CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE

CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE

Sectiunea I

Notiune si reglementare

Capacitatea de a incheia acte juridice civile este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic civil care exprima aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective civile si obligatii civile pe calea incheierii actelor juridice civile.

Pornind de la capacitatea civila si elementele acesteia, capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, poate fi stabilit locul capacitatii de a incheia acte juridice civile. Mai intai, capacitatea civila este o parte a capacitatii juridice a persoanei, iar capacitatea de folosinta este acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile. La randul ei, capacitatea de exercitiu este acea parte a capacitatii civile care exprima aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii prin angajamente juridice proprii.

In acest cadru, capacitatea de a incheia actul juridic civil este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei (fizice si juridice). Pe de alta parte, capacitatea de a incheia actul juridic civil este o premisa a capacitatii de exercitiu a persoanei, cealalta premisa fiind discernamantul juridic.

Se poate afirma ca analiza valabilitatii unui act juridic civil trebuie sa inceapa cu verificarea indeplinirii conditiei privind capacitatea de a il incheia, atata timp cat lipsa capacitatii celui care a incheiat actul juridic lispeste de interes verificarea indeplinirii celorlalte conditii.

Reglementarea capacitatii de a incheia acte juridice civile este rapandita in mai multe norme juridice din diferite acte normative. Mai intai, Codul civil se refera in art. 948 pct. 1 la capacitatea de a contracta, ca o conditie esentiala pentru validitatea oricarei conventii, reglementand apoi aceasta conditie pe categorii de acte juridice civile: art. 806-808, art. 1306, art. 1706 alin. 1 etc.; dispozitii privind capacitatea de a incheia acte juridice se vor intalni si in alte acte normative: Codul familiei - art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 1, art. 133 alin. 3 etc.

Potrivit art. 952 C.civ. persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului sau interzisului, incapacitatea lor.

Sectiunea a II-a

Principiul capacitatii de a incheia acte juridice civile

In doctrina si in jurisprudenta se afirma constant ca in aceasta materie regula sau principiul este capacitatea de a incheia actel juridice civile. Principiul este sustinut si de unele dispozitii legale. Mai intai, potrivit art. 949 C.civ., poate contracta orice persoana care nu este declarata necapabila de lege. Chiar daca dispozitia legala priveste capacitatea de a incheia contracte (stiind relatia dintre contract si act) se poate sustine cu valoare de principiu ca orice persoana poate incheia acte juridice daca legea nu ii interzice expres. Vom observa ca acesta idee sta la baza intregii legislatii din materia actului juridic civil.

In reglementarea anumitor acte juridice civile acest principiu este reafirmat. Astfel, potrivit art. 856 C.civ., orice persoana este capabila sa faca testament daca nu este oprita de lege. De asemenea, potrivit art. 1306, pot cumpara si vinde toti cei carora nu le este oprit prin lege.

Pornind de la relatia dintre capacitatea de a incheia acte juridice civile si capacitatea civila, principiul capacitatii este sustinut si de prevederile art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954: "Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege".

O mentiune poate fi facuta in privinta persoanei juridice: regula capacitatii de a face acte juridice civile este tarmurita de principiul specialitatii capacitatii. In acest sens, art.34 din Decretul nr.31/1954 dispune: 'Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul'.

Sectiunea a III-a

Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile

Se admite ca exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile trebuie sa fie expres prevazuta de lege, iar textele care prevad o anumita incapacitate sunt de stricta interpretare. De altfel, o regula de interpretare logica a normelor juridice stabileste ca exceptia este de stricta interpretare si aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis).

Mai intai, potrivit art. 950 C.civ. sunt necapabili de a contracta minorii si interzisii. In ceea ce priveste incapacitatea minorilor de a incheia acte juridice civile trebuie sa avem in vedere si urmatoarele dispozitii legale de principiu: a) art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 ("pentru cei care nu au capacitate de exercitiu actele juridice se fac de reprezentantii lor legali"); b) art. 105 alin. 1 C.fam. ("parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta in actele civile, pana la data la care el implineste varsta de paisprezece ani"); c) art. 124 alin. 1 C.fam. (tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si a-l reprezenta in actele civile, insa numai pana la data cand acesta implineste varsta de de paisprezece ani"); d) art. 9 din Decretul nr. 31/1954 (Minorul care a implinit varsta de paisprezece ani are capacitate de exercitiu restransa. Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu se incheie de catre acesta cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui).

