CITATIA SI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURA

CITATIA SI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURA

. 1. CONSIDERATII PRELIMINARE

Un principiu fundamental de procedura este ca nimeni nu poate fi judecat fara a fi chemat sa se apere. De aceea, in aplicarea principiului dreptului de aparare si, strans legat de acesta, a principiului contradictorialitatii, codul nostru de procedura civila, consacram un capitol special cap.al II-lea, al titlului II - citatiei, care este un act de importanta deosebita.

Art. 85 c.pr.civ. prevede ca "judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sua infatisarea partilor afara nulai daca leagea nu dispune altfel. "Citarea este obligatorie, in general, in fata tuturor organelor de jurisdictie, daca legea nu dispune altfel. Dar odata ce procedura de citare a fost valabila indeplinita, instanta poate trece la solutionarea cererii chiar daca partea nu s-a infatisat. Aceasta inseamna ca in procesul civil, partile nu sunt obligate sa se infatiseze, ele pot sa-i asume riscul judecatii in lipsa a procesului pentru ca instanta este obligata sa cerceteze si in lipsa partii procesul, tinand seama de toate apararile ei scrise si probleme administrate (art.137 c.pr.civ.). Dispozitia potrivit careia instanta nu poate hotara asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partii, trebuie sa-si gaseasca aplicarea si in cazul persoanelor care au inteles sa intervina intr-un litigu dintre alte persoane (art.85, art.49 si art.52-55 c.pr.civ.).

Citatia este o regula obligatorie, de la care se poate deroga numai in cazul in care cazurile exprese prevazute de lege. Asemenea cazuri sunt prevazute, de exemplu, in materia conflictelor de competenta (art.22 alin ultim, c.pr.civ.) in cea a suspendatrii judecatii in vederea stramutarii unei pricini (art.40 c.pr.civ.), in cea a asigurarii de dovezi (art.236 alin. Ultim, c.pr.civ.) in materia ordonantelor presedintiale (art 581 c.pr.civ.) si in alte cazuri limitate.

Citatia este, asadar, actul de procedura prin care partile sunt incunostiintate sa se prezinte in fata instantei in locul, ziua si ora fixata.

Citatia serveste nu numai pentru citarea partilor litigante, ci si pentru incunostiintarea de a se prezenta in fata instantei si de a lua parte la dezbateri si alti participanti, ex:martori, experti, traducatori etc.

Dupa cum s-a subliniat in literatura juridica, citatia -ca act procesual producator de fapt de efecte juridice- este formata din doua elemente: chemarea si sanctiunea.

Chemarea reprezinta ordinul instantei prin care cel citat este incunostiintat ca a devenit participant al unui proces civil (parte, martor, expert etc.) si in aceasta calitate trebuie sa se prezinte in fata instantei pentru a lua parte la dezbateri.

Sanctiunea este masura de constrangere ce se aplica, in caz de neprezentare, impotriva celui citat.

Dispozitiile art.85, c.pr.civ., au un caracter imperativ astfel incat trebuie considerata nula orice conventie prin care partile ar stipula ca un eventual litigiu dintre ele sa se judece fara citarea lor sau a uneia dintre ele.

Aplicand regula echivalentei, legea prevede doua derogari de la regula ca nu se poate pasi la judecata fara citarea partilor, si anule:

cand partea vatamata se prezinta in instanta desi nu fusese citata sau citarea era viciata, procedura se acopera. Astfel s-a decis ca procedura se considera indeplinita daca partea, desi nu exista dovada de citare, a depus o cerere prin care a solicitat amanarea judecatii, ceea ce dovedeste ca acunoscut termenul de judecat.

Cand parte a fost prezenta -chiar si prin mandatar, -la unuldin termenele de judecat, este prezumata a cunoaste toate termenele urmatoare in fata acelei instante, deoarece se poate interesa si singura de soarta procesului. In practica judiriara s-a decis ca mandatarul care la termenul de judecata nu poate justifica prin procura (delegatie) calitatea sa, nu poate fi socotit ca a luat valabil, pentru parte, termenul de cunostinta.

