CERCETAREA LA FATA LOCULUI SI EXPERTIZA CADAVRULUI

Cercetarea la fata locului si expertiza cadavrului

Cercetarea la fata locului este una din activitatile procedurale si de tactica criminalistica ale organului de urmarire penala, ce se realizeaza de obicei la inceputul urmarii in scopul cunoasterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor create cu ocazia savirsirii infractiunilor, precum si pentru ascultarea martorilor oculari, a victimelor sau chiar a faptuitorilor.

Examinarea locului faptei este una dintre cel mai initiale actiuni de ancheta, cu care deseori incepe cercetarea infractiunilor.

Astfel, potrivit art. 157 al C.P.P., organul de ancheta penala efectueaza la fata locului cercetarea locului faptei si a imprejurimilor acestuia, a incaperilor, obiectelor si documentelor in vederea descoperirii urmelor infractiunii, determinarii situatiei de ansamblu, a modului si imprejurarilor in care s-a comis fapta penala. Actul de asistenti, in anumite cazuri cu participarea unor specialisti competenti in materie si se incheie cu un proces-verbal de cercetare (art. 158-159 C.P.P.). Cu prilejul cercetarii la fata locului, legea prevede efectuarea diverselor lucrari (fotografii, desene, schite) de reproducere si fixare a tabloului locului respectiv, a urmelor si obiectelor ce prezinta interes pentru cauza[1] cercetind locul infractiunii anchetatorul este dator sa fixeze toate cele descoperite in asa mod ca apoi toti participantii procesului penal si judecata sa se poata convinge despre obiectivitatea si complexitatea datelor faptice stabilite in procesul cercetarii la fata locului.

Locul faptei reprezinta spatiul (teren deschis sau incapere) in perimetrul carora sunt descoperite anumite urme ce marturisesc despre savirsirea unei infractiuni. Influenta criminala urmeaza dupa sine anumite modificari in lumea inconjuratoare. Rezultatul criminal si alte urmari ale infractiunii pot fi descoperite nu numai in locul unde a fost savirsita infractiunea, ci si in alte localitati.[2]

De aceea, locul faptei nu tot timpul trebuie sa coincida cu locul savirsirii infractiunii, adica cu locul unde nemijlocit a avut loc atentatul criminal. La cercetarea infractiunilor, deci pot exista mai multe locuri ale faptei care necesita efectuarea actiunii de ancheta dupa cum este cercetarea la fata locului[3].

In general, in cazul infractiunilor de omor, prin notiunea de "loc al faptei" se intelege urmatoarele:

portiunea de teren, segmentul de drum ori incaperea in care a fost descoperit cadavrul, partii din aceasta, schelet, precum si imprejurimile acestora;

locul unde s-a consumat epizodul principal al faptei;

locul unde a fost abandonata victima ori cel in care cadavrul a fost dezmembrat, inclusiv imprejurimea acestuia;

locul unde a surveni moartea victimei, in situatia in care acesta nu coincide cu locul agresiunii;

caile de acces folosite de faptuitor pentru a patrunde in cimpul infractiunii, precum si locul pe unde l-a parasit.[4]

Astfel perceputa cercetarea la fata locului constituie o seama de elemente caracteristice, care o disting de alte activitati procedurale desfasurate cu prilejul cercetarii unei cauze penale.[5]

In primul rind, cercetarea la fata locului constituie o activitate de ancheta initiala, in sensul ca, de obicei, precede in timp alte acte de urmarire penala. Cu cercetarea la fata locului debuteaza cercetarea actelor de omor, tilharie, furt, precum si a tot felul de accidente (de circulatie, de munca s.a.), al caror caracter penal urmeaza a fi stabilit. Efectuarea acestei activitati la etapa initiala de cercetare se impune de necesitatea obtinerii de date probante de natura sa conduca la orientarea investigatiilor.[6]

In rindul al doilea, cercetarea la fata locului este o activitate imediata si insubstibila. Realizarea neintirziata a cercetarii este o conditie indispensabila fixarii si examinarii urmelor si a altor surse materiale de proba. Orice indreptare in timp a activitatii de investigare este in defavoarea cercetarilor ulterioare a cauzei, deoarece, intre timp, la locul faptei pot surveni modificari de natura sa duca la pierderea partiala sau totala a mijloacelor materiale de proba.

Cert e ca cercetarea la fata locului este o activitate de neinlocuit, deoarece martorii, victima, banuitul sau invinuitul pot oferi organului de urmarire date cu privire la situatia de la fata locului. Dar aceasta nu pot substitui constatarile bazate pe date obtinute prin contact direct, pe perceperea nemijlocita de catre organul respectiv a consecintelor actului ilicit, a starii si pozitiei obiectelor ce constituie ambianta locului faptei.[7]

In fine, rindul al treilea, cercetarea la fata locului, dupa cum se sustine, pe buna dreptate, in literatura de specialitate reprezinta o activitate investigationala. Desfasurarea acesteia presupune realizarea unor acte de studiu bazate atit pe forma empirica, cit si pe cea rationala de cunoastere. Formularea unor constatari reale privind situatia de la observarea directa a ambiantei locului respectiv pina la examinarea obiectelor ce o constituie prin masurare, comparare, analiza, sinteza, descriere.[8]

Practica judiciara ne dovedeste ca cercetarea la fata locului este una din cele mai complexe activitati desfasurate de organele de urmarire penala, importanta ei fiind data si de faptul ca rezultatele ei conditionind insasi finalitatea investigatiilor efectuate in cauza.

Pe de alta parte, asigurind identificarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba si pe aceasta baza, tragerea la raspundere penala a celor vinovati, cercetarea la fata locului prezinta o importanta si sub aspectul prevenirii si descoperirii operative a infractiunilor si faptuitorilor, implicit, impiedicarea acestora de a comite alte fapte antisociale, de a lua masuri eficiente de paza, de alarmare, de sesizare a factorilor de raspundere.[9]

Subliniind importanta cercetarii la fata locului ca activitate de neinlocuit in descoperirea si stabilirea unor infractiuni sau altor categorii de fapte al caror caracter penal nu poate fi determinat de la inceput, este necesar sa fie cunoscute totodata principalele sarcini si obiective ale acestei activitati:

examinarea si fixarea ambiantei de la locul savirsirii infractiunii;

cautarea, relevarea, fixarea, ridicarea si interpretarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, precum si fixarea procesuala a acestora;

obtinerea informatiei utile pentru a elabora masuri investigativ-operative, versiuni cu privire la infractiune, faptuitor, imprejurari ale faptei;

determinarea cauzelor si conditiilor ce au determinat, inlesnit sau au favorizat savirsirea infractiunii.

Pentru ca cercetarea la fata locului sa se soldeze cu obtinerea celor mai bune rezultate este necesar sa fie respectate urmatoarele reguli tactice generale:

cercetarea la fata locului sa se efectueze fara intirziere pentru a nu se produce modificari si pentru a se evita deteriorarea sau disparitia unor urme, a obiectelor, a mijloacelor materiale de proba precum si pentru valorificarea operativa a datelor care ofera posibilitatea urmarii si prinderii faptuitorului;

caracterul obiectiv si complet al cercetarii la fata locului este o alta cerinta de ordin tactic_ care se realizeaza in practica prin examinarea locului unde s-a produs evenimentul fara a se anticipa vre-o versiune, evitindu-se comentariile si aprecierile subiective sau concluziile care nu au o baza reala. Totodata, cercetarea locului faptei trebuie efectuata in mod complet, cu minutiozitate, fara a se omite vre-un amanunt;

cercetarea la fata locului trebuie efectuata in mod organizat, actiunile desfasurindu-se intr-o ordine bine stabilita si intr-o anumita succesiune.[10]

Cercetarea propriu-zisa la locul faptei: orientarea in teren in zona locului faptei, observarea si examinarea locului faptei in ansamblu, determinarea spatiului in care s-a produs fapta, descoperirea, examinarea si ridicarea urmelor si obiectelor - mijloace materiale de proba; fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului.

