Procedura arbitrala

Procedura arbitrala

1. Precizari prealabile

Capitolul al V-lea din Cartea a IV-a din Codul de procedura civila este consacrat tocmai procedurii arbitrale. Totusi dispozitii cu caracter procedural intalnim si in alte dispozitii ale Codului de procedura civila. De aceea, in continuare vom analiza, in aceasta parte, a lucrarii de fata cele mai importante dispozitii cu caracter procedural, inclusiv acelea privitoare la sesizarea tribunalului arbitral.

Sesizarea tribunalului arbitral

Sesizarea tribunalului arbitral pe face printr-o cerere scrisa, denumita in mod obisnuit cerere arbitrala. Ea este echivalentul cererii de chemare in judecata din dreptul comun. De aceea, cererea arbitrala trebuie sa cuprinda unele elemente asemanatoare cu cele prevazute de art. 112 Cod procedura civila

In concret si in conformitate cu prevederile art. 355 Cod procedura civila cererea arbitrala trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

a) numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in Registrul comertului, numarul de telefon, contul bancar;

b) numele si calitatea celui care angajeaza sau reprezinta partea in litigiu anexandu-se dovada calitatii;

c) mentionarea conventiei arbitrale anexandu-se copie de pe contratul in care este inserata, iar daca s-a incheiat un compromis copie de pe acesta;

d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a ajuns la

determinarea acestei valori;

e) motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care se intemeiaza cererea

f) numele si domiciliul membrilor tribunalului arbitral;

g) semnatura partii.

Observam ca dispozitiile consacrate in art. 355 Cod procedura civila enunta elementele caracteristice ale oricarei cereri de investigare a unui organ jurisdictional, dar si unele cerinte specifice procedurii arbitrale, cum sunt cele privitoare la mentionarea conventiei arbitrale si la indicarea numelui si domiciliului membrilor tribunalului arbitral.

In sistemul procedurii arbitrale cererea de sesizare a tribunalului - cererea arbitrala - nu se comunica din oficiu paratului, ci direct de reclamant. De asemenea potrivit art. 355 Cod procedura civila. reclamantul este obligat sa-i comunice copii de pe cererea de arbitrare si de pe inscrisurile anexate fiecarui arbitru.

Paratul, la randul sau, are posibilitatea de a formula intampinare. Intampinarea va cuprinde urmatoarele mentiuni:

a) exceptiile privitoare la cererea reclamantului;

b) raspunsul in fapt si in drept la cererea arbitrala;

c) probele propuse de parat in aparare;

d) celelalte mentiuni prevazute in art. 355 Cod procedura civila pentru cererea de arbitrare.

In legatura cu aceste mentiuni se impun totusi cateva sublinieri particulare. Mai intai constatam ca legea se refera, in general, 1a exceptiile privind cererea reclamantului. Consideram ca intrucat legea nu face nici o distinctie, in mod firesc, paratul va putea invoca atat exceptiile de fond, cat si exceptiile de procedura. De asemenea, paratul va trebui sa raspunda la fiecare capat de cerere formulat de reclamant.

Pe de alta parte, remarcam si referirea generala a art. 356 Cod procedura civila  la celelalte mentiuni prevazute in art. 355, pentru cererea de arbitrare. In pofida acestei formulari, socotim ca trebuie avute in vedere numai acele elemente privitoare la identificarea partilor , a tribunalului arbitral, inclusiv la desemnarea arbitrului, si a semnaturii intimatului. Daca este cazul reprezentantului acestuia, intrucat celelalte dispozitii cuprinse in art. 355 Cod procedura civila sunt specifice cererii de arbitrare.

Potrivit art. 356¹, alin. 1 Cod procedura civila intampinarea se depune in termen de 30 de zile de la primirea copiei dupa cererea de arbitrare. Desi acest text are o redactare imperativa - "Paratul va face intampinare'- apreciem ca depunerea intampinarii nu este obligatorie. O atare concluzie poete fi desprinsa si din dispozitiile art. 356¹ alin. 2 Cod procedura civila text care precizeaza ca: exceptiile si alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate prin intampinare, trebuie ridicate, sub sanctiunea decaderii cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Prin urmare, in cazul nedepunerii intampinarii paratul va avea posibilitatea de a invoca exceptiile si mijloacele sale de aparare cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Daca nu procedeaza in acest mod, paratul va fi decazut din dreptul de a mai invoca in cursul instantei arbitrale exceptii si celelalte mijloace de aparare.

