ASPECTE DE ORDIN TEORETIC SI PRACTIC PRIVIND INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE TRAFIC DE INFLUENTA

1. Traficul de influenta. Concept si caracterizare

Potrivit dispozitiilor incriminatoare[1] traficul de influenta este fapta persoanei care avand influenta ori lasand sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, primeste sau pretinde bani ori alte foloase sau accepta promisiuni de daruri direct sau indirect pentru sine ori pentru altul, pentru a-l determina pe acel functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Manifestarea antisociala cu un sporit grad de pericol social, traficul de influenta aduce atingerea acelorasi relatii sociale a caror formare si dezvoltare normala ar fi imposibil de realizat fara asigurarea bunului mers al activitatii unitatilor publice si fara protejarea functionarilor proprii de suspiciunea ca acestia ar actiona in baza interventiei unor persoane influente ori presupus influente. Intrucat in privinta obiectului juridic - atat cel generic, cat si cel special - si a obiectului material, acestea nu difera de al celorlalte infractiuni de coruptie, facem trimitere la explicatiile din capitolele anterioare. Autor al faptei poate fi insa orice persoana fizica, chiar si un functionar, legea neconditionand existenta infractiunii de vreo calitate anume pe care trebuie sa o aiba subiectul activ nemijlocit.

Dar, pentru a putea fi autor al traficului de influenta trebuie indeplinita o cerinta esentiala si anume ca aceasta sa aiba influenta ori sa lase sa se creada ca are influenta asupra unui functionar.

Referitor la structura si continutul juridic al infractiunii este de remarcat ca situatia premisa este asemanatoare cu a celorlalte infractiuni analizate, in sensul preexistentei unui serviciu in cadrul unei unitati publice in care-si desfasoara activitatea functionarul asupra caruia faptuitorul are - sau pretinde ca are - influenta. Potrivit literaturii de specialitate[2], pentru existenta situatiei premise nu este necesara determinarea persoanei functionarului, fiind suficienta precizarea actului in vederea caruia se va interveni, deci o referire - chiar la modul general - la un functionar, o aluzie ori o referire implicita.

Elementul material din cuprinsul laturii obiective consta dintr-o actiune de traficare a influentei - de catre o persoana ce are sau lasa sa se creada ca are influenta - asupra unui functionar , actiune ce se poate materializa prin mai multe modalitati alternative de genul:

primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase;

acceptarea promisiunii unor sume de bani ori foloase;

acceptarea de daruri.

Toate modalitatile mentionate trebuie sa vizeze un scop precis determinat, respectiv sa-l determine pe functionarul respectiv sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Desi textul de lege referindu-se la "alte foloase", nu a mai mentionat "care nu influenta se cuvin", acest lucru se subintelege, devreme ce in cadrul traficul de influenta, folosul este intotdeauna necuvenit, neputandu-se accepta ideea potrivit careia unei persoane fizice influenta s-ar cuveni o plata, un salariu legal, pentru interventia - reala sau presupus reala - pe langa un functionar in scopul ca acesta sa-si indeplineasca atributiile cu care a fost legal investit. Sub aspectul existentei infractiunii nu prezinta nici un fel de relevanta daca pretinderea, primirea, acceptarea etc. au fost ori nu urmate de executare. Dupa cum, este irelevant faptul ca actul ce intra in atributiile functionarului a fost executat sau nu, pentru existenta elementului material fiind suficient ca s-au primit sau pretins foloase sau ca s-au acceptat promisiuni pentru astfel de foloase ori daruri in vederea determinarii functionarului. De asemenea, nu prezinta importanta daca initiativa a apartinut traficantului sau persoanei interesate ca influenta sa fie exercitata[3].

Si in cazul traficului de influenta urmarea imediata si legatura de cauzabilitate nu difera de celelalte infractiuni de coruptie, prima constand intr-o stare de pericol pentru relatiile sociale ocrotite, in timp ce a doua rezulta din insasi materialitatea activitatii infractionale.

