CERCETAREA CRIMINALISTICA A URMELOR

CERCETAREA CRIMINALISTICA A URMELOR

In activitatea criminalistica s-a apreciat ca urmele pe care omul ori anumite obiecte, fiinte sau fenomene le lasa in mediul inconjurator sunt martori muti care nu mint. Au fost considerate ca urme numai acele modificari de suprafata sau de volum pe care le sufera un obiect care vine in contact cu un alt obiect redandu- i mai mult sau mai putin clar trasaturile obiectului respectiv. In sens mai larg, urma reprezinta oricare modificare sau schimbare creata in mediul inconjurator prin actiunea omului. In acest sens larg al notiunii urmele pot fi clasificate:

dupa natura si modul de formare:

urme ce reprezinta modificari de volum sau suprafata a obiectului purtator si reproduc aspecte exterioare ale obiectului creator

urme formate din resturi de obiecte, obiecte, materiale organice sau anorganice

urme olfactive (de miros)

sunete si diferite stari (usa deschisa, lumina uitata aprinsa s.a.)

dupa actiunea unui obiect asupra altui obiect:

urme statice. Aceste urme se creaza prin actiunea unui obiect asupra altui obiect sub un unghi drept prin actiuni de apasare, compresiune, lovire, tamponare, in asa fel incat obiectele sa nu alunece pe suprafata celuilalt.

urme dinamice. Aceste urme se formeaza prin alunecarea unui obiect pe suprafata altui obiect si ca rezultat sunt imprimate, fie pe suprafata unuia dintre obiecte, fie pe volumul acestuia, anumite trasaturi din obiectul creator.

dupa gradul de plasticitate a obiectului primitor de urma, urmele pot fi clasificate in:

urme de adancime. Acestea reprezinta modificari de volum a obiectului primitor care reda dimensiunile si unele caracteristici ale obiectului creator, dupa care se poate determina natura acelui obiect care l-a creat sau se poate chiar sa fie identificat.

urme de suprafata. Acestea reprezinta o modificare de suprafata a obiectului primitor, redand mai multe sau mai putine trasaturi ale obiectului creator. Aceste trasaturi imprimate pe suprafata obiectului primitor sunt utile la determinarea naturii sau tipului obiectului creator cat si la identificarea acestuia. Urmele de suprafata pot fi subclasificate in:

- urme de stratificare, care se creaza prin desprinderea de substanta de pe obiectul creator si aderarea acestuia pe suprafata obiectului primitor (spre ex. urmele lasate de incaltaminte ca praf pe dusumea, parchet etc)

- urme de destratificare, care se creaza prin detasarea de pe suprafata obiectului primitor si aderenta la suprafata obiectului creator a unei parti din substanta primului obiect de asa natura incat prin substanta dislocata de pe obiectul primitor sunt redate pe suprafata acestuia caracteristicile obiectului creator.

dupa natura obiectului creator urmele pot fi clasificate in: urme de maini, de picioare, de dinti, de buze, ale instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport etc.

Urmele de maini

Urmele de maini sunt foarte importante pentru cercetarea criminalistica si se creaza prin atingerea de catre om a obiectelor din mediul inconjurator cu partea anterioara a mainii, respectiv cu palma.

Aceste urme se creaza pe obiectul primitor sub forma de urme de stratificare sau de destratificare si uneori sub forma urmelor de adancime in substante plastice sau pulverulente.

Urmele de suprafata (mai ales cele de stratificare) pot fi vizibile sau invizibile (latente). Urmele de volum, de adancime, lasate de maini in substanae plastice sau pulverulente sunt intalnite foarte rar in cercetarea criminalistica si pot fi descoperite pe substante alimentare (unt, untura etc) iar cele pe substante pulverulente pot fi intalnite cand substanta e formata din granulatii foarte fine (pudra de talc, faina de grau etc) si cel mai adesea sunt vizibile. Tot vizibile mai pot fi si urmele de maini care se creaza prin desprinderea de pe suprafata mainii a unei substante colorate (cerneala, tus etc). Toate aceste urme vizibile, de adancime sau de suprafata, prezinta o mai mica valoare criminalistica pentru ca datorita suprafetei obiectului primitor si a substantei ce se depune pe obiectul primitor aceste urme nu intotdeauna sunt utile pentru identificarea obiectului creator datorita faptului ca nu sunt redate detaliile desenului papilar de pe maini. Mai utile sunt urmele de stratificare invizibile pentru ca in aceasta stare infractorul care le lasa nu le observa si nici nu le distruge. Ele sunt formate din substanta foarte fina rezultata din transpiratia obisnuita a mainilor si redau pe suprafata obiectului primitor toate detaliile crestelor papilare, chiar numarul, marimea si forma porilor ce se afla pe desenul papilar. Compozitia acestor substante din care sunt formate urmele papilare consta din compusi organici si anorganici si datorita acestei compozitii urmele latente se pastreaza pe suprafata obiectului primitor timp indelungat astfel ca si dupa zile sau saptamani uneori urmele lasate de desenul papilar pot fi folosite in procesul de identificare al persoanelor.

Identificarea persoanelor dupa urmele de maini are la baza varietatea reliefului papilar de pe partea anterioara a palmei care se prezinta sub forma de ridicaturi (care se numesc linii sau creste papilare) si adancituri (santuri interpapilare). Aceste linii papilare nu se schimba in decursul vietii persoanei si au devenit importante pentru identificarea persoanelor.

Partea criminalisticii care se ocupa cu examinarea si clasificarea reliefului papilar dar si cu identificarea persoanelor dupa detaliile acestui relief poarta denumirea de dactiloscopie.

Urmele de deget descoperite la locul faptei se numesc urme de deget, cele luate experimental sunt denumite impresiuni digitale, iar fotografiile reliefului papilar obtinute prin fotografierea urmelor sau a impresiunilor se numesc dactilograme.

