CONSIDERATII GENERALE - REFERITOARE LA MOSTENIREA TESTAMENTARA

CONSIDERATII GENERALE

REFERITOARE LA MOSTENIREA TESTAMENTARA

Inspirat de legiuirile romanice, legiuitorul roman reglementeaza alaturi de succesiunea legala, si succesiunea testamentara. Art. 650 Cod civil dispune ca "succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului prin testament".

Mostenirea este testamentara in cazul si in masura in care transmiterea masei succesorale are loc in temeiul vointei celui care lasa mostenirea, manifestata prin testament.

Cel care dispune de patrimoniul sau in cazul mostenirii testamentare se numeste "testator".

Persoanele desemnate de testator sa culeaga mostenirea se numesc legatari. Potrivit testamentului, aceste persoane pot avea vocatie fie la intreaga mostenire (legatari universali), fie la o parte din mostenire (legatari cu titlu universal), fie la un bun sau anumite bunuri singulare, determinate (legatari cu titlu particular)^[1].

SECTIUNEA I

NOTIUNEA DE TESTAMENT

Din cuprinsul art. 650 Cod civil rezulta ca mostenirea se poate transmite nu numai in temeiul legii, dar si in temeiul vointei celui care lasa mostenirea, manifestata printr-un act juridic denumit testament, caz in care devolutiunea acesteia este testamentara.

Testamentul, ca orice act juridic, este guvernat de principiul libertatii de vointa si, astfel, orice persoana capabila este libera de a dispune, sau de a nu dispune, pe calea testamentului, de patrimoniul sau pentru caz de moarte (mortis causa). Libertatea de vointa de a dispune prin testament nu este absoluta, legea prevede anumite ingradiri in mod imperativ, cea mai importanta fiind institutia rezervei succesorale prevazuta in favoarea unor mostenitori legali si care este sustrasa actelor liberale ale celui care lasa mostenirea, care sunt de doua feluri, liberalitati facute in timpul vietii celui care lasa mostenirea (donatii), fie acte pentru cauza de moarte (legate).

Art. 802 Cod civil da o definitie incompleta testamentului, potrivit careia prin acest act juridic se pote dispune mortis causa numai de bunurile mostenirii, definind, in fapt, legatul testamentar, stiut fiind faptul ca printr-un testament se poate dispune si cu privire la alte persoane sau chiar asupra propriei persoane (a testatorului).

Testamentul poate fi definit, in baza art. 800 si art 802 Cod civil, ca fiind un act juridic unilateral, gratuit, personal, solemn, pentru cauza de moarte si esentialmente revocabil, prin care o persoana, numita testator, dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau de o parte din avutul sau si isi poate exprima ultima vointa in legatura cu persoana sa ori alte persoane.

Pe deplin temei s-a remarcat in literatura de specialitate ca notiunea de testament nu trebuie confundata cu notiunea de legat, asa cum pare sa o fi facut legiuitorul.

Nu se poate nega faptul ca, in principal, cuprinsul testamentului este alcatuit din legate, dar pe langa acestea testamentul mai cuprinde si alte manifestari de ultima vointa ale defunctului. Astfel, testamentul mai poate cuprinde: sarcini impuse legatarilor (art. 830 si 930 Cod civil); exheredari, adica indepartari de la mostenire a unor mostenitori legali nerezervatari (art. 802 si 841 Cod civil); desemnarea unui executor testamentar, o persoana care sa duca la indeplinire ultima vointa a defunctului (art. 910 Cod civil); revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior; un partaj de ascendent (art. 795 Cod civil); recunoasterea unui copil din afara casatoriei (art. 57 Cod familiei); dispozitii cu privire la inmormantari, funeraliile si amintirea defunctului, rugaminti si sfaturi pentru mostenitori etc.

SECTIUNEA A II-A

CONDITIILE DE VALIDITATE ALE TESTAMENTULUI

Conditii de fond pentru validitatea testamentului

Dispozitiile testamentare trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale oricaror acte juridice in general, si anume, capacitatea de a incheia actul in cauza, consimtamantul valabil exprimat, obiect determinat (determinabil) si licit, iar cauza sa fie reala, licita si morala, in conformitate cu dispozitiile art. 948 Cod civil.

Conditiile de fond ale testamentului sunt:

capacitatea de a dispune si capacitatea de a primi prin testament;

vointa libera si neviciata a testatorului;

cauza valabila a actului juridic.

Capacitatea de a dispune si capacitatea de a primi prin testament

Potrivit principiului general in materie de acte juridice, regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Astfel, potrivit art. 856 Cod civil "orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este oprita de lege", iar potrivit art. 808 alin. 2 Cod civil "este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului". Prin urmare, incapacitatile de a dispune sau de a primi prin testament, ca exceptii de la regula capacitatii, trebuie sa fie expres prevazute de lege conform principiului "exceptio est strictissimare interpretationis". Intrucat incapacitatea trebuie sa fie prevazuta de lege, nimeni nu ar putea renunta in tot sau in parte la capacitatea de a dispune (primi) prin testament

Potrivit legii, sunt incapabili de a dispune prin testament:

Minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate dispune prin testament (art. 806 Cod Civil), incapacitatea lui fiind totala.[5] Potrivit art. 807 Cod civil, minorii intre 16-18 ani nu pot dispune decat de jumatate din ceea ce ar putea dispune ca majori. In cazul in care dispune de intreaga avere, testamentul este reductibil, pastrandu-si valabilitatea pentru jumatate din cat putea sa dispuna. De asemenea, art. 809 Cod civil precizeaza ca minorii intre 16-18 ani nu pot dispune prin testament in favoarea tutorelui lor, incapacitatea se mentine si dupa varsta majoratului pana la predarea-primirea socotelilor tutelei. Aceasta incapacitate de a dispune nu functioneaza in ipoteza in care tutorele este un ascendent al minorului.

interzisii judecatoresti nu pot dispune prin testament (nici personal, nici prin reprezentant), deoarece, prin hotararea judecatoreasca prin care s-a pronuntat interdictia, sunt considerati ca fiind lipsiti de discernamant.[7]

Momentul in raport cu care se apreciaza capacitatea de a dispune prin testament este cel al datei intocmirii actului, fata de care modificarile ulterioare ale statutului sau juridic sau a starii sanatatii mintale sunt fara relevanta. De aici se desprinde ideea ca testamentul incapabilului nu poate fi recunoscut valabil, chiar daca ulterior a devenit o persoana capabila.

Dovada incapacitatii este admisibila cu orice mijloc de proba, in practica dandu-se prelevanta actelor medicale si de regula se administreaza expertiza medicala.

Testamentul isi produce efecte la data deschiderii mostenirii, pana cand testatorul il poate revoca, partial sau total, dar, dupa cum am aratat, capacitatea de a testa este analizata la data cand isi manifesta vointa. Sanctiunea incapacitatii legale sau naturale de a dispune prin testament are scopul de a proteja vointa incapabilului si interesele familiei sale, nefiind dictate de interese de ordine publica, este nulitatea relativa a testamentului, potrivit dreptului comun.

In cazul minorului intre 16-18 ani, se sanctioneaza cu nulitatea partiala a efectelor testamentului pana la limita prevazuta de lege, jumatate din patrimoniul succesoral sau din cotitatea disponibila, dupa caz. Daca ajunge intre timp la majorat si nu revoca testamentul, in jurisprudenta s-a prezumat ca a confirmat ulterior testamentul si este asimilat unui major.

Referitor la incapacitatile de a primi prin testament, trebuie sa precizam ca acestea se impart in doua categorii, si anume : incapacitati absolute si incapacitati relative. In categoria incapacitatilor absolute intra :

persoanele fizice neconcepute, ce nu pot fi gratificate prin testament la data deschiderii succesiunii (art. 808 alin. 2 Cod civil);

persoanele juridice care nu au luat fiinta ;

persoanele juridice care nu pot dobandi decat acele drepturi care corespund scopului stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut (art. 34 din Decretul nr. 31/1954). Cand incapacitatile de a primi un legat exista numai fata de anumiti dispunatori, ele sunt relative.