In ce priveste utilizarea mijloacelor tehnico-criminalistice din dotare este necesar sa se aiba in vedere particularitatile locului faptei in fiecare caz, precum si conditiile in care se va efectua aceasta activitate (spatiu deschis, incaperi, mediu subacvatic etc.).[11]

Pregatirea in vederea cercetarii la fata locului:

Una din conditiile determinate privind realizarea cu succes a cercetarii la fata locului rezida in pregatirea acestei activitati. Potrivit prevederile tacticii criminalistice, masurile de pregatire in vederea cercetarii la fata locului se desfasoara in doua etape:

 pina la deplasarea la fata locului;

 dupa sosirea la locul faptei.[12]

La sediul unitatii, anterior deplasarii, se vor efectua urmatoarele:

primirea sesizarii privind evenimentul ce s-a produs cu date exacte si complete. Se va identifica persoana care face sesizarea, daca este necesar se vor incepe precizari cu privire la natura faptei sesizate, locul unde s-a produs, interiorul deplasarii, luarea masurilor necesare pentru asigurarea pazei locului faptei, nemodificarea acestuia, exceptind cazurile in care este necesara salvarea victimelor sau inlaturarea unor pericole;

mobilizarea celorlalti membri ai echipei, iar daca va fi cazul si a altor specialisti;

stabilirea mijloacelor tehnice criminalistice necesare, verificarea acestora si completarea lor potrivit cerintelor si particularitatilor cazului, pentru care se efectueaza deplasarea;

incredintarea partilor, asigurarea reprezentarii invinuitului (inculpatului), retinut in situatia cind se impun aceste masuri;

asigurarea prezentei martorilor asistenti;

organizarea deplasarii urgente la fata locului.[13]

Imprejurarile de fapt de la fata locului adeseori impun aplicarea anumitor cunostinte de specialitate intr-un domeniu s-au altul. In atare situatii legea (art. 158 C.P.P.) prevede participarea la efectuarea actului procedural a persoanelor competente-specialistilor din diverse domenii.

La cercetarea cadavrului legea prescrie participarea medicului legist sau a altei persoane capabile sa-l aprecieze (art. 159 C.P.P.).[14] In celelalte cazuri participarea specialistului la cercetarea locului faptei se face la necesitate, adica atunci cind organul de cercetare o considera utila.

Imediat dupa sosirea la locul faptei, pina la inceperea cercetarii propriu-zise, organul insarcinat cu realizarea acestei activitati va proceda la anumite acte de pregatire, care, in majoritatea cazurilor, vizeaza:

Obtinerea informatiei operative privind situatia de la fata locului. Printr-un contact de comunicare cu persoanele care au sosit primele la locul comiterii faptei, cu martorii oculari si victima infractiunii, conducatorul echipei de cercetare va obtine informatii utile pentru desfasurarea ulterioara a activitatii de cercetare.

In cadrul acestei operatiuni se va verifica corectitudinea actiunilor efectuate de catre persoanele care au sosit primele la fata locului cu privire la acordarea ajutorului medical persoanelor victime, asigurarea intangibilitatii locului faptei, protejarii si conservarii urmelor si mijloacelor materiale de proba, urmarirea si retinerea faptuitorului.

In cazul in care masurile respective nu au fost luate anterior ajungerii echipei de cercetare la fata locului se va dispune efectuarea neintirziata a acestora.[15] Daca la fata locului se afla persoane care au suportat vatamari fizice, sarcina imediata va fi acordarea asistentei medicale, pornind de la principiul ca salvarea vietii persoanei este un obiectiv mai important decat alte interese, inclusiv cele ce vizeaza cercetarea faptei penale. Odata ajuns la fata locului anchetatorul trebuie sa ia anumite masuri pentru omiterea persoanelor de la locul faptei. Persoanele care sunt martori oculari al savirsirii faptei, ori primii ce au observat locul faptei sau cei ce duc o viata comuna cu patimitul, trebuie sa fie preintimpinata de organul de cercetare sa se afle la locul cercetarii faptei.

Delimitarea spatiului ce urmeaza a fi cercetat. In baza informatiilor obtinute ca rezultat al contactului cu persoanele prezente la fata locului, a constatarilor proprii facute din primele observari asupra locului faptei, organul de urmarire penala va preciza spatiul ce trebuie cercetat, astfel ca in perimetrul lui sa fie cuprinse in intregul cimpul infractional si zonele din ambianta acestuia.

Daca la aceasta etapa incipienta a activitatii echipei de cercetare hotarele locului infractiunii nu pot fi stabilite cu certitudine, situatie cu care ne confruntam frecvent in cadrul cercetarii infractiunilor violente, cind se impune studierea cailor de acces si de retragere a faptuitorului de la locul faptei, a accidentelor rutiere, exploziilor, incendiilor, este indicat sa fie largit spatiul locului ce urmeaza a fi examinat, ca sa includa toate zonele si obiectele care ar contine urme ale infractiunii.[17]

Daca intr-un apartament la bloc a fost descoperit un cadavru cu semne de moarte violenta, vor fi cercetate toate incaperile, inclusiv bucataria, balconul, blocul sanitar etc. Intr-o casa pe pamint cercetarea se va extinde atit asupra incaperilor de locuit cit si asupra tuturor constructiilor auxiliare (garajul, beciul, grajdul etc.).[18]

In calitate de martori asistenti pot fi orice persoane ce nu sunt interesati in cauza data. Martorii asistenti sunt de obicei persoanele ce traiesc in apropiere de locul cercetat, indeosebi cei ce cunosc modul de viata si situatia de trai a victimei. La alegerea martorilor asistenti trebuie de tinut cont ca ei sa nu fie interesati in cauza si sa fie obiectivi in privinta declaratiilor date cu privire la infractiunea data. Neluarea in consideratie a acestui fapt poate aduce la urmari negative. (Ex.: In unele din orasele Rusiei, in localul unui cinematograf a fost omorit un paznic. La cercetarea locului faptei a fost invitat in calitate de martor asistent un lucrator al acestui cinematograf care in timpul cercetarii pe furis a luat si a ascuns ciocanul ce era obiect al infractiunii si pe urma la aruncat in alta parte. Peste un timp s-a descoperit ca infractiunea a fost savirsita de acest martor asistent.)

Alte operatii de pregatire efectuate la fata locului: Pina la cercetarea la fata locului, organul de urmarire penala va patrunde la locul faptei pentru a lua cunostinta de componenta si in functie de constatarile facute va stabili punctul de plecare in desfasurarea activitatii de cercetare. Daca este necesar, specialistul chinolog va proceda la prelucrarea urmelor sau a obiectelor purtatoare de urme olfactive cu ajutorul ciinelui dresat. In cazul omorului la fata locului va participa medicul-legist, ca persoana cu cunostinte de specialitate: stabileste daca moarte victimei este reala, stringe si sigileaza probele biologice, pentru examinarea lor in laborator, face toaleta cadavrului.

Cel mai important la fata locului este expertul criminalist care contribuie la descoperirea si protejarea urmelor, fotografiaza si filmeaza locul faptei, foloseste magnetofonul pentru inregistrarea unor declaratii, foloseste aparatura de specialitate la cercetarea urmelor invizibile, recolteaza alimente, bauturi alcoolice si alte substante suspective pentru cercetarea lor in conditii de laborator, interpreteaza urmele descoperite.

La acest gen de operatii se refera si stabilirea modalitatilor de legatura intre membrii echipei in vederea asigurarii operative a schimbului de informatii, organizarea activitatii de observare asupra persoanele prezente si culegerea de informatii in paralel cu cercetarea la fata locului.[19]

Efectuarea cercetarii propriu-zise la fata locului:

Cercetarea locului faptei si a cadavrului se efectueaza conform art. 157-159 C.P.P.

Din perspectiva tacticii criminalistice, cercetarea la fata locului se desfasoara in doua faze succesive:

 Locul faptei se imparte in patrate, examinindu-se cu atentie fiecare patrat (de observare generala a locului faptei).

 Cercetarea locului faptei prin deplasarea in spirala de la centru spre margini si invers (de cercetare detaliata a ambiantei lui).[20]

Cercetarea la fata locului pe cauzele de omor trebuie de inceput cercetarea de la centru spre margini, adica din locul aflarii cadavrului spre periferiile zonei locului cercetat si nicidecum invers. In dependenta de caracterul leziunilor corporale gasite pe cadavru, cind se efectueaza cercetarea la fata locului trebuie de cautat arma, gloantele, schija.[21]

Aceste 2 faze a cercetarii locului faptei se mai numesc dinamica si statica.

