Consideratii introductive privind procedura penala sl procesul penal

CONSIDERATII INTRODUCTIVE PRIVIND PROCEDURA PENALA Sl PROCESUL PENAL

1 ASPECTE DE ORDIN GENERAL

1. Notiunile ele procedura penala si proces penal

Plecand de la faptul ca aplicarea legii penale celor care au savarsit infractiuni se desfasoara de catre anumite organe care intocmesc o serie de formalitati in vederea sanctionarii vinovatilor, constatam ca aceasta activitate ar putea primi fie denumirea de proces, fie denumirea de procedura. Retinem ca definitie a procesului penal: activitatea strict reglementata de lege, desfasurata pe etape succesive, prin care organele competente indrituite, alaturi de parti, alti subiecti procesuali sau persoane abilitate, solutioneaza un conflict de drept nascut in urma savarsirii unei fapte calificate

infractiune. Aceasta activitate cuprinde trei faze: urmarirea penala, judecata si punerea in executare a hotararii de condamnare.

2. Scopul procesului penal

Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care instituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala [art. 1 alin. (1) C. proc. pen.].

3. Dreptul procesual penal

Notiune. Dreptul procesual penal este o ramura de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice privitoare la reglementarea procesului penal, fiind impartit astfel: partea generala (corespunzatoare Partii generale a Codului de procedura penala), care se refera la regulile de baza si actiunile in procesul penal, competenta, probele si mijloacele de proba, masurile preventive si alte masuri procesuale, acte procesuale .si procedurale comune; partea speciala (corespunzatoare Partii speciale a Codului de procedura penala), care se refera la fazele procesului penal - urmarirea penala, judecata si executarea hotararilor penale precum si la procedurile speciale.

Obiectul dreptului procesual penal il constituie procesul penal.

Norma juridica, procesuala. Normele juridice procesual penale au ca obiect de reglementare desfasurarea procesului penal.

Faptele juridice procesuale constituie imprejurari care atrag aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice procesual penale.

Raporturile juridice procesual penale constituie acele raporturi care se stabilesc in rursul desfasurarii procesului penal, intre organul judiciar si subiectii procesuali sau persoanele care iau parte la activitatea de tragere la raspundere penala a infractorului.

4. Stiinta dreptului procesual penal

Stiinta dreptului procesual penal reprezinta studiul normelor de drept procesual in rigoare, studiul practicii judiciare in aplicarea acestor norme, precum si studiul comparat al dreptului procesual penal intern si din alte state. Stiinta dreptului procesual penal face parte din sistemul general al dreptului, fiind, in cadrul acestuia, o stiinta autonoma. dar in stransa corelatie atat cu stiinte ale dreptului, cat si cu stiinte auxiliare dreptului.

5. Izvoarele dreptului procesual penal

Izvoarele dreptului procesual penal sunt de doua feluri:

-- izvoare in sens material, respectiv conditiile materiale de existenta ale societatii care determina evolutia dreptului procesual penal;

-izvoare in sens formal, respectiv formele juridice prin care sunt exprimate normele procesual penale: Constitutia, Codul de procedura penala, Codul penal, Codul de procedura civila, Codul civil, Legile de organizare a organelor judiciare, Decizii ale Curtii Constitutionale, acte normative care contin dispozitii procesual penale.

6. Interpretarea normelor de drept procesual penal

Reprezinta operatiunea logica prin care se cauta sensul exact al legii. in functie de diferite criterii, au fost identificate mai multe metode de interpretare. Astfel:

a)    Din punctul de vedere al subiectului care face interpretarea, se cunosc: interpretarea legala, autentica (facuta de organul care a edictat legea); interpretarea jurisprudentiala (facuta de organele judiciare cu prilejul solutionarii fiecarei cauze); doctrinala (facuta de cei care analizeaza stiintific continutul unor norme juridice).

b)    Referitor la metodele folosite in explicarea sensului legilor, se cunosc: interpretarea gramaticala (potrivit sensului etimologic al termenilor): interpretarea logica (potrivit rationamentelor logice per a contrario, a fortiori).