In randul incapacitatilor relative de a primi prin testament sunt inclusi :

In conformitate cu art. 810 Cod civil "medicul si farmacistul care l-au tratat pe testator in boala din care moare, nu pot primi libertatea testamentara care bolnavul a facut-o in favoarea lor in cursul acelei boli". Pentru a opera aceasta incapacitate se cere ca liberalitatea sa fie facuta in cursul bolii de care testatorul a murit, moartea sa fi fost cauzata de boala pentru care a fost ingrijit si legatarul sa fi tratat pe testator in mod continuu.

Incapacitatea preotilor de a primi legate de la cei pe care i-au asistat religios sau li s-au facut marturisiri de credinta in cursul ultimei boli (art. 810 alin. 3 Cod civil).

Ceea ce intereseaza atat in cazul medicului si farmacistului cat si in cazul preotului, nu este neaparat aceasta profesie, ci faptul ca s-a acordat asistenta cu caracter repetat sau de continuitate, de catre acestia bolnavului care a testat. Prin urmare, bolnavul poate gratifica un prieten sau o ruda medic, farmacist, preot, daca acesta nu l-a tratat in cursul ultimei boli, inlaturand prezumtiozitatea ca s-a profitat de situatia deosebita in care se afla atunci testatorul.

In conformitate cu prevederile art. 883 Cod civil testamentul facut in cursul calatoriei pe mare nu va putea cuprinde nicio dispozitie in favoarea ofiterilor de marina, daca nu sunt rude cu testatorul. Rudenia care inlatura incapacitatea de a primi prin testament nu este limitata la al IV-lea grad si poate fi atat in linie directa, cat si pe linie colaterala.

Potrivit art. 41 alin. 2 din Constitutie "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor" printr-o dispozitie testamentara prin urmare ei nu au capacitatea de a primi proprietatea terenului, indiferent daca au domiciliul in tara sau in strainatate.

Sanctiunea aplicabila incapacitatii, potrivit dreptului comun, este nulitatea relativa. In cazul in care incapacitatea este dictata de interese de ordine publica (incapacitatea datorita lipsei cetateniei romane in privinta dreptului de proprietate asupra terenului, dispozitiile testamentare facute in favoarea medicilor, farmacistilor sau preotilor), sanctiunea este nulitatea absoluta. Datorita dificultatii de dovada a simulatiei prin interpunere de persoane, legea (art.812 alin. 2 Cod civil) prezuma absolut ca sunt persoane interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile si care devin, prin intermediul prezumtiei, persoane capabile de a primi prin testament.

Consimtamantul testatorului

Pe langa conditia capacitatii legale si naturale de a testa este necesar ca vointta testatorului sa nu fie alterata de vreun viciu de consimtamant (eroare, dol sau violenta). Datorita caracterului complex al testamentului viciul de consimtamant ar putea afecta numai unele din dispozitiile testamentare, celelalte ramanand valabile.

a) Dolul in materie testamentara, se prezinta sub forma captatiei si sugestiei constand in utilizarea de manopere frauduloase folosite de o persoana avand calitatea de tert sau chiar de beneficiar al dispozitiilor testamentare, cu intentia de a castiga increderea testatorului si a insela buna-credinta, pentru a-l determina sa dispuna in sensul in care nu ar fi facut-o din propria initiativa

Prin urmare, dolul presupune intentia de a induce in eroare cu rea-credinta pe testator sa dispuna in sensul in care nu ar fi facut-o din proprie initiativa (elementul subiectiv al viciului de consimtamant), iar pe de alta parte manoperele frauduloase folosite care trebuie sa aiba un rol determinant in alterarea vointei testatorului (elementul obiectiv).

Prin urmare, sugestia consta in folosirea unor mijloace nepermise de lege si de regulile de morala, inscopul de a sadi in mintea testatorului ideea de a face o liberalitate, pe care el nu ar fi facut-o din proprie initiativa.

Captatia consta in folosirea unor manire dolosive, mai brutale si mai evidente, in scopul de a castiga increderea testatorului si buna lui credinta, pentru a-l determina sa faca o liberalitate, pe care in alte conditii nu ar fi facut-o.

b) Eroarea (de exemplu, in persoana beneficiarului dispozitiilor testamentare - eroarea referitoare nu numai la identitatea lui, dar si la calitatile sale socotite esentiale de testator, de exemplu a crezut ca legatarul este copilul sau din afara casatoriei) si violenta, aplicabile in materie se intalnesc rar in practica.

Problema leziunii nu se poate pune in aceasta materie, chiar daca testatorul este un minor intre 16-18 ani, pentru ca dispozitiile testamentare nu sunt acte juridice bilaterale, cu titlu oneros si comutative.

Sanctiunea aplicabila in cazul viciilor de consimtamant este ca, si in cazul incapacitatilor legale sau naturale de a dispune prin testament, nulitatea relativa. Termenul de prescriptie a actiunii in anulare incepe sa curga, ca si in cazul incapacitatilor de a dispune prin testament, de la data deschiderii mostenirii.[11]

Ca un aspect de retinut, anularea testamentului pentru viciile de consimtamant este incompatibila cu anularea lui pentru lipsa discernamantului

Intr-o speta s-a retinut ca, cerand in fata notarului public emiterea certificatului de mostenitor, succesorii au acceptat testamentul prezentat, atat din punct de vedere al continutului sau, cat si din punct de vedere al validitatii formale.

Fata de aceasta cerere, succesorii nu mai pot solicita ulterior anularea testamentului, pe considerentul ca au fost in eroare asupra calitatii de mostenitor a unuia dintre ei, atat timp cat nu se constata manopere interesate din partea acestuia.

Daca prin actiunea in anulare a certificatului de mostenitor se invoca vicierea consimtamantului reclamantului, atunci aceasta va fi supusa termenului de prescriptie extinctiva de trei ani (art. 3, art. 9 din Decretul 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva).

In situatia in care anularea certificatului de mostenitor este ceruta pentru alte motive cum ar fi: stabilirea masei succesorale si, eventual, pentru partajarea ei, precum si daca actiunea in derulare este formulata de catre succesorul care nu a fost citat la dezbaterea succesiunii la notariat, anularea certificatului poate fi oricand solicitata in conditiile acceptarii in termen a mostenirii^[14].

Obiectul si cauza testamentului

Dat fiind continutul complex al testamentului, valabilitatea dispozitiilor testamentare in functie de obiect si cauza trebuie sa fie analizata in raport cu fiecare act juridic in parte.

Ca si in materie de conventii, obiectul trebuie sa fie in circuitul civil (art. 953 Cod civil), valabilitatea obiectului testamentului se apreciaza in raport cu data deschiderii succesiunii. Pot forma obiectul legatelor si bunuri viitoare, cu exceptia mostenirilor nedeschise in conformitate cu prevederile art. 702 si 965 Cod civil. Este valabil si legatul cu titlu particular al bunului altuia, daca testatorul a dispus in cunostinta de cauza, stiind ca bunul nu este al sau. In caz contrar, legatul este nul (art. 906-907 Cod civil).

Validitatea cauzei, intrucat vizeaza formarea actului de liberalitate, se apreciaza in raport de data redactarii testamentului, cu toate ca efectele se produc la data deschiderii succesiunii.

Problema cauzei morale se impune in practica mai ales in legatura cu legatul facut concubinului. Astfel, liberalitatea facuta pentru a determina inceperea sau continuarea relatiilor de concubinaj ori pentru a remunera intretinerea relatiilor sexuale este nula, avand cauza imorala.

Drept cauza falsa se retine nasterea unui copil postum al testatorului. Nulitatea legatului pentru nasterea unui copil dupa deschiderea mostenirii poate interveni numai daca testatorul nu a cunoscut sarcina femeii si se dovedeste ca, in cunostinta de cauza, nu ar fi testat.

Nevaliditatea cauzei trebuie sa fie dovedita de cel ce o invoca. In acest scop, poate administra orice fel de probe, inclusiv cele extrinseci testamentului.