Faza statica:

Marcheaza primul contact al echipei de cercetare cu zona in care a fost savirsita fapta. In aceasta faza urmele, obiectele, toate mijloacele materiale de proba sunt cercetate in nemiscare (static), fara o modifica pozitia lor.[22]

Se masoara distantele dintre obiectele principale sau dintre acestea si este unul dintre locurile de acces:

se recomanda ca inainte de a se patrunde in locul savirsirii faptei, sa se execute din exteriorul perimetrului acestui loc fotografii de orientare, schita si fotografii ale obiectelor principale;

este necesara determinarea concreta a modificarilor propuse inainte de sosirea echipei de cercetare si examinarea acestora in raport de tabloul general al locului faptei, pentru a se cunoaste exact in ce imprejurari au servit    aceste modificari;

se vor culege date si se vor lua note pentru intocmirea procesului-verbal de cercetare si a schitei de plan (date si note cu caracter general cu privire la caracteristicile de reliefate terenului, orientarea topografica a locului faptei in raport cu punctele cardinale, cladirile, strazile, localitatile din apropiere, caile de acces la locul faptei, drumul de retragere etc.).

Locul faptei cind este un loc deschis si foarte vast sau daca este in interiorul unui imobil, intins in mai multe incaperi se recomanda sa fie impartit pe sectoare. In loc deschis demarcarea se face prin jetoane, iar in cazul imobililor se specifica incaperile si ordinea in care vor fi cercetate.[23]

In aceasta faza a cercetarii locului faptei se examineaza doar acele urme care, prin natura lor sau datorita imprejurarilor concrete, sunt amenintate cu schimbarea detaliilor individuale ori chiar cu distrugerea lor. Pentru acestea se iau masuri imediate de depistare a intinderii lor, de examinare prin mijloace adecvate naturii, aspectului si starii in care se afla. Tot cu aceasta ocazie se procedeaza la ridicarea, ambalarea si transportarea lor, in vederea examinarii de catre specialisti in conditii de laborator. Atare urme pot fi cele create in zapada, noroi, nisip, sol afinat care isi pot pierde detaliile.

Tot in aceasta faza urmele descoperite se fixeaza fara a le misca din pozitia in care se afla prin descriere si fotografie. Fiind fixate in acest fel, urmele ajuta, de multe ori, la aprecierea modului savirsirii infractiunii, precum si la alegerea celor mai potrivite metode de cercetare in faza dinamica. Din acestea rezulta ca in faza statica a cercetarii la fata locului se desfasoara o activitate multilaterala de percepere generala a locului faptei de retinere in acelasi timp si a particularitatilor sale, de cautare si fixare a urmelor, astfel incit prin procedeul de fixare sa se evidentieze si raporturile dintre ele, modul de formare a lor. In acest fel activitatile tactice din faza statica deschid posibilitatea trecerii la faza dinamica a cercetarii locului faptei.[24]

Faza dinamica:

In aceasta faza se efectueaza cercetarea la fata locului in miscare, in sensul ca obiectele pot fi privite si examinate din toate partile, fiind permisa deplasarea sau schimbarea pozitiei lor.[25]

In aceasta faza:

se fac mulaje ale urmelor de adincime;

se transplanteaza urme digitale pe pelicula folio;

se extrag gloante din perete sau din alte obiecte;

se examineaza cadavrul victimei in prezenta si cu ajutorul medicului legist care se deplaseaza la fata locului cu echipa de cercetare.

Cercetarea dinamica are un caracter complex deoarece pentru efectuarea ei sunt antrenati toti membrii echipei si sunt folosite in general toate mijloacele tehnice criminalistice din dotare pentru descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor si altor obiecte-mijloace materiale de proba (examinarea in conditii de iluminare speciale si sub diferite unghiuri, tratarea cu spraiuri, prafuri, masurarea distantelor dintre obiecte, ridicarea obiectelor purtatoare de urme etc.).[26]

Cu prilejul cercetarii in faza dinamica, se incearca sa se clasifice asa numitele imprejurari negative, determinate de neconcordanta dintre situatia de fapt si evenimentul presupus ca s-ar fi produs din absenta unor urme sau obiecte care in mod normal ar fi trebuit sa existe la fata locului.

In baza datelor obtinute in faza de observare organul de cercetare inainte de toate va determina punctul de plecare, modul si directia in care trebuie sa se desfasoare cercetarea. (Ex.: la fata locului a fost descoperit un cadavru cu plagi taiate profund, fara ca in jur sa fie vre-o urma de singe, in timp ce usa incaperii era incuiata cu cheia dinauntru, iar ferestrele inchise si fara urme de fortare).[27]

O sarcina aparte a acestei faze de cercetare la fata locului este punerea in evidenta conservarea urmelor materie (pete de singe, saliva, de tesuturi, par); (fibre de tesatura, particule de sticla, metal, lemn, vopsea).

Este de precizat ca impartirea in cele doua faze statica si dinamica, are un caracter conventional deoarece in practica apar situatii cind in una din faze trebuie sa se efectueze activitati caracteristice celeilalte faze.

In cazuri mai complexe, este indicat ca cercetarea la fata locului sa se efectueze asupra "sectoarelor principale", fiecare dintre aceste sectoare reprezentind terenul pe care se afla toate urmele si toate obiectele -mijloace materiale de proba legate intre ele. Fiecare sector se cerceteaza mai intii static si apoi dinamic.[28]

Cercetarea la fata locului trebuie sa fie insotita de activitati operative de natura sa contribuie la retinerea faptuitorului:

observarea comportamentului celor ce manifesta interes exagerat fata de activitatea desfasurata de organul de cercetare la fata locului in vederea selectarii persoanelor eventual cointeresate in rezultatele ei;

stabilirea persoanelor ce pot furniza informatii privind circumstantele faptei si personalitatea faptuitorului;

inspectarea imprejurimilor limitrofe locului cercetat in vederea descoperii modificarilor produse de faptuitor, cind se apropia sau se departa de locul faptei (arme, urme, locuri de popas);

modelarea in baza datelor obtinute in cadrul cercetarii la fata locului, a modului de operare in scopul identificarii faptuitorului dupa acest indice din cartoteca corespunzatoare de evidenta criminalistica.

Cercetarea propriu-zisa a locului faptei trebuie sa inceapa cu cercetarea statica a cadavrului si a portiuni de teren, din vecinatatea imediata a acestuia. Dupa aceasta se va efectua cercetarea dinamica a cadavrului sau altor mijloace materiale de proba din apropierea acestuia. Se va acorda atentie terenului de sub cadavru pe care se pot descoperi urme, diferite obiecte, sau parti din acestea, uneori chiar obiectul vulnerant toate acestea fiind de mare valoare pentru cercetarea ce se efectueaza.

In confirmare se vor efectua:

cercetarea stricta a restului de teren delimitat ca loc al savirsirii faptei;

cercetarea dinamica a restului de teren, a urmelor si obiectelor de pe acesta.

In literatura criminalistica des se poate intilni sugestii privind cercetarea la fata locului indicind ca poate fi facuta mai efectiv activind dupa forma de spirala s-au in cercuri concentrate, largind cu fiecare cerc raza cercetarilor. Credem insa ca aceasta metoda de cercetare este mai putin comoda in comparatie cu cercetarea pe parcele, deoarece hotarul dintre partea cercetata si necercetata a partilor locului se evidentiaza foarte slab si mai ales cind pamintul este tare, atunci acest hotar practic nu poate fi depistat si este invizibil pentru cercetarea efectuata. In asa caz unele
parcele ale locului pot ramine neexaminate.[30]

Regulile privind examinarea cadavrului:

Conform art. 159 a C.P.P. al RM examinarea exterioara a cadavrului la locul unde a fost descoperit se face de anchetatorul penal in prezenta martorilor asistenti si cu participarea unui specialist in domeniul medicinii judiciare sau a unui alt medic, daca primul nu poate participa. In caz de necesitate pentru examinarea cadavrului se atrag si alti specialisti.