Proprietatile crestelor papilare

Cercetarea criminalistica a desenului papilar prezinta o deosebita importanta datorita unor proprietati specifice ale crestelor papilare. Acestea sunt:

longevitatea crestelor papilare (durata lor de existenta). Desenul papilar se formeaza in faza intrauterina prin luna a treia de sarcina si se definitiveaza sub aspectul formei sale prin luna a sasea ramanand sub aceasta forma pe toata durata de existenta a persoanei, pana la descompunerea pielii dupa ce persoana decedeaza.

fixitatea desenului papilar consta in mentinerea acelor trasaturi, detalii ale desenului papilar pentru toata viata persoanei. Singura modificare a desenului papilar consta in marimea acestuia corespunzatoare evolutiei persoanei pe parcursul vietii.

unicitatea desenului papilar prin care se intelege ca fiecare persoana are desenul sau propriu in ce priveste detaliile acesteia si, mai mult, fiecare deget are desenul papilar diferit de toate celelalte degete.

inalterabilitatea, adica imposibilitatea de a fi schimbat sau distrus prin actiunea persoanei daca prin aceasta incercare de distrugere nu e vizat si stratul dermic al pielii. Pentru stergerea completa a desenului papilar aceasta se poate realiza doar daca este vatamat stratul dermic al pielii pentru ca altfel chiar dupa incercari de inlaturare pe cale fizica sau chimica desenul papilar a reaparut cu toate caracteristicile pe care le-a avut.

Cercetarea la fata locului a urmelor de maini consta in activitati ale organului de urmarire penala care urmaresc descoperirea, evidentierea urmelor latente, fixarea si ridicarea acestor urme iar apoi interpretarea lor.

Cautarea urmelor de maini va incepe de obicei din locul prin care infractorul a patruns in perimetrul locului respectiv, se extinde asupra intregului loc al faptei si va fi terminata cu locul prin care faptuitorul a parasit locul faptei. Se urmareste a fi identificate obiectele apte de a primi si pastra asemenea urme, obiecte care au fost atinse sau folosite in timpul savarsirii infractiunii. Prezinta interes doar obiectele pe care pot ramane astfel de urme, respectiv obiecte cu suprafata neteda , lucioasa (mobila, sticla, faianta etc).

Descoperirea urmelor de maini se poate face prin iluminarea acelor obiecte cu ajutorul unei lanterne cu raze paralele sub un unghi ascutit. Chiar daca nu se pot observa urme este potrivit a se recurge la examinarea acestor obiecte intr-o camera obscura. Se poate recurge si la folosirea razelor ultraviolete sau la pulverizarea obiectelor presupuse a fi purtatoare de urme cu anumite prafuri care trebuie sa fie formate din granule deosebit de fine , sa fie usor uleioase, grase, sa fie grele pentru aderenta mai eficace si sa aiba o culoare care sa vina in contrast cu culoarea obiectului presupus a fi purtator de urme. Aceasta activitate se efectueaza de specialisti criminalisti pregatiti de regula doar pentru aceste activitati.

Desenul papilar de pe degete este diferit de la o persoana la alta, iar cel de pe ultimele falange are anumite forme incat poate fi clasificat si subclasificat.

Pentru clasificarea dactilogramelor criteriul folosit este delta. Aceasta reprezinta o forma de desen triunghiulara care se afla la locul de intalnire a cel putin trei sisteme de creste papilare. Prin sistem de creste papilare intelegem o grupa formata din mai multe creste care are aceeasi directie si forma de desfasurare.

Deltele in desenul papilar pot fi:

delte negre cand sunt formate din doua creste papilare care se unesc intr-un punct si se continua cu o creasta.

delte albe cand cele doua creste nu se intalnesc ci merg cel mult paralel.

Aceste delte albe si negre pot fi subclasificate in functie de delta (de existenta, lipsa, numarul si pozitia deltelor in urmatoarele tipuri de dactilograme:

a)    desene papilare care nu au delta (adeltice) . La acestea crestele ce merg aproape paralel cu santul flexoral (adancimea creata prin strangerea degetelor) se curbeaza din ce in ce mai mult pe masura apropierii de varful degetului (se mai numesc si dactilograme sub forma de cercuri). Desenul papilar adeltic dupa desfasurarea deltelor sale poate fi subclasificat :

dactilograme papilare simple

dactilograme piniforme sau pseudodeltice

dactilograme adeltice cu bucla stanga

dactilograme adeltice cu bucla dreapta

adeltice bibuclate

adeltica cu inceput de spirala (cu spirala stanga jos, cu spirala stanga sus, cu spirala dreapta jos, cu spirala dreapta sus)

b)    dactilograme dextrodeltice sunt dactilograme ce au o singura delta situata in partea dreapta a desenului papilar. Aceste dactilograme dextrodeltice sunt formate din trei sisteme de creste papilare: primul paralel cu santul flexoral (regiunea bazala), al doilea un grup de creste sub forma de laturi (acest grup formeaza regiunea centrala a dactilogramei), al treilea, un grup de creste ce vine si inconjoara regiunea centrala, intalnindu-se in partea dreapta cu regiunea bazala. Dupa configuratia desenului papilar din regiunea centrala dextrodelticele se impart in dextrodeltice cu laturi simple, dextrodeltice cu laturi gemene si dextrodeltice cu racheta.

c)    dactilograme sinistrodeltice. Acestea se deosebesc de cele dextrodeltice pentru ca in raport cu delta sunt pe partea stanga si nu pe partea dreapta ca cele dextrodeltice.

d)   dactilograme bideltice sunt cele care prezinta doua delte. Regiunea bazala se aseamana a regiunea bazala a monodelticelor (dextrodeltice sau sinistrodeltice), doar regiunea centrala este formata din creste papilare diferite dupa modul de desfasurare, insa indiferent de aceasta in partea dreapta si in partea stanga a dactilogramei se formeaza cate o delta. Bidelticele pot fi cu spirala stanga, cu spirala dreapta, cu cerc legat, cu cerc punctat, cu cerc dublu legat, ovoidale sau elipsoidale etc.

e)    dactilograme desene papilare care au mai mult de doua delte sau au asemenea caracteristici incat nu pot fi incluse in nici o clasificare. Exista dactilograme cu trei, patru delte precum si cazuri de sindactilie (anomalia degetelor chiar din nastere si consta in lipirea a doua sau mai multe degete intre ele), acestea fiind dactilograme exceptionale. Tot aici mai pot fi incluse si acele desene ce se prezinta sub forma de numeroase puncte sau cicatrici.