Conditiile generale de forma cerute de lege pentru validitatea testamentului

Legea prevede "ad solemnitatem" - sub sanctiunea nulitatii absolute - anumite forme testamentare pe care trebuie sa le imbrace vointa testatorului pentru a produce efecte juridice (art. 800 si art. 858 si urm. Cod civil).

Testatorul poate alege liber fie intre forme ordinare (testamentul olograf, testamentul autentic si testamentul secret, numit si mistic), fie forme extraordinare numite testamente privilegiate, care pot fi incheiate in imprejurari exceptionale.

Reglementand o varietate relativ mare de forme testamentare, legea consacra doua conditii de forma, care sunt generale, comune tuturor testamentelor:

forma scrisa;

oprirea testamentului conjunctiv.

Forma scrisa

Indiferent de forma aleasa in privinta testarii, actul juridic trebuie sa imbrace forma scrisa, legislatia noastra nu recunoaste ca valabil testamentul verbal, asa numitul testament nuncupativ.

Conditia formei scrise este prevazuta ca o conditie de validitate a testamentului, iar nu ca o simpla conditie de dovada, lipsa ei fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a manifestarii de vointa. In principal, fara forma scrisa nu exista testament^[16].

Inseamna ca dispozitiile mortis causa ale testatorului, trebuie sa rezulte din cuprinsul unui testament incheiat intr-una din formele scrise prevazute de lege. Dispozitia testamentara poate fi inserata si intr-un act avand alt obiect (de exemplu, procura de administrare) cu condtia sa indeplineasca conditiile de forma prevazute de lege . In lipsa testamentului intocmit in forma prevazuta de lege, intentia testatorului de a dispune pentru caz de moarte nu se poate dovedi, chiar daca el ar fi fost impiedicat sa testeze de o forta majora ori de o terta persoana si chiar daca si-ar fi exprimat vointa prin viu grai sau prin aprobarea unui proiect de testament nesemnat. O situatie aparte intalnim in cazul testamentului care, desi a fost intocmit in forma prevazuta de lege, acesta nu poate fi prezentat deoarece a fost distrus, pierdut sau dosit. In aceasta ipoteza, intalnita in practica, in cazul testamentului olograf, se admite aplicarea prin asemanare, a dispozitiilor art. 1198 Cod civil (care permite folosirea oricarui mijloc de proba pentru dovedirea cuprinsului unui inscris care nu poate fi prezentat din motive fortuite, inclusiv fapta unei terte persoane), persoana interesata putand dovedi, prin orice mijloc de proba, ca testamentul a existat avand continutul pretins, dar nu poate fi prezentat din cauze fortuite si independente de vointa testatorului.

Prin urmare trebuie dovedite urmatoarele elemente: ca testamentul a existat, fiind intocmit in forma prevazuta de lege; in al doilea rand, disparitia sau distrugerea testamentului dupa moartea autorului sau chiar in timpul vietii sale (evenimentul s-a produs fara voia sau stirea testatorului, daca testatorul a avut cunostinta de distrugerea sau disparitia testamentului si nu 1-a refacut, desi avea aceasta posibilitate, inseamna ca a revenit asupra dispozitiilor de ultima vointa). In sfarsit, trebuie sa se dovedeasca continutul pretins al testamentului. Intrucat aceasta dovada e deosebit de anevoioasa, se prezuma existenta legatului daca distrugerea testamentului este opera mostenitorului parat.[18]

Oprirea testamentului conjunctiv

Pentru a asigura libertatea de vointa a testatorului si caracterul personal, unilateral si revocabil al dispozitiilor testamentare, legea nu permite ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unei a treia persoane^[19].

Aceste testamente, numite conjunctive, sunt interzise. Ratiunea pentru care sunt interzise, rezida in faptul ca pluralitatea de parti ar conferi testamentului caracter contractual si, deci, irevocabil prin vointa unilaterala^[20]. Aceasta inseamna ca libertatea de vointa a testatorului nu ar fi deplina nici la incheierea testamentului si nici la revocarea dispozitiilor pe care le cuprinde.

Aceasta problema se pune in practica, in special, in situatia sotilor si denota preocuparea lor de a asigura mentinerea dispozitiilor testamentare mutuale si corelative sau facute in favoarea unuia sau unor terte persoane.

In literatura si in practica judiciara s-a statuat ca testamentul nu este conjunctiv daca doua sau mai multe persoane, testeaza pe aceeasi coala de hartie, daca actele din dispozitie sunt distincte, valabile in sine si semnate separat, exprimand fiecare vointa unei singure persoane.

Putem concluziona ca testamentul este conjunctiv numai daca este, ca act juridic, o opera comuna a doua sau mai multe persoane, dispozitiile fiind contopite in acelasi context.

Dimpotriva, daca actele de dispozitie testamentare sunt separate ele vor fi valabile chiar daca contin dispozitii reciproce, inclusiv clauza ca revocarea unui testament, atrage si revocarea celuilalt. In acest caz, dispozitiile dintr-un testament constituie motivul determinant al intentiei liberale al celuilalt testatar^[21].

Totusi, reciprocitatea dispozitiilor testamentare impiedica revocarea lor unilaterala, intrucat testamentele sunt separate. Prin urmare, este valabil si testamentul unuia dintre soti chiar daca a fost semnat si de catre celalalt sot.

Sanctiunea nerespectarii conditiilor de forma

Sanctiunea nerespectarii conditiilor de forma este prevazuta de dispozitiile art.866 Cod civil. Astfel, potrivit acestor dispozitii, nerespectarea conditiilor generale de forma ca si nerespectarea conditiilor speciale de forma, prevazute pentru diferite feluri de testament se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Prin urmare, constatarea nulitatii poate fi invocata de orice persoana interesata, oricand, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune, dreptul de a invoca fiind imprescriptibil.

Aceasta ar insemna ca testamentul intocmit cu nerespectarea conditiilor de forma sa nu produca niciun efect, potrivit principiului ,,quod nullum est nullum producit effectum".

Cu toate acestea, in materie de nulitate pentru vicii de forma, rigoarea sanctiunii sub anumite aspecte este atenuata sau devine inaplicabila.

Astfel, se admite in materie de testamente, aplicarea dispozitiilor art. 1167 alin. 3 Cod civil, care permite ca dupa moartea testatorului, nulitatea pentru vicii de forma, sa fie acoperita prin confirmarea, rectificarea sau executarea voluntara a actului de catre mostenitorii legali sau alti reprezentanti ai testatorului. Aceasta, numai daca confirmarea, rectificarea sau executarea este benevola si facuta in cunostinta de cauza^[22]. Trebuie precizat ca, confirmarea testamentului nul pentru vicii de forma de catre un succesor nu creeaza nici o obligatie pentru ceilalti.

In concluzie, testamentul inform lasa in persoana succesorului o obligatie naturala, respectiv o obligatie civila imperfecta care nu poate fi valorificata pe cale de constrangere, respectiv printr-o actiune in justitie.[23]

Totusi, daca aceasta obligatie este indeplinita de bunavoie si in deplina cunostinta a cauzei de nulitate absoluta, ea constituie o plata valabila, putand servi si drept cauza valabila pentru o obligatie civila perfecta

O alta limitare a efectelor nulitatii absolute in materie, o constituie faptul ca ea nu vizeaza acele dispozitii testamentare, care potrivit legii pot fi facute si in alta forma decat cea testamentara. Spre exemplu, recunoasterea unui copil printr-un testament autentic nul, pentru ca este conjunctiv, produce efecte, deoarece este facut printr-un act autentic^[25].

Ca o derogare se admite ca testamentul autentic sau mistic, precum si testamentele privilegiate nule pentru vicii de forma, sunt valabile ca testamente olografe, daca indeplinesc conditiile de forma prevazute de lege pentru acesta, respectiv sa fie scris, datat si semnat de mana testatarului. Un astfel de testament va fi avut in vedere in cadrul procedurii succesorale notariale ca testament olograf, iar nu ca testament autentic.

Sanctiunea nulitatii absolute opereaza daca testatorul este un cetatean roman, si daca testamentul s-a facut pe teritoriul tarii, cu nerespectarea conditiilor de forma prevazute de legislatia in vigoare.