Aceasta regula comporta si unele exceptii, cum ar fi cazurile in care judecata a fost reluata dupa ce procesul a fost suspendat sau scos de pe rol (art.153 c.pr.civ.), ori a fost repus pe rol dupa inchiderea dezbaterilor (art.151 c.pr.civ.), sau se cere chemarea partii la interogatoriu (art.153 c.pr.civ.)

. 2. CUPRINSUL CITATIEI

Potrivit art.88 c.pr.civ. citatia trebuie emisa in forma scrisa si trebuie sa cuprinda anumite mentiuni. Forma scrisa este ceruta in special pentru primul termen de infatisare. Pentru celelalte termene, instanta poate da termenul de cunostinta partilor prezente (art.153 c.pr.civ.)

Citatia este compusa din doua parti: citatia propriu-zisa si dovada de inmanare.

Citatia propriu-zisa trebuie sa cuprinda o serie de mentiuni in mod obligatoriu (esentiale) lipsa lor atragand nulitatea citatiei (art.88 alin.2 c.pr.civ.). Aceste mentiuni sunt:

. aratarea anului, lunii, zilei, orei de infatisare;

. aratarea instantei si a sediului ei;

. numele, domiciliul si calitatea celui citat;

. parafa sefului instantei si semnatura grafierului.

In practica instantelor judecatoresti s-a decis ca daca termenul este identificat numai prin aratarea zilei si a lunii fara a se mentiona si anul, procedura de citatie este nula. Apreciem insa ca greselile din citatie asupra datei nu condul la nulitatea citatiei, daca ele nu pot lamuri din alte elemente din contextul citatiei (de exemplu, din copia cererii de chemare in judecata); ea va fi totusi nula daca data este ilizibila. Pe de alta parte, is ea se indica orele dupa amiezii, iar procesul are loc ianinte de ora pranzului.

Textul codului cere expres numai indicare numelui pertii, iar nu si acela a prenumelui. Cu toate ca aratarea prenumelui ajuta la identificarea celui citat, legea lasa la aprecierea instantei sa stabileasca, de la caz la caz, daca identificarea persoanei se poate face in suficienta masura numai prin numele ei.

Cu cat priveste domiciliul legea procesuala civila pune pe acelasi plan domiciliul, resedinta sau asezarea profesionala a celui citat, scopul final fiind ca citatia sa ajunga in mana destinatarului.

Citatia este un act care emana de la presedintele instantei, astfel ca trebuie sa poarte parata acestuia si semnatura grefierului instantei. Asadar, astfel cum s-a aratat, nu completul de judecat emite citatia, ci presedintele sau judecatorul care-i tine locul.

Legea prevede ca odata cu citatia se va trimite paratului un exemplar de pe cererea de chemare in judecata. Ratiunea acestei prevederi este ca paratul sa-si poata faca apararea. De aceea se considera ca citatia nu va fi nula daca in ea nu se face aceasta mentiune. Paratul va putea insa cere un termen iar instanta in mod obligatoriu trebuie sa i-l acorde, pentru a i se comunica copia dupa cererea de chemare in judecata. Asadar, fiind un act de sine statator, in cazul in care ea nu este insotita de cererea de chemare in judecata, paratul nu va putea sa nu se prezinte la judecata sub motiv ca nu i s-a comunicat si cererea.

Pe de alta parte, s-a considerat ca procedura a fost bine indeplinita si scopul citatiei a fost realizat daca partea citatiei dupa numele de nastere si nu dupa cel dobandit prin casatorie a putut fi identificat. Mentiunile de mai mica importanta (neesentiale), pentru lipsa carora legea nu prevede nulitatea decat in cazul in care partea interesata devedesta ca prin lipsa lor a suferit o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea citatiei, sunt:

. numarul si data emiterii si numarul dosarului- constituie un motiv de nulitate numai daca se dovedeste pricinuirea unei vatamari, cum ar fi cazul in care a fost o confuzie generala de faptul ca partea a avut in aceeasi zi mai multe procese le aceeasi instanta'

. numele si domiciliul partii potrivnice;

. felul pricinii (ex: revendicare, contestatie) mentionata in citatie.