In procesul examinarii dactilogramelor in scopul identificarii obiectului creator (de la general la particular) se compara mai intai impresiunile gasite la locul faptei cu cele create experimental. In examenul comparativ se urmaresc unele detalii. Aceste detalii ale crestelor papilare necesare identificarii desenului papilar se studiaza de la stanga desenului catre dreapta si pot consta in inceput de creasta, sfarsit de creasta, bifurcatii, confluenta, anastomoza, carlig, butoniera, deviere. Asemenea detalii se pot afla in orice desen papilar. Pentru a stabili cu certitudine ca desenul de la locul faptei si cel experimental apartin aceleiasi persoane sunt necesare intre 12 - 17 elemente de identitate.

Poroscopia este o metoda complementara de examinare a desenului papilar si este folosita atunci cand in desenul papilar de la locul faptei nu se gasesc suficiente detalii pentru a putea stabili obiectul creator (cand urma este neclara sau se descopera doar fragmente de desen papilar). In asemenea situatii se foloseste microscopul pentru studierea porilor de pe crestele papilare. Aceasta metoda este folosita ca un mijloc ajutator in dactiloscopie deoarece porii in comparatie cu crestele papilare, sunt mai putin statici, pot fi acoperiti cu corpuri straine astfel ca ei isi pot schimba forma, dimensiunile, numarul si distanta dintre ei.

Urmele de unghii

Urmele de unghii sunt importante pentru cercetarea criminalistica doar cand sunt descoperite ca urme de adancime. Acestea se pot gasi pe diferite alimente, pe diferite substante plastice, pe corpul omenesc atat ca urme statice cat si ca urme dinamice.

Urmele statice pot ajuta la stabilirea cu aproximatie a sexului persoanei care le-a creat, a varstei, la stabilirea modului de savarsire a infractiunii.

Urmele dinamice sunt mai putin utile pentru determinarea cu aproximatie a varstei persoanei si a sexului acesteia, dar ajuta la determinarea modului in care a fost savarsita infractiunea.

Urmele de picioare

Aceasta categorie de urme poate fi la fel de importanta ca si cea a urmelor de maini, desi in mod obisnuit urme de acest fel de la locul faptei prezinta prea putine detalii care sa intereseze cercetarea criminalistica. Urmele pot fi lasate de incaltaminte sau de piciorul descult (urme plantare) si acestea pot ajuta chiar la identificarea persoanei daca obiectul primitor a fost un sol cu o granulatie fina ori o substanta plastica ori alta substanta capabila sa pastreze detaliile talpii. Urmele lasate de piciorul incaltat sunt des intalnite la locul savarsirii unei infractiuni si pot fi clasificate in urme de suprafata sau de adancime sau in urme statice sau dinamice. La fata locului urmele de picioare se descopera ca grupe de urme, urme izolate sau sub forma cararii de urme. Urmele descoperite se fixeaza prin fotografiere pentru ca pe aceasta cale nu se produce nici o modificare a acestora. La fotografierea fiecarei urme se foloseste metoda de fotografiere a detaliilor . Atunci cand urmele sunt de adancime se va folosi un izvor de lumina laterala pentru ca prin urmele create sa se redea si adancimea acelor urme. In procesul verbal de cercetarea locului faptei se vor trece si dimensiunile urmelor aratandu-se lungimea urmei, latimea urmei si latimea tocului, lungimea tocului, latimea arcadei si adancimea tocului. Se mentioneaza apoi daca exista anumite detalii, particularitati determinate de folosirea incaltamintei.

La urmele lasate de piciorul descult, dupa ce urma a fost fotografiata se vor arata dimensiunile, marimea calcaiului, daca este vorba de picior plat sau cu arcada pronuntata, unghiul de deschidere intre degete.

Urmele de adancime, fie ca sunt de incaltaminte sau create de piciorul descult, se mai fixeaza si prin mulare. Mulajele se fac din ghips, mai rar se foloseste parafina, ceara sau alte substante. Pentru realizarea mulajului este recomandabil ca in prealabil sa se faca toaleta urmei prin curatarea acesteia de eventuale pietricele, paie su alte corpuri straine, sa se absoarba apa din urma cu o para de cauciuc sau seringa ori hartie sugativa. Daca urma de adancime este prea putin pronuntata e necesar ca in jurul ei sa se faca un mic gard din pamant sau din carton, apoi pasta de ghips se toarna treptat atat in lungul urmei cat si orizontal, iar pentru intarire se pot folosi bete subtiri sau bucati de sarma, dupa care se completeaza si restul pastei asa incat obtinem un mulaj mai rezistent.

Cararea de urme are importanta la stabilirea directiei de circulatie a persoanei, a vitezei de mers, a inaltimii persoanei, a greutatii si uneori chiar a varstei si a profesiunii acesteia. De asemenea, se poate stabili daca a dus in spate o greutate sau nu. Pentru stabilirea acestor elemente este importanta luarea in consideratie a urmatoarelor aspecte: lungimea pasului, care se socoteste de la calcaiul urmei lasata de un picior pana la calcaiul urmei lasata de celalalt picior; unghiul pasului, care este redat de axa longitudinala a talpii si directia de mers; latimea pasului, care se calculeaza tragand imaginar cate o dreapta de la limitele urmei lasate de piciorul stang si de piciorul drept , iar perpendiculara pe cele doua paralele da latimea mersului.