In situatia in care testamentul s-a facut sub incidenta altor legi ori in strainatate, sau de catre straini, regulile de forma si, implicit validitatea testamentului urmeaza a fi apreciata in mod diferit. In timp, sub aspectul formei, in dreptul intern se aplica principiul tempus regit actum, adica dupa legea in vigoare la data intocmirii actului. In spatiu valabilitatea testamentului este apreciata in conformitate cu legislatia locului, chiar daca testamentul este intocmit de un cetatean roman in strainatate. Potrivit art.68 alin. 3 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, intocmirea, modificarea sau revocarea testamentuiui sunt socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data la care a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricarei dintre legile urmatoare:

legea nationala a testatorului;

legea domiciliului testatorului;

legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;

legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;

legea instantei sau organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.[26]

Sunt prevazute deci, o varietate de legi in raport de care se poate aprecia valabilitatea testamentului. Se impun a fi facute unele precizari cu privire la interzicerea testamentului conjunctiv, respectiv, daca este regula de forma sau de fond. In legatura cu aceasta problema parerile sunt impartite.

Potrivit unei opinii _"prohibitia din art.857 Cod Civil se refera la chestiune de forma exterioara care atrage nulitatea absoluta, dar care nu se aplica nici la un testament sub legea veche, chiar atunci cand autorul ar fi decedat sub imperiul legii noi, nici la un testament facut intr-o tara a carei lege nu prohiba testamentul conjunctiv"^[27].

Potrivit unei alte pareri, reglementarea prevazuta in art. 857 Cod civil este una de fond, iar nu de forma, intrucat aceasta are menirea de a asigura caracterul unilateral si revocabil al testamentului, ambele elemente tinand cont de esenta testamentului si nu de forma acestuia.

Prin urmare, un asemenea testament incheiat de romani nu poate produce efecte, chiar daca s-a incheiat sub imperiul unor legi anterioare sau intr-o tara straina a carei legislatie nu contine o asemenea prohibitie.

Cele mai multe argumente, pledeaza in favoarea primei opinii.

Astfel inserarea in art. 857 Cod civil in sectiunea intitulata "reguli generale pentru forma testamentului" nu este intamplatoare.

Apoi, cerinta actului separat se refera la forma de exprimare a vointei testatorului si nu la fondul dispozitiilor testamentare, nerespectarea acestei cerinte nu aduce atingere ordinii publice de drept privat.

In cazul raporturilor cu element de extraneitate, cum ar fi incheierea testamentului in strainatate, obiectul legatului aflat in tara straina, legatar cetatean strain sau domiciliat in strainatate, testatorul are dreptul sa aleaga legea aplicabila mostenirii, cu exceptia dispozitiilor imperative (in sensul ordinii publice de drept international privat) din legea nationala.

Conditiile speciale de forma

Pe langa conditiile generale de forma specifice care afecteaza validitatea oricarui testament (forma scrisa si forma actului separat), legea prevede pentru fiecare in parte anumite reguli speciale de forma, a caror nerespectare atrage, in conditiile si limitele aratate, nulitatea absoluta a actului.

Aceste reguli speciale de forma ca si cele generale trebuie sa fie respectate si in privinta codicilului (in sens de adaos sau supliment la dispozitiile dintr-un testament anterior), intrucat legea noastra civila nu prevede reguli speciale, deosebite pentru acesta. Putem concluziona ca, codicilul, fiind in forma unui testament nou (care modifica, adauga ceva la un testament anterior, dar pe care nu il revoca) trebuie sa fie redactat intr-una din formele testamentare prevazute de lege si cu respectarea tuturor conditiilor de validitate ale acestuia.

Felurile de testamente prevazute de lege se pot clasifica in doua categorii :

testamentele ordinare (obisnuite). Ele se incheie in conditii normale, acestea fiind: testamentul olograf, testamentul autentic si testamentul mistic;

testamentele privilegiate (extraordinare) care pot fi incheiate numai in anumite imprejurari exceptionale^[29]. Acestea sunt testamentul militarilor, testamentul facut in timp de boala contagioasa si testamentul maritim, facut de catre membrii echipajului sau de catre calatori

SECTIUNEA A III-A

DIFERITE FELURI DE TESTAMENT

Potrivit dispozitiilor din Codul Civil, pentru ca o persoana sa poata testa valabil, trebuie sa-si manifeste vointa in scris. Aceasta ultima vointa poate fi exprimata in diferite forme testamentare, in functie de dorinta testatorului ori de imprejurarile in care se afla.

In conditii obisnuite, testatorul poate sa dispuna printr-unul din testamentele ordinare reglementate de lege: testamentul olograf, testamentul autentic sau testamentul secret.

Daca testatorul se afla in imprejurari exceptionale, care nu permit sa testeze intr-una din formele amintite mai sus, persoana va putea sa-si exprime ultima sa vointa printr-un testament privilegiat, corespunzator conditiilor in care se afla.

Alaturi de testamentele ordinare si testamentele privilegiate legea reglementeaza si anumite forme simplificate de testament

Testamentele ordinare sunt acele testamente ce se intocmesc in conditii de viata normala, obisnuite, atunci cand este posibila folosirea unei proceduri complete, care asigura conditii optime pentru ca testatorul sa dispuna pentru cauza de moarte[32].

Art. 858 Cod Civil dispune ca "un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica".

Conform art. 859 Cod Civil testamentul olograf este acela care este in intregime scris, datat si semnat de mana testatorului.

Etimologic, notiunea provine din cuvintele grecesti "holos"-intreg si "graphos"-a se scrie. Aceasta forma testamentara nu provine din dreptul roman, ci este o creatie a dreptului pecuniar francez, care nu a fost primita in tinuturile de drept scris decat odata cu punerea in aplicare a Codului Civil[33].

Este inadmisibila intocmirea testamentului olograf de catre mandatari conventionali, acesta fiind opera exclusiva si personala a testatorului.

Testamentul olograf prezinta o serie de avantaje si de dezavantaje.

Dintre avantaje mentionam:

Este foarte practic, putand fi intocmit de orice persoana care stie sa scrie;

Poate fi facut oriunde si oricand fara a fi nevoie de ajutorul unei alte persoane;

Se face fara nici o cheltuiala;

Prilejuieste cele mai putine nulitati de forma intrucat este supus celor mai simple formalitati;

Asigura secretul deplin al dispozitiilor de ultima vointa;

Poate fi revocat usor, oricand, inclusiv prin distrugere.

Datorita simplicitatii prezinta si unele inconveniente, respectiv:

Testatorul poate fi supus influentelor abuzive din partea altor persoane (sugestii, captatii);

Poate fi usor falsificat;

Poate fi contestat mai usor decat celelalte forme de testament;

Poate cuprinde exprimari confuze, susceptibile de interpretari contradictorii deoarece nu este intocmit de un specialist;

Poate fi usor de dosit ori de distrus.[35]

Cu toate aceste dezavantaje, testamentul olograf ramane cel mai frecvent testament practicat deoarece pentru validitatea lui se cer forme simple si anume scrierea, datarea si semnatura sa fie facute de mana testatorului, conditiile fiind cerute ad validitatem.

Prima conditie ceruta ad validitatem este ca scrierea testamentului olograf sa apartina in intregime testatorului. Obligativitatea scrierii in intregime de catre testator rezulta din presupunerea cum ca vointa testatorului este libera, pe de o parte, iar pe de alta parte, in caz de contestatie, prin procedura verificarii de scriptae se poate atesta caracterul sau de autenticitate. Instanta este obligata a proceda la verificarea de scriptae, daca mostenitorii rezervatari contesta indeplinirea conditiilor de forma cerute pentru valabilitatea testamentului olograf ce li se opune in actiunea de imparteala succesorala. Respingerea actiunii, intemeiata pe existenta testamentului fara verificarea valabilitatii lui, atrage casarea cu trimitere.[36]

In concluzie, testamentul trebuie scris in intregime de mana proprie a testatorului fara ca aceasta sa fie condusa de o alta persoana. Prin urmare nu este valid un testament dactilografiat, chiar daca este datat si semnat cu mana de catre testator. Aceasta intrucat nu exista posibilitatea, ca in cazul scrierii de mana, sa fie verificat in caz de litigiu.

