| CATEGORII DOCUMENTE |
| Administratie | Drept |
1. Definitia si trasaturile contraventiei.
Legislatia contraventionala apara valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala.
In
Conform prevederilor acestui act normativ,contraventia este definita ca fiind "fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, hotarare a Guvernului sau dupa caz, prin hotararea consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti".
Prin definirea notiunii generale de contraventie legiuitorul scoate in evidenta o serie de aspecte ce caracterizeaza aceasta fapta antisociala:
- material, in sensul ca reprezinta o manifestare exterioara a individului care incalca o norma de drept;
- social, deoarece actiunea sau inactiunea ilicita afecteaza relatii sociale, bunuri, valori sau interese aparate prin norme de drept;
- uman, pentru ca reprezinta o actiune sau o inactiune a omului, contrara legii;
- moral, pentru ca reprezinta atitudinea morala a faptuitorului fata de valorile sociale;
- juridic, fiindca reprezinta o incalcare a unei norme juridice.
Prin definirea contraventiei se reliefeaza regula de drept potrivit careia orice fapta care va fi incriminata drept contraventie trebuie sa intruneasca trasaturile caracteristice care o deosebesc de alte fapte antisociale (abateri sau infractiuni).
Definirea notiunii contraventiei prin aceasta ordonanta care constituie cadrul juridic general in materie, prezinta importanta atat pentru stabilirea, de catre organele in drept a faptelor ce intra in aceasta categorie, cat si pentru activitatea practica de constatare si sanctionare a lor.
Contraventia este o fapta ilicita, adica o fapta contrara prevederilor legale. Prin stabilirea sau interzicerea unei anumite conduite, normele juridice urmaresc realizarea sau apararea unor interese generale sau personale. Toti membrii societatii sunt obligati sa se conformeze acestor norme, orice actiune contrara fiind calificata drept ilicita, iar persoana vinovata va fi sanctionata.
Substanta materiala a unei contraventii este fapta. Fara existenta acesteia nu exista nici contraventia. Insa nu orice fapta poate constitui substanta materiala a unei contraventii ci numai aceea care prezinta trasaturile specifice ale acestei incalcari a legii.
Din definitia data de ordonanta se desprind trei trasaturi esentiale:
Prima trasatura consta in faptul ca fapta trebuie sa fie savarsita cu vinovatie.
Orice incalcare a normelor de drept atrage raspunderea faptuitorului numai daca este comisa cu vinovatie.
Ca si in dreptul penal, vinovatia constituie latura subiectiva a contraventiei, ea fiind un act de constiinta care implica in primul rand un factor intelectiv si apoi unul volitiv, deci un proces de constiinta si apoi unul de vointa, constiinta fiind premisa vointei. Spre deosebire de infractiune, contraventia se sanctioneaza indiferent de forma vinovatiei, exceptia de nesanctionare a faptelor savarsite din culpa trebuind sa fie prevazute expres in actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta respectiva.
O fapta savarsita fara vinovatie (spre exemplu in legitima aparare sau din constrangere) nu va fi considerata contraventie, iar faptuitorul nu va fi tras la raspundere juridica.
Contraventia ca orice fapta contrara ordinii de drept, constituie o manifestare a conduitei umane, adica un act al omului aflat sub controlul vointei si ratiunii sale.
Ordonanta Guvernului nr. 2 / 2001 modificata si aprobata prin Legea nr. 180 / 2002 privind regimul contraventiilor in Romania, nu defineste aceasta trasatura, ea insa nu poate avea alte forme si modalitati decat cele aratate in legea penala pentru infractiuni, in sensul ca "vinovatia exista atunci cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa".
Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al faptuitorului fata de fapta comisa si fata de urmarile acesteia. Vinovatia este rezultatul interactiunii a doi factori: constiinta si vointa. Vinovatia presupune o atitudine constienta in sensul ca faptuitorul are reprezentarea actiunilor sau inactiunilor sale ilicite, a rezultatului acestora, care este socialmente periculos si savarseste cu vointa aceste actiuni sau inactiuni pentru realizarea rezultatului urmarit. Vointa de a savarsi fapta ilicita este determinata numai dupa reprezentarea in constiinta faptuitorului a urmarilor faptei. Prezenta atat a factorului intelectiv cat si a celui volitiv in comiterea faptei este o conditie esentiala a vinovatiei.
Ca trasatura esentiala a contraventiei, vinovatia imbraca doua forme principale: intentia si culpa.
Intentia este o forma principala de vinovatie definita de art. 19 pct. 1 din Codul penal si reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si rezultatul acesteia.
Intentia este cunoscuta in doctrina si in legislatie sub doua modalitati: directa si indirecta.
Drept urmare, contraventia este savarsita cu intentie atunci cand:
. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste ca el sa se produca prin savarsirea contraventiei (intentie directa); De exemplu, provoaca scandal, practica jocuri de noroc neautorizate, patrunde fara drept in sediul unor institutii publice sau partide politice, alarmeaza organele de ordine, pe cele specializate sau publicul pentru a interveni in caz de pericol, fara motiv intemeiat etc
. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu urmareste ca el sa se produca, accepta posibilitatea producerii lui (intentie indirecta); De exemplu, Legea 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate, sanctioneaza fapta persoanei care nu se prezinta cu cel putin 15 zile inainte de data expirarii termenului de valabilitate al cartii de identitate, la organul de politie competent, pentru a solicita eliberarea unei noi carti de identitate (fapta savarsita prin inactiune).
Culpa este a doua forma a vinovatiei si se manifesta sub doua modalitati: usurinta (culpa cu previziune) si neglijenta (culpa fara previziune).