Fiind o infractiune comisiva si instantanee traficul de influenta se consuma in momentul in care persoana care are influenta ori lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar primeste, pretinde ori accepta promisiunea de bani sau alte foloase. In mod similar cand faptuitorul accepta daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pentru a determina pe un functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

In sfarsit, in raport cu imprejurarile in care se comit faptele, infractiunea de trafic de influenta poate prezenta si variate modalitati faptice, acestea urmand a fi luate in calcul pentru stabilirea gradului de pericol social si implicit, pentru individualizarea pedepsei.

Aspecte de ordin teoretic si practic privind problemele care trebuie sa le clarifice cercetarea . Particularitati in administrarea probelor

Problema principala care urmeaza a fi lamurita pe parcursul cercetarii se refera la modalitatile concrete - normative sau faptice - pe care le imbraca activitatea ilicita desfasurata de catre faptuitor. Prin urmare, in sarcina organelor de urmarire penala sta lamurirea problemei daca primirea, pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri etc. s-a facut de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra functionarului.

In acceptiunea legii penale, prin expresia "lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar" se intelege - in general - ca o persoana se lauda ca are trecere pe langa un functionar si in virtutea increderii etc. care se bucura, a gradului de rudenie ori a relatiilor personale il poate determina pe acesta la o anumita atitudine sau poate obtine o anumita rezolvare a unei probleme. Tot astfel, sunt indeplinite conditiile legale si in situatia in care faptuitorul    - fara a se lauda - nu dezminte afirmatiile facute de alte persoane referitoare la influenta pe care el ar avea-o pe langa functionarul respectiv . Prin analogie expresia "are influenta" trebuie inteleasa in sensul ca persoana in cauza se bucura in mod real de increderea functionarului ori ca bunele relatii personale cu acesta corespund realitatii. Implicit rezulta ca, stabilind modalitatile concrete de savarsire, organul de cercetare penala trebuie sa lamureasca si problema naturii relatiilor - de ordin profesional, de rudenie, de prietenie - existente intre functionarul respectiv si cel care a afirmat ori a lasat sa se inteleaga ca are influenta asupra sa. Dupa cum nu este lipsit de interes, pentru conturarea infractiunii, sa se stabileasca modalitatile in care faptuitorul a facut afirmatiile legate de influenta sau pretinsa lui influenta pe langa functionarul in cauza. In rest, primirea, pretinderea, acceptarea de promisiuni au acelasi inteles ca si in cazul infractiunilor de dare si luare de mita. Practica judiciara in materie s-a pronuntat constant in sensul celor mentionate.

Potrivit practicii organelor de urmarire penala, infractiunea de trafic de influenta este o fapta penala cu continuturi alternative; ea se realizeaza prin primirea sau prin pretinderea de bani sau alte foloase, ori prin acceptarea de promisiuni, de daruri - direct sau indirect - in vederea determinarii unui functionar - pe langa care subiectul are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta - sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Datorita dependentei ce exista intre aceste continuturi alternative ale infractiunii de trafic de influenta, faptele prin care se concretizeaza doua sau chiar toate continuturile sus mentionate, savarsite de aceeasi persoana, chiar la o intelegere de timp diferite, reprezinta in ansamblu acte de executare a infractiunii. Desi odata cu "pretinderea" foloaselor sau cu "acceptarea" promisiunilor, infractiunea de trafic de influenta poate fi socotita realizata, activitatea - de "primire" a foloaselor pretinse sau promise - nu este lipsita de relevanta penala, ci constituie alaturi de activitatea ilicita ce o precede, o unitate infractionala, naturala cu toate consecintele ce decurg din aceasta constatare[5].

In acelasi sens, fata de redactarea textului incriminator, rezulta ca si un imprumut de bani, atunci cand a fost cerut si primit in scopul determinarii functionarului sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, poate constitui "folos" in sensul legii .

De asemenea, daca inculpatul a pretins sau a primit o suma de bani - pentru a determina un functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale - el a comis infractiunea de trafic de influenta atunci cand a pretins banii, cat si in momentul in care i-a primit, intr-un asemenea caz infractiunea este unica , nefiind aplicabile dispozitiile legale privind infractiunea continuata .