Testamentul olograf poate fi scris cu orice mijloc apt de a lasa urme (cu cerneala, cu creion, cu pasta, cu creta, vopsea, carbune, etc.), pe orice material (pe hartie, pe panza, pe lemn, material plastic, sticla, etc.) si cu orice scriere (litere de mana ori de tipar sau alfabetul Braille pentru nevazatori, etc.), in limba romana ori in orice limba cunoscuta de catre testator (chiar si intr-o limba moarta ca limba latina).

Testamentul scris de o alta persoana este nul. Testamentul va fi valabil si atunci cand a fost scris dupa modelul intocmit de o alta persoana (avocat), cu conditia ca testatorul sa fi fost pe deplin constient de semnificatia actului.

La intocmirea testamentului, testatorul poate fi asistat de o alta persoana, insa nu trebuie confundata simpla asistenta materiala cu asa-numita "colaborare precumpanitoare" care altereaza vointa testatorului, situatie in care testamentul este nul. In cazul in care testamentul cuprinde adaugiri, corecturi sau stersaturi, in principiu, validitatea testamentului nu este afectata in masura in care acestea sunt facute de testator.

Se admite ca validitatea testamentului nu este afectata de stersaturile posterioare redactarii, chiar fara a fi semnate daca nu modifica dispozitiile initiale, facand doar o rectificare a unor erori de redactare sau adaugand unele clarificari ale dispozitiilor initiale. Atunci cand adaugirile constituie noi dispozitii testamentare (codicile), ele trebuie datate si semnate de testator, sub sanctiunea nulitatii absolute.

In ipoteza in care testamentul scris de testator cuprinde o asemenea interventie straina (stersatura, modificare sau completare), acesta este nul daca interventia s-a facut fara stirea testatorului, deoarece aceasta nu mai este opera personala si exclusiva a testatorului. Testamentul va fi valabil asa cum a fost conceput de testator daca el a fost strain de interventia facuta.

Tot in legatura cu scrierea testamentului olograf, acesta poate fi scris pe mai multe coli de hartie, legate oricum si chiar pe mai multe foi volante cu conditia ca ultima sa fie datata si semnata de testator.

Totusi, dispozitiile trebuie sa se completeze unele pe altele, astfel incat sa alcatuiasca un singur act juridic.

Nu se cere ca testatorul sa redacteze testamentul fara intrerupere, in aceeasi zi si sub aceeasi data. El poate avea si adaugiri (post scriptum) - codiciluri. Cand acestea cuprind dispozitii noi fata de cele din cuprinsul testamentului si acestea vor trebui scrise numai de testator, datate si semnate.

O a doua conditie ceruta de lege pentru validitatea testamentului olograf este ca acesta sa fie datat de mana testatorului, respectiv sa contina indicarea timpului cand a fost intocmit.

Aceasta cerinta reprezinta o derogare de la regula generala potrivit careia, pentru validitatea inscrisului sub semnatura privata, este necesara si suficienta doar semnatura celui sau celor de la care emana actul.

Importanta datarii testamentului este deosebita din urmatoarele considerente:

permite verificarea imprejurarilor, daca testatorul se afla in stare de capacitate atunci cand a fost intocmit actul;

cand sunt mai multe testamente succesive si care cuprind dispozitii contradictorii, datarea testmentului permite stabilirea testamentului valabil si a celui care a fost revocat, intrucat se stie ca testamentul cu data mai recenta revoca dispozitiile contrare sau incompatibile, cuprinse intr-un testament anterior;

faciliteaza deosebirea dintre un testament si un simplu proiect.

Chiar daca legea nu prevede in mod expres datarea testamentului va trebui sa cuprinda anul, luna si ziua redactarii acestuia, in litere sau in cifre.

Se admite ca fiind valida datarea si prin indicarea unui eveniment de notorietate. Indicarea anului este, insa, obligatorie in toate situatiile.

Pentru validitatea testamentului nu mai este necesara si indicarea locului in care acesta a fost intocmit. In cazul unui litigiu se admite a se dovedi, prin orice mijloc de proba, si ora cand a fost intocmit testamentul.

Daca testamentul nu este datat potrivit celor aratate sau daca data indicata in testament este eronata ori falsa, potrivit legii testamentul ar urma sa fie considerat nul absolut (art. 859 coroborat cu art. 866 Cod civil). Cu toate acestea, avand in vedere ca data are o importanta mai redusa decat scrierea si semnatura, pentru stabilirea cu certitudine a intentiei testatorului si pentru a salva eficacitatea testamentului ce cuprinde vointa neindoielnica a testatorului, in practica judecatoreasca si in literatura de specialitate, rigoarea sanctiunii este atenuata, admitandu-se in aumite conditii stabilirea, intregirea sau rectificarea datei testamentului cu ajutorul unor elemente intrinseci si extrinseci testamentului. In aceasta ordine de idei trebuie sa deosebim doua ipoteze:

in caz de lipsa - totala sau partiala - a datei, testamentul nu va fi nul daca persoana interesata sa ii salveze valabilitatea reuseste sa faca proba datei intocmirii lui, cu ajutorul elementelor sau indicatiilor rezultand din cuprinsul testamentului (proba intrinseca) sau chiar cu ajutorul elementelor exterioare testamentului (proba extrinseca) care insa isi gasesc "principiul" si "radacina" in elemente intrinseci cu care colaboreaza . Aceeasi solutie se admite si atunci cand data testamentului este involuntara, inexacta, adica eronata sau incerta, din cauza scrierii defectuoase sau pentru ca testamentul cuprinde mai multe date diferite.

data falsa, adica acea data indicata de testator in mod intentionat eronat atrage nulitatea testamentului, caci data ceruta de art. 859 Cod civil, vizeaza data reala a intocmirii testamentului. Daca aceasta data reala a fost voluntar tainuita, testamentul nu poate fi recunoscut ca valabil, chiar daca falsificarea datei nu s-a facut in scop de frauda. In cazul in care data trecuta in testament este incompleta sau eronata, din cauza unei simple greseli din partea testatorului, instanta va putea intregi sau rectifica aceasta pe baza unor elemente intelectuale sau materiale extrase din cuprinsul actului de ultima vointa. Daca instanta, beneficiind de elementele intrinseci ale inscrisului testamentar, nu poate stabili cu certitudine data exacta, testamentul olograf a carui data era eronata, nesatisfacand solemnitatea legala a datei va fi nul, la fel cu cel ce poarta o data falsa. Data trebuie scrisa integral de mana testatorului. Totusi, jurisprudenta mai veche a admis ca fiind valabila data partial scrisa de mana testatorului, partial tiparita. Practica judiciara a stabilit ca este valabil si testamentul olograf, incomplet datat, daca ziua cand a fost intocmit poate fi stabilita. Astfel, daca testamentul scris pe o carte postala depusa la posta arata numai ziua din saptamana cand a fost intocmit si daca cartea postala respectiva poarta stampila postei - toate date anterioare decesului - se poate spune ca testamentul a fost valabil datat.

Semnatura testatorului, cea de-a treia conditie impusa in mod expres de catre art. 859 Cod civil, este un element de validitate distinct al testamentului olograf sub sanctiunea nulitatii absolute. Aceasta garanteaza ca actul provine de la testator si confirma ca acesta si-a insusit cuprinsul testamentului.

Semnatura nu trebuie sa cuprinda in mod necesar numele si prenumele testatorului, fiind suficient sa reproduca grafic ceea ce in mod obisnuit reprezinta semnatura testatorului. Se poate folosi si un pseudonim daca cel care testeaza l-a folosit in mod obisnuit.

Obligatoriu, semnatura trebuie sa fie manuscrisa, punerea de deget a testatorului nu este admisa si atrage nulitatea testamentului olograf.

In ce priveste locul in care trebuie pusa semnatura, pornindu-se de la formularea art. 859 Cod civil care vorbeste de "subsemnarea" testamentului, s-a conchis ca aceasta trebuie pusa la sfarsitul testamentului. S-a exprimat, insa, si opinia ca semnatura poate fi situata oriunde, la inceputul , in cuprinsul sau la sfarsitul testamentului.