In aceste conditii, apreciem ca depunerea intampinarii in fata tribunalului arbitral nu este obligatorie. Totusi, este de observat ca nedepunerea intampinarii poate determina si alte consecinte negative pentru parat. Astfel, potrivit "art. 356 Cod procedura civila daca prin nedepunerea intampinarii litigiul se amana, paratul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amanare. Dispozitia procedurala citata nu are un corespondent in dreptul comun. Aceasta nu inseamna ca in dreptul comun amanarile nejustificate nu produc consecinte similare, dar lichidarea cheltuielilor de judecata se poate dispune numai in finalul judecatii.

Intampinarea se comunica reclamantului si arbitrilor impreuna inscrisurile de care paratul intelege sa se serveasca.

Legea ii confera paratului si dreptul de a formula pretentii impotriva reclamantului printr-o cerere reconventionala. O atare posibilitate este consacrata in mod expres, intr-o formula in mare masura diferita de cea din dreptul comun, de art. 357 Cod procedura civila. Reproducerea primului alineat al acestui text este semnificativa: "Daca paratul are pretentii impotriva reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala'.

O constatare care se impune, in legatura cu textul citat, este aceea ca de data aceasta legea nu se mai refera, astfel cum o face art. 119 alin. 1 Cod procedura civila pretentii conexe cu "cererea reclamantului[1]'. Prin urmare legea permite exercitarea cererii recoventionale numai daca pretentiile reclamantului deriva din acelasi raport juridic ('ex pari cauza', iar nu ,,ex dispari cauza', ca in dreptul comun) .

Sub aspectul termenului de exercitare, remarcam ca actiunea reconventionala trebuie introdusa in cadrul termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Fiind o veritabila actiune civila cererea reconventionala trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea principala.

3. Principii aplicabile in procedura arbitrala

Astfel cum am precizat deja, normele procedurii arbitrale se completeaza in mod corespunzator cu dispozitiile dreptului comun. Cu toate acestea, notam grija legiuitorului de a marca necesitatea imperioasa a respectarii unor principii universal-admise in orice procedura jurisdictionala, dar si a unor reguli specifice.

Intr-un asemenea context, se poate remarca chiar de la inceput referirea legii la necesitatea respectarii unor principii esentiale in procedura arbitrala. Potrivit art. 358 Cod procedura civila, in intreaga procedura arbitrala trebuie sa se asigure partilor, sub sanctiunea nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii'.

Nerespectarea unor asemenea principii atrage dupa sine, astfel cum dispune in mod expres textul citat mai sus, nulitatea hotararii arbitrale. Tribunalul arbitral si partile trebuie sa observe si celelalte principii specifice procedurii judiciare, chiar daca legea nu o dispune in mod expres, cum sunt principiul oralitatii, principiul nemijlocirii, principiul continuitatii dezbaterilor etc. Legea nu se refera in mod expres la caracterul secret sau public al dezbaterilor. Se accepta insa, in general ca arbitrajul se caracterizeaza prin confidentialitatea dezbaterilor. De altfel legea reglementeaza in mod expres si raspunderea arbitrilor pentru ipoteza nerespectarii caracterului confidential al arbitrajului. [art. 353 lit. c) din Cod procedura civila]. Iata de ce principiul publicitatii dezbaterilor nu este aplicabil in aceasta materie.

