ADOPTIUNEA SI LEGITIMAREA - PROCEDURA CIVILA ROMANA

ADOPTIUNEA SI LEGITIMAREA - PROCEDURA CIVILA ROMANA

1. ADOPTIUNEA

Pe cale artificiala, puterea parinteasca putea fi creata, mai intai, prin adoptiune = actul prin care fiul de familie trece de sub puterea unui pater familias sub puterea altui pater familias denumit adoptant. Asadar, pentru realizarea adoptiunii era necesar sa se stinga puterea parinteasca asupra fiului de familie in familia de origine. Puterea parinteasca se putea stinge numia in conditiile prevazute de textele Legii celor XII Table cu privire la vanzarea fiului de familie, incat, potrivit acelor texte, pentru ca fiul de familie sa poata fi scos de sub puterea parinteasca din familia de origine trebuia sa treaca un interval de 10 ani.

Jurisconsultii au creat actul adoptiunii prin interpretarea creatoare a dispozitiilor din Legea celo XII Table cu privire la vanzarea fiului de familie. Potrivit acelei interpretari, adoptiunea se realiza in 2 faze distincte:

1. Prima faza presupunea 5 operatiuni juridice constand in 3 vanzari si 2 dezrobiri succesive care aveau loc in aceeasi zi, iar dupa a 3-a vanzare (tot in aceeasi zi), fiul de familie iesea de sub puterea parinteasca de vreme ce era vandut a treia oara si ramanea sub puterea cumparatorului - denumita mancipium.

2. A doua faza imbraca forma unui proces fictiv, simulat, care avea loc intre adoptant si cumparator. Adoptantul aparea abia in faza a doua si avea calitatea procesuala de asa zis "reclamant", iar cumparatorul participa la proces in calitate de asa-zis "parat".

In acest cadru, adoptantul afirma in cuvinte solemne ca fiul de familie este al sau, iar cumparatorul, ca parat, taceau, nu-l contrazicea, incat, fata de afirmatiile reclamantului, si fata de tacerea paratului, magistratul pronunta cuvantul adico prin care recunostea puterea adoptatului asupra fiului de familie.

Adoptiunea producea anumite efecte juridice, caci adoptatul trecea sub puterea adoptantului, devenea agnat cu el, si totodata cognat fictiv. El venea la succesiunea cognatului in calitate de agnat, dar pierdea drepturile succesorale in familia de origine.

2. LEGITIMAREA

Tot pe cale artificiala, puterea parinteasca putea fi creata si prin legitimare = actul prin care copilul natural era asimilat celui legitim, nascut in sanul casatoriei.

Legitimarea se putea realiza prin oblatiune la curie sau prin oferta facuta Senatului Municipal, ceea ce presupunea ridicarea fiului natural la rangul de decurion - membru al Senatului Municipal.

De asemenea, legitimarea se putea realiza si prin casatorie subsecventa = casatoria parintilor naturali. Daca nu era posibila casatoria subsecventa, atunci legitimarea se putea face prin rescript imperial.