In legatura cu semnatura pusa in plicul in care se afla testamentul si nu in josul acestuia, in doctrina si in jurisprudenta, s-au exprimat pareri diferite, sustinandu-se atat soliditatea unei asemenea semnaturi, cat si nevaliditatea ei.

Semnatura pe un plic nu satisface cerinta legii, deoarece se apreciaza, pe buna dreptate, ca cei interesati ar putea introduce in plic un simplu proiect de testament, pe care testatorul nu a inteles sa il desavarseasca.

Totusi, o astfel de semnatura se admite atunci cand este insotita de mentiunea "acesta este testamentul meu".

Nu este suficienta semnatura prin simple initiale decat atunci cand testatorul semna asa in mod obisnuit. Ea trebuie sa fie manuscrisa.

Intrucat semnatura este o formalitate esentiala, lipsa ei atrage nulitatea absoluta a testamentului.

Testamentul olograf, inainte de a fi pus in executare, trebuie prezentat notarului public in a carui raza teritoriala s-a deschis succesiunea, pentru a se constata prin proces-verbal deschiderea lui si starea in care a fost gasit, dupa care va fi depus in arhiva notarului public.

Cum insa legea nu prevede nicio sanctiune pentru nerespectarea acestei formalitati, se admite in mod unanim ca aceasta nu impieteaza cu nimic asupra validitatii si executarii testamentului olograf.

Trebuie precizat ca, desi este un act solemn, testamentul olograf este totusi incorporat intr-un act sub semnatura privata. Pentru acest motiv, in conformitate cu dispozitiile art. 1177 Cod civil, cei carora li se opune un asemenea testament pot sa recunoasca scrierea sau semnatura ca apartinand defunctului.

Intr-un asemenea caz, la cererea legatarilor care se prevaleaza de testament, instanta de judecata va proceda la verificarea de scriptae in conformitate cu dispozitiile art. 1178 Cod civil.

In ceea ce priveste data, daca scrierea si semnatura au fost recunoscute de catre cei carora li se opun sau prin verificarea de scriptae, s-a stabilit ca ele apartin testatorului, aceasta are valoare de data certa, opozabila tertilor, pana la proba contrarie.

Mostenitorii interesati, carora li se opune data testamentului, vor putea sa o combata, dovedind ca ea nu corespunde realitatii, prin folosirea elementelor intrinseci testamentului. Numai in caz de frauda sau incapacitate ei vor putea combate data testamentului cu orice mijloc de proba.

Cand testamentul olograf nu este recunoscut de parte, acel care invoca testamentul trebuie sa faca dovada ca emana de la defunct (art. 859 Cod civil).

Testamentul autentic

Testamentul autentic este testamentul autentificat de notarul public, potrivit dispozitiilor legii. Acest testament se realizeaza numai prin intermediul notariatului de stat.

Avantajul testamentului autentic consta in faptul ca face mai dificila folosirea mijloacelor ce asigura pastrarea sa si garanteaza indeplinirea dispozitiilor de ultima vointa - un exemplar ramanand la notarul public. Un alt avantaj este acela ca acest tip de testament poate fi folosit si de cei care nu pot sa scrie.

Pastrarea unui exemplar la notarul public determina ca ruperea exemplarului ramas la testator, de catre acesta, sa nu aiba relevanta asupra valabilitatii dispozitiilor de ultima vointa.

Daca in cazul testamentului olograf distrugerea acestuia de catre testator avea valoarea unei revocari voluntare, in cazul testamentului autentic distrugerea unui exemplar de catre testator este lipsita de efecte juridice.

Dezavantajul acestui testament consta in faptul ca nu asigura pastrarea secretului ultimei vointe a celui care il foloseste, precum si cheltuielile ocazionate de autentificarea sa.

Procedura de autentificare este reglementata de Legea 36/1995, potrivit careia se poate reduce si se autentifica numai de catre notarii publici.

Testamentul autentic poate fi redactat de catre testator, sau de catre notarul public sau de catre un avocat, dupa indicatiile testatorului. Autentificarea lui se poate realiza de catre orice birou notarial din tara. Secretarii consiliilor locale, din localitatile in care nu functioneaza birouri notariale nu au competenta de a autentifica testamente.

Avand in vedere ca testamentul este un act cu caracter strict personal, testatorul nu-l poate incheia prin mandatar, ci trebuie sa fie prezent personal la autentificare. El poate fi autentificat la sediul biroului notarial ori in alt loc (de pilda, la domiciliul testatorului) daca testatorul este impiedicat de motive temeinice sa se prezinte la notar.

Fiind un act personal, cel care a intocmit proiectul va trebui sa se prezinte personal la notar. Desi art. 9 din Legea autentificarii permite celui care doreste sa autentifice un inscris sa-l infatiseze prin reprezentant imputernicit prin procura autentica, testatorul va trebui sa-l infatiseze in persoana, deoarece testamentul este un act strict personal, care exclude reprezentarea. Cand a fost intocmit de un tert, acesta trebuie sa se prezinte si el la notarul public si sa ateste pe proiect ca l-a intocmit.

Notarul public va proceda la stabilirea identitatii testatorului sau a tertului care a redactat proiectul de testament, apoi se da citire inscrisului testamentar de catre notar cuvant cu cuvant si testatorul va fi intrebat daca testamentul reprezinta ultima sa vointa. Dupa obtinerea consimtamantului, testamentul se semneaza in fata notarului public de catre testator si, cand este cazul, de tertul care l-a redactat. Cand unul dintre ei se afla in imposibilitatea de a-l semna, notarul public va face mentiune despre aceasta imprejurare si aceasta va tine loc de semnatura.

Practica judiciara a fost confruntata, in litigii al caror obiect era anularea unor testamente, cu modul diferit de interpretare, in cazul persoanei care nu a putut semna testamentul pretins ca este al sau, precum si cand agentul instrumentator a avut indoieli asupra discernamantului dispunatorului.

S-a considerat intr-o opinie minoritara, ca actul autentic este nul daca incheierea de autentificare nu cuprinde, printre altele, mentiunea ca inscrisul a fost semnat in fata notarului public sau aratarea, daca este cazul, ca semnarea actului nu a fost cu putinta.

In interpretarea acestor dispozitii s-a decis ca formalitatea semnarii actului nu este indeplinita in cazul amprentei digitale, deoarece acest mod de a "semna" nu mai este recunoscut de noile reglementari in vigoare. De asemenea, a fost considerata ca fiind cauza de anulare a testamentului imprejurarea ca mentiunea referitoare la cauzele pentru care nu a fost semnat actul nu a fost facuta atat pe incheierea de autentificare, cat si pe cerere.

S-a precizat ca, in cazul persoanelor care datorita infirmitatii, a bolii sau din orice alte motive nu pot semna, notarul va face mentiune dupa caz, pe cerere sau pe incheierea pe care o intocmeste, mentiunea tinand loc de semnatura. In cazul in care partea nu poate semna, mentiunea despre aceasta imprejurare si a cauzelor de impiedicare nu este impusa cumulativ de lege.

S-a mai considerat ca mentiunea pe cererea de autentificare a cauzei pentru care testatorul nu a putut semna nu se cere a fi scrisa personal de notar, fiind suficienta semnatura sa confirmativa.

Referindu-se la prevederile art. 1173 Cod civil, s-a aratat ca numai constatarile personale ale notarului privitoare la prezenta partilor, a modului de indentificare a acestora sau luarii consimtamantului fac dovada pana la inscrierea in fals.

Cat priveste valabilitatea consimtamantului, proba contrara constatarilor notarului poate fi facuta prin orice mijloace de dovada, deoarece notarul ia act de vointa exprimata, fara a avea posibilitatea sa controleze in ce masura acea vointa a fost sau nu afectata de vreo cauza de nulitate, absoluta sau relativa.

In ceea ce priveste prezenta fizica la notariat a testatorului, sau refuzul notarului de a autentifica actul cand are indoieli asupra discernamantului testatorului, instanta a stabilit ca acestea nu sunt relevante.