Dovada de inmanare, respectiv procesul verbal incheiat de agentul procedural insarcinat cu inmanarea citatiei, potrivit art.100 c.pr.civ., va trebui sa cuprinda:

. anul, luna si ziua cand a fost incheiat;

. numele celui care l-a incheiat;

. functia acestuia;

. numele, prenumele si domiciliul celui citat;

. aratarea instantei care a emis citatia;

. aratarea eventualelor acte ce i se comunica odata cu citatia;

. numele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea sau locul unde s-a facut afisarea;

. semnatura celui care a incheiat procesul verbal.

Majoritatea mentiunilor pe care trebuie sa le cuprinda procesele verbale de inmanare a cotatiei sunt sanctionate in mod expres cu nulitatea lor (art.100 alin.3 c.pr.civ.), exceptia facand numai indicarea functiei agentului instrumentator si a insrisurilor comunicate odata cu citatia (pct.3 si 6); lipsa acestor mentiuni atrage anularea procedurii de citare, numai daca partea invedereaza o vatamare.

Potrivit art.100 alin.ultim, c.pr.civ., procesele verbale de indeplinirea procedurii de citare, incheiate de agnetii procedurali fac dovada pana la inscrierea in fals; deci ele au caracterul unor constatari ex proprius sensibus. Dovada de inmanare semnata de cel citat sau procesul verbal incheiat de agentul procedural in cazul in care cel citat nu a fost gasit, sunt singurele acte cu care se face proba ca procedura citarii a fost indeplinita.

Asa cum am aratat, procesele verbale de neindeplinirea procedurii de citare intocmite de organul competent fac dovada pana la inscrierea in fals. Dar, aceasta dispozitie se refera exclusiv la actul procedural al amanarii sau afisarii citatiei, nu si la mentinerea facuta in cractica hotararii ca procedura este indeplinita. Mentiunea "practica completa" din hotarare, in masura in care nu corespunde lucrerilor dosarului, nu are nici o forta probanta in sine cu privire la regulata citare a partilor.

. 3. INMANAREA CITATIEI

In art.90-98 codul nostru de procedura civila reglementeaza problema inmanarii citatiilor.

Predarea citatiei se face prin posta, prin corpul executorilor judecatoresti, sau prin orice angajat al instantei.

Prin art.86 c.pr.civ. s-a realizat o importanta inovatie fata de sistemul existent in vechiul cod, imbinandu-se vechiul sistem al citarii si comunicarii actelor de procedura la staruinta partii interesate, prin sistemul indeplinirii procedurii din oficiu. Anterior acestei modificari, partea interesata era obligata, sub sanctiunea decaderii, ca la fiecare termen de judecata sa staruie pemtru emiterea citatiilor sau comunicarea actelor de procedura, depunand de fiecare data, cerere in acest scop si platind taxa de timbru. Prin sistemul introdus, procedura de citare se indeplineste de catre instanta fata interventia partii, in baza unei unice taxe de timbru, depusa de regula la intentarea actiunii.

Cu privire la locul unde trebuie inaintata citatia, art.90 c.pr.civ., stabileste regula ca atat inmanarea citatiei cat si comunicarea actelor de procedura civila se face la domiciliu (ad domon) sau resedinta celui citat -in faciem- si in orice loc ar fi intalnit de catre agentul insarcinat cu inmanarea ei, cu singura conditie ca persoana ca persoana careia ii este destina cererea sa fie de acord cu primirea citatiei si sa semneze de primire. Altminter, agentul va trebui sa faca inmanarea sau afisarea la domiciliu sau resedinta celui citat.

Domiciliul poate fi si ales. De exemplu daca reclamantul prin actiune sau chiar pe parcursul procesului isi alege domiciliul la avocatul sau, citatia si actele de procedura sor trebui comunicate la adresa astfel indicata si in persoana celui ales. Alegerea domiciliului se poate face si prin contractul din care apoi naste litigiul, ceea ce conduce si la o prerogare de competenta.