In cazul usurintei (culpa in comitendo), contravenientul prevede rezultatul faptei sale, rezultat ce nu il urmareste si nu-l accepta socotind fara temei ca el nu se va produce. De exemplu, persoana care conduce autovehiculul cu defectiuni tehnice la sistemul de franare sau mecanismul de directie si procuce accident de circulatie soldat numai cu pagube materiale.
Un alt exemplu, atunci cand conducatorul auto nu reduce viteza autovehiculului, pana la limita evitarii oricarui pericol, la trecerea pe langa grupuri de persoane, prevazand posibilitatea unui accident, rezultat pe care nu-l accepta considerand fara temei ca acesta nu se va produce, insa rezultatul se produce totusi.
In cadrul neglijentei (culpa in omitendo) faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada. De exemplu, un conducator auto circula cu pneuri care prezinta deformari, taieturi sau rupturi si se produce un accident soldat doar cu pagube materiale.
Retinem asadar faptul ca o fapta savarsita fara vinovatie (intentie sau culpa) nu va fi considerata contraventie, iar faptuitorul nu va putea fi tras la raspundere contraventionala deoarece ii lipseste un element constitutiv (vinovatia).
A doua trasatura consta in aceea ca fapta comisa trebuie sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie prin acte normative emise de organele competente (lege, ordonanta sau hotarare a Guvernului, hotarari emise de consiliile locale comunale, orasenesti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale Consiliului General al municipiului Bucuresti), ca o cerinta a principiului legalitatii incriminarii si sanctionarii unei fapte.
Cu alte cuvinte existenta contraventiei si a raspunderii contraventionale este exclusa daca fapta nu este descrisa si calificata contraventie si nu are sanctiune. Se observa cu usurinta ca cele doua reguli caracteristice dreptului penal - nici o infractiune nu exista in afara de lege si nici o pedeapsa nu exista in afara de lege - sunt aplicabile si in sfera raspunderii contraventionale.
Conform acestui principiu sunt considerate contraventii numai faptele prevazute si sanctionate ca atare prin actele normative mentionate emise de organele competente ale statului.
Spre deosebire de abaterea disciplinara, al carui continut nu este totdeauna precis determinat, fiind doar enuntiativ prevazut in regulamente proprii, statute sau acte de organizare si functionare a unor institutii de stat, decurgand din raporturile de subordonare ierarhica si fiind legata strict de desfasurarea unor relatii de serviciu, abaterea disciplinara putand fi interpretata ca atare de autoritatea ierarhica sau cea disciplinara, contraventia insa, afectand relatiile sociale statornice in cadrul unei colectivitati locale sau nationale, trebuie sa fie descrisa amanuntit in actele normative.
Ca atare faptele constand in actiuni sau inactiuni, daca nu sunt prevazute si sanctionate ca atare de un act normativ nu vor fi considerate contraventii.
Organe de stat ce au competenta sa emita acte normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventiile.
Spre deosebire de infractiuni care sunt prevazute si pedepsite numai prin legi, stabilirea si sanctionarea contraventiilor se face si prin alte acte normative emise de unele organe ale statului astfel:
- Parlamentul Romaniei care emite legi cu caracter general in toate domeniile
de activitate.
- Guvernul Romaniei care emite ordonante sau hotarari prin care poate stabili
si sanctiona contraventii in orice domeniu de activitate, el avand o competenta generala in domeniul administratiei publice pe intreg teritoriul tarii.
- Prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se
stabilesc si se sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate pentru care acestora li s-au stabilit atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului.
Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona
contraventii in urmatoarele domenii:
copii;
terenurilor virane;
cultura;
Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate stabili si alte domenii de activitate din competenta consiliilor locale ale sectoarelor din capitala, in care acestea pot stabili si sanctiona contraventii.
Hotararile Consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea principiilor prevazute in art. 2 alin. 2 si 4 din Legea nr. 180 / 2002 sunt nule de drept. Nulitatea se constata de instanta de contencios administrativ competenta la cererea oricarei persoane interesate.
Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea.
In cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia, sau, dupa caz, cotele procentuale din anumite valori. Se pot stabili si tarife de determinare a despagubirilor pentru pagubele pricinuite prin savarsirea contraventiilor.
Faptul ca, pe plan central doar Parlamentul si Guvernul pot emite acte normative care prevad obligatii si a caror incalcare este sanctionata contraventional, asigura o conceptie unitara cu privire la astfel de fapte antisociale, evitandu-se totodata sanctionarea acelorasi abateri prin mai multe acte normative emise de organe diferite si care prevad sanctiuni diferite.
Potrivit principiului de drept constitutional a suprematiei legii, ordonantele, hotararile Guvernului si celelalte acte normative prin care se reglementeaza astfel de fapte trebuie sa fie conform cu prevederile acestei legi cadru care constituie dreptul comun in materie de contraventii.
Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii intra in vigoare in termen de 30 de zile de la data publicarii lor, iar in cazul hotararilor consiliilor locale sau judetene punerea in aplicare se face si cu respectarea conditiilor prevazute la art. 50 alin. 2 din Legea administratiei publice locale nr. 215 / 2001.
In cazuri urgente se poate prevedea intrarea in vigoare intr-un termen mai scurt, dar nu mai putin de 10 zile. Hotararile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene (consiliile locale comunale, orasenesti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti) prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii, pot fi aduse la cunostinta publica sau prin orice forma de publicitate in conditiile Legii nr. 215 / 2001 (Legea administratiei publice locale).
A treia trasatura, desi nu rezulta din definitia data in Ordonanta nr. 2 / 2001, se refera la pericolul social, care o deosebeste de infractiune. In cazul contraventiei acest grad de pericol social este mai redus decat la infractiune intrucat fapta contraventionala are consecinte mai putin daunatoare si lezeaza valori mai putin importante decat in cazul infractiunii.