Cadavrul se examineaza retinindu-se pentru procesul-verbal de cercetare, urmatoarele aspecte:

locul unde s-a descoperit cadavrul (sexul, virsta), pozitia acestuia in raport cu anumite

puncte fixe (se noteaza pozitia capului, trunchiului si membrelor);

datele care rezulta din examinarea imbracamintei si incaltamintei cadavrului;

datele care rezulta din examinarea exterioara a cadavrului, dupa scoaterea imbracamintei, referitoare la semnele de violenta (numar, zona corpului, unde sunt situate, forma, dimensiunile coloratia etc.);

semnele particulare (natura lor, locul unde sunt situate, forma, aspectul etc.);

alte urme constatate pe cadavru;

prezenta fenomenelor cadaverice (racirea si deshidratarea cadavrului, lividitatile cadaverice, rigiditatea cadaverica, putrefactia).[31]

Din dispozitia art. 159 a C.P.P. al RM nu inseamna ca anchetatorul poate impune efectuarea cercetarii sub dictarea lui. In cadrul cercetarii anchetatorul pune anumite intrebari medicului-legist in privinta unor circumstante. Participarea mediului-legist la cercetarea cadavrului nu este expertiza medico-legala, de aceea medicul nu da nici o concluzie la intrebarile puse de anchetator, insa el poate sa-si expuna presupunerile lui in privinta momentului survenirii mortii, genul si caracterul crimei, pozitia victimei inainte de atentat. Aceste presupuneri nu se include in procesul-verbal, insa ele vor fi de ajutor in procesul verbal si verificarea versiunilor.[32]

Dupa examinarea exteriorului cadavrului se va examina imbracamintea cadavrului:

se examineaza articolele de uz vestimentar si incaltamintea, incepind cu cele de la exterior;

se retine pozitia si ordinea acestora pe cadavru, daca corespund setonului si sexului victimei;

se masoara dimensiunile acestora pentru a se vedea daca corespund taliei cadavrului;

se stabilesc si se retin caracteristicile fiecarui articol de imbracaminte (modul de confectionare, felul materialului, culoarea, emblema, monograme), daca prezinta rupturi, taieturi sau intepaturi recente, arderi, parti descompuse, urme de tirire, murdarie, patate cu diferite substante;

se verifica buzunarele, starea acestora, continutul lor -din care se pot ridica probe;

starea nasturilor, a fermoarelor;

la examinarea ciorapilor se au in vedere: natura materialului, forma, marimea, culoarea, gradul de uzura, existenta diferitor urme;

la incaltaminte: marimea, modelul, culoarea materialului din care s-a confectionat, gradul de uzura a unor urme de violenta sau a altor urme;

daca victima este inca in viata, modul de examinare a imbracamintei si incaltamintei este asemanator, cu precizarea ca trebuie sa se tina seama de unele particularitati, ca (ex.: existenta a unor urme de aparare, de lupta). Cind faptuitorul este prins imediat dupa comiterea faptei, medicul legist va purcede la examinarea acestuia, in prezenta anchetatorului. Daca examinarea nu se poate efectua la locul faptei (starea grava a sanatatii), aceasta se va face in putinta medicului la unitatea sanitara unde a fost transportata victima;

in caz cind identitatea victimei nu se cunoaste examinarea cadavrului se face cu multa minutiozitate folosindu-se elemente ale "portretului vorbit". Nu se omite descrierea unor cicatrice vechi, tatuaje, deformari, proteze, amputatii, interventii chirurgicale vechi, aspectul dintilor. Se vor recolta: singe, fire de par, secretii pentru examenele biocriminalistice etc.[33]

Anchetatorul fiind in posesia datelor de la locul faptei, a informatiilor provenite de la diferite persoane, a constatarilor rezultate din examinarea imbracamintei cadavrului, este in masura sa fixeze problemele pe care trebuie sa le rezolve medicul legist din examinarea externa a cadavrului si prin autopsie. Pe linga datele pe care le cunoaste despre cazul respectiv, anchetatorul va avea in vedere la fixarea obiectivelor si alte cazuri pe care le-a rezolvat si care prezinta unele asemanari cu cel in care efectueaza cercetarea la fata locului.[34]

Moartea unei persoane poate fi consecinta nu numai a unei infractiuni, dar si a unui eveniment cu caracter necriminal. De aceea, o sarcina de mare urgenta in cauzele privind depistarea cadavrului este stabilirea celora ce s-a intimplat in realitate. Adeseori dupa rezultatele analizei preliminare a starilor de fapt, a cadavrului pozitiei lui, precum si a ambiantei inconjuratoare se pot face concluzii aproximative despre cauzele mortii.

In medicina legala este acceptata urmatoarea gradatie:

I. Categorii mortii:

a) cu semne de violenta;

b) fara semne de violenta.

II. Felul mortii:

Cu semne de violenta:

a) vatamari mecanice;

b) otravire;

c) actiunea temperaturii, electricitatii.

Fara semne de violenta:

a) imbolnavire a sistemului cardio-vascular;

b) imbolnavire a organelor de respiratie.

III. Varietatea mortii:

Cu semne de violenta (influenta exterioara):

a) omor;

b) moarte accidentala.

Fara semne de violenta:

a) moarte subita (cind lipseste diagnoza imbolnavirii);

b) moarte pe neasteptate (daca in cursul aflarii in stare bolnavicioasa nu s-au inregistrat simptoame periculoase pentru viata).

Nu trebuie de scapat din vedere, ca seama infractiunii putea fi modificata si de persoanele, care au incercat a acorda victimei primul ajutor medical pina la sosirea echipei de cercetare. De aceea specialistul criminalist trebuie sa ia in consideratie modificarile aparute cu aceasta ocazie ca sa nu le considere ca urme primare ale infractiunii, fapt de asemenea pus in balanta de participantii la aceasta actiune procesuala.

Deci anchetatorul descrie in procesul verbal prezenta fenomenelor cadaverice. In acest context voi vorbi de modificarile de modificarile cadaverice care au loc in urma survenirii mortii, pe semnele cadaverice care se produc la tesuturi si organe in primele 24 ore dupa deces.

Aceste modificari sunt:

racirea cadavrului (dupa instalarea mortii temperatura scade mai repede sau mai incet: la temperatura scazuta la cadavre de volum mic racirea este mai rapida. In medie, la temperatura obisnuita la un adult temperatura corpului scade cu un grad pe ora);

deshidratarea (dupa moarte, incetind circulatia se reduce lichidul in tesuturi). Aceasta reducere se accentueaza prin evaporare, ducind la deshidratarea care incepe in zonele cu epiderm subtire - buze, virful degetelor, scrot. Se observa bine pe pupilile ochilor, corneea devenind opaca. In zonele cu leziuni traumatice pielea se usuca, capata culoare galbena, apoi bruna, pergamentindu-se. Pergamentarea se produce atit in zona in care leziunea epidermului s-a produs in timpul vietii (contuzii, excoriatii, plagi), cit si din cauza lovirii cadavrului in timpul transportului sau din cauza manevrelor de reanimare. Prin sectionare, daca se constata ca lipsesc hemoragiile, inseamna ca lezarea traumatica a fost postmortala. In urma deshidratarii greutatea corpului scade;

petele cadaverice (lividitatile) (incep sa se formeze la 2-3 ore dupa moartea persoanei, prin acumularea singelui in vasele din zonele declive, in urma cercetarii circulatiei sangvine. Dupa deces, la 6-8 ore si mai mult aceste pete capata o culoare pala prin apasarea cu degetul, dupa care apar din nou. In acest timp, daca se intoarce cadavrul petele cadaverice se formeaza din nou pe partile declive ale corpului. Dupa 18-20 ore acestea se fixeaza definitiv si nu-si mai schimba nici coloritul si nici locul. In unele morti subite lividitatile apar mai rapid - o ora dupa deces);

rigiditatea cadaverica (incep sa se instaleze la 1-4 ore dupa moarte, musculatura corpului devenind rigida. Se instaleaza complet dupa 24 ore si se mentine pina la trei zile dupa care dispare treptat. De precizat ca devin rigizi mai intii muschii faciali, apoi muschii gitului, membrele superioare, trunchiul, membrele inferioare. Factorii mediului extern influenteaza aparitia rigiditatii la o temperatura mai ridicata rigiditatea se instaleaza rapid, iar temperatura scazuta intirzie aparitia ei, dar o mentine timp mai indelungat);

putrefactia si descompunerea cadavrului (consta in descompunerea substantelor proteice sub influenta microorganismelor. Incepe la citeva ore de la moarte, iar pielea capata treptat o coloratie verzuie. Se observa mai intii pe abdomen pata verde de putrefactie, culoare care, pe timp calduros, devine evidenta dupa culoare care, pe timp calduros devine evidenta dupa circa 20 ore, iar in timpul iernii apare mult mai tirziu 48-72 ore sau chiar la citeva saptamini). Trebuie de retinut ca examinarea atenta a modificarilor cadaverice poate oferi date cu privire la momentul cind a surveni decesul (data mortii), pozitia initiala a celui decedat si eventual - schimbarile de pozitie. Culoarea si intensitatea petelor cadaverice ofera uneori indicii in legatura cu cauza mortii.[35]