Dezbaterea litigiului in cadrul sedintei arbitrale

Partile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti si pot fi asistate de orice persoana (art. 358⁴ Cod procedura civila

Legea reglementeaza si modul in care se realizeaza comunicarea diferitelor acte de procedura. In acest sens, art. 358¹ Cod procedura civila dispune ca intre parti sau catre parti comunicarea "inscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotararilor si incheierilor de sedinta se face prin scrisoare recomandata cu recipisa de predare sau cu confirmare de primire'. Textul citat se refera, asadar, atat la modalitatea de comunicare a actelor intre parti, cat si la modul de comunicare a actelor intre parti. In acest sens, legea se refera in mod expres la comunicarea hotararilor arbitrale si a incheierilor de sedinta.

Pentru a facilita asemenea comunicari legea dispune ca informatiile si instiintarile pot fi facute si prin telegrame, telex, fax sau orice alt mod de comunicare care permite stabilirea probei comunicarii si a textului transmis.

De asemenea, inscrisurile, pot fi inmanate si personal partii, sub semnatura. In acest sens, credem ca art. 358¹ Cod procedura civila are in vedere in mod deosebit inscrisurile probatorii ale partilor.

In toate cazurile dovezile de comunicare se depun la dosar.

Dupa expirarea termenului pentru depunerea intampinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere si, daca socoteste necesar, dispune masurile corespunzatoare pentru completarea dosarului. O data finalizata aceasta verificare si, daca este cazul, dupa completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen de dezbatere a litigiului si dispune citarea partilor (art. 358² alin. (2) Cod procedura civila).

Pentru garantarea dreptului la aparare legea dispune ca termenul de dezbatere trebuie fixat astfel incat intre data primirii citatiei si acest termen sa existe un interval de timp de cel putin 15 zile.

Neprezentarea partii citate nu impiedica solutionarea litigiului arbitral. Totusi legea ii permite oricareia dintre parti sa ceara amanarea judecatii, dar numai pentru motive temeinice si doar daca partea adversa si arbitrii au fost incunostintati despre aceasta cel mai tarziu pana in preziua dezbaterilor. Mentionam ca in conditiile art. 358⁵ Cod procedura civila o atare amanare se poate dispune o singura data in cursul procesului arbitral.

Oricare dintre parti poate solicita, in scris, solutionarea litigiului in lipsa sa respectiv pe baza actelor depuse de la dosar. Si intr-o asemenea situatie partea va trebui citata in conditiile art. 358³ Cod procedura civila.

Procesul arbitral se solutioneaza chiar daca la dezbateri nu se prezinta nici una din parti. Solutia este diferita de cea din dreptul comun, dar ea este incidenta doar daca partile au fost legal citate si nici una dintre ele nu a solicitat amanarea pentru motive temeinice. Reamintim ca intr-o asemenea imprejurare, in dreptul comun, judecata se suspenda, cu exceptia cazului cand una dintre parti a solicitat judecata in lipsa. Totusi trebuie sa aratam ca legea ii confera tribunalului arbitral si posibilitatea de a dispune amanarea judecatii citand partile, daca apreciaza ca prezenta lor la dezbatere este necesara.

In cursul procedurii arbitrale se pot lua si masuri asiguratorii, masuri vremelnice si se poate obtine constatarea unei anumite stari de fapt. La posibilitatea adoptarii unor asemenea masuri se refera expres doua texte ale Codului de procedura respectiv art. 358⁸ si 358⁹ Cod procedura civila. De la inceput trebuie precizat ca cele doua texte se refera deopotriva la luarea unor masuri asiguratorii, a unor masuri vremelnice pe calea ordonantei presedintiale si la constatarea unor stari de fapt. Luarea masurilor mentionate de cele doua texte trebuie sa se faca cu respectarea regulilor de drept comun. Astfel, de pilda, nu s-ar putea adopta o masura vremelnica pe calea ordonantei presedintiale decat daca partea interesata justifica urgenta luarii unei asemenea masuri.

Totusi cele doua texte vizeaza situatii in parte diferite, respectiv cu deosebire in privinta competentei organului care poate adopta asemenea masuri, a conditiilor de admisibilitate si a modului de executare a masurilor dispuse.