Pericolul social, reprezinta acea trasatura care arata in ce masura contraventia aduce atingere uneia din valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, ocrotite printr-un act normativ si pentru care legea prevede aplicarea unei sanctiuni contraventionale.
Acest grad de pericol social se stabileste de legiuitor atunci cand emite acte normative in care unele fapte sunt considerate infractiuni iar altele contraventii. Deci orice fapta care prezinta pericol social atrage o anumita raspundere juridica, gradul de pericol social fiind in ultima instanta cel care determina natura raspunderii juridice. Odata stabilita contraventia existenta pericolului social nu trebuie dovedita.
Pentru existenta contraventiei se cere in mod obligatoriu ca aceste trasaturi sa existe cumulativ, lipsa oricareia din ele ducand la inexistenta contraventiei. Mai mult, putem observa ca in considerarea unei fapte drept contraventie se stabileste mai intai daca acea fapta este prevazuta intr-un act normativ, cercetarea celorlalte trasaturi ale contraventiei nu se mai justifica.
2. Elementele constitutive ale contraventiei.
Trasaturile esentiale ale contraventiei ofera criteriile generale de diferentiere ale acesteia de alte forme de ilicit juridic (infractiuni sau abateri), dar ele nu pot servi la deosebirea faptelor ilicite, la cunoasterea particularitatilor si elementelor ce compun contraventia.
De aceea, este necesar ca fapta contraventionala sa fie analizata si sub raportul continutului, a elementelor ce o caracterizeaza si o particularizeaza de alte fapte ilicite.
Continutul contraventiei este prevazut in norma incriminatoare si poate fi definit ca o totalitate de conditii prevazute de lege pentru caracterizarea unei fapte drept contraventie.
Desi Ordonanta Guvernului nr. 2 / 2001 care reglementeaza regimul juridic al contraventiilor nu le defineste in mod expres, ele nu pot fi altele decat cele ale infractiunii. Mergand pe principiul ca orice lege se completeaza cu dispozitiile altei legi si la contraventii aceste elemente constitutive sunt asemanatoare cu cele din Codul penal.
In stiinta dreptului se face distinctie intre continutul juridic - care cuprinde conditia privitoare la existenta faptei sanctionata de lege sau care ii determina gravitatea si continutul constitutiv - care cuprinde totalitatea conditiilor necesare pentru existenta contraventiei si pe care le realizeaza faptuitorul.
Continutul constitutiv, fiind dat intotdeauna in norma incriminatoare, nu poate lipsi din continutul juridic al contraventiei.
In continutul contraventiei sunt prevazute conditii cu privire la anumite elemente ce privesc fapta, faptuitorul, valoarea sociala, bunul, interesul legitim, careia i se aduce atingere, prin contraventie.
Aceste elemente constitutive reprezinta partile componente ale contraventiei, parti ce o particularizeaza deosebind-o de alte fapte ilicite.
Analizand contraventia distingem ca si la infractiune anumite aspecte obiective si subiective care se concretizeaza in existenta la fiecare fapta in parte a patru elemente constitutive: obiect, subiect, latura obiectiva si latura subiectiva. Aceste elemente trebuie sa existe cumulativ la fiecare contraventie, lipsa oricaruia din ele ducand la inexistenta faptei ilicite si implicit la imposibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului.
a. Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin norme de drept administrativ, carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol prin actiunea sau inactiunea faptuitorului.
In cazul contraventiei vatamarea sau periclitarea relatiilor sociale aparate prin norme de drept administrativ si contraventional, are loc prin lezarea sau periclitarea relatiilor sociale, a bunurilor, valorilor sau intereselor legitime in jurul carora exista acele relatii sociale.
Contraventiile sunt grupate in acte normative avand unul sau mai multe obiecte generale, care rezulta din insasi titlul actului. De exemplu, Legea nr. 61/1991, modificata, pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice; Legea nr. 12/1990, republicata, privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, etc.
Fiecare contraventie, are insa si un obiect specific rezultat din textul actului normativ care o prevede.
Obiectul contraventiei se deosebeste de cel al infractiunii prin aceea ca valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, apararea prin normele de drept administrativ, au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor ce realizeaza administratia de stat in anumite domenii de activitate, sau privesc unele raporturi sociale de o rezonanta mai redusa, pe cand obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale societatii (siguranta statului, ordinea de drept, viata, integritatea si celelalte atribute ale persoanei, proprietatea etc.).
Spre exemplu: infractiunea de "detinere ilegala a unei arme de foc" are ca obiect relatiile sociale care apara viata persoanelor, ordinea si linistea publica, siguranta statului, deci atribute fundamentale, pe cand contraventia de "neprezentare a titularului permisului de arma de foc la politie, pentru a i se aplica viza anuala in actul respectiv", are ca obiect relatiile sociale care asigura buna desfasurare a activitatii politiei privind evidenta persoanelor autorizate sa detina arme de foc.
b. Subiectul contraventiei (autorul) este, potrivit Ord. Guv. nr. 2 / 2001, atat persoana fizica cat si persoana juridica care comite fapta contraventionala.
Deci contraventia se concretizeaza printr-o fapta a omului de incalcare a legii, savarsita de acesta cu vinovatie. Ca atare, persoana fizica devine subiect al raspunderii contraventionale.
Pentru ca o persoana fizica sa poata fi subiect al unei contraventii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:
. sa aiba varsta de 14 ani impliniti, care atesta aptitudinea persoanei de a intelege si de a-si asuma obligatiile de comportare prevazute de lege.