Notarul trebuie sa refuze incheierea actului notarial daca are indoieli asupra deplinatatii facultatilor mintale a partii. Faptul de a nu fi refuzat autentificarea nu constituie, insa, o dovada a existentei discernamantului. Refuzul autentificarii ar putea fi atribuit unor aprecieri superficiale de ordin fizic asupra persoanei. In masura in care, din acte medicale sau probe testimoniale cu privire la comportamentul celui in cauza, se va putea stabili lipsa de discernamant, prezenta la notariat, constatarile notarului sau refuzul de autentificare a testamentului nu mai prezinta relevanta.

Daca testamentul a fost intocmit cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, notarul va proceda la autentificarea sa. Operatiunea se materializeaza printr-o incheiere de autentificare. Testamentul se autentifica la biroul notarului public ori la domiciliul testatorului, cand acesta este impiedicat de un motiv temeinic sa se deplaseze.

Daca nu au fost indeplinite toate formalitatile ce tin de esenta actului, testamentul va fi nul absolut ca testament autentic, dar va fi valabil ca testament olograf, cu conditia sa fi fost scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului. El va face dovada deplina pana la inscrierea in fals atat cu privire la caracterul sau autentic, cat si cu privire la mentiunile procesului-verbal de autentificare, intemeiate pe constatarile facute in limitele atributiilor sale de catre notarul public prin propriile sale simturi.

Puterea doveditoare deosebita a testamentului autentic este avuta in vedere si in reglementarea procedurii succesorale notariale. Astfel, daca testatorul a instituit un legatar universal, se citeaza, in lipsa de mostenitori rezervatari, numai legatarul; daca testamentul este olograf sau mistic, se citeaza si mostenitorii legali. (art. 75 din Legea nr. 36/1995). Aceasta nu inseamna, insa, ca mostenitorii nerezervatari nu ar putea ataca testamentul autentic prin procedura inscrierii in fals, respectiv prin actiunea in anulare, de exemplu, pentru lipsa de discernamant sau pentru vicii de consimtamant.

Testamentul mistic

Aceasta forma de testament a fost cunoscuta de dreptul roman, fiind preluat si de legiuirile noastre vechi. A fost reglementat de Codul Calimah si de Codul Caragea.

Testamentul mistic sau secret este acel testament semnat de testator, dupa ce a fost scris de mana, dactilografiat, strans si sigilat, iar apoi prezentat judecatorului in vederea indeplinirii unor formalitati (art. 864 Cod civil).

Formalitatea prescrisa de art. 864 Cod civil, cu privire la facerea actului de subscriere de catre tribunal sau judecatorul delegat, nu poate fi inteleasa in sensul ca actul de subscriere trebuie scris de judecatorul care instrumenteaza. Scrierea actului poate fi facuta de grefier sau chiar de catre oricare alt scriitor al tribunalului, sub dictarea si controlul judecatorului care instrumenteaza si care impreuna cu grefierul au subsemnat actul de subscriere, scopul legii fiind atins prin aceasta. Dispozitia din ultimul alineat al articolului 864 Cod civil nu poate fi privita ca o derogare la primul alineat al aceluiasi articol, deoarece nu este nicio ratiune de a distinge, din punctul de vedere al pecetluirii testamentului, in cazul in care testatorul se prezinta inaintea tribunalului si acela in care judecatorul delegat se prezinta la domiciliul testatorului.

Aceasta forma de testament este putin utilizata in practica si este reglementata de art. 864-867 Cod civil.

El asigura secretul dispozitiilor testamentare, dar prezinta inconvenientul ca necesita indeplinirea unor formalitati si implica unele cheltuieli din partea testatorului.

Art. 865 Cod civil instituie o adevarata incapacitate prevazand ca "acei care nu stiu sau nu pot citi sau scrie nu pot face testament in forma mistica". Ratiunea este aceea de a asigura testatorului controlul identitatii testamentului prezentat judecatorului, cel care nu stie sau nu poate sa citeasca neputand face acest lucru. El poate fi redactat si scris atat de catre testator, cat si de catre o alta persoana cu o singura conditie - sa exprime vointa testatorului si nu a unei alte persoane. Nu prezinta importanta modalitatea in care este scris, trebuind sa fie semnat de testator.

Legea necerand doua exemplare pentru validitatea testamentului mistic, urmeaza ca numai cel ramas la tribunal trebuie prezentat si are caracterul unui testament mistic, chiar si cand testatorul a facut doua exemplare, iar cel de-al doilea exemplar a ramas testatorului, desi ar fi fost investit cu actul de subscriptie pe plic, neinfatisarea lui nu poate proba decat pierderea lui, dar nicidecum distrugerea voluntara a testamentului cu intentia de revocare.

Testamentul scris si semnat va fi introdus intr-un plic fiind apoi sigilat, fie anterior prezentarii la judecatorie, fie chiar in fata judecatorului. In fata judecatorului testatorul va declara ca testamentul cuprinde dispozitiile sale de ultima vointa si ca a fost scris si semnat de el, ori ca a fost scris de o alta persoana si semnat de el.

Cand datorita bolii, testatorul nu se poate deplasa la Judecatorie, formalitatile vor fi indeplinite in fata judecatorului delegat sa se deplaseze la domiciliul sau.

Judecatorul va proceda la subscrierea hartiei pe care este intocmit testamentul sau a plicului in care acesta a fost introdus prin intocmirea unui proces-verbal, in care va consemna prezentarea testatorului si declaratia acestuia ca testamentul ii apartine, procesul verbal se dateaza si se semneaza atat de catre judecator, cat si de testator. Daca testatorul nu poate semna se va face mentiune despre aceasta in procesul verbal de subscriere.

Pentru a se inlatura posibilitatea inlocuirii testamentului, legea prevede ca procesul verbal aratat trebuie intocmit fara intrerupere. Formalitatile mentionate sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.

Testamentul mistic poate fi pastrat atat de testator ori de o alta persoana, cat si de catre Judecatoria care a instrumentat formalitatile cerute de lege. Ca si testamentul olograf, testamentul mistic trebuie infatisat inainte de a fi executat notarului public in a carui raza teritoriala s-a deschis succesiunea, urmand ca prin procesul verbal sa se constate deschiderea si starea in care s-a gasit.

Referitor la forta sa probanta, intrucat cuprinde doua inscrisuri, unul sub semnatura privata (testamentul in sine) si unul autentic (procesul verbal de subscriere) trebuie facuta distinctie intre acestea.

Astfel mentiunile scrise in testament, cum ar fi semnatura, fac dovada pana la proba contrara. De exemplu, contestatarul poate dovedi faptul ca testatorul nu cunostea limba in care testamentul a fost scris. Intrucat semnarea testamentului de catre testator nu se constata de judecator, pentru dovada falsitatii lui nu trebuie urmata calea procedurii inscrierii in fals; persoanele interesate pot declara ca nu recunosc semnatura si, in acest caz, se va trece la procedura verificarii de scriptae, ca si in cazul testamentului olograf.[68] Inscrisul autentic, insa, face dovada pana la inscrierea in fals cu privire la data sa si pentru constatarile facute de judecator prin propriile sale simturi si in limitele atributiilor prevazute de lege.

