TRASATURILE CARACTERISTICE ALE CONCEPTULUI DE ORDINE PUBLICA

TRASATURILE CARACTERISTICE ALE CONCEPTULUI

DE ORDINE PUBLICA

In cuprinsul larg al notiunii de ordine publica intra, in mod firesc si notiunile de liniste publica, regim politic, de organizare si functionare a serviciilor publice, de siguranta institutiilor, persoanelor si a bunurilor, adica si siguranta publica.

Ca linistea si siguranta publica apartine de sfera protectiei ordinii publice se evidentia si in denumirea tripla uzitata in trecut: "ordinea, linistea si siguranta publica".

Cu timpul, in uzul practicii termenul "liniste publica" a cazut in desuetudine, insa nu s-a renuntat la termenul de "siguranta publica", care se intrebuinteaza si azi - atat in cercurile particulare, cat si in cele oficiale, precum si in literatura profesionala - in completarea notiunii genetice de ordine publica, utilizandu-se denumirea compusa de: ordinea si siguranta publica. Justificarea care legitimeaza conceptiunea acestei expresiuni combinate de "ordinea si siguranta publica" se sprijina pe consideratiunea, ca adaugirea si a termenului "siguranta" este necesara, deoarece aceasta constituie in complimentar o evidentiere si accentuare necesara a importantei speciale ce o are latura securitatii in ansamblul misiunii ordinii publice.

Conceptiunea moderna considera "siguranta publica" ca fiind un bun al dreptului, iar "ordinea publica" ca fiind un bun sui generis, care constituie o categorie intermediara intre drept si morala, un bun a carui violare poate avea totusi repercusiuni mai pozitive si mai grave decat acelea ale unui principiu pur etic. In consecinta "ordinea si siguranta publica" constituie cel mai important complex de "bunuri publice", pe care statul cu autoritatea sa administrativa le protejeaza prin functiunea politieneasca.1

O prima trasatura a conceptului de ordine publica il constituie natura regimului politic si care intra in cuprinsul larg al notiunii de ordine publica. El este modul concret in care functioneaza un sistem politic, adica structurarea in actiunea politica propriu-zisa a relatiilor dintre guvernanti si guvernati.[1] Prin regim politic se poate intelege modul concret de organizare si functionare a sistemului politic, de constituire a organelor de conducere in societate in raport cu cetatenii. Regimul politic exprima un raport direct intre organele de conducere din societate si cetateni, organele de conducere nefiind legate numai de stat, ci de intregul sistem politic. Daca organele de conducere in societate se constituie prin consimtamantul cetatenilor, ca expresie a vointei si intereselor lor, regimurilor sunt democratice. Daca organele de conducere ale societatii se constituie fara consimtamantul cetatenilor, fara ca acestia sa fie consultati, fara a li se exprima vointa si interesele, regimurile politice sunt dictatoriale. Paleta larga in care se constituie si evolueaza regimurile politice, de la cele cu caracter democratic la cele totalitare, este in stransa legatura cu gradul de oglindire a vointei si intereselor cetatenilor in instituirea acestor regimuri.

Deseori, regimul politic este conceput ca fiind legat de organizarea statului, deoarece statul reprezinta principala institutie politica, iar organele de stat apar ca principalele organe de conducere in societate.

Fie ca este legat de organizarea intregului sistem politic, fie numai de cea a statului, importanta este natura regimului politic: democratica sau dictatoriala. Rezulta, prin urmare, ca regimul politic ocupa un rol esential in sistemul politic, in viata societatii in general.

Experienta istorica a demonstrat ca regimurile democratice au adus si aduc o viata libera, demna si prospera popoarelor, pe cand cele dictatoriale duc la stagnare, involutii, privatiuni si opresiuni politice.