Cercetarea cadavrului se sfirseste cu examinarea leziunilor de pe corpul victimei. Leziunile corporale se examineaza de medicul legist in prezenta anchetatorului care pe linga faptul ca va lua cunostinta in mod direct existenta acestora, le va putea cunoaste si interpreta in mod corect pentru a clarifica de la inceput unele probleme de care depinde rezolvarea cazului. Medicul legist examineaza capul victimei; apoi celelalte parti ale lui, pentru a determina daca nu exista flexibilitatea nenaturala ale oaselor craniale, faciale si a altor membre.

Rezultatele examinarii se inscriu in procesul-verbal al cercetarii la fata locului.II

Fiecare leziune se descrie aparte si in modul consecutiv se arata:

a) caracterul leziunii (echimoza, excoriatie, plaga, hematom);

b) localizarea ei concreta si distanta (in cm), intre leziune si un anumit punct sau linie a corpului;

c) masurile leziunilor, transversale si longitudinale, diametrul leziunilor de forma rotunda;

d) forma leziunii;

e) forma marginilor ei;

f) starea tesuturilor tegumentare in jurul marginilor (echimozele, daca sunt murdare de ceva).[36]

In ce priveste felul leziunii sunt necesare unele precizari - echimoza (vinataia) - este rezultatul unui traumatism superficial care produce un revarsat sangvin in tesutul celular subcutanat cu pastrarea integritatii tegumentelor. Echimoza este la inceput rosie, iar dupa citeva ore capata culoare albastruie.

Excoriatia (zgirietura) este o leziune superficiala care uneori intereseaza si dermul, cind singereaza formind cicatrice; plaga contura se produce prin lovirea sau comprimarea tesuturilor, mai ales cu corpuri contondente.

Mai pot fi intilnite plagi intepate, plagi intepate-taiate despicate (importante pentru stabilirea obiectului vulnerat) - hematomul - extradular si subdural. Cel extradular se formeaza intre dura-mater si os, fiind totdeauna de origine traumatica. Hematomul subdural este un revarsat sangvin sub dura-mater, originea fiind totdeauna o leziune traumatica puternica.[37]

In practica de obicei se aplica fotografierea cadavrului din patru parti staruind ca axa obiectului sa fie indreptata sub un unghi de 45 raportat la axa longitudinala a cadavrului.

Fotografierea cadavrului mascat cu noroi frunze, vreascuri se efectueaza mai intii in starea in care a fost acoperit, care la rindul lor se fotografiaza aparte cadavrele acoperite cu pamint, zapada sau fragmente de constructii (incendii, explozii etc.) se fixeaza tot in asa fel: pina si dupa scoaterea cadavrului.

La fotografierea cadavrelor in stare de putrefactie sau arse si care se observa cu greu pe fondalul mediului inconjurator trebuie sa fie suficient luminat iar pe unele detalii ale decedatului se fixeaza indicatorul confectionate din hirtie alba sau alte materiale bine conturate. In aceste cazuri explozia la fotografiere se mareste de la 2-3 ori comparativ cu conditii obisnuite de fotografiere.

Partile cadavrului dezmembrat se fixeaza mai intii in anturajul lor, pe urma - fiecare in parte.

Fixarea rezultatelor cercetarii:

Cele mai importante probe, stabilite in cadrul cercetarii pot sa-si piarda valoarea, daca ele nu vor fi fixate intr-o stricta corespundere cu legea procesuala. Forma de baza a fixarii rezultatelor cercetarii este procesul verbal intocmit de anchetator si iscalit de toti participantii acestei actiuni procesuale.[38]

Conform (art. 115 C.P.P. al RM) procesul-verbal se intocmeste in cadrul actiunii de ancheta sau imediat dupa terminarea ei.II Obiectele gasite in cadrul efectuarii cercetarii, semnele lor generale si individuale sunt deschise prin proportii concrete, avind un anumit sens concret, ca mai apoi sa nu apara dubii in privinta unui obiect ce figureaza in dosar - este acela care a fost gasit in cadrul cercetarii si unde se afla in momentul descoperirii.

Fiecare circumstanta, orice obiect trebuie sa fie vazut de martori asistenti din momentul descoperirii lor. Daca cercetarea la fata locului este efectuata de doi sau mai multi anchetatori, ce se indeparteaza unul de la altul si unui si aceeasi martori asistenti nu pot sa urmareasca actiunilor concomitent, atunci e necesar de a chema si alti martori asistenti pentru cercetarea sectoarelor diferite. In aceste cazuri sunt intocmite procese verbale aparte iscalite de anchetatori si acei martori asistenti care au participat la cercetarea acelui sector.

Procesul-verbal incheiat de catre organul de urmarire penala cu ocazia realizarii activitatii de cercetarea, procesul-verbal intocmit la fata locului se inscrie printre cele mai semnificative surse de informatii probante. Din aceasta perspectiva, actul procesual in cauza trebuie sa satisfaca anumite cerinte ce decurg din legislatia procesual-penala in vigoare si anume:

a) sa reproduca in mod obiectiv imprejurarile de fapt de la fata locului. Procesul-verbal trebuie sa prezinte o descriere impartiala a locului faptei in starea in care se afla in momentul sosirii echipei de cercetare, evitindu-se categoric interpretarile si deductiile subiective. Declaratiile victimei si ale altor persoane implicate se consemneaza in procesul-verbal;

b) sa se prezinte complet si fidel situatia de la fata locului, urmele si obiectele descoperite si ridicate pentru a fi folosite in procesul de probatiune. Din acest punct de vedere este indicat ca in procesul-verbal sa se insiste asupra tabloului de ansamblu al locului, amplasarii si topografiei lui, precum si asupra tuturor modificarilor ce constituie consecinte ale actului infractional. Prin continutul sau, procesul-verbal trebuie sa ofere posibilitate celor ce il vor studia sa-si imagineze cu usurinta locul si imprejurarile in care a avut loc fapta ilicita, iar in situatii critice, sa asigure reconstituirea acestora;[39]

c) procesul-verbal trebuie sa fie redactat intr-un limbaj ingrijit, clar si accesibil. Este contraindicata utilizarea termenilor ambigui, constructiilor dubioase sau cu multiple interpretari. Trebuie categoric evitare formulele de tipul "probabil ca", "nu departe de .", "aproximativ .". Termenii stiintifici de circulatie redusa se vor utiliza doar in situatia in care nu pot fi inlocuiti cu termenii adecvati de circulatie larga;

d) procesul-verbal trebuie sa reprezinte constatarile facute cu prilejul cercetarii la fata locului in succesiunea in care organul judiciar a subordonat activitatea de cercetare a locului faptei. Descrierea locului faptei trebuie sa se desfasoare de la consemnarea datelor obtinute la faza de observare generala a lui, ulterior consemnindu-se faptele si imprejurarile stabilite in urma examinarii detaliate.[40]