7. Aplicarea legii procesual penale in spatiu si timp

Aplicarea legii procesual penale in spatiu. Spre deosebire de Codul penal, care prevede in art. 3-8 principiile dupa care se aplica legea penala in spatiu (teritorialitatea, ca regula, si, in anumite conditii, personalitatea, realitatea, universalitatea), Codul de procedura penala nu reglementeaza aplicarea in spatiu a normelor de drept procesual penal. in aceasta situatie, se aplica principiul teritorialitatii, care decurge din art. 1 si art. 3 din Constitutie, potrivit carora Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, teritoriul sau fiind inalienabil. intelegem, asadar, ca, potrivit principiului teritorialitatii, legea procesual penala romana se aplica doar pe teritoriul statului roman, ea nefiind aplicabila pe teritoriul altui stat, dupa cum nici legea straina nu actioneaza pe teritoriul tarii noastre. Exceptiile de la principiul teritorialitatii sunt urmatoarele:

comisiile rogatorii internationale instituite in baza Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala;

extradarea (presupune o cerere din partea unui stat de a i se preda un infractor - extradare activa - si o remitere a acestuia de catre statul solicitant - extradare pasiva);

imunitatea de jurisdictie vizand personalul diplomatic si personalul consular, in anumite limite (art. 8 C. pen.).

Aplicarea legii procesual penale in timp. Este guvernata de principiul activitatii legii procesual penale, potrivit caruia legea procesual penala este activa (aplicabila) intre cele doua momente ale sale: intrarea in vigoare si iesirea din vigoare. Daca la aplicarea normelor de drept penal se ia in considerare includerea intre aceste momente a datei savarsirii infractiunii, in cazul normelor de drept procesual penal se ia in considerare data efectuarii actului procesual sau procedural necesar desfasurarii procesului penal.

Datorita aplicarii normei de drept procesual penal tuturor actelor ce se efectueaza dupa intrarea ei in vigoare, chiar in cauzele incepute anterior acestei date, principiul activitatii a primit denumirea de principiul aplicarii imediate a normelor de drept procesual penal. Exceptiile de la acest principiu sunt::

retroactivitatea legii procesul penale (legea noua retroactiveaza cand nu mai contine conditia sau formalitatea prevazuta de legea veche si care, nerespectata ia data efectuarii unui act procesual, atragea nulitatea acestuia);

ultraactivitatea legii procesual penale (legea veche, a carei putere a incetat, continua sa se aplice numai atunci cand se refera la competenta, cai de atac si termene). Facem precizarea ca, daca in momentul pronuntarii hotararii judecatoresti era deschis dreptul la o cale de atac potrivit iegii in vigoare, iar ulterior intervine o lege care inlatura aceasta cale de atac sau restrange dreptul de a o exercita, se va aplica in continuare legea veche si calea de atac se va exercita si sustine in conditiile legii vechi.

8. Principiile fundamentale ale procesului penal

Principiile fundamentale ale procesului penal reprezinta regulile de baza, cu caracter general, in temeiul carora este reglementata intreaga desfasurare a procesului, impreuna alcatuiesc sistemul principiilor fundamentale ale procesului penai.

8.1. Principii expres prevazute in Codul de procedura penala

Principiul legalitatii. Decurge din prevederile art. 2 alin. (1) C.proc. pen., in care se arata: "Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege'.

Principiul oficialitatii procesului. Rezulta din continutul art. 2 alin. (2) C. proc. pen., in care se prevede: "Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel'.

Principiul aflarii adevarului. Decurge din dispozitiile ari 3 C. proc. pen,, care arata: "in desfasurarea procesului pena! se asigura aflarea adevarului cu privite la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului'.

Principiul rolului activ al organelor judiciare. Conform art. 4 C. proc. pen,, "Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penai'.

Principiul garantarii libertatii persoanei. Potrivit art. 5 C. proc. pen., "in tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei, Nici o persoana nu poate fi retinuta, arestata sau privata de libertate in alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si conditiile prevazute de lege. Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicala ori o masura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul pocesului penal, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii. Orice persoana care a fost, in cursul procesului penal, privata de libertate sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege. in tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune'.

Principiul respectarii demnitatii umane. Acest principiu este prevazut in art. 5 C proc. pen., in care se arata: "Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege'.

Principiul prezumtiei de nevinovatie. Potrivit art. 5 C. proc, pen., care arata; "Orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva'.