Sub aceasta varsta minorii nu raspund contraventional. Ratiunea unei astfel de reglementari isi gaseste motivatia in faptul ca minorul nu are capacitatea de a intelege suficient caracterul faptelor sale si nici nu are experienta necesara de a intelege si cunoaste normele de convietuire sociala si actele normative ce le reglementeaza. Cu alte cuvinte, pana la varsta de 14 ani se prezuma absolut ca minorul nu are discernamant, adica nu are dezvoltarea psiho-fizica necesara pentru a-si da seama de implicatia sociala a faptelor sale si nu poate fi stapan pe ele.
Ordonanta Guv. nr. 2/2001 prevede in art. 11 alin. 4 ca minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii..
Minoritatea faptuitorului (sub 14 ani) constituie o cauza care inlatura caracterul contraventional al unei fapte.
. sa fie responsabila, adica sa fie in deplinatatea capacitatilor mintale, sa poata intelege si judeca caracterul faptelor sale, prevazand in acelasi timp si urmarile lor; dupa cum se poate observa responsabilitatea se apreciaza prin prisma a doi factori: unul intelectiv ce presupune capacitatea persoanei de a intelege semnificatia actiunilor sale si urmarile lor, si unul volitiv care presupune capacitatea persoanei de a fi stapana pe actiunile sau inactiunile sale pe care le dirijeaza in mod constient.
. sa aiba libertate de hotarare si actiune, adica sa nu fie constrans (fizic si psihic) de catre o alta persoana sa comita contraventia, deci sa-si poata determina si dirija liber vointa si actiunea.
In afara acestor trei conditii obligatorii, pentru unele contraventii subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate (sa fie posesor al carnetului de conducere auto, al permisului de arma, sa fie un anumit functionar, comerciant etc.).
Cand se analizeaza subiectul contraventiei trebuie avut in vedere si subiectul raspunderii contraventionale (adica persoana care este trasa la raspundere in cazul savarsirii acestor fapte) deoarece nu intotdeauna aceste subiecte sunt identice.
Ordonanta nr. 2/2001 referitoare la regimul juridic al contraventiilor prevede posibilitatea sanctionarii cu amenda si a persoanelor juridice. Persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii.
Acest lucru este un artificiu al actului amintit, deoarece este recunoscut faptul ca persoana juridica nu poate savarsi actiuni, ele fiind ale personalului angajat ce o compune, iar atunci cand aceste actiuni imbraca un caracter contraventional ar trebui in mod normal sa fie considerati autorii acestor fapte.
Deci persoana juridica nu poate fi subiect al contraventiei ci numai subiect al raspunderii contraventionale. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate de acestea persoanelor fizice angajate care nu si-au indeplinit obligatiile de serviciu legate de contraventie. Este firesc sa fie asa deoarece persoana juridica isi indeplineste atributiile sale prin persoane fizice ce au calitatea de salariati ori angajati.
c. Latura obiectiva - o formeaza actiunea sau inactiunea ilicita ce produce urmarile socialmente periculoase sau care ameninta anumite valori, relatii sociale, bunuri ori interese legitime si care este considerata ca ilicita in actul normativ ce stabileste si sanctioneaza contraventia.
Actiunea ilicita consta in comiterea unei fapte oprita de norma de drept. De exemplu: "Organizarea si desfasurarea de adunari publice nedeclarate, neinregistrate sau interzise", contraventie prevazuta si sanctionata de art. 26 lit "a" din Legea nr. 60 / 1991; " aruncarea asupra unei persoane, constructii sau mijloc de transport in comun cu obiecte de orice fel daca nu s-au produs vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii sau pagube materiale"; "efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in codul comercial sau alte legi fara indeplinirea conditiilor stabilite de lege"etc.
Comiterea unei fapte prin inactiune ilicita presupune ca faptuitorul sa nu faca ceva ce actul normativ care prevede si sanctioneaza contraventia il obliga sa faca.
De exemplu: "neprezentarea persoanei in termen de 48 ore, la cel mai apropiat organ de politie, cu buletinul gasit"; "neverificarea starii tehnice a autovehiculului la plecarea in cursa"; "omisiunea intocmirii si afisarii, in unitate la locurile de desfacere si servire, de catre agentii economici a preturilor si tarifelor"; "neexpunerea la vanzare a marfurilor existente" etc.
d. Latura subiectiva ca element al continutului constitutiv al contraventiei se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita si urmarile ei. Latura subiectiva are drept componente vinovatia, mobilul si scopul.
Elementul principal al laturii subiective este vinovatia cu formele ei. La majoritatea contraventiilor acest element constitutiv are forma de intentie, insa la unele fapte se poate intalni si culpa.
Mobilul reprezinta dorinta, interesul, pasiunea persoanei care comite o contraventie iar scopul reprezinta ceea ce urmareste contravenientul prin fapta savarsita.
Orice societate exista si evolueaza pe baza unor legi, norme si reguli care formeaza, in intregul lor, un sistem normativ ce reglementeaza raporturile sociale care iau nastere intre indivizi, ca persoane fizice, sau intre acestia si diverse organisme sociale ori persoane juridice.
In cadrul acestui sistem normativ, ce guverneaza societatea, un rol important il au normele juridice care impun membrilor societatii un anumit comportament in raporturile ce le stabilesc cu alti semeni sau cu organisme sociale, si a caror incalcare, in raport cu caracterul si natura acesteia, atrage dupa sine raspunderi si sanctiuni disciplinare, contraventionale, materiale, civile administrative sau penale. Acest lucru se intampla deoarece fiecare fapta prin care se incalca regulile de conduita statornicite in societate, aparate prin norme de drept, prezinta un anumit grad de pericol social pentru buna functionare a raporturilor sociale.
In consecinta societatea este in drept sa se apere si sa ia masuri, prin organele de stat specializate, fata de orice persoana care incalca legea si normele de convietuire sociala.