Urmele de dinti

Dintii se deosebesc de la o persoana la alta, iar urmele lasate de acestia ajuta la stabilirea numarului, latimii, distantei dintre ei, lungimii pozitiei si eventualelor defectiuni, reparatii, lipsa unora dintre ei.

Urmele lasate de dinti pot fi intalnite pe diferite alimente, fructe, diverse sortimente de branza, ca urme de adancime, iar sub forma de urme de suprafata pot fi intalnite in mod frecvent pe corpul victimelor.

Aceste urme pot prezenta importanta pentru cercetarea criminalistica si odata descoperite se fixeaza prin fotografiere prin descrierea in procesul verbal de cercetare, iar cele de adancime si prin mulaje.

Urmele instrumentelor de spargere

Instrumentele folosite in spargeri sunt diferite obiecte care in mod obisnuit au o alta utilizare decat cea a spargerii. Aceste instrumente sunt folosite in realizarea spargerilor prin lovire, apasare sau frecare.

Prin lovire in mod obisnuit instrumentele se folosesc in situatia cand locul unde acestea se aplica se afla la distante mari fata de locuri frecventate de om ori unde zgomotul este mare. Aceasta pentru ca prin lovire se produc zgomote care ar atrage atentia si fapta ar putea fi descoperita. Atunci cand zgomotul produs este atenuat, instrumentele de spargere se folosesc.

Prin frecare se realizeaza spargeri cu ajutorul fierastraielor, bonfaierelor sau a pilelor. In aceste situatii foarte rar se poate ajunge ca dupa urmele create sa poata fi stabilit obiectul creator insa aceste urme ajuta la stabilirea modului si tipului instrumentului folosit.

Instrumentele de apasare lasa in mod obisnuit urme mai utile cercetarii criminalistice pentru ca pe obiectele primitoare se imprima multe trasaturi ale instrumentelor de spargere care ajuta chiar la identificarea acestora. Dintre instrumentele de spargere special folosite de infractori poate fi amintita "balerina" care este un burghiu special format din mai multe lamele de otel cu ajutorul caruia se realizeaza penetrarea caselor de bani. De asemenea, "gura de lup" este un alt instrument folosit de infractori pentru taieri. Dintre instrumentele de spargere des folosit este toporul. Acesta lasa pe suprafata obiectelor primitoare din lemn urme sub forma de striatiuni paralele, care pot duce la identificarea obiectului creator. Clestele, daca este folosit, lasa si el urme dinamice pe obiectul asupra caruia a actionat, dar striatiunile acestea sunt mai putin vizibile. In cazul spargerilor pot fi intalnite si actiuni de violare a plumburilor si a sigiliilor. Plumburile se aplica pe containere, vagoane , colete etc si sunt in majoritate confectionate din plumb de forma rotunda cu doua orificii. Clestele cu care se strange plumbul are un simbol specific. In cazul violarii unui asemenea plumb raman diferite urme prin deformarea simbolului, dar mai ales raman urme pe sfoara introdusa prin cele doua orificii, prin scamosare si colorare in negru sau gri. Sigiliile au imprimata o stampila cu un anumit simbol sau denumire aplicata pe o substanta plastica care in momentul violarii poate fi dezlipita de pe obiectul primitor prin incalzire si apoi poate fi relipita in acelasi loc sau intr-un alt loc. Aceasta operatie se poate executa doar daca sigiliul a fost aplicat pe o substanta plastica in cantitate mai mare.

La locul savarsirii infractiunii pot fi descoperite urme ale instrumentelor de spargere pe diferite obiecte, ca de exemplu pe ziduri, geamuri, usi, dulapuri, sisteme de incuiere etc. Dupa depistarea unor asemenea urme, acestea se fixeaza prin descriere in procesul verbal de cercetare la fata locului, prin fotografiere, filmare si, eventual, prin ridicarea de mulaje. Descrierea acestora se face in detaliu cu mentionarea formei urmei, a dimensiunilor, a unor caracteristici si pozitia acestora unele fata de altele. Fotografiile care se executa sunt fotografii de detaliu. Eventualele mulaje se fac prin folosirea de ceara rosie sau parafina dupa ce anterior aplicarii substantei urma a fost tratata cu glicerina pentru ca aderenta la urma sa fie cat mai mica.

Urmele mijloacelor de transport

Aceste urme prezinta o deosebita utilitate pentru cercetarea criminalistica pentru ca in mod frecvent organele de urmarire penala intalnesc asemenea urme in accidentele de circulatie, in sustrageri, in accidente de munca, in cazul unor omoruri etc.

La locul faptei mijloacele de transport pot lasa cele mai variate urme. Cel mai des intalnite sunt urmele lasate de rotile mijloacelor de transport care vin in contact cu obiectele din jur. Pot fi lasate urme si prin pierderea unor piese a unor substante sau obiecte transportate.

Cele mai importante pentru cercetarea criminalistica sunt urmele lasate de rotile autovehiculelor pe traseul de circulatie si la locul evenimentului. Rotile autovehiculelor sunt imbracate in anvelope din cauciuc, foarte rar in sine din fier (la unele utilaje) sau in senile. Autovehiculele care au rotile imbracate in pneuri de cauciuc prezinta foarte multe particularitati atat in ceea ce priveste tipul, marimea si destinatia lor cat si in ce privesc caracteristicile desenelor antiderapante de pe anvelope.

