ACTIUNEA NORMEI JURIDICE IN TIMP

ACTIUNEA NORMEI JURIDICE IN TIMP

Elaborarea normelor juridice nu este, in mod evident, un scop in sine, ele fiind destinate sa actioneze asupra raporturilor sociale pe care le reglementeaza. Expresia de "actiune a normei" are deci intelesul juridic de "a fi aplicabila", de "a produce efecte de drept".

Pentru asigurarea eficientei actelor normative, a realizarii obiectivului lor, este deosebit de important sa stabilim cadrul lor de actiune in timp, in spatiu si asupra persoanelor.

Prin actiunea normei juridice in timp intelegem perioada sau durata in timp in care norma respectiva este aplicabila, unul din principiile fundamentale ale dreptului stabilind faptul ca norma juridica produce efecte de drept atata timp cat este in vigoare.

Pentru actiunea normei juridice in timp prezinta importanta trei momente :

1) momentul intrarii in vigoare;

2) durata (perioada) de valabilitate a normei;

3) iesirea din vigoare.

1) Intrarea in vigoare este momentul initial de la care incepe actiunea normei juridice in timp, adica aplicarea respectivei norme. Acest moment nu este unitar reglementat in toate sistemele de drept, chiar in cadrul aceluiasi sistem juridic existand posibilitatea ca acest moment sa difere in functie de categoria actelor normative respective sau de vointa organului de stat emitent.

In doctrina si in practica judiciara au fost stabilite trei reguli generale in functie de care este posibil sa determinam momentul de intrare in vigoare a unui act normativ, si anume :

a) Reglementarea, de principiu, in Constitutie sau intr-un alt act normativ special, a momentului intrarii in vigoare a legilor sau a altor acte normative. Spre exemplu, Constitutia Romaniei stabileste in art.78 faptul ca "legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei".

b) Actul normativ prevede el insusi intr-un articol, de regula final, momentul intrarii sale in vigoare. Aceasta se face fie prin mentionarea zilei, lunii si anului intrarii in vigoare, fie prin stabilirea unui termen (numar de zile sau luni) de la data publicarii.

c) O a treia regula posibila este aceea ca se considera ca data a intrarii in vigoare data publicarii normei in organul de publicitate oficial al statului respectiv, in cazul in care nu se prevede nici o alta data in textul actului si nu exista nici o reglementare de principiu referitoare la momentul intrarii in vigoare. Pentru evitarea unor confuzii trebuie insa facuta mentiunea ca data publicarii nu coincide cu, spre exemplu, data la care norma a fost adoptata in Parlament sau a fost promulgata de presedintele tarii.

Trebuie observat ca aceste reguli se pot aplica si se aplica in mod combinat in cadrul aceluiasi sistem juridic.

In tara noastra, actele normative centrale (legi, ordonante si hotarari guvernamentale) intra in vigoare, de principiu, la trei zile de la data publicarii lor in Monitorul Oficial sau la o data ulterioara prevazuta in insusi actul normativ respectiv, iar actele departamentale si actele organelor locale (acte care nu se publica in Monitorul Oficial) intra de regula in vigoare la data mentionata in continutul lor.

Asa cum am aratat, la baza actiunii normei juridice in timp sta principiul potrivit caruia norma actioneaza atata timp cat este in vigoare. Acest principiu trebuie insa inteles prin prisma altor doua principii conexe : principiul aplicarii imediate a normei intrata in vigoare si principiul neretroactivitatii legii (a normei juridice).

Principiul aplicarii imediate poate fi explicat prin aceea ca de la data stabilita ca moment de intrare in vigoare, norma (legea) incepe sa-si produca efectele pentru prezent si viitor, adica se aplica faptelor savarsite imediat dupa intrarea ei in vigoare.

Exista insa numeroase situatii in care unele raporturi sau fapte juridice, desi savarsite sub vechea lege, isi continua efectele sub legea noua. In astfel de cazuri principiul aplicarii imediate presupune ca pentru faptele si consecintele lor produse sub legea veche se va aplica aceasta lege, iar pentru faptele sau consecintele lor produse sub noua lege se vor aplica prevederile legii noi, din momentul intrarii acesteia in vigoare.

Principiul neretroactivitatii legii stabileste ca regula generala ca noua lege intrata in vigoare nu se aplica faptelor savarsite anterior acestui moment, adica nu retroactiveaza. Acest principiu este consacrat in mod expres in atat in Constituitia Romaniei (art.15 al.2), cat si in alte importante acte normative cum ar fi Codul civil (art.1) si Codul penal (art.10).

Ratiuni de ordin umanitar si unele necesitati practice determina totusi admiterea unor exceptii de la principiul neretroactivitatii legii, exceptii prin care se admite ca anumite legi sa se aplice si asupra unor fapte care s-au petrecut anterior momentului intrarii lor in vigoare.