In ceea ce priveste incapacitatea interzisilor de a incheia acte juridice civile trebuie sa avem in vedere ca de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti, bolnavul psihic pus sub interdictie este lipsit de capacitatea de exercitiu si este prezumat a nu avea discernamant, cu caracter de continuitate. Potrivit art. 147 C.fam., regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie. Asadar, tutorele este obligat a-l reprezenta pe interzis in actele civile. Fara a intra in detalii care nu intereseaza aici, se cuvine a se sublinia ca interdictia judecatoreasca nu se confunda cu masurile ce pot fi luate potrivit Legii nr. 487/2002 privind sanatatea mintala si protectia persoanelor cu tulburari psihice.

Pe de alta parte, in doctrina se arata ca ingradirile capacitatii civile a persoanei fizice pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) dupa natura lor, distingem intre incapacitati de folosinta si incapacitatii de exercitiu; b) dupa gradul de generalitate exista incapacitati generale (cele de exercitiu) si incapacitati speciale (cele de folosinta, instituite pe specii de acte juridice); c) dupa felul in care opereaza deosebim incapacitati care opereaza de plin drept (ope legis) si incapacitati care opereaza prin efectul unei hotarari judecatoresti (cum este interdictia judecatoreasca ori incapacitatile cu caracter de sanctiune); d) dupa gradul de opozabilitate exista incapacitati absolute (instituite intre incapabil si toate celelalte persoane), asa cum sunt cele prevazute in art. 806-807 C.civ., si incapacitati relative (instituite intre incapabil si anumite persoane).

In alta ordine de idei, exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile nu trebuie confundata cu interdictia de a incheia un act de dispozitie cu privire la un a anumit bun care este declarat de lege ca inalienabil si care, datorita acestui motiv, nu se afla in circuitul civil. Astfel, exempli gratia, bunurile din domeniul public sunt inalienabile (imprescriptibile si insesizabile), iar orice act juridic incheiat cu incalcarea acestui caracter este lovit de nulitate absoluta (art. 11 din Legea nr. 213/1998). Asadar, incapacitatea consta, in imposibilitatea persoanei fizice sau juridice de a incheia acte juridice civile, in timp ce conceptele inalienabilitate si indisponibilizare se refera la bunuri, in sensul ca numai bunul sau bunurile respective nu pot fi instrainate, chiar daca titularul dreptului de proprietate asupra lor este pe deplin capabil si poate incheia orice fel de acte juridice. Incheierea unui act juridic de catre un incapabil atrage sanctiunea nulitatii relative, in timp ce instrainarea unui bun inalienabil este sanctionata cu nulitatea absoluta.

Sectiunea a IV-a

Capacitatea de a incheia acte juridice civile si discernamantul

Capacitatea de a face acte juridice civile este, dupa cum am vazut, o parte a capacitatii de folosinta, care este la randul ei o premisa a capacitatii de exercitiu a persoanei, cealalta premisa fiind discernamantul. Asadar, capacitatea de a face acte juridice civile este o stare de drept (de jure) a carei fizionomie juridica este stabilita de lege.

Aflate intr-o relatie de interconditionare, capacitatea si discernamantul sunt insa notiuni distincte. Astfel, discernamantul este o stare de fapt (de facto) care se apreciaza de la persoana la persoana (in concreto), in functie de aptitudinea si puterea sa psiho-intelectiva de a aprecia si deosebi intre bine si rau, licit si ilicit, moral si imoral etc., instanta fiind suverana in a aprecia daca intr-o situatie anume o persoana a avut discernamant.

Existenta ori inexistenta discernamantului sunt luate in seama de legiuitor atunci cand reglementeaza capacitatea de exercitiu a persoanei, capacitate care intereseaza in materia incheierii de acte juridice. Se prezuma relativ ca o persoana care are capacitate de exercitiu are si discernamat. Legea admite insa ca o persoana ce are capacitate de exercitiu se poate afla intr-o situatie in care, pasager, nu are discernamat, situatie care trebuie dovedita de cel care o invoca. Pe de alta parte, nu este exclus ca o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sa actioneze in anumite imprejurari cu discernamat.