Domiciliul, real sau ales, ramana dobandit cauzei, astfel cain viitor in tot cursul procesului si chiar la instanta de apel si dupa caz, in recurs, partea va fi valabil citata. Daca partea si-a schimbat intre timp domiciliul, ea este obligata sa incunostiinteze instanta printr-o cerere ce o va depune la dosar la instanta de judecata; acelasi lucru trebuie sa-l incunostiinteze si partii potrivnice, prin scrisoare recomandata, recipisa depunandu-se la dosar (art.98 c.pr.civ.).

De la regula mai sus aratata, exista o exceptie pentru cazul cand cladirea unde locuia partea a fost daramata sau de nelocuit, sau din alt motiv asemanator, de exemplu, cutremur, inundatii, bombardament, etc (art.94 modificat prin Legea 59/1993). In acest caz, agentul nu va afisa citatia, ci o va depune la grefa instantei, care va incunostiinta partea despre aceasta imprejurare, dispozitiile art.95, fiind aplicabile in mod corespunzator.

Prin art.92 c.pr.civ. se reglementeaza modul in care urmeaza sa procedeze agentul pentru a lasa citatia la domiciliul celui citat. Mentionam ca modificarea adusa acestui artucol s-a facut prin decretul nr.132/1952.

Acest text de lege prevede pentru agent anumite obligatii care trebuie indeplinite in ordinea lor succesiva, unele din ele fiind esentiale si a caror nerespectare atrage anularea procedurii de citare.

De regula, citatia trebuie predata persoanei careia ii este adresata. Daca insa, cel citat lipseste de la domiciliu, agentu poate sa inmaneze citatia unei persoane care locuieste cu destinatarul ei, sau care primeste obisnuit corespondenta specificand neaparat aceste situatii in procesul verbal, pe care este dator sa-l incheie. Aspectul ca agentul trebuie sa faca investigatii si in situatia in care persoana de la domiciliul celui citat se afla numai intamplator acolo, situatie in care el nu este indatorat sa-i inamaneze citatia. Investigatia agentului nu poate sa depaseasca simpla declaratie a persoanei respective.

In cazul in care agentul nu gaseste pe nimeni la domiciliu, el este indreptatit sa procedeze la afisarea citatiei pe usa locuintei celui citat sau pe usa principala a cladirii, indicand aceasta in procesul verbal. Asadar, in mod obligatoriu, angentul care nu a gasit la domiciliu pe cel citat, trebuie sa consemneza in procesul verbal aceasta imprejurare, precum si pe aceea ca nu a gasit nici rude ale celui citat si de aceea nu a predat citatia unei persoane care locuieste cu destinatarul. Simpla mentiune ca a agentul nu a gasit pe cel citat sau rude ale lui deschide posibilitatea ca procedura de citare sa fie anulata.

In practica judiciara s-au adoptat o serie de solutii nuantate referitoare la regulile enuntate mai sus. Astfel s-a decis ca agentul instrumental care nu gaseste pe nimeni la cocuinta partii, este obligat sa afiseze citatiape usa locuintei celui citat-in care caz, el trebuie sa indice in in procesul verbal apartamentul unde a fost afisareea- iar in caz de necunoasterea acestuia pe una principala a cladirii. Sau cand partea nu indica numarul camerei in care locuieste, procedura se indeplineste in mod valabil prin afisarea pe usa apartamentului.

S0a statuat ca daca in cursul procesului si in cererea de recurs, partea nu a indicat numarul apartamentului si a etajului, acest fapt nu scuteste pe agentul instrumentator de obligatia de a cerceta in care dintre cele trei corpuri distincte de cladire, aflate la acelasi numar si pe aceeasi strada locuieste partea, se sa tina seama de constatarile facute cu prilejul acestei cercetari in indeplinirea obligatiilor, prevazute de lege.

In privinta necitarii martorilor, in ptractica s-a decis asumare de reclamanta a aducerii martorilor in instanta- este o masura extraprocesuala, ea nu are suport juridic si evident nu poate fi sandtionata, instanta putand pasi la judecarea numai daca, udpa emiterea mandatului de aducere, in conditiile art.188 c.pr.civ.-matorul nu se infatiseaza.

In afara de regula curpinsa in art.92 c.pr.civ., in cod sunt reglementate si unele cazuri speciale privind modul de citare a unor anumite categorii de persoane.