Dupa urmele lasate de anvelopele autovehiculelor se poate stabili tipul autovehiculului respectiv, se poate ajunge uneori chiar la identificarea sa si se poate determina directia de circulatie. Intrucat desenul antiderapant de pe rotile autovehiculelor se creaza in momentul fabricarii anvelopelor in serie, caracteristicile acestui desen ajuta la determinarea tipului autovehiculului creator sau cel putin al unui grup de tipuri din care poate face parte autovehiculul respectiv.

Dupa urmele lasate de anvelope se poate determina daca autovehiculul a fost un autoturism sau un autocamion, tonajul acestuia, ecartamentul. Dupa gradul de uzura al anvelopelor, dupa felul uzurii, dupa cicatricile de pe anvelope redate in urma, dupa caracteristicile unor reparatii ale anvelopei se poate identifica autovehiculul creator, iar directia de circulatie se poate determina la unele autovehicule dupa pozitia desenului antiderapant central, dupa configuratia acestuia (aceasta directie nu e absoluta, cauciucurile putand fi puse si invers).

Masinile mari au un desen antiderapant si pe marginea anvelopei, care consta in plinuri si goluri si care pot ramane in urma de la locul faptei. Cand se circula pe teren afanat si se creaza urme de adancime si aceste plinuri si goluri lasa urme care intereseaza cercetarea criminalistica. La viteze foarte mari aceste urme nu mai sunt perceptibile.

Rotile autovehiculelor lasa atat urme statice cat si urme dinamice.

Urmele statice se creaza in mers obisnuit prin rularea obisnuita, iar urmele dinamice se creaza in situatii de franare sau de derapare a rotilor in cursul circulatiei.

In functie de natura soselei pe care s-a circulat rotile pot lasa urme de suprafata sau de adancime. Urmele de suprafata pot fi de stratificare dar si de destratificare. Cele mai des intalnite sunt urmele de stratificare cand pe sosea rotile lasa urme de praf desprinse de pe ele sau chiar din substanta lor (cazul de creare a urmelor de franare).

Fixarea urmelor mijloacelor de transport la locul faptei, lasate de rotile autovehiculelor, se face prin descrierea in procesul verbal, prin fotografiere, desene, prin mulare (cele de adancime). Pentru a fi descrise detaliat in procesul verbal urmele trebuie masurate. In situatiile cand exista urme lasate de mai multe din rotile autovehiculului se va masura latimea fiecarei urme in parte, indicandu-se carasteristicile desenului antiderapant central, apoi se va masura distanta dintre urmele lasate de rotile laterale socotindu-se aceasta distanta de la centrul unei urme la centrul celeilalte (asa se stabileste ecartamentul masinii). Nu se recomanda calcularea acestor distante din marginile exterioare sau interioare ale urmei, nici din exteriorul unei urme pana in interiorul celeilalte, pentru ca nu totdeauna rotile au anvelope de aceeasi marime. Aceasta depinde de presiunea aerului din anvelopa, de greutatea si viteza autovehiculului. De asemenea, este importanta si temperatura aerului in mediul inconjurator in momentul crearii urmei. Daca este posibil, se incearca si masurarea distantei dintre rotile din fata dupa urmele descoperite la locul faptei. La viraje, in curbe, raman intacte si urmele lasate de rotile din fata care vor fi urme in exteriorul curbei. In cazul unei deplasari in linie dreapta urmele rotilor din fata sunt distruse de urmele rotilor din spate, astfel ca doar acestea din urma vor putea ajuta cercetarea criminalistica. Foarte importante in identificarea autovehiculului vor fi si anumite semne particulare ale anvelopei (taieturi, crapaturi, lipituri etc).

Autovehiculele lasa la locul faptei si alte categorii de urme, respectiv uneori cad picaturi de ulei sau benzina. Aceste picaturi au o forma alungita, de para, cu partea mai bombata in sensul opus miscarii. De asemenea, autovehiculul care trece prin balti de noroi arunca stropii sub forma de evantai deschis in directia miscarii. Și aceste urme se fixeaza prin descrierea lor in procesul verbal, prin fotografiere si pot fi ridicate in ambalaj special cu mentiunile corespunzatoare.

Carutele sunt vehicule care lasa si ele urme cu rotile care in ultima vreme sunt rar imbracate cu sine metalice, fiind folosite mai mult rotile cu pneuri. Dimensiunile acestor pneuri sau sine metalice pot ajuta la stabilirea vehiculului, a dimensiunii acestuia. Foarte rar vor fi intalnite la carute pneuri noi, acestea fiind de regula uzate, cu anumite imperfectiuni, motiv pentru care identificarea este mult mai usoara. De altfel, multe carute au roti cu un usor joc pe osie astfel ca urmele lasate sunt mai serpuite. Dupa desenul antiderapant nu se va putea stabili cu precizie directia de mers pentru ca pneurile carutei sunt de multe ori cu desen divers, de uzuri diferite, asezate normal sau invers. Va putea fi stabilita aceasta directie dupa urmele animalelor de tractiune, daca deplasarea s-a facut pe drumuri neasfaltate sau nepietruite.

Saniile lasa urme dinamice pe zapada sau pe sol si orice proeminenta sau adancitura de pe talpa lasa urme de striatiuni sau zgarieturi. Pot fi importante pentru cercetarea criminalistica si, in cazul in care se gasesc, se descriu in procesul verbal, se fotografiaza sau se fixeaza prin mulare.

Urmele formate din materie organica

In aceasta grupa de urme sunt cuprinse firele de par, petele fiziologice si resturile alimentare.

Firele de par descoperite la locul faptei pot prezenta o mare importanta pentru aflarea adevarului in cauza deoarece prin modul cum sunt stabilite (ca lungime, forma, continut cercetat pe cale de laborator) ajuta la determinarea modului de savarsire a faptei cat si chiar la identificarea autorului infractiunii.

