indeosebi instituirea unor rigori menite sa apere si sa satisfaca, conform principiilor mai sus mentionate, interesele generale ale societatii, conferindu-i flexibilitate si dinamism, astfel incat acceptand initiativa particulara in girarea unor servicii publice, sa se ofere beneficiarilor acestora prestatii calitative cu costuri cat mai mici" - prof.univ.dr. Emil Balan.

In concluzie, in viziunea aceluiasi autor, aplicarea unui regim de drept public-administrativ poate garanta si asigura o buna si eficienta organizare si functionare a serviciului public, administratia in ansamblul ei fiind activitatea de asigurare a functionarii serviciilor publice prin efectuarea de acte juridice, operatiuni administrative si fapte materiale de catre functionarii publici.

Serviciile publice cu caracter administrativ, industrial si comercial au la baza modul de finantare pentru diferentiere: impozitul pentru serviciile publice cu caracter industrial si comercial.

La inceputul secolului XX au fost enuntate principiile regasite in definitia serviciului public: continuitatea, egalitatea, neutrabilitatea, in permanenta prezente si asigura recunoasterea activitatilor serviciului public, realizat de organizatia statala sau nestatala. Literatura de specialitate distinge serviciul public de legiferare, judiciar si administrativ.

Din interpretarea definitiei serviciului public "ca institutie a administratiei" prin care se presteaza servicii de interes general, se pot distinge urmatoarele criterii:

satisfacerea nevoilor publice raspunde interesului general;

infiintarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autoritatilor deliberative (consilii locale);

autorizarea organizarii si functionarii de catre o autoritate executiva a administratiei publice locale;

supunerea unui regim reglementat de principiile dreptului public.

Doctrina economica caracterizeaza serviciile prin: intangibilitate, inseparabilitate, variabilitate, perisabilitate.

Sistemul de prestare a serviciului public

SERVICIUL PUBLIC

SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

SUBSISTEMUL FIZIC

PERSONAL DE CONTACT

SUBSISTEMUL RESURSE UMANE

SUBSISTEMUL MANAGERIAL

DIVIZIBIL PENTRU CONSUMATOR

VIZIBIL PENTRU CONSUMATOR

Termenul de serviciu public este utilizat atat in sens de organizatie, de organism social, cat si in sens functional, de activitate desfasurata de acest organism, obligandu-se sa distingem cele doua sensuri ale acestuia: cel organic ce desemneaza realizatorul activitatii de interes public (o persoana juridica, publica sau privata, un organism) si cel material prin care este desemnata activitatea desfasurata de realizatorul acesteia.

Definitia clasica a serviciului public pune in evidenta natura juridica a organului care-l presteaza si care este persoana publica, statutul, colectivitatea locala sau o alta institutie publica.

Notiunea de infrastructura este definita de catre diferiti autori drept un set de instrumente pentru prevenirea atitudinilor necorespunzatoare si pentru stimularea unei conduite corecte, bazata pe:

v     atmosfera politica bazata pe respect

v     cadru juridic adecvat

v     mecanisme de control si de tragere la raspundere eficace

v     coduri de conduita aperationale

v     conditii adecvate pentru indeplinirea functiei publice

v     mecanisme de perfectionare profesionala

v     mecanisme de coordonare si supraveghere a conduitei etice

v     societatea civila activa care sa urmareasca si sa amendeze activitatea functionarilor publici

Importanta reglementarii pe calea unui act normativ de categoria legii organice a Statutului functionarilor publici (se prevede in Art. 72 din Constitutia Romaniei -1991) este evidentiata indeosebi de rolul pe care acestia il au in realizarea competentelor ce revin serviciului public pe linia satisfacerii intereselor generale ale societatii.