. Citarea statului si a persoanelor juridice

Dupa cum duspune art.87 c.pr.civ. vor fi citati:

◘ statul, judetul, comuna si celelalte persoane de drept public, in persoana capului autoritatii la contenciosul sediului central al administratiei respective sau, in lipsa de contencios la sediul administratiei;

◘ persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal al administratiei sau cel al sucursalei din circumsriptia instantei;

◘ asociatiile si societatiile care nu au presonalitate juridica, prin organele lor de conducere, la sediul administratiei lor.

Statul ca persoana juridica de drept civil se citeaza prin Ministerul Finantelor, daca legea nu dispune altfel.

Ministerul Finantelor va fi citat ca reprezentant al statului numai atunci cand statul participa nemijlocit in numele propriu, in raporturile juridice deduse judecatii. De asemenea, Ministerul Finantelor va fi cicat ca reprezentant al statului si in litigii in care se stabilesc despagubiri pentru erorri judiciare.

Potrivit Legii nr.5/1990 privind administrarea judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor, organul care are persoanalitatea juridica in teritoriu privind administrarea bunurilor statului si care ii reprezinta interesele este primaria. Prin urmare, s-a statuat in practca, ca in cazul unei actiuni cu privire la dreptul de propietate asupra unui imobil trecut in patrimoniul statului, trebuie sa fie citata ca parte primaria comunei respective si nu administratia financiara. S-a mai stabilit - de catre Curtea Suprema de Justitie - ca potrific Decretului nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice si Legii nr.40/1990 privitoare la organizarea si functionarea Ministerului de Interne, inspectoratele judetene de politie nu au presonalitate juridica si nu pot figura in procesul civil; aceasta pozitie o poate avea numai Ministerul de Interne.

In ceea ce priveste societatile comerciale, acestea se identifica prin denumire (firma) si sediu, la fel cum o persoana fizica se indevidualizeaza prin nume si domiciliu. Asa fiind, citarea totodata societatile comerciale se citeaza prin reprezentantii ei la sediul societatii. Citarea unei societati comerciale la locul unde isi are fondul de comert, nu este legal indeplinita; aceasta deoarece legea nu prevede o asemenea posibilitate, iar pe de alta parte, locul in care societatea isi are fondul de comert, nu coincide intotdeauna cu sediul statuar. Pe de alta parte, intrucat, activitatea unei societati comerciale presupune permanenta serviciului in limitele unei anumit program, agentul procedural va trebui sa se conformeze acestui program. In consecinta, indeplinirea unui act de procedura, de catre agentul prcedural, in afara acestul program, credem ca nu poate fi considerat ca legal indeplinit.

Din cuprinsul art.87 pct.2 c.pr.civ. rezulta ca, aca sum am aratat, ca o societate comerciala trebuie citata la sediul sau la sucursala. Nu va fi citata societatea subordonata exogena, cum ar fi o reprezentanta sau o agentie comerciala, deoarece acestea din urma nu au personalitata juridica.

Dupa opilina lui O. Ungureanu in noul cod de procedura civila, va trebui sa se gaseasca consacrare legislativa in ceea ce priveste diferentiere statului juridic al filialei fata de sucursala, avand in vedere o parte a voilor reglementari legale in materi (Legea nr.35/1990 privind regimul infestitiilor, Legea nr.33/1991 privind activitatea bancara, Legea nr.105/1992 cu privirela reglementarea raporturilor de drept international privat). In adevar, se pare ca ridica, in timp ce sucursalei ii neaga aceasta trasatura. In cealalta opinie, se face o disociere intre regimul juridic al filialei pe plan inter, de cel in planul relatiilor internationale cu element de extraneitate. Astfel, daca pe plan intern, se afirma ca filiala este sinonima cu sucursala, pe planul relatiilor internationale se invedereaza ca potrivit art.13 din Legea nr.33/1991, filiala are calitatea de persoana juridica distinca de a societatii comerciale care a infiintat-o, insusirea ce lipseste sucursalei.

Fata de aceste precizari, credem ca o filiala infiintata in tara noastra de o societate straina va fi legal citata la sediul ei in timp ce o sucursala infiintata in aleleasi conditii, va trebui citata prin prezentantul ei in tara noastra precum si la sediul ei, in strainatate. Aceasta ultima solutie o preconizam si in cazul unei agentii sau reprezentante straine infiintate in tara noastra.