Datorita grosimii variate, a lungimii diferite, a formei exterioare diferite si mai ales a structurii anatomice, firele de par ajuta prin examen de laborator la stabilirea daca acestea sunt de provenienta animala sau umana, daca provin de la o persoana tanara sau in varsta, femeie sau barbat, din ce regiune a corpului provin, iar prin examen de laborator se determina grupa sanguina a persoanei de la care au cazut.

La locul faptei firele de par pot fi gasite in mainile victimei, pe hainele acesteia, pe reverul hainei, pe mansete, pe pantofi, pe dusumeaua din incaperi, iar cand locul comiterii faptei este in camp deschis, pe iarba, pe sol, pe obiecte aflate in apropierea victimei.

Dupa descoperirea acestora firele de par se introduc fie in plicuri fie in eprubete, specificandu-se locul in care a fost gasit, ziua, ora gasirii, persoana care le-a ridicat. Daca se gasesc mai multe fire de par acestea se ridica separat.

Fire de par se mai pot descoperi si pe hainele, corpul agresorului, pe incaltamintea acestuia cu ocazia efectuarii perchezitiei corporale sau domiciliare a persoanei banuite de savarsirea faptei.

Cercetarea firelor de par ridicate se realizeaza in conditii de laborator. Pe langa firele ridicate de la locul faptei de la victima sau agresor trebuie trimise spre analiza si fire de par recoltate de la persoana banuita si de la victima (prin taiere, smulgere si rupere). In conditii de laborator firul de par se studiaza initial pentru a vedea daca este purtator de corpuri straine, daca e vopsit sau decolorat, dupa care se stabileste grosimea firului de par, forma capatului firului de par (taiat, rupt, coafat). Apoi se trece la examinarea radacinii firului de par, a bulbului, a papilei care este la radacina parului, a tulpinii (tija) care este acoperita cu mai multe celule sub forma de solzi cu partea rotunda spre varf. Se examineaza forma exterioara a firului de par (a radacinii si tulpinii). Dupa forma solzisorilor ce exista pe tulpina firului de par se poate stabili daca firul provine de la om sau animal. Se face si o sectiune transversala pentru a se vedea grosimea firului de par. Aici se va observa canalul medular, cuticula si cortexul, ca straturi ale firului de par si dupa caracteristicile acestor trei straturi se stabileste daca este par de om sau de animal, apoi cu aproximatie varsta persoanei de la care provine. Studierea bulbului va putea sa determine grupa de sange.

Petele de sange pot fi gasite la locul faptei sub forma de picaturi, balti, manjituri pe diferite obiecte, dare de sange. Forma si cantitatea acestor urme pot conduce la stabilirea modului de comitere al infractiunii sau al faptei ilicite. Picaturile de sange vor avea intotdeauna forma rotunda daca au cazut in unghi drept, si forma alungita daca au cazut pe obiectul purtator intr-un unghi ascutit. Atunci cand picatura de sange a cazut sub un unghi drept pe obiectul primitor, de la cel mult 15 cm, forma petei va fi rotunda. In acelasi unghi, daca distanta de cadere a fost intre 15 cm si 120 cm, forma va fi rotunda cu marginea dintata, dantelata; in situatiile in care cad de la distante si mai mari, forma va fi stelata. Este de retinut ca si natura obiectului primitor este importanta pentru forma petei de sange. Culoarea urmelor de sange este diferita in functie de timpul care s-a scurs de la momentul crearii petei si momentul descoperirii. In prima ora de la venirea in contact cu oxigenul urmele au o culoare rosie, apoi rosu inchis daca au trecut 2 - 3 ore, rosu brun inchis dupa 5 ore, dupa 10 ore sau mai mult culoarea devine cenusie, iar dupa 1 - 2 zile au culoarea verde. Și aici este important mediul ambiant si obiectul purtator.

Daca urmele de sange se gasesc in stare fluida pe suprafata unor obiecte se ridica cu ajutorul unor tampoane de vata si se pun in borcane inchise pe care se fac mentiunile necesare. Daca petele sunt uscate se ridica cu obiectul primitor, iar daca acest obiect este voluminos se recurge la umezirea petei cu ajutorul unui tampon de vata imbibat cu apa oxigenata. Atunci cand sunt gasite pe par, iarba, obiecte de imbracaminte etc, acestea se taie sau se ridica si se ambaleaza in borcane asa cum au fost gasite. Daca urmele sunt pe pamant se va ridica o cantitate de pamant imbibat cu sange.

In cuprinsul procesului verbal se vor consemna date privind pozitia, marimea, locul in care au fost gasite, starea acestora etc, cu mentiunea ca s-au descoperit si ridicat urme care par a fi de sange intrucat doar prin examen de laborator se va stabili daca urmele sunt de sange sau de alta substanta. Și pentru aceste urme se vor efectua fotografii judiciare sau vor fi filmate.

Urmele de lichid seminal constau in acele urme rezultate din secretia glandelor sexuale masculine. In cazul comiterii unor violuri, acte de perversiune, de coruptie sexuala sau mai rar in cazul unei sinucideri prin strangulare, la locul faptei sau pe hainele persoanelor implicate pot fi descoperite pete de sperma, acestea prezentand utilitate pentru cercetarea criminalistica deoarece in urma analizarii lor in conditii de laborator se poate determina cu aproximatie varsta persoanei de la care provine lichidul seminal, daca aceasta sufera sau nu de anumite boli, daca poate sau nu sa proceeze. Prin analiza de laborator se poate stabili si grupa de sange pe care o are persoana in cauza.

Cautarea urmelor de lichid seminal trebuie facuta asupra corpului victimei, pe coapse, in regiunea inferioara a trunchiului, in regiunea pubiana, vaginala sau bucala, pe obiectele de lenjerie, pe asternuturile de pat, pe dusumele, pe covoare, sau pe hainele agresorului.

