ADOPTIA INTERNATIONALA

ADOPTIA INTERNATIONALA

In scopul alinierii legislatiei noastre la conventiile internationale ratificate de Romania, al urmaririi evolutiei copiilor romani adoptati in strainatate, al impiedicarii traficului de copii, Legea nr. 273/2004 a    impus conditii speciale privind adoptiile internationale.

In practica se disting doua situatii:

1. adoptarea unui copil cu domiciliul in Romania de catre o persoana sau familie cu domiciliul in strainatate, guvernata de Legea nr. 273/2004;

adoptarea unui copil cu domiciliul in strainatate de catre o persoana sau familie cu domiciliul in Romania, guvernata de Legea nr. 105/1992, conform art. 42 din Legea nr.

Adoptarea unui copil cu domiciliul in Romania de catre o persoana sau familie cu domiciliul in strainatate presupune parcurgerea unei proceduri in care trebuie indeplinite conditii generale de fond si de forma, precum si conditii speciale.

In ce priveste conditiile de fond, pe langa cele generale se cere indeplinirea unora speciale:

adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului care urmeaza a fi adoptat, conform art. 39 din lege;

exista alte solicitari de adoptie din partea rudelor copilului pana la gradul IV cu domiciliul in Romania, potrivit art. 40 alin. 2 din lege;

adoptatorul sau familia adoptatoare indeplineste conditiile de eligibilitate pentru

adoptie si este apt sa adopte potrivit legii statului unde domiciliaza, conform art 44 din lege. Acesta trebuie sa fi primit consilierea necesara pentru adoptie in statul primitor, in care trebuie asigurata posibilitatea urmaririi evolutiei adoptiei pentru cel putin 2 ani.

Adoptatorul dovedeste indeplinirea acestor conditii printr-un atestat eliberat de organul competent din statul primitor, dupa care cererea sa este preluata de Oficiul Roman pentru adoptii.

Cu privire la conditiile de forma, art. 45 din lege prevede ca cererile de adoptie formulate de adoptatorii cu domiciliul in strainatate se transmit oficiului prin autoritatea straina competenta, insotite de un raport privind identitatea adoptatorilor, capacitatea si aptitudinea de a adopta, situatia personala, familiala, materiala si medicala, mediul lor social, motivele adoptarii unui copil roman, certificatele de nastere si de casatorie si actele de identitate ale persoanelor care doresc sa adopte, in copie legalizata si traduse legalizat in limba romana, cazierele judiciare, raportul medical, actul din care rezulta ca exista garantia ca adoptatul are posibilitatea de a intra si locui in statul primitor.

Aceasta cerere de incuviintare adoptiei se inainteaza instantei de catre oficiu, potrivit art. 46 din lege. Procedura judiciara este aceeasi ca si in cazul adoptiei nationale, cu deosebirea ca este citat si oficiul.

Efectele adoptiei internationale sunt aceleasi ca si in cazul adoptiei nationale in privinta numelui, domiciliului adoptatului, obligatia de intretinere, vocatia succesorala si cetatenia adoptatului. Efectele anularii ei asupra cetateniei adoptatului sunt prevazute de Legea cetateniei nr. 21/1991.

In baza hotararii judecatoresti irevocabile de incuviintare a adoptiei internationale, Oficiul elibereaza un certificat care atesta ca adoptai este conforma normelor Conventiei de la Haga, conform art. 47 din lege. Adoptatul se va deplasa in stainatate dupa ramanerea irevocabila a hotararii si numai insotit de adoptator, potrivit art. 48 din lege.

Oficiul va urmari evolutia adoptiei timp de 2 ani prin organele competente din statul primitor care trimit rapoarte trimestriale in acest sens.