Rezulta ca orice incalcare a normelor juridice atrage raspunderea juridica a persoanei care a savarsit-o, iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei incalcate si a pericolului social al faptei.
Aceasta raspundere juridica decurge in mod obiectiv, din savarsirea unei fapte ilicite care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea prevazuta de actul normativ incalcat si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise.
Astfel, incalcarea unei norme de drept penal va atrage raspunderea penala si aplicarea unei pedepse prevazuta de legea penala, pe cand incalcarea unei norme juridice de drept administrativ va determina raspunderea administrativa a faptuitorului si aplicarea unei sanctiuni administrative.
Caracterizarea contraventiei in raport cu infractiunea si cu abaterea disciplinara.
Orice incalcare a normelor juridice pune in pericol sau lezeaza o anumita valoare sociala, aduce atingere unor relatii sociale sau interese ocrotite de ele. In raport de pericolul social al acestor incalcari si de natura relatiilor si intereselor lezate, faptele ilicite se clasifica in: infractiuni, contraventii si abateri disciplinare.
In legislatia noastra aceste categorii de fapte ilicite sunt stabilite si sanctionate prin acte normative emise de organele abilitate ale statului, iar problema diferentierii gradului de pericol social, de regula, se stabileste cu ocazia elaborarii acestora.
Faptele contraventionale pot fi savarsite printr-o actiune sau inactiune, ele reprezentand abateri administrative pe care legea si alte acte normative adoptate de organele puterii executive le denumesc contraventii.
Fapta contraventionala, fiind cuprinsa in notiunea generica de fapta antisociala, reprezinta o atingere adusa unor relatii sociale, care se stabilesc in sfera activitatii executive a statului, avand un grad de pericol mediu, fiind prevazuta si sanctionata prin norme de drept administrativ si contraventional.
Contraventiile sunt deci fapte ilicite ce aduc atingere relatiilor sociale de natura administrativa, civila ori relatiilor privind bunurile persoanele sau interesele legitime ale acestora.
Totodata ele pot constitui incalcari ale modului in care trebuie indeplinite indatoririle de serviciu de catre personalul angajat intr-o institutie publica.
Caracterizarea contraventiei in raport cu infractiunea
Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave, lezand valori sociale importante
(ex. siguranta statului, viata si celelalte atribute ale persoanei, proprietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale sunt mai restranse, neafectand valori importante.
Contraventiile se deosebesc de infractiuni si prin modul lor de reglementare juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal si legi speciale, pe cand faptele contraventionale sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului, precum si prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene.
De asemenea contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu inchisoare penala sau amenda penala pe cand contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, precum si cu o serie de sanctiuni complementare.
Caracterizarea contraventiei in raport cu abaterea disciplinara
Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere numai raporturilor de munca statornicite in cadrul institutiei in care s-a savarsit fapta, neavand consecinte care sa le lezeze un interes general, intr-un sector de activitate cum este in cazul contraventiilor, in care raspunderea pentru ocrotirea acestui interes general revine unui organ al administratiei publice.
Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca, care consta intr-o actiune sau o inactiune savarsita cu vinovatie de catre un salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, ordinea si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Este fapta cu cel mai redus pericol social, care constituie, de altfel, criteriul esential ce o deosebeste de infractiune si contraventie.
Angajatorul este cel care dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori se constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.
Contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin aceea ca la abaterea disciplinara subiectul este calificat, fapta respectiva neputand fi comisa decat de catre o persoana ce are calitatea de angajat intr-o institutie de stat, organ de stat sau alta institutie publica, fata de care subiectul se afla in raport de subordonare, pe cand contraventia poate fi comisa de orice persoana.
Contraventia avand un pericol social mai mare este combatuta prin masuri de constrangere ce au caracter de sanctiune contraventionala pe cand abaterea disciplinara este sanctionata prin masuri administrative prevazute in regulamentul de ordine interioara sau in Codul Muncii astfel:
zile lucratoare;
pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
1 - 3 luni cu un procent de 5 - 10 %;
De asemenea contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin modul de constatare si sanctionare a celor doua fapte. Contraventia se constata si se sanctioneaza de catre organe ale statului special desemnate fata de care subiectul nu se afla intr-un raport de subordonare, pe cand abaterea disciplinara se constata si se sanctioneaza de conducerea institutiei in care subiectul este salariat.
Contraventiile sunt prevazute in legi, hotarari ale Guvernului sau hotarari ale organelor administratiei locale pe cand abaterile disciplinare sunt prevazute si sanctionate numai de regulamentele de ordine interioara, coduri, statute specifice unor categorii de salariati din diferite institutii.
Elementul comun prin care cele trei categorii de fapte se aseamana, consta in caracterul lor ilicit si socialmente periculos.
Ca si faptele ori abaterile ce atrag raspunderea materiala, civila, administrativa sau disciplinara, contraventiile apartin campului extrapenal, constituind cauze de natura civila, in privinta carora sanctiunile si hotararile instantei de judecata au caracter nepenal, fiind supuse principiilor si normelor procedurale proprii procesului civil, nefiind inregistrate in cazierul judiciar.
De mentionat ca sfera abaterilor ce pot constitui contraventii este nelimitata, ele putand fi savarsite, practic, in orice domeniu de activitate.
4. Sanctiuni contraventionale
Sanctiuni contraventionale principale
In continutul oricarei norme juridice sunt inserate consecintele ce survin in cazul nerespectarii dispozitiei normei, adica sanctiunea la care este expusa persoana care a nesocotit aceasta dispozitie. Sanctiunile de drept contraventional reprezinta consecinte ale incalcarii normelor juridice contraventionale.