In functie de vechimea lor, aceste urme pot fi gasite in stare fluida sau uscate. In cazul cand sunt inca in stare umeda aceste urme au aspectul unor pete de culoare galbuie lipicioasa astfel ca pot fi confundate usor cu petele rezultate din emulsiile provenite din zahar sau chiar cu cele de dulceata. Ridicarea urmelor fluide se face cu tampoane de vata umezite in apa distilata si ce ambaleaza in eprubete sau borcane. Daca sunt descoperite pe perii pubieni se taie acesti peri si se introduc in eprubete cu mentionarea datelor obisnuite.

In stare uscata aceste urme pot fi gasite pe pielea victimei sau a agresorului sau pe diferite obiecte si se prezinta sub o forma lucioasa, transparenta. Pentru ridicare vor fi umezite cu apa distilata. Daca urmele se afla pe lenjerie sau pe alte tesaturi acestea sunt imbibate si tesatura este mai putin elastica, aspra la pipait si de culoare galbuie. De pe tesaturi nu se recomanda a fi ridicate ci se ridica cu tesatura care se pliaza incat cutele sa nu traverseze urma. Și aceste urme se fixeaza prin descriere in procesul verbal si fotografiere.

Pentru cercetarea criminalistica pot prezenta importanta si urmele de saliva, urmele de transpiratie, urmele de urina, urmele de voma sau de excremente, prin analizarea acestora fiind posibil a se stabili persoana care le-a lasat ori anumite modalitati de comitere a unor fapte.

Urmele de alimente si resturi de alimente. In situatiile cind infractorul a petrecut mai mult timp la locul faptei se intampla ca acesta sa manance, sa bea si astfel lasa la locul faptei si alte urme care pot interesa cercetarea criminalistica. Uneori la locul faptei pot fi gasite alimente aduse de infractor si prin prezenta lor, a resturilor din aceste alimente, se poate stabili cu aproximatie timpul cat autorul a stat la locul faptei sau cand s-a produs fapta, studiindu-se gradul de invechire a alimentelor. Pe aceste alimente pot fi descoperite urme de maini, de dinti care sunt utile pentru cercetarea criminalistica. Ridicarea acestor urme se face in asa fel incat sa nu sufere modificari sau deformari, se ambaleaza si se trimit imediat pentru a fi studiate in conditii de laborator.

Urmele de fumat sau iluminat. Dupa felul tigaretelor, tigarilor, calitatea tutunului de pipa descoperit la locul faptei sub forma de scrum se poate aprecia preferinta autorului faptei pentru o categorie sau alta de tutun, iar scrumul rezultat din arderea tigarilor ne poate oferi elemente privind calitatea tutunului. Cu cat tutunul este mai de calitate lasa un scrum de culoare mai deschisa si mai fin. Mucurile de tigari pot transmite informatii despre modul de a le fuma (in intregime, partial), gradul umezirii, timpul in care s-au fumat, elemente care pot constitui date in legatura cu obisnuinta persoanei de a fuma. Poate fi caracteristic pentru o persoana felul in care stinge tigara, daca o fumeaza in intregime sau partial, astfel ca modurile diferite de a fuma sau de a stinge tigara pot da elemente asupra numarului persoanelor care s-au aflat la locul faptei si asupra timpului cat a durat aceasta.

Dupa urmele lasate de buze se poate ajunge la stabilirea grupei de sange si chiar a sexului persoanei.

Infractiunile se comit mai mult noaptea, astfel ca de multe ori la locul faptei pot fi gasite surse de iluminat cum ar fi lumanari, chibrituri, lanterne. Pe aceste obiecte pot fi gasite urme de maini, de dinti sau de buze. De asemenea, ele pot demonstra ca fapta s-a petrecut in timpul noptii, perioada in care faptuitorul a stat in acel loc. Și aceste urme se fixeaza prin descriere in proces verbal si fotografiere, dupa care sunt ridicate si supuse cercetarii.

Urmele de praf pot fi gasite pe haine, pe corp, in stare de praf sau sub forma de pasta si pot fi de provenienta minerala, vegetala, animala. In functie de provenienta lor se poate stabili o gama intreaga de probleme ce intereseaza urmarirea, chiar profesia persoanei, locul prin care a trecut aceasta inainte de a ajunge la locul faptei. Urmele de praf se cauta in mansete, in pantofi, in buzunare, sub unghii, pe corpul persoanei. Daca sunt sub forma de pasta acestea se cauta pe sau in incaltaminte, pe ciorapii purtati, pe gulerele camasilor, ale hainelor, sub unghii, intre degete, si de multe ori in compozitia urmei vor fi gasite si substante care sunt eliminate de corpul omenesc.

Fixarea se face prin descriere in procesul verbal si fotografiere, iar ridicarea se face impreuna cu obiectul pe care s-a descoperit ori prin tamponare cu vata dupa care se ambaleaza si se trimit expertului pentru a se determina natura lor.

Urmele olfactive constau in mirosul individual al persoanelor care este determinat de substantele eliminate din corp prin intermediul porilor. Fiecare persoana are "buchetul" sau personal, mai intens sau mai putin intens care este completat de alimentele consumate intr-o perioada de timp de persoana respectiva, de mediul in care aceasta traieste si de conditiile de igiena.

Aceste mirosuri se imprima la locul faptei pe obiecte cu care persoana a venit in contact, fiind chiar raspandite in aer in limitele acelui loc. Durata de existenta la locul faptei a acestor mirosuri este limitat. Mirosurile pot fi atenuate, distruse de miscarea aerului, de precipitatiile din atmosfera, de caldura excesiva, de intrarea in acel camp a altor mirosuri provenind de la persoane sau animale.

Dupa durata existentei lor urmele olfactive sau de miros sunt impartite in: proaspete (pana la 1 ora), medii (2 - 3 ore), vechi (peste 3 ore).

