Actul administrativ sa fie oportun, in conformitate cu interesul public

Actul administrativ sa fie oportun, in conformitate cu interesul public

Nici o lege, oricat de perfecta s-ar vrea, nu poate reglementa in detaliu fiecare aspect social, economic, institutional, etc. pe care il ridica raporturile sociale. Interventia autoritatilor administrative in vederea aplicarii legii, conditiile si modalitatile in care se face aceasta interventie presupune o anumita libertate de apreciere a situatiilor in care vor emite actele administrative, sau mai bine zis a oportunitatii emiterii acestor acte

Limitele in apreciere sunt date de lege sau alte acte normative. Depasirea acestor limite face ca un act oportun sa fie ilegal. Oportunitatea este o conditie de valabilitate, dar nu de legalitate

Actul administrativ trebuie sa fie emis in vederea realizarii interesului general sau a interesului public pe care il are in vedere legea[3]. De aici se poate deduce ca verificarea conformitatii unui act administrativ cu interesul public pretinde pe langa verificarea legalitatii actului si a oportunitatatii acestuia. Dupa Alexandru Negoita, 'conditia de oportunitate a actelor administrative se sprijina pe legalitatea acestor acte" . Profesorul Ilie Iovanas considera ca oportunitatea constituie o a patra conditie de valabilitate a actelor administrative deoarece ea conditioneaza eficienta activitatii administrative .

Intre continutul oportunitatii si a interesului public nu se poate pune un semn de egalitate, dar firesc notiunile nu se exclud, deoarece solutia aleasa in cadrul dreptului de apreciere al administratorului intotdeauna trebuie sa corespunda interesului general. Este evident ca scopul activitatii administratiei este satisfacerea interesului public, care nu este altceva decat insusi scopul urmarit de fiecare lege, de fiecare act administrativ normativ.

In doctrina franceza, sfera interesului public, este considerata vitala pentru intreaga comunitate si pentru fiecare dintre membrii sai, deoarece exista unele necesitati la care initiativa privata nu poate raspunde. Daca in initiativa privata exista un interes personal, in schimb motorul activitatii administratiei este esentialmente dezinteresat, urmarind numai interesul general, utilitatea publica si intr-o perspectiva mai filosofica, binele comun . De inteles ca actul administrativ normativ nu poate avea un scop contrar scopului urmarit prin adoptarea unor legi sau a unor acte administrative normative cu forta juridica superioara. Scopul legii este rezultatul pe care aceasta vrea sa-l atinga prin reglementarea pe care o contine[7], in realizarea unui interes general. Chiar si atunci cand scopul nu este exprimat expres intr-un text de lege, el poate fi dedus atat din analiza atributiilor organului emitent, cat si din interpretarea ansamblului dispozitiilor actului normativ.

In elaborarea actelor administrative autoritatile sunt obligate sa verifice necesitatea interventiei lor in reglementarea unor situatii sociale, economice, organizatorice cat si conditiile concrete de aplicare.

In literatura juridica, prin generalizare, s-au desprins unele criterii de stabilire a oportunitatii actului administrativ: a. momentul in care este adoptat actul administrativ; b. locul si conditiile concrete in care urmeaza sa se aplice actul administrativ; c. mijloacele materiale si spirituale pe care le angajeaza masura administrativa, durata de aplicare in timp; d. conformitatea cu nivelul conditiilor generale de viata si cultura; e. conformitatea cu textul legii

Daca autoritatile administratiei publice emitente sau ierarhic superioare pot controla legalitatea si oportunitatea actului administrativ, avand dreptul la anularea sau revocarea actelor ilegale si inoportune, instantele judecatoresti pot controla numai legalitatea nu si oportunitatea actelor administrative