Pretinderea unei sume de bani de la o persoana si alte sume de bani de la alta persoana, in scopul interventiei pe langa un functionar, constituie fapte distincte, iar nu o fapta unica, din moment ce atat intr-un caz, cat si in celalalt inculpatul a desfasurat activitati materiale specifice infractiunii de trafic de influenta ale carei trasaturi caracteristice sunt intrunite in fiecare fapta in parte. Imprejurarea ca cele doua persoane au fost implicate in aceeasi cauza, urmarirea penala fiind facuta concomitent pentru ambele fapte nu prezinta nici o relevanta sub aspectul examinat .

Trebuie subliniat faptul ca infractiunea de trafic de influenta se consuma in momentul in care infractorul, prevalandu-se de influenta presupusa sau reala pe care o are pe langa un functionar, pretinde bani sau alte valori spre a-i determina sa efectueze un act, indiferent daca ulterior a intervenit sau nu in acest sens.

O alta problema pe care trebuie sa o lamureasca organele de urmarire penala si in functie de care subzista sau nu infractiunea de trafic de influenta se refera la actul cu privire la care faptuitorul a pretins, primit sau acceptat promisiuni de bani ori alte foloase necuvenite, prevalandu-se de influenta sa - reala sau presupusa pe langa functionar. Pentru a exista infractiunea pe care o analizam este necesar ca influenta de care s-a prevalat o persoana sa se refere la "un act ce intra in atributiile de serviciu ale functionarului", iar persoana careia i se promite interventia sa aiba un interes real - legitim sau nelegitim - in legatura cu actul ce intra in atributiile de serviciu ale functionarului. In consecinta, daca acest interes nu exista - sau este imaginar - lipseste obiectul interventiei implicata in savarsirea traficului de influenta, fapta constituind fie infractiunea de inselaciune, fie aceea de santaj, in functie de manoperele, respectiv metodele folosite de autor in scopul folosului de material injust. In alta ordine de idei, lamurirea acestei probleme este imperios necesara, fie pentru delimitarea infractiunii de trafic de influenta de infractiunea de inselaciune, fie pentru stabilirea existentei concursului de infractiuni. Legat de acest aspect, literatura de specialitate a retinut ca infractiunea de trafic de influenta serveste uneori ca mijloc pentru comiterea altei infractiuni si anume ca mijloc de amagire pentru savarsirea inselaciunii , in aceasta situatie amagirea constituie prin ea insasi o infractiune - inselaciune -, iar traficul de influenta a servit ca mijloc fraudulos pentru realizarea amagirii existand deci, concurs de infractiuni. De asemenea, dandu-se drept intermediar al unei alte persoane - real sau presupus influenta - primeste bani sau daruri pentru aceasta in vederea interventiei pe care o va face, in final constatandu-se ca pretinsul intermediar era un simplu escroc . Din cele expuse rezulta ca in afara problemei stabilirii faptului ca actul ce a facut obiectul activitatii ilicite intra in atributiile de serviciu ale functionarului, o alta problema de clarificat se refera la existenta concursului de infractiuni si implicit, la masurile ce trebuie luate pentru extinderea cercetarilor. In referire la aceasta, in afara celor deja aratate, se impune precizarea ca in situatia in care faptuitorul intervine efectiv pe langa un functionar pentru a-l determina la o actiune ori inactiune ilicita, el comite si o instigare la infractiunea de abuz in serviciu, care va veni in concurs cu traficul de influenta . In mod similar, cand autorul traficului de influenta corupe functionarul in scopul ca acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca ori sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, el se face vinovat si de savarsirea infractiunii de dare de mita.

Scopul urmarit de faptuitor, ca problema distincta pe care trebuie sa o clarifice investigarea, presupune dovedirea intentiei calificate a acestuia, in sensul constatarii finalitatii urmarite - ori macar afirmate de cel in cauza -, indiferent daca scopul pentru care s-a pretins, primit, etc. folosul a fost materializat sau nu. Dezaproband o astfel de fapta - prin incriminarea ei in randul infractiunilor de coruptie -, legiuitorul a avut in vedere scopul urmarit de infractor, nu ca un rezultat, ci ca o caracterizare a actiunii de traficare a influentei reale sau presupuse.