Urmele de miros, de regula, nu sunt perceptibile de om cu exceptia cazurilor cand acestea sunt de o intensitate mai mare. Cautarea urmelor de miros se realizeaza cu ajutorul cainelui de urmarire. Distanta la care aceste urme pot fi percepute de cainele dresat special pentru aceasta este diferita fiind considerata o distanta scurta intre 30-50 m, medie intre 50-200 m, lunga peste 200 m. Daca urmele de miros s-au creat dupa ploaie, acestea au o durata de existenta foarte mare, insa daca dupa crearea lor a inceput sa ploua aceste urme se distrug.

Pentru a putea fi descoperite urmele de miros trebuie ca odata ajuns la fata locului organul judiciar sa ia masuri de conservare a acestora, in sensul impiedicarii patrunderii de persoane in perimetrul locului faptei. In locuinte, o alta masura complementara este cea de evitare a creerii de curenti in incaperi.

In timpul descoperirii urmelor de miros cainele este insotit de persoana care ii cunoaste capacitatea si reactiile. Cainele si insotitorul patrund in perimetrul locului faptei in faza statica a cercetarii acestuia.

Urmele de buze. Pentru cercetarea criminalistica, in ultima perioada, a devenit importanta si cercetarea urmelor de buze cu referire la particularitatile acestora prin ridurile lor coriale. Liniile coriale ale buzelor au caracteristici individuale privind durata de existenta a formelor si pozitiilor in ansamblul reliefului buzelor. Aceste riduri ale buzelor pot fi verticale si orizontale. Datorita proprietatilor lor de a fi mereu umede buzele lasa urme mai mult sau mai putin vizibile, urme care pot fi si de saliva, ruj sau alte substante. Urmele de buze pot fi descoperite daca obiectul primitor are o suprafata neteda, curata si prezinta interes pentru cercetare. Urmele de buze pot fi statice sau dinamice, utile fiind doar cele statice si daca au fost create prin contactul dintre ele si obiectul primitor o singura data, altfel intervenind o suprapunere, urmele se acopera si isi pierd utilitatea. Urmele de buze pot fi de adancime (in cazuri mai rare) sau de suprafata, in acest caz fiind vizibile sau invizibile. Cautarea urmelor de buze se face prin identificarea obiectelor capabile sa poarte astfel de urme prin iluminare cu raze ultraviolete sau prin folisirea unor lupe pentru marirea imaginilor. Evidentierea acestor urme se face prin aceeasi metoda ca si la evidentierea urmelor de maini, prin fotografiere si descriere in procesul verbal. Pentru expertizare trebuie luate urme de la persoanele suspecte care vor fi comparate cu urmele ridicate de la locul faptei. Dupa examinare se poate stabili varsta persoanei care a creat urma, sexul si care buza a creat urma.

Urmele de incendii

Incendiul este un fenomen prin care se produce arderea unuia sau mai multor substante, ardere care se realizeaza prin intermediul flacarilor. In functie de cauza care a provocat incendiul, de natura substantelor sau obiectelor care au ars, urmele ramase pot fi variate si pot prezenta interes pentru cercetarea criminalistica.

Incendiile sunt clasificate dupa cauezele care le determina in: incendii naturale, incendii accidentale si incendii produse cu intentie de anumite persoane.

Incendiile naturale sunt determinate de electricitatea atmosferica care se manifesta prin fulger, trasnet, sau de razele solare ori de autoaprinderi.

Incendiile accidentale sunt produse de diferite activitati cum ar fi mucuri de tigarete sau chibrituri aprinse aruncate neglijent, lampi sau sobe lasate sa se supraincalzeasca, retele electrice defecte etc.

Incendiile intentionate se produc prin utilizarea cu intentie a unor materiale inflamabile, a energiei electrice sau altor mijloace.

Urmele create in procesul desfasurarii unor incendii pot fi importante pentru cercetarea criminalistica care va stabili locul din care s-a declansat focul, urmele ramase dupa stingerea incendiului care pot fi resturi carbonizate, semiarse, deformate etc. Ridicarea acestor urme se face dupa descrierea lor in procesul verbal si fotografiere prin ambalare in borcane curate ridicandu-se si mostre de cenusa sau funingine din mai multe parti ale locului in care s-a produs incendiul. Daca exista banuiala ca sursa incendiului a fost un scurt circuit la instalatia electrica se cerceteaza cablurile acestei instalatii pe care se pot gasi locuri afumate sau locuri in care firele sunt topite.

Microurmele sunt considerate a fi parti mici sau foarte mici ale urmelor forma si materie care pastreaza unele din caracteristicile generale si individuale relativ neschimbatoare ale acestora ori ale actiunilor fizice care le-au produs.

Prin studiul de laborator al acestora cu ajutorul unei aparaturi speciale se pot obtine date utile pentru descoperirea infractiunii respective si se poate ajunge chiar la descoperirea infractorului.

Microurmele pot fi clasificate dupa provenienta in microurme: de natura animala, de natura vegetala, de natura minerala. Dupa starea de agregare microurmele se pot prezenta sub forma de pulbere, in stare fluida sau vascoasa.

Utilitatea cercetarii microurmelor este multipla, prin cercetarea acestora putand a fi stabilit modul de savarsire a infractiunii, drumul parcurs de faptuitor sau victima, durata scursa intre momentul comiterii faptei si momentul in care au fost lasate, uneori chiar si grupa sanguina.

Descoperirea si ridicarea microurmelor se face cu mare greutate datorita dimensiunilor lor. La cautarea microurmelor organul judiciar va folosi instrumente optice, surse de iluminare puternice, mijloace de accentuare a contrastelor, lupe, microscop de buzunar.

Microurmele se cauta in cutele hainelor, la cusaturi, la locurile de imbinare a dusumelei sau a parchetului etc. Odata descoperite sunt fixate prin descriere in procesul verbal, prin fotografiere, iar ridicarea lor se face prin aspirare, cu pelicula adeziva sau prin folosirea de instrumente ascutite.