In primul rand, observam ca primul text se refera la competenta instantei judecatoresti de a adopta masurile la care ne referim. Competenta revine si in acest caz instantei judecatoresti prevazute de art. 342 Cod procedura civila. Instanta de judecata poate adopta asemenea masuri atat inainte, cat si in cursul arbitrajului. Toate aceste masuri pot fi duse la indeplinire de catre instanta judecatoreasca.

Solutia este insa diferita in cazul reglementat de art. 358⁹ Cod procedura civila, intrucat tribunalul arbitral nu este inzestrat cu imperium si nu poate lua masuri de constrangere . De aceea, art. 358⁹ Cod procedura civila precizeaza ca masurile la care ne referim pot fi luate si de tribunalul arbitral dar numai in cursul arbitrajului, iar in caz de opunere executarea lor se poate dispune numai de catre instanta judecatoreasca competenta.

Din disp. art. 358⁸ Cod procedura civila mai rezulta ca in cazul sesizarii instantei competente, cererea de adoptare a masurilor asiguratorii, vremelnice sau de efectuare a unei constatari se adreseaza direct acesteia. La cerere, trebuie anexate, in copie, cererea de arbitrare, iar in lipsa dovada comunicarii prevazute de art. 347 alin. 2 si 3 Cod procedura civila (denumire a arbitrilor), precum si conventia arbitrala. De asemenea, in cazul incuviintarii masurilor solicitate, adoptarea lor va fi adusa la cunostinta tribunalului arbitral de catre partea care le-a solicitat (358⁸ alin. 3Cod procedura civila).

Codul de procedura civila contine si un manunchi de reguli privitoare la modul de administrare a probelor. Unele dintre aceste norme nu reprezinta altceva decat o reiterare a unor reguli de drept comun. Iata doua dintre aceste doua reguli de drept comun:

prima este consacrata de art. 358¹⁰ Cod procedura civila, text potrivit caruia fiecare dintre parti "are sarcina sa dovedeasca faptele pe care isi intemeiaza in litigiu pretentia sau apararea";

a doua regula se concretizeaza in norma inscrisa in art. 358¹¹ alin. final Cod procedura civila, potrivit careia "aprecierea probelor se face de catre arbitrii potrivit intimei lor convingeri".

De asemenea, este de remarcat si rolul activ pe care legea il recunoaste tribunalului arbitral.

Potrivit art. 358¹⁰ alin.2 Cod procedura civila: "In vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere partilor explicatii scrise cu privire la obiectul cererii si faptele litigiului si poate dispune administrarea oricaror probe prevazute de lege". Textul citat se refera insa numai la unele laturi ale principiului rolului activ al tribunalului arbitrar, respectiv la posibilitatea de a solicita explicatii cu privire la obiectul cererii si la faptele litigiului, precum si la posibilitatea de a dispune administrarea oricaror probe prevazute de lege. Ultima precizare a textului induce si concluzia fireasca ca in fata tribunalului arbitral se pot administra numai probele reglementate de lege, iar nu si alte dovezi. Pe de alta parte, din aceeasi dispozitie procedurala se poate trage concluzia ca tribunalul poate ordona probe chiar daca una din parti se opune. Desigur, avem in vedere situatia in care opunerea este nejustificata. Ta poate insa, in opinia noastra, exercita un rol activ si in ceea ce priveste alte probleme ale judecatii, cum sunt cele privitoare la invocarea unor exceptii absolute de fond sau de procedura.

Textul citat anterior mai are si semnificatia de a enunta posibilitatea administrarii oricaror probe legale in fata instantei arbitrale. Prin urmare, ta poate dispune administrarea unei expertize sau efectuarea unei cercetari locale.

In privinta modului de administrare a probelor legea dispune ca aceasta se realizeaza in " sedinta tribunalului arbitral" (art. 358¹¹ alin.1 Cod procedura civila. Este o regula cunoscuta chiar si in dreptul comun si ea face posibila aplicarea principiului nemijlocirii. Totusi, art. 358 ¹¹ alin.1 Cod procedura civila, instituie si o norma derogatorie de la dreptul comun, anume aceea ca ta poate dispune ca administrarea probelor sa fie efectuata in fata unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.