De regula procesul-verbal de cercetare la fata locului consta din partea introductiva, descriptiva si incheiere:

a) partea introductiva cuprinde:

data si locul efectuarii cercetarii;

temeiul cercetarii la fata locului;

cine a participat (anchetator, organ de politie, martori asistenti);

unde s-a efectuat;

conditiile de timp in care s-a efectuat cercetarea;

b) partea descriptiva:

caracteristica generala a locului faptei (amplasarea limite raportul fata de repere fixe etc.);

ambianta locului faptei (dusumea, tavan, sole, mobilier - in incaperi; sosea, copaci, riuri, diverse obiecte si repere - in teren deschis);

obiectul cercetarii (cadavrul, urmele si alte obiecte mijloace materiale de proba - cu identificarea starii si pozitiei lor, locul unde au fost gasite, dimensiuni, caracteristici, cum au fost fixate sau daca au fost ridicate);

imprejurarile negative constatate;

c) in incheiere:

ora inceperii si ora terminarii cercetarii;

urmele si alte mijloace materiale de proba ridicate;

mulaje si fotografii executate precum si alte mijloace de fixare folosite;

transplantari de urme digitale si palmare;

obiectii ale martorilor asistenti.[41]

Ca anexe la procesul-verbal de cercetare la fata locului servesc schita locului faptei, fotografiile si negativele fotografice, mulaje si alte mijloace de fixare.

Schita locului faptei:

 Schita sau planul locului faptei completeaza procesul-verbal si se intocmeste pe baza masurarilor facute in timpul cercetarii.III Este indicat ca in timpul cercetarii locului faptei si dupa efectuarea masurarilor sa se faca si crochiorile in creion al schitei, care ulterior sa fie trecute pe curat.

In teoria si practica criminalistica sunt validate doua variante tehnice de intocmire a schitei locului faptei. Prima, relativ simpla, numita desen-schita sau schita simpla, care prevede fixarea grafica a tabloului de la fata locului, a elementelor spatiale si a obiectelor din perimetrul sau, fara a se respecta strict dimensiunile reale ale acestora. Limitele spatiale de la locul faptei, marimea obiectelor si a distantei dintre ele, in masura in care prezinta interes pentru cauza se vor consemna prin cifre, constituind valorile masurarilor efectuate pe parcursul activitatii de cercetare. Deci aceasta a fost - 1) Schita simpla.

 Schita la scara - presupune reprezentarea locului faptei, a obiectelor, ce constituie ambianta acestuia si a distantei dintre ele la un anumit grad de micsorare fata de dimensiunilor lor reale. Scara la care se intocmeste planul-schita se determinata de la caz la caz in functie de dimensiunile si distantele cu urmeaza a fi fixate grafic. Astfel, planul-schita al incaperilor mici si medii, al mijloacelor de transport etc., de obicei, se efectueaza la scara de 1 : 50 sau 1 : 100, ceea ce inseamna ca un centimetru masurat pe planul-schita este egal, respectiv, cu 50 sau 100 cm de la fata locului. Intr-o incapere spatioasa (unitate de productie, gara feroviara, aeroport s.a.), planul-schita poate fi conceput la scara de 1 : 500 sau chiar de 1 : 1000. De mentionat ca datorita procedurii oarecum satisfacute, planul-schita sau schita la scara are o aplicabilitate redusa, oferindu-se prioritate desenului schita.

In practica se utilizeaza trei procedee de intocmire a desenului schita:

in proiectie orizontala;

in proiectie verticala;

schita desfasurata a incaperii.

Desenul-schita in proiectie orizontala - cunoscut si sub formula de "desen in plan orizontal" este cea mai eficienta si cea mai frecvent aplicata forma de fixare grafica a locului faptei. El poate fi aplicat in toate cazurile de cercetare a incaperilor, uneori la fixarea unei sectiuni de strada, ograda sau a altor locuri deschise. Natura avantajoasa a acestui procedeu rezida in redarea pozitiva a pozitiei si a legaturii dintre elementele constitutive ale locului faptei, dintre obiectele purtatoare de urme din perimetrul lui.

Desenul-schita in verticala - in cazul in care situatia de la fata locului reclama fixarea unor elemente de constructie a incaperii (scara, locul de trecere dintr-o odaie in alta etc.) , schita in proiectie orizontala poate fi completata de o schita realizata in proiectie verticala.

Deci, pentru reprezentarea urmelor si a obiectelor corp delict de pe suprafetele verticale ale obiectelor de constructie (pereti) si a mobilierului amplasat nu departe de pereti, se procedeaza la schitarea grafica in proiectie orizontala a suprafetelor verticale si la inversare tavanului, adica se aplica procedeul numit desfasurare in desen a incaperii sau metoda cutiei desfasurate.

In desenul-schita desfasurat al unei incaperi partea centrala o constituie planul ei orizontal.

Planurile peretilor si ale tavanului incadreaza partea centrala din cele patru parti sau chiar si mai multe.

Schita locului faptei intocmita in legatura cu realizarea cercetarii la fata locului poate fi suplimentata de o serie de schite auxiliare, dupa cum urmeaza:

schita unor portiuni din spatiul locului faptei prin care se urmareste redarea intr-o forma marita a anumitor zone, considerate deosebit de importante;

schita obiectelor principale de la fata locului, respectiv a cadavrului si obiectelor ce-l inconjoara, obiectelor fortate in cazul patrunderii prin spargere intr-o incapere inchisa, a mijloacelor de transport defectate in urma accidentului rutier s.a.;

schita in detaliu, desenul obiectelor cu semnificatie probanta deosebita sau al urmelor infractiunii. Schita de detaliu, presupune demonstrarea elementelor caracteristice ale obiectelor si urmelor descoperite, fapt care reclama realizarea ei la scara de 1 : 1 sau chiar la o marime mai avansata decat cea naturala o obiectului sau urmei.[42]

Aplicarea fotografiei judiciare si a altor mijloace de fixare a locului faptei:

Fotografierea se efectueaza la inceputul sau pe parcursul cercetarii la fata locului pina la modificarea starilor obiectelor fixate.IV La cercetarea omorurilor sunt efectuate urmatoarele tipuri de fotografii judiciare:

de orientare - are ca scop fixarea in intregime a locului faptei in raport cu obiectele inconjuratoare (se fixeaza puncte de reper cu ajutorul carora se poate identifica zona in care s-a savirsit fapta);

panoramica - se efectueaza in scopul reproducerii nemijlocite a locului faptei cu toate obiectele situate in el. Locul central in asa cadru trebuie sa-l ocupe cadavrul. Daca exista citeva cadavre atunci fotografia panoramica trebuie sa fixeze localizarea fiecaruia din cadavre si toate obiectele aflate linga ele;

de nod - fixeaza sectorul locului faptei ce are o insemnatate esentiala pentru caz, in particular locul aflarii cadavrului, la fel locurile unde se afla urmele importante.[43]

Cadavrele cu identitate necunoscuta se fotografiaza tinind cont de aceleasi reguli stabilite pentru fotografia infractorilor. Se tine cont de locul unde a fost descoperit cadavrul va fi fixat de fotografiile locului faptei - (de nod, orientare, panoramica, ale urmelor si de detaliu); cadavrul se va fotografia in starea in care a fost descoperit.

Este important ca la fata locului sa se fotografieze cit mai repede posibil cadavrul fara ca posibil de descompunere a acestuia progreseze si care ar avea ca efect tumefierea fetei si schimbarea culorii pielii. In afara leziunilor cauzatoare de moarte, se vor fotografia modificarile survenite dupa deces, cum ar fi modificarile produse de conditiile climaterice nefavorabile, leziunile provocate de diferite obiecte etc. Se vor executa fotografii de detaliu a semnelor particulare existente pe cadavru (anomalii, cicatrice, pete hepatice, starea dantului, pavilioanele urechilor) punindu-se linga ele o rigla de masurat, surprinzindu-se totodata si reperul anatomo-topografie din imediata vecinatate. In timpul fotografierii leziunilor, urmelor si semnelor particulare ale cadavrele, trebuie sa colaboreze permanent cu medicul legist respectindu-i indicatiile.[44]

Cadavrele inghetate se fotografiaza in starea in care au fost gasite, cit si dupa dezghetarea lor.