Tot pentru conturarea elementelor constitutive ale infractiunii, investigarea trebuie sa lamureasca si problema momentului pretinderii ori primirii banilor sau celorlalte foloase necuvenite, practica judiciara pronuntandu-se in sensul ca nu se poate retine infractiunea de trafic de influenta atunci cand inculpatul a pretins banii sau foloasele dupa ce functionarul pe langa care a facut interventia si-a indeplinit actul functional ce intra in atributiile sale de serviciu. Cata vreme pretinderea nu a avut loc anterior sau concomitent cu interventia, elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta nu sunt intrunite.

O alta problema de importanta majora ce trebuie clarificata pe parcursul cercetarii consta in stabilirea functionarului pe langa care faptuitorul a pretins ca are influenta ori a lasat sa se creada acest lucru. Desi pentru existenta infractiunii, cercetarea nu trebuie sa lamureasca daca functionarul pe langa care autorul a lasat sa se creada ca are influenta, exista sau nu in realitate, acest lucru trebuie demonstrat, in raport cu el apreciindu-se, in concret, imprejurarile comiterii faptei si manoperele folosite de infractor pentru punerea in aplicare a rezolutiei infractionale. In raport cu imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta, pot apare situatii in care nu este necesara nominalizarea functionarului. Astfel, fapta persoanei de a pretinde ca are influenta pe langa comisia de examinare a unei scoli, asigurand parintii unor tineri ca acestia vor promova examenul de admitere si cerandu-le in acest scop sume de bani, sub pretextul ca le da presedintelui si unor membrii din comisie, constituie infractiunea de trafic de influenta. Imprejurarea ca nu a precizat pe langa care functionar isi va exercita influenta, nearatand si numele acestora, nu poate inlatura incidenta textului care incrimineaza traficul de influenta, intrucat pentru existenta acestei infractiuni nu sunt necesare astfel de precizari, in speta fiind suficienta numai referirea la persoana, presedintelui si a unor membrii din comisie . Totodata, pentru existenta infractiunii de trafic de influenta nu intereseaza nici daca faptuitorul a atribuit sau nu vreun nume functionarului pe langa care s-a prevalat ca are trecere sau influenta - reala sau presupusa - si nici daca numele atribuit este real sau fictiv .

Destinatia sumelor de bani, a foloaselor sau darurile primite de faptuitor trebuie lamurita pe parcursul cercetarii, avand in vedere ca acestea urmeaza sa faca obiectul confiscarii. Potrivit practicii judiciare in materie - constanta de-a lungul timpului - bunurile si valorile obtinute de inculpat ca urmare a savarsirii infractiunii de trafic de influenta sunt supuse confiscarii, chiar daca au fost restituite persoanelor de la care infractorul le-a primit; daca dupa restituire, bunurile si valorile au fost distruse, consumate sau instrainate de aceste persoane, ele, iar nu inculpatul, vor fi obligate la plata echivalentului banesc. In situatia in care bunul supus confiscarii nu se afla in posesia inculpatului, persoana care il detine sau care urmeaza sa fie obligata la plata echivalentului banesc trebuie sa fie in proces, in calitate de detinator al bunului. Chiar daca inculpatul a restituit o parte din suma primita, intreaga suma urmeaza sa fie confiscata, adica partea din suma gasita asupra inculpatului, precum si restul sumei, de la persoana careia i-a fost restituita. Masura confiscarii speciale a banilor, valorilor sau bunurilor care au facut obiectul traficului de influenta trebuie luata chiar daca s-a constatat ca infractiunea comisa a fost amnistiata, deoarece, potrivit dispozitiilor legii penale , amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta. Cata vreme confiscarea banilor, valorilor sau a oricaror alte bunuri primite in cazul savarsirii infractiunii de trafic de influenta este prevazuta in mod expres - ca o masura de siguranta speciala -, dispozitiile acestui text sunt cele care trebuie aplicate in atare situatii, iar nu prevederile generale din articolul privind confiscarea speciala .