Prin aplicarea sanctiunilor contraventionale se realizeaza atat prevenirea savarsirii de contraventii de catre cel sanctionat, cat si prevenirea altor persoane care ar fi tentate sa comita astfel de fapte.
Sanctiunea reprezinta consecinta stabilirii raspunderii juridice a faptuitorului, iar la randul ei, raspunderea contraventionala este consecinta savarsirii unei contraventii.
Raspunderea contraventionala este una din formele raspunderii juridice, alaturi de raspunderea penala, civila, materiala, administrativa sau disciplinara.
Raspunderea contraventionala presupune obligatia celui care a savarsit contraventia de a suporta sanctiunea prevazuta de norma juridica incalcata.
Sanctiunile contraventionale sunt prevazute de art.5 din Ordonanta Guvernului nr.2/12.07.2001 privind regimul juridic al contraventiilor in Romania.
Potrivit acestui act normativ sanctiunile contraventionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contraventionala;
c) prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
a) Avertismentul este o sanctiune cu caracter preventiv- educativ, care consta in
atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.
Prin natura sa intrinseca, avertismentul reprezinta o sanctiune morala; el se deosebeste de amenda care este o sanctiune pecuniara. Practic, aceasta sanctiune consta in dojenirea, dezaprobarea faptuitorului pentru ceea ce a savarsit, aratarea pericolului social al faptei comise, al urmarilor provocate, sfatuirea contravenientului sa se indrepte, sa aiba o conduita normala. Avertismentul mai consta in atragerea atentiei acestuia ca daca in viitor va mai savarsi o alta contraventie, i se va aplica o sanctiune mai aspra. Asadar, pe langa elementul de mustrare, el cuprinde si pe acela de atentionare cu privire la conduita ce trebuie avuta ulterior.
Avertismentul se aplica in cazul in care fapta comisa este de gravitate redusa
si poate fi verbal sau scris.
Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Aceasta dispozitie lasa, asadar, un camp larg de apreciere organelor competente sa aplice sanctiunea, care vor putea sa decida daca este cazul ori nu sa substituie avertismentul amenzii. Aprecierea se face tinand seama de persoana contravenientului, de comportarea anterioara, de atitudinea acestuia fata de fapta, de angajamentul ca pe viitor nu o va mai repeta, de imprejurarile in care a fost comisa contraventia, de urmarile
ei, etc.
In practica se constata in general o exigenta sporita in ceea ce priveste aplicarea sanctiunilor contraventionale; se merge chiar spre limita maxima a amenzilor si nicidecum spre aplicarea avertismentului. De aceea, se impune ca organele competente sa inteleaga ca orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societatii, ci de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
In activitatea practica a agentilor constatatori avertismentul se aplica in scris atunci cand:
actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor prevede in mod expres ca
avertismentul se aplica in scris;
contravenientul nu este de fata la constatarea contraventiei;
in urma savarsirii contraventiei sunt bunuri supuse confiscarii;
prin savarsirea contraventiei s-au produs pagube materiale.
b) Amenda este sanctiunea contraventionala cu caracter administrativ si consta in
obligarea contravenientului de a plati o suma de bani, care se face venit la bugetul de stat sau la bugetul administratiei publice locale.
In mod obisnuit, actele normative prevad limite minime si maxime ale amenzilor care au
anumite sume fixe.
Exista insa si acte normative care in locul sumelor fixe prevad procente(de exemplu, Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si sursele de valori, prevede ca amenda sa
fie cuprinsa intre 0,1 si 3% din capitalul varsat).
Trebuie retinut ca amenda contraventionala nu atrage, spre deosebire de cea penala,
decaderi sau interdictii pentru persoanele sanctionate si nici nu constituie antecedent care sa influenteze asupra unei viitoare sanctionari a persoanei in cauza.
Sumele ce provin din amenzi se fac venit la bugetul statului, cu exceptia celor provenite
din amenzile aplicate in temeiul hotararilor autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, care se fac venit la bugetul local respectiv, precum si a celor pentru care legea prevede altfel. Amenzile aplicate in baza unei legi sau a unei hotarari a guvernului se fac venit la bugetul de stat in cota de 75 %, diferenta revenind unitatii din care face parte agentul constatator. Aceasta suma se retine integral ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent si va fi repartizata pentru dotarea cu mijloace specifice activitatilor din domeniu.
Limitele amenzilor prevazute in actele normative care contin reglementari cu privire la
stabilirea si sanctionarea unor fapte ce constituie contraventii, precum si limitele minime si maxime ale amenzilor prevazute in O.G. nr.2/2001 pot fi reduse sau majorate periodic prin hotarari ale guvernului.
c) Prestarea unei activitati in folosul comunitatii
Este o sanctiune relativ noua, instituita prima data prin legea nr. 82/1999 si apoi prin
O.G.nr. 55/2002, aprobata prin legea nr. 641/2002. Aceasta sanctiune este prevazuta si in O.G. nr. 2/2001 modificata si aprobata prin legea nr. 180/2002 privind regimul juridic al contraventiilor in Romania. Aceste acte au fost modificate prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 108/24.10.2003, care a desfiintat sanctiunea inchisorii contraventionale.
Sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii poate fi prevazuta numai in legi sau ordonante ale guvernului si se stabileste alternativ cu amenda.
Activitatea in folosul comunitatii se presteaza in domeniul serviciilor publice pentru:
intretinerea parcurilor si drumurilor;
pastrarea curateniei si igienizarea localitatilor;
desfasurarea de activitati in folosul caminelor pentru copii si batrani, al orfelinatelor,
spitalelor, scolilor, gradinitelor, etc.