La cadavrele dezmembrate se executa cite o fotografie pentru fiecare segment, apoi o fotografie de ansamblu, daca e posibil, pentru a evidentia dispunerea segmentelor respective in spatiu, precum si a eventualelor balti de singe. In cazul fragmentelor de cadavru este necesara fotografierea din 6 planuri: din fata, spate, lateral dreapta, lateral stinga, planul inferior si superior, segmentul de corp, fiind dispus in pozitie anatomo-topografica.[45]

Inregistrarea videomagnetica permite verificarea imediata a plenitudinii si exactitatii cu care s-au facut constatarile principale in procesul-verbal de cercetare la fata locului. Inregistrarea videomagnetica se realizeaza in ordinea desfasurarii activitatii de cercetare si, ca si cazul fotografiei judiciare, presupune inregistrarii de orientare, schita ale obiectelor principale si ale detaliilor. Deoarece aplicarea la fata locului a aparaturii de filmare sau inregistrare videomagnetica impune anumite cunostinte tehnice speciale, este indicat ca aceasta activitate sa fie pusa pe seama specialistului si totodata, sa nu fie scapata de sub controlul persoanei cu functii de conducere din echipa de cercetare la fata locului.

La cercetarea locului comiterii infractiunilor grave ca si a accidentelor cu consecinte de proportii, se practica, de asemenea, aplicarea mijloacelor de fixare sonora a caror utilitate in cadrul acestui act procedural se manifesta doua planuri distincte: ca mijloc de fixare in prealabil a informatiei oferite organului sosit la fata locului de catre persoanele care au perceput fapta sau consecintele acesteia si ca mijloc de fixare a constatarilor facute pe parcursul efectuarii cercetarii locului faptei.

Apreciere rezultatelor cercetarii la fata locului se impune, inainte de toate de necesitatea determinarii naturii juridice a faptei. Daca datele obtinute in urma cercetarii semnaleaza comiterea unei infractiuni, va fi organizata cercetarea acesteia si se vor administra in regim procesual probele indispensabile solutionarii pe cale judiciara a cauzei.

In situatia in care cu prilejul aprecierii rezultatelor cercetarii la fata locului se constata ca spatiul respectiv a fost cercetat incomplet si trebuie de gasit alte urme, precum si pentru verificarea unor noi versiuni se va proceda la o cercetare repetata la locul faptei.[46]

Unii autori socot etapa cercetarii la fata locului "fixarea rezultatelor cercetarii locului faptei" o socot ca o etapa ce face parte din cele 2 etape de cercetare a locului faptei - (de observare generala si de cercetare detaliata a ambiantei lui).[47]

Expertiza medico-legala a cadavrului

Expertiza medico-legala are urmatoarele obiecte: cadavrele, materialele cadaverice, urmele de secretie lasate de organismul omului precum si fetele vii ale banuitului sau invinuitului. Cu ajutorul acestei expertize se rezolva in general trei genuri de intrebari ce se refera la victima, la circumstantele omorului si la infractor.

Dupa cercetarea la fata locului, anchetatorul este obligat sa asigure transportarea cadavrului la morga pentru cercetarea medico-legala. In afara de aceasta expertului i se indreapta ordonanta privind numirea expertizei (si nu o simpla scrisoare cu rugamintea de a face autopsia cadavrului si stabilirii cauzei mortii), la fel si copia procesului-verbal de examinarea a cadavrului.V ordonanta trebuie sa contina informatia despre circumstantele stabilite in cadrul cercetarii si intrebarile asupra carora trebuie sa-si expuna concluziile expertul. Dispunind de aceste informatii despre amanuntele cazului, expertul poate face mai eficient cercetarea cadavrului.

De regula, anchetatorul este prezent la autopsia medico-legala a cadavrului.

Aceasta ii da posibilitatea:

sa obtina mai rapid informatia despre cauza mortii;

sa prezinte expertului unele intrebari adaugatoare pe parcursul examinarii sau sa atraga atentia expertului asupra necesitatii efectuarii unor cercetari pentru solutionarea acestor intrebari;

sa urmareasca dupa aceea sa fie luate mostre (singe, fire de par, urina s.a.m.d.) care pot fi utile pentru cercetare in cadrul expertizei medico-legale, cit si microcorpuri luate de sub unghii;

sa ridice obiectele descoperite la autopsie (gloante, parti ale armei) care sunt supuse examinarii si anexarii la dosar in calitate de probe materiale.[48]

Examinarea cadavrului include cercetarea externa si interna. Toate faptele stabilite se fixeaza in raport, care este dictat de expert si scris de ajutorul tehnic. Este inadminisibil ca concluziile sa nu fie notate imediat, ci dupa un anumit timp de la efectuarea autopsiei.

La examinarea cadavrului este obligatorie disecarea lui in 3 parti: craniul, cutia toracica, abdomenul. Nu se permite nici un fel de abatere de la aceasta regula. Daca disectia a fost incompleta, concluziile in privinta survenirii mortii din cauza traumei de accidentul rutier, cadere de la inaltime, inecului, cit si in unele alte cazuri, se face disectia coloanei vertebrale.[49]

Intrebarile puse de anchetator expertului rezulta din rezultatele examinarii cadavrului la fata locului si din alte date de fapt stabilite in dosar. Ele necesita o concretizare exacta, pentru ca posibilitatile expertizei sa fie folosite la maxim si nici o circumstanta esentiala sa nu ramina neexaminata si neapreciata in concluziile expertului.

Continutul multor intrebari adresate expertului depinde de faptul cu ce fel de date despre moartea victimei dispune anchetatorul. In acelasi timp exista un sir de intrebari cu caracter general care sunt adresate expertului in fiecare caz de efectuare a expertizei medico-legale a cadavrului.

La acestea se refera:

care este cauza mortii;

sint oare pe corpul victimei leziuni; daca da, atunci ce fel de leziuni, localizarea, consecutivitatea aplicarii lor;

cu cel fel de obiect sau instrument s-au produs leziunile (obiectul vulnerant);

care leziuni au fost produse in timp ce victima mai traia, si care dupa;

care din leziuni a fost mortala;

exista oare necorespunderi intre leziunile corporale si hainele deteriorate ale victimei dupa caracter si localizare; in ce constau ele;

cit singe a pierdut victima;

cit a durat hemoragia;

daca nu leziunile corporale au constituit cauza mortii, atunci ce altceva;

puteau oare leziunile sa fie produse de insasi victima;

in ce pozitie fata de ucigas se afla victima in momentul producerii leziunilor;

exista oare semne ce indica faptul ca a fost schimbata pozitia cadavrului pina la sosirea echipei operative;

exista oare semne ce fac posibila presupunerea ca moartea a survenit nu la locul unde a fost descoperit cadavrul;

cit timp a trecut de la momentul mortii pina la cercetarea cadavrului de medicul legist la fata locului;

exista oare alcool in singe si daca, da, ce cantitate si cu cit timp inainte de survenirea mortii a fost consumat; care este stadia alcoolemiei;

grupa si tipul de singe ale victimei.[50]

Desigur, nu in fiecare caz apare necesitatea formularii acestor intrebari, insa o serie din intrebarile enumerate mai sus poarta totusi caracter obligatoriu. De aceea nu este de ajuns de la se limita la 2 sau 3 intrebari puse expertului (in privinta cauzei si timpului mortii, alcoolemie), nefolosind posibilitatile largi ale expertizei medico-legale.

La studierea cadavrelor femeilor este necesara formularea urmatoarelor intrebari:

daca ducea victima viata sexuala, daca a fost deflorata si cind;

daca exista semne ale efectuarii unui act sexual inainte de moarte;

daca sunt lezate organele genitale, caracterul leziunilor;

daca victima nu era insarcinata; daca da, atunci care era termenul gravidatii si daca nu au fost incercari de a intrerupe sarcina;

daca sunt unele indice ale bolii venerice.

In cazul comiterii unui omor victima careia este un copil sau un prunc este necesar de a stabili pe cale generala parintii copilului.