De asemenea, trebuie sa remarcam si existenta altor dispozitii particulare in legatura cu administrarea probelor in fata tribunalului arbitral. Sub acest aspect, constatam ca ascultarea martorilor si a expertilor se face fara prestare de juramant (art. 358¹¹ alin.2 Cod procedura civila). In fine, art. 358¹¹ alin.3 Cod procedura civila interzice tribunalului arbitral sa recurga la mijloace de constrangere sau sa aplice sanctiuni martorilor sau expertilor. Aceasta nu inseamna ca nu se pot adopta asemenea masuri. Dar, intrucat tribunalul arbitral nu are imperium asemenea masuri pot fi luate numai la cererea partilor de catre instanta judecatoreasca competenta.

Probele trebuie depuse de parti pana cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Este o dispozitie procedurala, asemanatoare cu cea din dreptul comun, si care este de natura sa disciplineze activitatea procesuala. Nerespectarea dispozitiilor art. 358¹² alin.2 Cod procedura civila- text potrivit caruia, "orice cereri ale partilor si orice inscrisuri vor fi depuse cel mai tarziu la primul termen de infatisare" - atrage dupa sine sanctiunea decaderii. Incidenta acestei sanctiuni poate fi desprinsa si din formularea art. 358¹² alin.3 Cod procedura civila potrivit caruia "Probele care nu au fost cerute cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare nu vor mai putea fi invocate in cursul arbitrajului .". Observam ca acest din urma text are un caracter mai general, anume in sensul ca el se refera nu numai la dovada prin inscrisuri, ci la toate mijloacele de proba.

De la regula enuntata, acelasi text consacra urmatoarele doua exceptii, situatii in care probele pot fi propuse in tot cursul instantei arbitrale, respectiv cand:

a)    necesitatea probei ar reiesi din dezbateri, si

b)    administrarea probei nu pricinuieste amanarea solutionarii litigiului.

Cele doua exceptii sunt preluate, in parte, din dreptul comun, respectiv ele constituie o reeditare partiala a dispozitiilor art. 358 pct. 2 si 3 Cod procedura civila. Spunem o reeditare partiala, intrucat in privinta primei exceptii aceasta este admisibila, in dreptul comun, doar daca partea nu putea prevedea necesitatea probei; asadar, in cadrul procedurii arbitrale o atare cerinta nu este necesara, fiind suficient ca necesitatea probei sa rezulte din dezbateri.

In fine, spre deosebire de dreptul comun legea nu a mai reiterat cea de-a treia exceptie, anume cea privitoare la admisibilitatea probei si in cazurile in care dovada nu a fost propusa in limine litis, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a partii". Socotim legitima solutia adoptata de legiuitorul nostru cu referire la procedura arbitrala, caci in actuala etapa de dezvoltare social-culturala a societatii o atare exceptie nu se mai justifica.

Referindu-ne la incidenta decaderii in cadrul procedurii arbitrale trebuie sa aratam ca o atare sanctiune este aplicabila si in cazul neinvocarii in limine litis a exceptiilor de procedura. O dispozitie generala in aceasta privinta este statornicita in art. 358¹² alin.1 Cod procedura civila. Potrivit acestui text: "Orice exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor si desfasurarea procedurii pana la primul termen de infatisare, trebuie ridicata , sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu pana la acest prim termen, daca nu s-a stabilit un termen mai scurt".

O norma procedurala particulara in legatura cu solutionarea litigiului arbitral este cea consacrata in art. 353³ alin.1 Cod procedura civila. Potrivit acestui text, in lipsa unei conventii contrare, "tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale". Este o dispozitie procedurala deosebit de importanta, de natura de a garanta o judecata rapida, si care nu se regaseste in dreptul comun[4].

Termenul de 5 luni este susceptibil de suspendare, astfel cum prevede in mod expres art. 353³ alin.2 Cod procedura civila, pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau oricarei alte cereri incidente adresate instantei judecatoresti competente potrivit art. 342 Cod procedura civila. Cu toate acestea, legea permite partilor sa consimta, in scris, la prelungirea termenului arbitrajului.