Potrivit prevederilor O.G. nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei
activitati in folosul comunitatii aplicarea acestei sanctiuni se face de catre instanta judecatoreasca daca exista consimtamantul contravenientului si daca este prevazuta ca sanctiune de actul normativ incalcat.
Sanctiunea aceasta se executa dupa orele de program ale contravenientului, pe o durata intre
50 si 300 de ore, de maximum 3 ore/ zi in zilele lucratoare, iar in zilele nelucratoare de 6-8 ore pe zi.
Daca contravenientul are posibilitatea sa execute sanctiunea pe durata fiecarei zile din cursul
saptamanii si primaria poate supraveghea activitatea contravenientului, durata maxima este de 8 ore pe zi.
Aducerea la indeplinire a mandatului de executare a sanctiunii revine primarului care
stabileste de indata continutul activitatii ce urmeaza a fi prestata de contravenient.
Domeniile serviciilor publice si locurile in care contravenientul va presta activitati in folosul
comunitatii se stabilesc de consiliul local.
Primarul caruia ii revine obligatia sa aduca la indeplinire mandatul de executare emis de
catre instanta de judecata, stabileste de indata continutul activitatii ce urmeaza sa fie prestata de contravenient, conditiile in care contravenientul va executa sanctiunea, precum si programul de lucru, incunostintand despre masurile luate atat instanta de judecata care a pronuntat hotararea cat si unitatea la care contravenientul va presta activitatea in folosul comunitatii.
La stabilirea continutului activitatii ce urmeaza a fi prestata de contravenient primarul va avea in vedere pregatirea profesionala si starea sanatatii acestuia, atestate prin acte eliberate in conditiile legii.
Este interzisa repartizarea contravenientului pentru prestarea de activitati in subteran, in
mine, metrou ori alte asemenea locuri cu un grad ridicat de risc in prestarea activitatii. Aceasta sanctiune se poate aplica numai contravenientilor persoane fizice si se stabileste alternativ cu amenda.
Totodata, este interzisa repartizarea pentru prestare de activitati in locuri periculoase ori care,
prin asprimea lor, pricinuiesc suferinte fizice sau produc daune sanatatii persoanei.
Sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii nu
poate fi aplicata in cazul persoanei cu handicap, femeii gravide sau femeii care are in ingrijire un copil in varsta de pana la 2 ani, precum si in cazul militarilor in termen.
Aceasta sanctiune se poate aplica si minorilor, daca faptuitorul, la data comiterii
contraventiei implinise varsta de 16 ani. Activitatea in folosul comunitatii se presteaza de catre minori pe o durata cuprinsa intre 25 si 150 de ore. Se interzice obligarea minorului la prestarea unei activitati care comporta riscuri sau este susceptibila sa ii compromita educatia, ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
Daca contravenientul a executat cel putin jumatate din durata sanctiunii aplicata de instanta, a avut o buna conduita si a fost staruitor in munca, instanta poate dispune incetarea executarii sanctiunii, la cererea primariei, a unitatii la care a prestat activitatea sau a contravenientului.
De asemenea, daca dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti sau in timpul executarii sanctiunii, contravenientul si-a pierdut total capacitatea de munca, primaria localitatii unde s-a dispus executarea sanctiunii va sesiza instanta de judecata care a pronuntat hotararea, in vederea inlocuirii acestei sanctiuni cu cea a amenzii, al carui cuantum va fi stabilit in functie de intinderea sanctiunii obligarii la executarea unei activitati in folosul comunitatii, ramasa neexecutata, si in functie de imprejurarile care au determinat incapacitatea de munca.
Executarea amenzii neachitate cu rea credinta se face potrivit procedurii executarii silite. Daca contravenientul nu plateste amenda si nici nu exista posibilitatea executarii silite judecatoria in a carei raza teritoriala s-a comis contraventia, la sesizarea organului de care apartine agentul constatator, dispune inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
In cazul contraventiilor pentru care legea prevede sanctiunea amenzii alternativ cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, daca agentul constatator apreciaza ca sanctiunea amenzii este indestulatoare, aplica amenda procedand conform dispozitiilor legale.
Daca, in raport cu gravitatea faptei, se apreciaza ca amenda este neindestulatoare, agentul constatator incheie proces verbal de constatare a contraventiei si il inainteaza, in cel mult 48 de ore, instantei competente. Instanta apreciaza asupra legalitatii si temeiniciei procesului verbal de constatare a contraventiei si pronunta una dintre urmatoarele solutii:
aplica sanctiunea amenzii;
aplica sanctiunea de obligare la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu
consimtamantul contravenientului, daca apreciaza ca aplicarea amenzii contraventionale este neindestulatoare, ori contravenientul nu dispune de mijloace materiale sau financiare pentru plata acesteia;
anuleaza procesul verbal.
Hotararea instantei prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati in folosul
comunitatii este irevocabila.
In cazul in care contravenientul, cu rea vointa, nu se prezinta la primar, pentru luarea in
evidenta si executarea sanctiunii, se sustrage de la executarea sanctiunii, dupa inceperea activitatii sau nu isi indeplineste indatoririle ce-i revin la locul de munca, judecatoria, la sesizarea primarului, a unitatii de politie sau a conducerii unitatii la care contravenientul avea obligatia sa se prezinte si sa presteze activitatea in folosul comunitatii poate inlocui aceasta sanctiune cu sanctiunea amenzii.
Trebuie sa retinem ca avertismentul, amenda, obligarea la prestarea unei activitati in folosul
comunitatii, fiind sanctiuni principale, de sine statatoare nu vor putea fi aplicate cumulativ. De asemenea, aceste sanctiuni au un caracter personal, in sensul ca nu vor putea fi aplicate decat faptuitorului (nu pot fi transmise rudelor, parintilor sau mostenitorilor).