In cadrul examinarii cadavrelor descoperite spinzurate sau cu fringhie pe git se pun astfel de intrebari:

a fost oare gitul strangulat de lat in timpul vietii sau latul a fost imbracat pe git dupa moarte;

daca in afara de santul de spinzurare exista si alte leziuni corporale, se cere descrierea caracterului lor (originea, localitatea, dimensiunile);

daca exista pe git leziuni caracteristice pentru strangularea cu mina; daca da, atunci s-a produs strangularea cu ambele miini sau numai cu una; cu dreapta s-au cu stinga;

daca sunt careva leziuni in regiunea fetei, in special in jurul gurii si nasului si care este originea lor;

care este caracterul santului de strangulare (orizontul, fara intreruperi, uniform imprimat, de    supt hemoragiile in tesuturi vor fi mai constante si intense);

daca santul de strangulare corespunde tipului de lat gasit la fata locului sa daca sub acesta se constata sau nu infiltrate sanguine, fracturi ale osului hioid si cartilagiilor laringiene cu caracter vital;

cit timp s-a aflat cadavrul in lat;

daca se poate exclude posibilitatea survenirii mortii in urma sufocarii orificiilor respirarii (nas, gura).[51]

In cazul ridicarii cadavrului din mediul acvatic apar urmatoarele intrebari:

daca moartea a survenit in apa sau victima a fost aruncata in apa, fiind deja moarta;

daca moartea a survenit pina la caderea victimei in apa, atunci de ce a fost conditionata;

daca moartea a survenit in apa, atunci la a fost rezultatul inecului sau a unei alte cauze, si care anume;

care din leziunile corporale au fost pricinuite pina la survenirea mortii si care dupa;

caracterul leziunilor corporale;

cit timp s-a aflat cadavrul in apa.

In cazul mortii produse de arma de foc, expertului i se inainteaza urmatoarele intrebari:

daca corpul pe corpul victimei se constata leziuni produse de impuscare;

in caz afirmativ - care este orificiul de intrare a proiectilului, in ce zona a corpului este situat si ce concluzii se desprind din examinarea acesteia de la care s-a tras cu arma;

daca se constata orificiul de iesire a proiectilului, unde este situat, descrierea acestuia si ce concluzii pot fi facute;

sa se examineaza si sa descrie canalul dintre orificiul de intrare si cel de iesire, forma si caracteristicile acestuia;

daca leziunile produse prin impuscare - eventual, alte leziuni - au fost produse in timpul vietii sau dupa moartea victimei;

daca moartea s-a datorat actiunii glontului sau proiectilului tras cu arma de foc si in caz afirmativ, pe ce se intemeiaza aceasta concluzie;

putea oare victima singura sa infaptuiasca impuscatura ce a conditionat moartea.

In cazul suspectarii otravirii victimei prin utilizarea unor agenti chimici se efectueaza urmatoarele:

daca a fost produsa moartea in urma otravirii si daca da, atunci cu ajutorul carei substante toxice;

care este natura toxicului, ce cantitate a patruns in organism, efectele acestuia asupra organismului;

pe ce cale sau in ce mod s-a realizat patrunderea toxicului in organism;

data patrunderii toxicului in organism si cind s-a produs decesul;

ce leziuni se constata la cercetarea cadavrului, aparitia semnelor cadaverice si ce se deprinde din examinarea acestora;

cit timp se pastreaza toxicul in organele interne ale victimei si e posibil de a-l descoperi acolo;

daca nu este otravita victima cu acel toxic la care arata martorul sau care a fost descoperit la domiciliu;

putea oare victima sa atraga atentia la mirosul, gustul si culoarea substantei toxice;

daca victima inainte de moarte era bolnava, atunci corespund oare simptoamele bolii relevate inaintea mortii cu simptoamele caracteristice acestei boli.

In cazul mortii in urma leziunilor corporale produse de obiecte contondente si taioase se formuleaza intrebarile:

cu ce tip de obiect contondent sau taios s-a produs leziunea;

a fost produsa leziunea cu obiectul prezentat expertizei sau cu alt obiect; daca da, care sunt argumentele acestei constatari;

daca plagile sunt provocate de mai multe obiecte, atunci care din ele a produs rana mortala;

cu ce forta s-au aplicat loviturile;

daca ranile au fost produse de obiecte taietoare-intepatoare (cui, baioneta, ciobul, sticla, cutit etc.), atunci care este forma lor, lungimea, latimea;

daca ranile au fost produse de obiectele contondente, atunci care este forma, marimea, greutatea lor;

directia din care agresorul a lovit victima;

alte probe ce decurg din natura si specificul faptei.[52]

In ultimii ani s-a dezvoltat posibilitatile expertizei biologice si in deosebi expertiza firului de par.

Astazi putem capata date despre densitate si albumine care se contin in cavitatea firului de par. In urma unei astfel de expertize deseori putem identifica stapinul firului de par. Albuminele din grupele specifice se utilizeaza de asemenea la analizele comparative a salivei, avind la baza mai mult de 10 grupe distincte.

Stabilirea virstei persoanei (in viata sau a cadavrului) se efectueaza dupa metoda renghenoscopiei coloanei vertebrale, a portiunii gitului tinind seama de caracteristicile particulare, inclusiv si de prezenta atiohondrozului, spondeloartozului si a altor boli.

La determinarea setului unor fragmente de cadavru se intrebuinteaza metoda asteometriei, prin intermediul caruia se stabilesc parametrii, lungimea maximala, diametrul indoiturilor acroaminale.

Metodele contemporane permit expertilor de a stabili setul persoanei, singele caruia a fost supus examinarii, cui poate sa-i apartina, unei persoane mature sau a unui copil.

Sexul purtatorului de saliva precum si a subiectului dupa firele de par cazute sau smulse, se poate stabili cu ajutorul expertizei medico-legale.

Expertul ajuta anchetatorul de a determina raportul invinuitului la savirsirea infractiunii prin determinarea grupei generice a salivei sudorii, urinei si alte secretii depistate la fata locului.[53]

Aprecierea rezultatelor expertizei medico-legale a cadavrului

Facind cunostinta cu concluziile medico-legale ale expertului anchetatorul trebuie sa le aprecieze critic. In afara de aceasta este necesar de a verifica daca nu sunt necorespunderi intre procesul verbal de cercetare la fata locului si partea descriptiva a raportului expertului si de a clarifica daca sunt intemeiate concluziile expertului si nu contravin celor insemnate in partea descriptiva. Aprecierea raportului include de asemenea discutarea chestiunii folosirii de catre expert a tuturor metodelor stiintifice contemporane de cercetare.[54]

Pentru a clarifica unele momente neclare sau care trezesc careva suspiciuni in privinta temeiniciei concluziilor, anchetatorul poate recurge la interogarea expertului.

Conform art. 65 al C.P.P. al RM daca persoana care efectueaza cercetarea penala, anchetatorul penal sau procurorul nu sunt de acord cu concluziile expertului din motivul ca acestea nu sunt destul de clare sau complete se poate dispune efectuarea unei expertize suplimentare de catre acelasi expert sau de catre altul.

In cazul in cazul concluziile expertului nu sunt intemeiate sau exista indoieli cu privire la executarea lor, se poate dispune efectuarea unei contraexpertize de catre un alt expert sau de mai multi experti. La efectuarea unei expertize suplimentare ori a contraexpertizei poate participa si primul expert.

Uneori contraexpertiza este legata de necesitatea efectuarii repetate a disectiei cadavrului. Daca cadavrul a fost inmormintat, el este ridicat din pamint (se efectueaza deshumarea) in baza unei ordonante eliberate de anchetator (art. 159 al C.P.P. al RM).

Pentru efectuarea deshumarii este necesara autorizarea in scris din partea organelor administratiei sanitare locale.

Daca cercetarea medico-legala repetata este justificata, deshumarea este obligatorie, chiar daca modificarile cadaverice ingreuneaza efectuarea disectiei repetate, mai ales dupa citeva luni de la inmormintare.

Rezultatele acestor actiuni pot releva unele informatii importante, chiar si dupa citiva ani de la data inmormintarii. Deshumarea cadavrului se face in fata anchetatorului penal, a martorilor asistenti si a medicului specialist in domeniul medicinii judiciare, iar in caz de necesitate - si in prezenta altor specialisti.