Potrivit prevederilor art.91 c.pr.civ, atunci cand se citeaza persoana juridica sau un organ al administratiei de stat, citatia si toate celelalte acte de procedura se inmaneaza functionarului insarcinat cu primirea corespondentei, care va semna dovada de primire.

. Citarea persoanelor care participa la proces prin reprezentant

Persoanele incapabile vor fi ciatate prin reprezentantii lor legali, conform art.87, pct.6, c.pr.civ. In cazul in care persoanei incapabile nu i s-a numit insa un reprezentant si exista urgenta, la cererea partii interesate, se va putea numi un curator special care sa o reprezinta pana la numirea reprezentatnului sau legal; citarea se va face prin acest curator (art.44, art.87 pct.6, alin.2, c.pr.civ.). S-a decis ca minorii peste 14 ani trebuie citati si personal nu mai prin ocrotitorii lor.

De asemeni, tot prin curator special vor fi citati mostenitorii care preiau pozitia procesuala a tutorelui pana la intervenirea lor in proces. In reglementarea anterioara, intr-un astfel de cas instanta este obligata sa suspende judecata pana la introducerea in cauza a mostenitorilor art.248, pct1, c.pr.civ.)

In ipoteza in care una din parti participa in proces printr-un reprezentant conventional, acesta poate cere ca actele de procedura inclusiv citarea sa se faca la domiciliul reprezentantului.

. Citarea persoanelor care se afla in strainatate

In aceasta privinta, Decretul nr.649 din 5 iulie 1967 a adus modificari importante cu privire la citarea acestor persoane.

Potrivit art.87 pct.7 c.pr.civ., se citeaza prin Ministerul Afacerilor Externe personalul misiunilor diplomatice si oficiilor consulare precum si cetatenii straini functionari ai organizatiilor internationale si membri lor de familie.

Ceilalti romani, aflati in strainatate in interes de serviciu se citeaza prin organele centrale care i-au trimis sau in subordinea carora se afla cei care i-au trimis. Persoanle aflate in strainatate in orice ocazii; daca au domiciliul sau resedinta cunoscuta si prin tratate sau conventii internationale sau legi speciale nu se prevede o alta procedura, vor fi citate la aceste adrese printr-o scrisoare recomandata. Recipisa de predare a scrisorii la posta va tine loc de dovada a inmanarii.

In raport cu prevederile art.87 pct.8 c.pr.civ., rezulta ca daca tara noastra este parte la un tratat sau conventie internationala, in care se prevede obligativitatea citarii pe cele diplomaticak o citare in strainatate prin scrisoare recomandata, nu este legala; prevederile tratatului sau conventiei internationale are prioritate fata de prevederile legii interne. O exceptie de la aceasta regula poate sa existe numai daca ea este expres reglementata in cuprinsul respectivului act international. Dimpotriva, daca partea domiciliaza sau isi are resedinta intr-o tara care nu a aderat la un asemenea tratat sau conventie internationala, sau nu exista legi speciale in acest sens, citarea prin scrisoare recomandata va fi suficienta.

Procedura citarii pe cale diplomatica este necesara si dintr-un alt punct de vedere. Si anume, neindeplinirea ei poate conduce - in unele tari - la consecinta lipsirii de efecte juridice a notificarii respective, ceea ce poate fi executata pe teritoriul acelor state.

Textul de lege mentionat obliga citarea persoanlor - de catatenie romana - care nu au domiciliul sau resedinta cunoscuta in strainatate; credem insa ca citarea ar trebui sa fie obligatorie si pentru acele persoane care se afla in strainatate pe o perioada mai indelungata, dar cu caracter de continuitate. Daca, aceste persoane au in tara un mandatar cunoscut, va fi citat si acesta (art.87 pct.8 c.pr.civ.). In cazul in care nu se cunoaste nici domiciliul, nici resedinta, citatia se va face potrivit art.95 c.pr.civ.

