ADOPTIA

ADOPTIA

Termenul de adoptie are mai multe intelesuri:

act juridic, adica acordul de vointa al partilor care participa la adoptie, incuviintat de instanta;

raport juridic, constand in legatura de rudenie creata intre adoptator si rudele sale si adoptat si descendentii sai;

institutie juridica, adica totalitatea normelor juridice care reglementeaza adoptia.

Adoptia reprezinta actul juridic prin care se stabilesc raporturi de rudenie, asemanatoare rudeniei firesti, intre adoptat si descendentii sai si adoptator si rudele sale.

Conform art. 1 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.

1.2. Evolutia legislatiei in domeniul adoptiei

Adoptia a fost reglementata initial in art. 309-324 C.civ. din anul 1865 si era incuviintata de instanta judecatoreasca, insa o data cu aparitia Codului familiei in anul 1954, a fost preluata de acesta in art. 66-85 sub denumirea de infiere si trebuia incuvintata de catre autoritatea tutelara.

Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei a adus doar cateva modificari in materia adoptiei, in special in cea internationala. O.U.G. nr. 25/1997 a abrogat aceasta lege si dispozitiile din C. fam. referitoare la adoptie, consacrand doar adoptia cu efecte depline incuviintata de instanta. De asemenea, acest act normativ a largit atributiile Comisiei pentru protectia copilului si ale Comitetului roman pentru adoptii in privinta supravegherii si avizarii adoptiilor interne si internationale, a introdus cerinte suplimentare pentru adoptiile internationale si a creat sisteme intermediare temporare precum incredintarea copilului in vederea adoptiei.

Adoptia este reglementata in prezent de Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005 (in continuare ne vom referi la aceasta utilizand termenul legea).

Principiile adoptiei

Art. 2 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei prevede principiile care guverneaza adoptia:

1. principiul interesului superior al copilului

Desi legea nu prevede expres ce se intelege prin interesul superior al copilului, in doctrina s-a stabilit ca acesta se refera la asigurarea unei dezvoltari fizice si morale normale a copilului, asemanatoare celei dintr-o familie fireasca.

2. principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial

Deoarece s-a constatat in trecut ca internarea copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca in centre cu un numar crescut de copii nu a fost cea mai buna solutie, in prezent legea relementeaza asigurarea ocrotirii acestor copii in centre mici de tip familial.

3. principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica

Acest principiu este respectat la incuviintarea adoptiei interne si la cea internationala, cea din urma fiind posibila pentru copilul cu domiciliul in Romania, doar daca adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul acestuia.

4. principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate

Organele administrative implicate in procedura adoptiei sunt obligate sa informeze si sa consilieze copilul in legatura cu masurile ce se vor dispune in privinta lui, iar instantele judecatoresti sunt obligate sa asculte copilul mai mare de 10 ani cand se ia o astfel de masura.

5. principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei

Legea a prevazut termene scurte pentru autoritatile administrative si pentru instantele judecatoresti in vederea rezolvarii rapide a situatiei unui copil.

Scopul adoptiei

Scopul adoptiei consta in asigurarea protectiei intereselor patrimoniale si nepatrimoniale ale copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca sau de o ocrotire corespunzatoare.

Natura juridica a adoptiei

Potrivit opiniei unor autori, adoptia este considerata un act juridic complex deoarece presupune:

acte de dreptul familiei: consimtamantul adoptatorului, al parintilor firesti si al adoptatului in varsta de 10 ani;

acte administrative: atestatele si confirmarile de la organele administrative;

acte de drept procesual civil: hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei.

Alti autori afirma ca adoptia este doar un act juridic de dreptul familiei.

Felurile adoptiei

I. In functie de domiciliul partilor:

a)      adoptia interna: cea in care adoptatorul sau familia adoptatoare si adoptatul au domiciliul in Romania;

b)      adoptia internationala: cea in care adoptatorul ori familia adoptatoare sau adoptatul au domiciliul in strainatate.

II. In functie de persoanele intre care produce efecte:

a) adoptia cu efecte restranse: in cadrul careia se mentin legaturile de rudenie intre adoptat si descendentii sai si parintii sai firesti si rudele lor. Acest tip de adoptie a fost eliminat pentru viitor prin O.U.G. nr. 25/1997.

b) adoptia cu efecte depline: inceteaza rudenia fireasca a adoptatului si descendentilor sai fata de parintii firesti si rudele acestora.