Legea ii permite si tribunalului arbitral sa dispuna, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult doua luni. De asemenea, legislatia noastra cunoaste si doua cazuri de prelungire de drept a termenului mentionat. Primul caz vizeaza ipoteza strict determinata a alcatuirii arbitrajului dintr-un numar par de arbitri, si conditionat de existenta unei divergente cu privire la solutia finala, divergenta care impune numirea unui supraarbitru ( art. 360³ Cod procedura civila). Al doilea caz de prelungire vizeaza situatia in care a intervenit decesul unei dintre parti. In ambele cazuri, termenul se prelungeste de drept cu doua luni. Cele doua cazuri de prelungire a termenului arbitrajului sunt de stricta interpretare. Mentionam ca ultimul caz de prelungire a termenului in dreptul comun constituie o cauza de suspendare de drept a judecatii (art. 243 alin.1 Cod procedura civila). Consideram ca pentru identitate de situatii si de logica juridica, prelungirea de drept a termenului este posibila doar daca decesul uneia dintre parti a intervenit inainte de inchiderea dezbaterilor (art. 243 alin.2 Cod procedura civila

Care este sanctiunea nerespectarii termenului de arbitraj? Raspunsul la aceasta intrebare ni-l ofera in mod explicit chiar art. 353 alin. final Cod procedura civila. Textul mentionat dispune, in acest sens, ca trecerea termenului in arbitraj nu constituie un motiv de caducitate a arbitrajului "afara de cazul in care una din parti a notificat celeilalte parti si tribunalului arbitral, pana la primul termen de infatisare, ca intelege sa invoce caducitatea ". Doua observatii ni se par necesare a fi facute in legatura cu dispozitia procedurala amintita. In primul rand, observam ca legea se refera la caducitatea arbitrajului, adica a intregii proceduri, inclusiv a hotararii finale. A doua observatie consta in faptul ca sanctiunea nu opereaza automat, ci numai in masura in care una dintre parti a notificat adversarului si tribunalului arbitral, in conditiile aratate de art. 353³ alin. final Cod procedura civila, ca intelege sa invoce caducitatea.

Activitatea care se realizeaza in fata tribunalului se consemneaza in incheierile de sedinta. Doua texte exprese ale art. 358¹³ Cod procedura civila se refera la necesitatea intocmirii unei incheieri de sedinta. In primul rand, potrivit art. 358¹³ alin.1 Cod procedura civila. Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate in incheierea de sedinta". In al doilea rand, potrivit celui dea-l doilea alineat al aceluiasi text: "Orice dispozitie a tribunalului arbitral va fi consemnata in incheiere si va fi motivata". Prin urmare, cel dea-l doilea text vine sa completeze ideea generala enuntata in primul text. Din cea de-al doilea text, se poate totusi desprinde concluzia ca in cadrul procedurii arbitrale nu se intocmeste o singura incheiere, astfel cum ar putea-o sugera primul alineat al textului invocat, ci se intocmesc incheieri ori de cate ori se adopta anumite dispozitii de catre tribunal. Mai mult, consideram ca si masura amanarii judecatii trebuie consemnata intr-o incheiere de sedinta. Aceasta inseamna practic ca la fiecare sedinta de judecata se va intocmi o incheiere de sedinta.

Legea noastra procedurala indica si mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda o incheiere arbitrala. O prima precizare in acest sens se refera la faptul ca incheierea de sedinta trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art.361 lit. a si b. Cod procedura civila, elemente prevazute de lege si pentru hotararea arbitrala. Pe langa aceste mentiuni, incheierea de sedinta trebuie sa cuprinda si celelalte elemente indicate de art. 358¹³ alin.3 Cod procedura civila, respectiv:

a)    o scurta descriere a desfasurarii sedintei;

b)    cererile si sustinerile partilor;

c)    motivele pe care se sprijina masurile dispuse;

d)    dispozitivul;

e)    semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art.360² Cod procedura civila".