. Citarea persoanelor care nu au domiciliul cunoscut

In privinta acestor persoane, ele vor fi citate prin publicitate, potrivit art.95 c.pr.civ. Procedura acestei citari se face la cererea reclamantului care trebuie sa invedereze instantei ca a facut tot ca i-a stat in putinta pentru a afla domiciliul paratului. S-a considerat ca vointa art.95 c.pr.civ., instanta care se multumeste cu simpla afirmatie a reclamantului ca paratul nu are domiciliul cunoscut, desi textul citat cere ca reclamantul se invedereze ca, cu toate ca a fatuc tot ce i-a stat in putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului.

Citarea prin publicitate se face prin aficiarea citatie la usa instantei cu cel putin 15 zile inaintea termenului de judecata. In pricinile urgente acest termen poate fi redus pana la 5 zile (art.95 alin.2 si 3 c.pr.civ.). Textul art.95 a fost modificat prin decretul 649/1967, reintroducandu-se dispozitia ca citarea va fi publica si in Monitorul Oficial sau intr-un ziar mai raspandit, daca presedintele sau completul de judecata pareciaza ca este necesar.

Respectarea termenului de 15 zile de la afisar, respectiv 5 zile, este obligatoriu, altminteri citirea este nula.

In situatia cand paratul se prezinta si se dovedeste ca reclamantul a fost de rea credinta, ceci desi i-a cunoscut domiciliul a solicitat citarea prin publicitate, toate actele de procedura se vor anula si reclamantul, care a savarsit un abuz de drept, va fi pedemsit cu o amenda de la 5.000 la 15.000 lei si va plati despagubiri partii vatamate.

Deosebit de cele aratate, art.90, alin.3-6 c.pr.civ., reglementeaza inmanarea citatiei in unele situatii speciale:

. pentru persoanele aflate sub arme, citatia se inmaneaza la comandantul superior cel mai apropiat. (militarii, desi incunostiintati de existenta unui proces in care sunt citati, nu pot parasa unitate fara acordul comandantului; aceeasi solutie si pentru persoanele aflate in concentrare);

. pentru persoane facand parte din echipajul unui vas comercial si care nu are domiciliul cunoscut, citatia se depune la capitania portului unde este inregistrat adresantului (vasul);

. pentru detinuti, inmanarea citatiei se va face la administratia locului de detentie;

. pentru bonlavii ce se afla in spitale, ospicii sau sanatorii, inmanarea se va face la directia asezamantului;

. in cazul celor ce locuiesc la hotel, daca nu sunt gasiti pentru a li se inamana actul de prinire, acesta se lasa la administratia hotelului sau inlocuitorul sau.

Este necesar, in toate aceste cazuri, ca administratia respectiva sa inmaneze personal partii, citatia sau actul de procedura si totodata sa inainteze instantei dovada, nefiind sificienta semnatura functionarului care a primit actul.

Privitor la termen, conform prevederior art.89 c.pr.civ. citatia va fi inmanata partii sub pedeapsa nulitatii, cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata iar in cazurile urgente termenul poate fi mai scurt, aceasta pentru ca persoana care este parte intr-un proces sa nu fie surprinsa si sa aiba posibilitatea de a-si pregati apararea.

Textul art.89 c.pr.civ., nu face nici o distinctie intre citatia emisa pentru primul termen sau termenele urmatoare din cursul judecatii. Vor trebui avute in vedere prevederile art.114 alin penultim, c.pr.civ., potrivit carora pentru primul termen de infatisare, citatia trebuie predata paratului, astfel caaceasta sa aiba cel putin 30 de zile pentru depunerea intampinarii, iar in pricinile urgente, cel putin 5 zile. Nerespectarea termenului de citare atrage, asa cum s-a aratat, sanctiunea nulitatii citatiei; este vorba de o nulitate expresa. Partea citata fara respectarea acestui termen, poate daca se infatiseaza, sa ceara amanarea judecatii; in cazul in care judecata se desfasoara in lipsa, pentru interesata poate cere anularea hotararii, fara a fi nevoie sa dovedeasca un prejudiciu.