In sfarsit - dar nu in ultimul rand -, cercetarea trebuie sa lamureasca problema participatiei la comiterea faptei si rolul fiecaruia in consumarea activitatii ilicite, acest lucru fiind necesar atat pentru corecta incadrare juridica, cat si pentru aprecierea celorlalte consecinte. Asa cum este cunoscut, la savarsirea infractiunii de trafic de influenta pot contribui si alte persoane, participatia lor penala putand imbraca forma instigarii sau complicitatii. Si in cazul participatiei practica judiciara a statuat ca in cazul in care autorul infractiunii de trafic de influenta, dupa ce a pretins un anumit folos pentru a determina pe un functionar sa faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, a primit folosul printr-o alta persoana, cel care l-a ajutat in felul acesta la realizarea unuia dintre continuturile alternative ale infractiunii este complice. De asemenea, daca activitatea infractionala a fost savarsita in participatie, instanta este datoare, daca bunurile si valorile date pentru comiterea infractiunii nu se mai gasesc, sa stabileasca ce anume bunuri si valori au revenit fiecarui participant si sa-l oblige pe fiecare - separat -, la plata echivalentului in bani al acelor bunuri si valori de care a profitat.

Cu privire la problemele pe care trebuie sa le clarifice investigarea ar mai fi de adaugat si problema existentei denuntului persoanei care a dat banii sau foloasele, mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat, situatie similara cu cea de la darea de mita si care nu mai necesita alte comentarii.

In ceea ce priveste activitatile ce se intreprind pentru administrarea probelor, vom insista numai asupra acelora care prezinta anumite particularitati fata de celelalte infractiuni de coruptie analizate. Astfel, din ascultarea persoanei care a dat banii ori celelalte foloase trebuie sa rezulte in principal urmatoarele:

imprejurarile in care l-a cunoscut pe faptuitor, cine i l-a prezentat, calitatea pe care i-a atribuit-o, cand si cum au discutat despre problema pe care urma sa o "rezolve", persoanele care mai erau de fata si care pot confirma cele discutate;

daca faptuitorul a avut initiativa intervenirii pe langa functionarul ce avea obligatia sa indeplineasca actul;

numele, prenumele si functia functionarului, unitatea din care face parte, pe langa care faptuitorul a afirmat ca are influenta sau a lasat sa se creada acest lucru;

modul in care a facut afirmatiile din care rezulta trecerea de care se bucura pe langa functionarul pe langa care a afirmat ca va interveni;

sumele de bani sau alte foloase materiale pe care i le-a dat faptuitorul si in ce scop sa i le dea functionarului pe langa care a afirmat ori a lasat sa se creada ca are influenta sa-l invite pe acesta la anumite localuri sa-i cumpere cadouri etc.;

daca dupa inmanarea banilor sau celorlalte foloase s-a mai intalnit ori a tinut legatura cu faptuitorul - cand, unde, in ce mod - si continutul discutiilor purtate cu acesta, in sensul de a-i intari convingerea ca a luat legatura cu functionarul in cauza, a discutat modalitatea de "rezolvare" s.a.;

eventualele persoane care au fost de fata[21] atat la perfectarea "tranzactiei" cat si la discutiile ulterioare;

alte persoane cu care faptuitorul a procedat in acelasi mod etc.

Prin efectuarea perchezitiei se urmareste, in principal, descoperirea bunurilor ce au constituit folosul material injust, precum si a unor inscrisuri - emanate de la faptuitor care pot dovedi participarea acestuia la savarsirea infractiunii. Prin ascultarea martorilor pot fi lamurite o serie de probleme esentiale ale cauzei, cum ar fi:

ce cunosc in legatura cu motivele pentru care cel care a dat, a oferit ori a promis a apelat la faptuitor;

ce afirmatii a facut acesta in legatura cu influenta pe care o are pe langa functionarul in competenta caruia intra indeplinirea sau neindeplinirea actului solicitat;

data la care s-a inmanat folosul necuvenit si in ce a constat acesta;

alte persoane care mai pot da relatii despre fapta si imprejurarile in care s-a comis s.a.