APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI

APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI

Operatia de adaptare a pedepsei in raport cu fiecare infractiune si cu fiecare infractor, in vederea realizarii scopului de preventie generalasi speciala, poarta denumirea de individualizarea pedepsei, institutie prevazuta in art.72 - 89 din Codul penal.

Exista trei forme de individualizare a pedepselor:

-legala- se realizeazain faza de elaborare a normelor juridice penale de catre legiuitor si se concretizeaza in stabilirea cadrului general alpedepselor, a felului si limitelor generale ale fiecarui gen de pedepse, in stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune in parte, precum si in stabilirea cadrului si mijloacelor legale in care se va realiza individualizarea judiciara si administrativa; -judiciara- se realizeaza in faza de aplicare a pedepsei si a celorlalte sanctiuni de drept penal de catre instanta judecatoreascasi intervine dupa savarsirea infractiunii;

- administrativa -se realizeaza in faza de executare de catre organeleadministrative de executare

Individualizarea judiciara a pedepselor se realizeazade judecatori in functie de anumite criterii prevazute de lege. Aceste criterii pot fi generale(ce trebuie avute in vedere fara exceptie la individualizarea oricarei pedepse) si speciale (incidente doar in anumite cazuri prevazute de lege).

Criteriile generale de individualizare (art. 72 alin.1 C.pen.) sunt: dispozitii ale partii generale a Codului penal (exemplu: reglementarile privitoare la sistemul pedepselor); limitele de pedeapsa fixate in parteaspeciala; gradul de pericol social al faptei savarsite; persoana infractorului;imprejurarile care atenueazasau agraveazaraspunderea penala

Imprejurarile care atenueazasau agraveazaraspunderea penala

Definitie. Prin imprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala se inteleg diferite stari, situatii, calitati sau alte date ale realitatii care, desi nu fac parte din continutul constitutiv al infractiunii, au totusi legatura fie cu fapta savarsita, fie cu persoana infractorului si determina reducerea pedepsei sub minimul special sau, dimpotriva, agravarea pedepsei, cu posibilitatea depasirii maximului special.

In ce priveste cauzele care agraveaza sau atenueaza raspunderea,avem cauze de atenuare si cauze de agravare a pedepsei, in cadrul fiecarei categorii de cauze facandu-se distinctie intre stari si circumstante. Avem, de exemplu: stari de agravare, cum ar fi starea de recidiva, concursul de infractiuni si infractiunea continuata si stari de atenuare, care sunt tentativa si minoritatea faptuitorului.

Clasificarea circumstantelor:

circumstante legale, prevazute expres de lege si, odata constatata existenta lor, necesar a fi retinute de judecatori, si circumstante judiciare(nedeterminate de lege, ci de instante, care le recunosc si le aplica facultativ);

circumstante reale (care privesc fapta savarsita si personale (careprivesc persoana faptuitorului), cele din urma nerasfrangandu-se asupraparticipantilor, spre deosebire de primele, care, daca au fost cunoscute sau prevazute, se rasfrang asupra acestora;

circumstante cunoscute (ce au fost cunoscute sau prevazute de infractor) si necunoscute (ce nu au fost cunoscute sau prevazute de infractor).

Circumstantele atenuante pot fi atat legale, cat si judiciare Circumstantele atenuante legale: depasirea limitelor legitimei aparari (excesul scuzabil) - prevazuta de art.73 lit.a teza I C.pen.; depasirea limitelor starii de necesitate - art. 73 lit.a teza II C.pen.; provocarea - prevazuta de art.73. lit.b C.pen. - ce exista atunci cand infractiunea a fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinate de

o provocare din partea persoanei vatamate.

Circumstantele atenuante judiciare reprezinta realitati obiective pecare instanta le poate constata, fara a fi totusi obligata sa retina caracterul atenuant. Art.74 C.pen. enumera cu titlu exemplificativ (nu limitativ) mai multe imprejurari care pot constitui circumstante atenuante: conduita buna a infractorului inainte de savarsirea faptei, staruinta depusade acesta pentrua inlatura rezultatul infractiunii sau pentru a repara paguba pricinuitasi atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezenta sa in fata autoritatii, comportarea sincera in timpul procesului, inlesnirea descoperirii sau arestarii participantilor.

Circumstantele agravante se clasifica tot in circumstante agravantelegale si circumstante agravante judiciare.

Circumstantele agravante legale (prevazute limitativ in art.75 C.pen.) sunt: savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna; savarsirea infractiunii prin acte de cruzime (constand in producerea unor suferinte grele si prelungite victimei), prin violente asupra membrilor familiei (ce vizeaza manifestari brutale, constrangeri fizice de orice natura care ar cauza suferinte fizice) ori prin metode sau prin mijloace care prezinta pericol public constand in orice metode sau mijloace susceptibile sa produca urmari grave pentru un numar nedeterminat de persoane, pentru bunurile acestora sau pentru alte valori sociale importante; savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor(dispozitie incidenta atat in caz de participatie, cat si in cazul pluralitatii naturale), circumstanta reala ce se rasfrange asupraparticipantului major in conditiile art.28 alin.2 C.pen.; savarsirea infractiunii din motive josnice; savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocate in vederea comiterii faptei; savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate (de o nenorocire, un flagel, un dezastru care loveste o colectivitate sau un numar de persoane) care are un caracter real.

Circumstantele agravante judiciare

Legea nu le exemplifica (ca in cazul celor atenuante), art.75 alin.2C.pen. precizand doar ca pot fi retinute ca circumstante agravante si alte imprejurari care imprima faptei un caracter grav, cum ar fi, de exemplu:, premeditarea savarsirii infractiunii. Consecintele evidentierii circumstantelor agravante sunt prevazute de art.78 C.pen. si constau in faptul ca infractorului i se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special sau chiar adauga un spor panala 5 ani care nu poate depasi 1/3 din acest maxim (iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumatate din maximul special).