In ceea ce priveste indeplinirea actelor de procedura, art.97 c.pr.civ., statueaza ca ele nu pot fi indeplinite in zilele de sarbatoare legale, decat in cazuri grabnice si cu incuviintarea prealabila a presedintelui instantei; dispozitiei care se aplica deopotriva si procedurii citarii.

. 4. COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURA

Prin comunicarea actelor de procedura se intelege aducerea la cunostinta celor interasi (partilor), a cuprinsului anumitor acte ce se efectueaza in cursul judecatii. Ea trebuie efectuata ori de cate ori legea procesuala civila prevede necesitatea unei asemenea operatiuni.

Comunicarea actelor de procedura are importante efecte juridice, de cele mai multe ori acestea concretizandu-se in curgerea unor termene. Asa de exemplu, comunicarea copiri de pe hotararea instantei de fond are ca semnificatie juridica curgerea termenului pentru exercitarea termenelor de atac.

Comunicarea actelor de procedura se impune in urmatoarele situatii:

. copii de pe cererile depuse in fata instantei; cerere de chemare in judecata (art.114 alin.3, c.pr.civ.), intampinare (art.116, c.pr.civ.) cerere reconventionala (art.119 c.pr.civ.), cererile de interventie (art.52, 57 si 65).

. copiilor de pe inscrisurile depuse drept mijloace de proba, potrivit art.112 alin.2 si art.114 alin.3, c.pr.civ.)

. interogatoriul pentru persoanelor juridice (art.222 c.pr.civ.)

. copiilor de pe hotararile judecatoresti (art.266 alin.3 c.pr.civ.)

. incunostiintarea debitorului pentru somatie sau comandament ca s-a pornit impotriva sa o executare silita (art.387 c.pr.civ.) comunicarea cererilor si atuturor actelor de procedura se face din oficiu (art.86 c.pr.civ.). Regula este ca aceasta comunicare se face potrivit regulilor privitoare la inmanarea citatiilor, adica la domiciliul partilor. De la aceasta regula generala exista si o exceptie prevazuta de art.96 c.pr.civ., si anume, partea prezenta in instanta, in persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura si a insrisurilor care i se comunica in sedinta. Partea insa are dreptul de a cere un termen pentru a lua cunostinta de acte, pentru a nu fi surprinsa prin prezentarea acestora.

Acordarea termenului solicitat este facultativa pentru instanta, legea lasand instantei dreptul de a aprecia daca este cazul sa se amane judecata; aprecierea se va face concret, in raport de natura si complexitatea actului comunicat, de faptul daca acesta este determinat din cauza etc.

In situatia in care unul si acelasi act urmeaza a fi comunicat mai multor persoane, se inmaneaza fiecaruia cate o copie. Daca sunt mai multe parti si au un singur reprezentant este sugicienta comunicarea unui exemplar catre reorezentant. Art.99 c.pr.civ. stabileste ca: "cei insarcinati de lege cu indeplinirea actelor de procedura, din a caror vina s-a pricinuit amanarea judecatii, vor fi condamnati de instantam, printr-o incheiere execitorie la o amenda de la 500 la 3.000 lei si la despagubirea partii vatamate". Aceasta sanctiunea are un caracter administratic, chiar in ipoteza in care, in afara de amenda civila, agentul culpabil este obligat si la despagubirea partii prejudiciate. Desigur, despagubirea se va acorda numai la cererea partii care a suferit un prejudiciu. Incheierea prin care s-au acordat despagubiri este executorie, constituind un titlu pentru partea care a obtinut-o, fara a fi necesara investirea cu formula executorie. Amenda odata aplicata se incapaseaza prin dare de debit la sectia financiara a domiciliului celui amendat. Dupa cum dispune acelasi articol in alin.2, cel condamnat poate sa prezinte instantei o petirie motivata pentru scutirea sau micsorarea amenzii ori despagubirii. La solutionarea unei atare cereri, se citeaza partea prejudiciata numai in cazul in care i s-au acordat despagubiri. Daca insa s-a aplicat numai o amenda, instanta se poate pronunta si fara citare, pe baza justificarii scrise de cel amendat; instanta daca considera justificata cererea poate reveni asuprea sanctiunii aplicate. Instanta hotaraste printr-o incheiere definitiva, data in camera de chibzuire.