Testamentele privilegiate

Denumite in doctrina si testamente extraordinare sunt acele testamente pe care testatorul le da in imprejurari exceptionale fiind impiedicat sa indeplineasca formalitatile cerute de lege pentru testamentele obisnuite.[69]

Pentru testamentele privilegiate legea civila prevede formalitati simplificate fata de formalitatile cerute pentru testamentele incheiate in forma autentica. Aceste testamente sunt urmatoarele:

a) testamentele militarilor;

b) testamentul in caz de boala contagioasa;

c) testamentul maritim.

a)      Testamentul militarilor (art. 868-871 Cod civil). Textul se refera la militarii aflati efectiv in misiune militara, cat timp sunt pe teritoriu strain ori prizonieri la inamic, sau pe teritoriu roman intr-o localitate asediata ori ale carei comunicatii au fost intrerupte din cauza razboiului sau operatiuni militare exceptionale. Sunt asimilati militarilor si persoanele care deservesc in mod direct activitatea ordonata acestora: medicii militari, personalul auxiliar al serviciului medical, persoanele aflate in serviciul intendentei si specialistii pe domenii tehnice implicati in acele misiuni. Agentul instrumentator al testamentului va fi ofiterul comandant al unitatii sau loctiitorul de drept al acestuia asistat de 2 martori. Cand militarul se afla ranit sau bolnav aflat sub tratament, agentul instrumentator va fi medicul sef al spitalului sau ambulantei, asistat de comandantul ei militar.

b)      Testamentul facut pe timp de boala contagioasa Persoanele aflate pe un teritoriu izolat din cauza unei boli contagioase (epidemie) au, de asemenea, posibilitatea sa testeze in forma simplificata (art. 872 C. civil).[71] De aceasta forma pot uza toate persoanele izolate indiferent ca sunt contaminate sau nu. In acest caz, atributiile agentului instrumentator vor fi indeplinite de un membru al administratiei publice locale unde nu poate avea acces un notar public. Acest testament privilegiat, ca si cel prevazut in folosul militarilor, nu va putea fi folosit daca in localitate se afla un birou notarial in functiune si face posibila deplasarea testatorului. In aceasta situatie, abaterea de la formele testamentelor ordinare nu are nici o justificare, de vreme ce testatorul poate face un testament autentic in formele ordinare, obisnuite, fie deplasandu-se la notar, fie invers.

c)      Testamentul maritim. Este acea forma de testament care poate fi folosita in cursul unei calatorii pe mare fie de catre membrii echipajului, fie de calatori (art. 874-875 C. civil). Agent instrumentator este comandantul vasului sau un inlocuitor de drept al sau, asistat de ofiterul intendent de bord si de doi martori. Testamentul facut pe mare trebuie redactat in doua exemplare originale (art. 876 C. civil) din care unul va fi predat primului organ consular sau diplomatic roman din portul in care ancoreaza vasul, in vederea trimiterii la biroul notarului public de la domiciliul testatorului. Daca vasul ancoreaza intr-un port romanesc, unul din exemplarele testamentului va fi trimis prin intermediul autoritatilor portuare, biroului notarial de la domiciliul testatorului (art. 877-878 C. civil). Problema care se pune este daca in conditiile contemporane, continutul testamentului poate fi transmis prin cablograma sau prin mijloace de imprimare (fax, e-mail), cand exista pericolul scufundarii vasului. Legiuitorul codului civil nu rezolva aceasta problema. Prin calatori aflati in vase pe mare, consideram ca sunt asimilati si cei aflati pe submarine sau statii submarine, pentru ca la data elaborarii nu erau cunoscute aceste mijloace de transport. Testamentul facut pe mare nu este valabil decat daca testatorul moare pe mare, dupa acostare pe uscat testamentul maritim isi inceteaza valabilitatea in termen de 3 luni de la data cand testatorul a ajuns intr-un loc unde poate testa in formele ordinare (art. 882 C. civil).

Toate testamentele privilegiate au deplina valabilitate numai in cazul cand testatorul a murit in imprejurari neobisnuite, care l-au impiedicat sa foloseasca formele testamentare ordinare.

Testamentul militarilor si cel in caz de epidemie isi pierd eficacitatea in timp de 6 luni, iar cel maritim in 3 luni, de la data cand a incetat cauza care l-a impiedicat pe testator sa testeze potrivit regulilor dreptului comun.

Alte forme testamentare special reglementate de lege

Deosebit de testamentele ordinare si testamentele privilegiate, in legislatia noastra sunt reglementate doua forme de testamente speciale, si anume:

Testamentul privind depunerile la Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.) a Romaniei. Legislatia si doctrina prevad posibilitatea pentru titularii de depuneri CEC sa hotarasca, pentru cazul incetarii lor din viata, transmiterea catre o anumita persoana a sumelor depuse. Aceasta inseamna ca titularul unui libret de economii poate dispune - pentru cauza de moarte - asupra depunerilor la CEC printr-un testament ordinar sau privilegiat. In plus de aceasta, el poate dispune si printr-o dispozitie cuprinsa in libretul de economii, denumita clauza testamentara. Potrivit reglementarilor in vigoare, " titularul unei depuneri are dreptul sa indice C.E.C. persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse in caz de deces al sau. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de catre C.E.C. mostenitorilor legali". Titularul libretului nu poate dispune asupra depunerilor printr0o declaratie scrisa, cuprinsa in libretul de economii. Aceasta dipozitie pentru cauza de moarte, data C.E.C., constituie un testament olograf simplificat, deoarece el nu trebuie scris in intregime si datat de mana testatorului, ci numai semnat de catre acesta. Ca natura juridica, actele de dispozitie pentru cauza de moarte ale titularului libretului de economii sunt dispozitii testamentare, adica legate, si nicidecum nu constituie o stipulatie pentru altul. Clauza testamentara trecuta in libretul de economii nu trebuie confundata cu clauza de imputernicire. Clauza testamentara este o dispozitie pentru cauza de moarte si produce efecte numai la data decesului titularului libretului, in vreme ce clauza de imputernicire constituie un mandat pe care titularul libretului il da unei alte persoane pentru a ridica, pe timpul vietii titularului, suma de bani depusa.[73] Astfel, in situatia in care titularul libretului a dispus asupra depunerii, printr-o declaratie inserata in libret, in favoarea unei persoane, suma de bani in cauza, constituind un legat, nu se cuprinde in masa de impartit.

Testamentul facut de cetateanul roman in strainatate. Codul civil reglementeaza la art. 885 posibilitatea romanilor aflati in strainatate de a dispune, la alegere, in forma testamentului olograf supunandu-se legii romane, sau in forma autentica dupa legea locului si a autoritatii unde se intocmeste testamentul. In situatia in care tara unde se afla cetateanul roman exista serviciu diplomatic sau consular, cetateanul roman se va putea adresa acestor autoritati ale statului roman pentru a se intocmi testamentul autentic, in formele cerute de legea romana. El are alegerea potrivita cu imprejurarile, ce nu poate fi cenzurata. Pentru a inlesni si a clarifica legislativ exprimarea vointei prin testament, potrivit Legii nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat cand este prezent un element de extraneitate, actul este socotit sau nu valabil, daca respecta conditiile de forma aplicabile fie la data cand a fost intocmit (modificat sau revocat), fie la data decesului testatorului, fiind aplicabila una din legile urmatoare:

a) legea nationala a testatorului;

b) legea domiciliului testatorului;

c) legea locului unde a fost intocmit, modificat sau revocat;

d) legea instantei (autoritatii) care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

SECTIUNEA A IV-A

CUPRINSUL TESTAMENTULUI

In lumina dispozitiilor Codului civil roman, testamentul cuprinde dispozitii principale specifice acestui act juridic precum si alte dispozitii, datorita naturii sale de act juridic complex. Cuprinsul principal al testamentului il constituie actele de dispozitiile cu titlu gratuit privitoare la bunurile pe care testatorul le va lasa la moartea sa, adica legatele.

Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, urmeaza sa dobandeasca cu titlu gratuit intregul sau patrimoniu sau o fractiune din acesta ori anumite bunuri determinate

Legatele pot avea ca obiect tot patrimoniul defunctului, o fractiune din acesta sau bunuri individualizate. Gratuitatea actelor sale nu exclude posibilitatea stabilirii in sarcina legatarilor a unor obligatii patrimoniale.

Testamentul poate cuprinde si alte dispozitii de ultima vointa:

sarcini impuse legatarului; respectiv obligatii prevazute in sarcina legatarului ce micsoreaza emolumentul liberalitatii testamentare (art. 830 si 930 C. civil);

exheredari (dezmosteniri), adica inlaturarea de la mostenire. Legea limiteaza posibilitatea exheredarii, in sensul ca mostenitorii rezervatari nu pot fi inlaturati cu desavarsire de la mostenire (art. 802 si urm. C. civil).

desemnarea unor executori testamentari, adica a unor persoane care sa vegheze sau sa indeplineasca executarea dispozitiilor testamentare (art. 910 C. civil);