O a doua trasatura caracteristica conceptului de ordine publica o constituie legalitatea, spiritul de ordine si disciplina din toate sectoarele vietii economico-sociale, instaurarea unui real climat de siguranta civica. De altfel, reglementarea riguroasa a raporturilor sociale, asezarea intregii vieti pe bazele trainice ale legalitatii, ale ordinii si disciplinei constituie o cerinta fireasca a democratiei.

Una din principalele atributii ce revin politiei in acest domeniu se refera la mentinerea ordinii publice si asigurarii pazei pe teritoriul municipiilor si oraselor.

In vederea exercitarii acestei importante atributii, organele de politie au in componenta lor formatiuni si cadre specializate care vegheaza la respectarea normelor de convietuire sociala, a legilor si la asigurarea ordinii si pazei in centrele urbane luand masuri importante impotriva celor comit fapte antisociale.

Efectivele politiei se confrunta cu o situatie operativa dinamica si complexa, atat sub aspectul frecventei faptelor, gravitatii acestora, a structurii participantilor, cat si a gradului lor de organizare si modurilor lor de operare.

O forma prin care organele de politie contribuie la mentinerea ordinii si linistii publice, la prevenirea si combaterea infractiunilor si contraventiilor stradale o constituie activitatea de ordine si paza. Aceasta activitate are un caracter permanent si consta in supravegherea si paza directa a teritoriului municipiilor si oraselor, atat ziua cat si noaptea, de catre subofiterii de politie anume desemnati ce indeplinesc functia de agent de paza sau de ordine.

In scopul indeplinirii atributiilor ce le revin, agentii de ordine conlucreaza cu sectoristii, agentii de circulatie precum si cu ceilalti ofiteri si subofiteri de politie ce au sarcini operative.

Agentul de ordine participa, in cadrul cooperarii cu alte formatiuni, la efectuarea cercetarii la fata locului, investigatii si alte activitati in legatura cu evenimentele ce au avut loc pe raza postului, participa la executarea de controale politienesti sau pande in piete, gari, autogari, subsoluri si terasele blocurilor, parcuri, locuri de parcare nepazite, ori alte locuri unde se aduna elementele infractoare si parazitare, in scopul identificarii si supravegherii lor, al prevenirii si descoperirii infractiunilor si altor fapte antisociale.

Activitatea de ordine ce se desfasoara pe teritoriul municipiilor si oraselor are urmatoarele scopuri:

a.- supravegherea teritoriului localitatilor urbane;

b.- supravegherea la domiciliu a persoanelor suspecte si infractoare;

c.- prevenirea infractiunilor si altor fapte antisociale;

d.- mentinerea ordinii publice si asigurarea pazei in municipii si orase;

e.- apararea avutului public si privat;

f.- apararea vietii, a drepturilor si intereselor legale ale persoanelor.

Importanta desfasurarii activitatii de ordine si paza pe teritoriul localitatilor urbane consta in faptul ca, prin prezenta permanenta si activa in teren a agentilor de ordine se poate interveni operativ pentru prevenirea incalcarii legii si luarea masurilor legale, impotriva persoanelor care prin manifestarile lor tulbura ordinea si linistea publica, atenteaza la avutul public si privat ori lezeaza drepturile cetatenilor.

Acesti subofiteri, executand serviciul in uniforma, prin insusi prezenta lor in teren, contribuie la prevenirea actelor de tulburare a ordinii si linistii publice, a infractiunilor si contraventiilor stradale.

A treia trasatura caracteristica conceptului de ordine publica il constituie participarea la activitatea de mentinere a ordinii si linistii publice a cetatenilor.

Activitatea in sine este cu atat mai importanta cu cat un regim democratic presupune ca societatea civila sa intervina ori de cate ori cadrul normativ deja stabilit nu este aplicat asa cum trebuie de catre structurile administrative ori nu este coerent.

Toti politistii stiu ca fara cetateni demersul lor nu are sorti de izbanda, astfel ca trebuie create la nivelul administratiei a acelor structuri care sa le permita contactul cu reprezentantii societatii civile, cu toti cetatenii in vederea transformarii lor in servicii publice.