In esenta, se poate observa ca incheierea de sedinta are aceleasi elemente ca si o veritabila incheiere pronuntata de catre o instanta judecatoreasca, respectiv: o parte introductiva, motivele si dispozitivul. Toate aceste elemente trebuie sa fie incluse intr-o maniera succinta in incheierea de sedinta. In ceea ce priveste motivarea ea trebuie sa se refere, in opinia noastra, atat la motivele de fapt, cat si la cele de drept, desi legea nu o spune in mod expres.

Partile au posibilitatea de a lua cunostinta de continutul incheierilor si de actele dosarului. Mai mult, la cererea partilor, incheierea se poate comunica acestora, in copie.

In cuprinsul incheierii de sedinta se pot strecura si unele greseli materiale sau produce unele omisiuni. In scopul remedierii unor asemenea situatii legea reglementeaza si posibilitatea indreptarii sau completarii incheierii. Totusi constatam ca legea nu determina conditiile in care se poate proceda la indreptarea sau completarea incheierii de sedinta. In ceea ce ne priveste socotim ca art.358¹³ alin. final Cod procedura civila are in vedere greselile materiale strecurate in hotarare. De asemenea, incheierea poate fi completata in conditii asemanatoare cu acelea in care se poate dispune si completarea unei hotarari arbitrale.

5 Deliberarea si pronuntarea hotararii

Codul de procedura civila nu cuprinde dispozitii detaliate cu privire la deliberarea si pronuntarea hotararii arbitrale. Deliberarea si pronuntarea hotararii raman totusi doua operatii distincte si in cazul procedurii arbitrale. Aceasta concluzie poate fi desprinsa chiar din dispozitiile art.360¹ alin.1 Cod procedura civila. In acest sens, art. 360¹ alin.1 Cod procedura civila precizeaza ca: "In toate cazurile, pronuntarea trebuie sa fie precedata de deliberarea in secret. Solutia enuntata rezulta categoric si din dispozitiile alineatului doi al aceluiasi text si care se refera la posibilitatea amanarii pronuntarii.

Reluand o regula din dreptul comun art. 360¹ Cod procedura civila dispune ca deliberarea se face in secret. De asemenea, acelasi enunta si regula, intrutotul fireasca, potrivit careia deliberarea se face "cu participarea tuturor arbitrilor in persoana". O atare participare trebuie consemnata in mod expres in hotarare (art. 360¹ alin.1 Cod procedura civila). Dar, o atare cerinta rezulta si din semnarea hotararii de toti arbitrii, astfel cum dispune in mod expres . 361 Cod procedura civila.

Daca tribunalul arbitral este compus dintr-un numar fara sot de arbitrii, hotararea se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o alta parere isi va redacta si semna opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se sprijina (art. 360² Cod procedura civila). Cand tribunalul arbitral este compus dintr-un numar cu sot de arbitri si acestia nu se inteleg asupra solutiei, se va proceda la numirea unui supraarbitru conform intelegerii dintre parti sau, in lipsa, se va putea solicita numirea acestuia de catre instanta de competenta (conform art. 351 Cod de procedura civila).

Supraarbitrul numit in conditiile mentionate are puteri deosebite fata de cele recunoscute in dreptul comun judecatorului care participa la formarea unui complet de divergenta. In acest sens art. 360³ Cod de procedura civila, dispune ca supraarbitrul numit se va uni cu una din solutii, o va putea modifica sau va putea pronunta o alta solutie, dar numai dupa ascultarea partilor si a celorlalti arbitrii. Prin urmare, aceste din urma solutii pot fi adoptate numai daca arbitrul nu adera la una din solutiile preconizate de unui dintre ceilalti arbitrii. In cazul modificarii solutiei sau a pronuntarii unei solutii noi este obligatoriu ascultarea partilor si a celorlalti arbitrii .

Pronuntarea este o operatie diferita, astfel cum am aratat, de deliberare. Hotararea arbitrala trebuie pronuntata in sedinta arbitrala, respectiv dusa la cunostinta partilor daca ele sunt prezente, chiar in sedinta cand a avut loc dezbaterea cauzei in fond. Pronuntarea poate fi totusi amanata cu cel mult 21 de zile, dar numai sub conditia incadrarii in termenul arbitrajului.