Situatiile de retroactivitate pot fi urmatoarele :

a) Principiul legii penale si contraventionale mai favorabile, consacrat constitutional (art.15 al.2 din Constitutia Romaniei), exprima o conceptie umanitara care permite ca persoanei care a comis o infractiune sau o contraventie in trecut, sub imperiul unei legi vechi inlocuita cu o lege noua, sa i se aplice dintre cele doua reglementari aceea care stabileste pentru fapta comisa o pedeapsa mai blanda. In cazul in care legea noua este mai favorabila (mai blanda) se va aplica aceasta in mod retroactiv, desi fapta a fost savarsita inainte de momentul intrarii sale in vigoare.

b) Retroactivitatea legilor interpretative, in sensul ca prevederile unor astfel de acte normative se aplica de la data intrarii in vigoare a legii pe care o interpreteaza, este fireasca intrucat scopul lor este acela de a explica intelesul legii interpretate, inteles ce trebuie sa-i fie atribuit de la intrarea ei in vigoare.

c) Prevederea expresa a legii. In unele sisteme juridice pot exista (si au existat si la noi in tara anterior anului 1989) situatii in care aplicarea retroactiva a legii sa rezulte din vointa exprimata direct de legiuitor. Intrucat in asemenea cazuri este grav afectat circuitul juridic, putandu-se ajunge la dereglari sau abuzuri in infaptuirea justitiei, astfel de situatii trebuie admise doar in mod cu totul exceptional. Din acest motiv, in legislatia noastra actuala legile nu pot fi retroactive (art.15 al.2 Constitutie), cu exceptia legilor penale si contraventionale mai favorabile.

2) Durata de valabilitate, de aplicare a normei

In general, legile si celelalte acte normative se adopta pe o perioada nedeterminata, urmand ca ulterior sa se decida eventual aspra incetarii actiunii lor in timp.

De la aceasta regula fac exceptie asa-numitele "legi cu termen", a caror actiune in timp este expres determinata inca de la momentul intrarii lor in vigoare, precum si legile temporare sau exceptionale care sunt adoptate pentru situatii deosebite (calamitati naturale, epidemii, invazie militara etc.) a caror actiune in timp se extinde pentru perioada cat dureaza acea situatie exceptionala.

3) Iesirea din vigoare

Reprezinta momentul de incetare a actiunii in timp a normei juridice.

a) Cea mai intalnita forma de incetare a actiunii in timp a normei juridice o constituie abrogarea

Din punctul de vedere al continutului ei, abrogarea poate fi :

- totala - cand intreg textul actului normativ respectiv isi inceteaza efectele;

- partiala - cand numai o parte din acel act normativ inceteaza a mai produce efecte.

Abrogarea poate avea mai multe forme :

- abrogare expresa directa - are loc atunci cand noul act normativ ce intra in vigoare arata in mod expres care este actul normativ sau partile din acest act care isi inceteaza valabilitatea.

- abrogarea expresa indirecta - are loc atunci cand noul act normativ ce intra in vigoare specifica doar faptul ca " toate dispozitiile anterioare contrare prezentei legi se abroga".

- abrogarea tacita - are loc atunci cand noul act normativ nu contine nici o prevedere expresa de abrogare, dar reglementarea pe care o cuprinde se indeparteaza atat de mult de vechile reglementari incat acestea nu se mai pot aplica, considerandu-se ca legiuitorul le-a abrogat in mod implicit. Cu alte cuvinte, intr-o asemenea situatie noile prevederi sunt incompatibile cu vechile reglementari.

Abrogarea este un act de dispozitie care poate fi realizat numai de organul de stat care a emis actul supus abrogarii sau de catre un organ de stat superior acestuia, si numai printr-un act de aceeasi valoare juridica.

b) Incetarea actiunii normei juridice in timp poate avea loc si prin implinirea termenului de valabilitate al normei, in cazul legilor temporare mai sus amintite.

c) In fine, fara a constitui un act de abrogare, incetarea actiunii in timp a normei juridice poate avea loc prin asa-numita "cadere in desuetudine". Desuetudinea este situatia in care normele nu-si mai gasesc obiect de reglementare devenind depasite prin evolutia realitatilor sociale, astfel incat actiunea lor nu-si mai are nici o justificare si nici nu mai poate fi sustinuta (este situatia numeroselor norme existente inainte de 1989 prin care se reglementau situatii azi inexistente spre exemplu legislatia CAP-urilor).

Principiul incetarii actiunii in timp a normei juridice prin abrogare sau ajungerea la termen cunoaste si el doua exceptii de ultraactivitate, cand prevederile actelor normative abrogate sau ajunse la termen pot fi totusi ulterior aplicate :

- ultraactivitatea legii penale mai blande - este situatia in care legea penala mai blanda, desi abrogata si inlocuita cu o lege mai aspra, se aplica faptei savarsite, dar nesolutionate cat era in vigoare;

- ultraactivitatea legii penale temporare ale carei prevederi se aplica si dupa implinirea termenului ei de actiune pentru infractiunile savarsite in timpul cand era in vigoare, daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acel interval de timp (art.16 C.pen.).