Avertismentul si amenda se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica sau juridica.
Prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate aplica numai contravenientilor
persoane fizice.
Fiecare sanctiune trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei comise si
individualizata de agentul constatator in functie de criteriile stabilite de legea cadru pentru aplicarea sanctiunii.
4.2. Sanctiuni contraventionale complementare
Exista unele contraventii pentru care actul normativ prevede, pe langa sanctiunile principale
si aplicarea unor sanctiuni complementare, de siguranta sau reparatorii.
Aceste sanctiuni complementare sunt:
confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;
suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau autorizatiei de exercitare a
unei activitati;
inchiderea unitatii;
blocarea contului bancar;
suspendarea activitatii agentului economic;
retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni sau pentru activitati de comert
exterior, temporar sau definitiv;
desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in stare initiala.
Confiscarea este o sanctiune ce consta in trecerea cu titlu gratuit, in patrimoniul statului
a unor bunuri care au legatura cu contraventia comisa. Astfel de bunuri sunt:
bunurile (lucrurile) destinate comiterii contraventiei (spre exemplu, materialele destinate
falsificarii bauturilor alcoolice: substante, etichete, dopuri, sticle, etc.);
bunurile (lucrurile) folosite la comiterea contraventiei, daca ele sunt ale contravenientului
In aceasta situatie, bunurile trebuie sa fi servit(ajutat) la savarsirea contraventiei, adica sa constituie un mijloc de care faptuitorul s-a servit pentru comiterea faptei sale, iar lasarea lor pe mai departe asupra faptuitorului ar face sa persiste o stare permanenta de pericol, prin aceea ca faptuitorul sau alte persoane le-ar putea folosi din nou la savarsirea altor contraventii. De exemplu, cartile de joc, zarurile care s-au folosit la un joc de noroc neautorizat, toporul ferastraul, sculele cu care s-a pescuit ilegal, etc.);
bunurile rezultate din comiterea contraventiei, daca nu sunt restituite persoanei
vatamate. Aceste bunuri nu au existat inainte de savarsirea faptei contraventionale, ele fiind rezultatul comiterii acesteia, cum ar fi, de exemplu: lucruri produse cu marca de fabricatie imitata, lucruri fabricate cu incalcarea dispozitiilor legale, material lemnos, pestele prins fara autorizatie, sau in locuri amenajate sau peste greutatea admisa, icrele, etc.
Masura confiscarii acestor bunuri se ia numai atunci cand actul normativ care
sanctioneaza contraventia, o prevede in mod expres.
Aceasta sanctiune complementara poate fi aplicata numai impreuna cu sanctiunea principala prevazuta de actul normativ incalcat.
Suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau autorizatiei de
exercitare a unei activitati.
Spre exemplu, in domeniul circulatiei rutiere, legiuitorul prevede pentru unele
contraventii (conducerea sub influenta alcoolului, neacordarea prioritatii, nerespectarea culorii rosu la semafor etc.), fie suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada stabilita prin lege, fie retinerea pe loc a permisului de conducere cu eliberarea unei dovezi inlocuitoare.
Inchiderea unitatii (spre exemplu o unitate de alimentatie publica care nu corespunde
normelor sanitar veterinare, ori care nu este autorizata sa functioneze).
Suspendarea activitatii agentului economic
O astfel de sanctiune este cea prevazuta in art. 2 punctele 7, 21, 22, 23, 24 si 29 din Legea
nr. 61/1991 privind convietuirea sociala, ordinea si linistea publica, unde, pe langa sanctiunea
principala se poate aplica si sanctiunea complementara de suspendare a activitatii localului de
alimentatie publica de catre organul local de politie pentru o perioada de la 10 la 30 de zile.
Retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni, ori pentru activitati de
comert exterior se poate aplica temporar sau definitiv.
Desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala (este vorba de
constructii si lucrari executate fara autorizatie)
Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.
Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si gravitatea faptei comise.
Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala
principala si una sau mai multe sanctiuni complementare. Exista unele acte normative in care sunt prevazute si alte sanctiuni complementare decat cele prevazute in legea cadru in materie contraventionala.
Spre exemplu, suspendarea dreptului de a mai conduce autovehiculul in cazul comiterii unor contraventii, anularea permisului de conducere, retinerea certificatului de inmatriculare, retragerea atestatului profesional, etc.
BIBLIOGRAFIE
- Constitutia Romaniei;
- Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane
- O. G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor;
- Legea nr. 180/ 2002 pentru aprobarea si modificarea O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
-O.G. nr. 55/2002 aprobata prin legea nr. 641/2002 privind prestarea unei activitati in folosul comunitatii;
- O.G. nr.108/24.10.2003 privind desfiintarea inchisorii contraventionale;
- Ordinul Comandantului Jandarmeriei Romane nr.2/19.02.2004 pentru aprobarea metodologiei constatarii contraventiilor si aplicarii sanctiunilor contraventionale de catre jandarmi;
- Gl. Bg. Pop Gavrila si colectiv" Constatarea si sanctionarea contraventiilor - teorie si practica judiciara- Ed. All Beck, Bucuresti 2004, pag. 12-14;
- Constantin Draghici, Adrian Iacob, " Drept contraventional", Ed. Tritonic, Bucuresti, 2004, pag.39-51;
- Mircea Preda, " Tratat de drept administrativ", Ed. Amiva;
- Dr. Alexandru Ticlea - " Reglementarea contraventiilor", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag.75-88;
- Dr. Alexandru Ticlea si colectiv - " Raspunderea contraventionala", Ed. Atlas Lex, pag. 5- 17; 40-63;
- Ioan Santai, " Drept administrativ si stiinta administratiei", vol. II, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2000, pag. 399-407.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1903
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