Principiul garantarii dreptului la aparare. Potrivit art. 6 C. proc. pen..: "Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.

In cursul procesului penal,organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.Organele judiciare au obligatia sa-I incunostinteze,de indata si mai inainte de a-l audia,pe invinuit sau pe inculpate despre fapta pt care este cercetat,incadrarea juridical a acesteia sis a-I asigure posibilitatea pregatirii si exercitatii apararii.Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat,inainte de a i se lua prima declaratie,despre dreptul de a fi asistat de un aparator,consemnandu-se aceasta in procesul verbal de ascultare.In conditiile si in cazurile prevazute de lege,organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pt asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului,daca acesta nu are aparator ales"

Principiul folosirii limbii materne si a interpretului in justitie.Potrivit art.7 C.proc.pen.,"In procesul penal,procedura judiciara se desfasoara in limba romana.In fata organelor judiciare se asigura partilor si altor persoane chemate in proces folosirea limbii materne,actele procedurale intocmindu-se in limba romana"Art.8 C.proc.pen.prevede:"Partilor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura ,in mod gratuit,posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului,dreptul de a vorbi,precum si dreptul de a pune concluzii in instanta,prin interpret"

8.2.Principii care nu sunt prevazute expres in Codul de procedura penala.

Astfel de principii sunt:

-Principiul operattivitatii in procesul penal;

-Principiul egalitatii in procesul penal;

-Principiul respactarii vietii intime,familiale si private in procesul penal.

II.PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL

Persoanele care coopereaza in cadrul procesului penal in vederea atingerii scopului acestuia poarta denumirea de participanti.

1.Organele judiciare.

Instantele.Sistemul instantelor judecatoresti este un sistem pyramidal,veriga cea mai inalta fiind Inalta Curte de Casatie si Justitie,iar veriga de baza judecatoria.Intre acestea se intercaleaza tribunalele,tribunalele specializate si curtile de apel.Totodata,instantele judecatoresti se impart in instante civile si instante militare.In ceea ce priveste instantele civile,acestea sunt:Inalta Curte de Casatia si Justitie,curtile de apel,tribunalele,tribunalele sqpecializate si judecatoriile.Sub aspectul ierarhiei si prin comparatie cu cele civile,instantele militare sunt:Curtea Militara de apel,care corespunde curtii de apel;tribunalul militar teritoarial,care corespunde tribunalului;tribunalul military care corespunde judecatoriei.

Parchetele de pe langa instante.Corespunzator instantelor pe langa care functioneaza,parchetele sunt organizate astfel:Parchetul de pe langa Inalta Curte de C asatie si Justitie,parchetul de pe langa curtea de apel,parchetul de pe langa tribunalsi parchetul de pe langa tribunalul pt minori si familie(acolo unde s-a infiintat un astfel de tribunal);parchetul de pe langa judecatorie

Ca si instantele de judecata parchetele sunt structurate in parchete civile(cele mentionate mai sus)si parchetele militare,cu precizarea ca in cadrul Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie functioneaza sectii sau servicii de combatere a infractiunilor savarsite de militari.

Un rol aparte il are Directia Nationala Anticoruptie, alcatuita din procurori specializati in combaterea infractiunilor de coruptie prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie. Este o structura cu personalitate juridica in cadrul Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si a luat fiinta prin reorganizarea Parchetului National Anticoruptie. Functioneaza ca parchet specializat pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, avand structuri teritoriale numai la nivelul curtilor de apel. Aceasta institutie este independenta nu numai fata de instantele judecatoresti, dar si fata de celelalte parchete. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie conduce Directia Nationala Anticoruptie prin intermediul procurorului-sef ai acestei directii.

in cadrai Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie functioneaza Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) - structura specializata infiintata prin Legea nr. 508/2004. Competenta acestei structuri se refera printre altele, la infractiuni contra sigurantei statului prevazute in Codul penal si in legile speciale.

Organele de cercetare penala. Potrivit art. 201 alin. (2) C. proc. pen., organele de cercetare penala sunt: organele de cercetare ale politiei judiciare si organele de cercetare speciale. Detalii privind competenta acestora vom oferi intr-o unitate de invatare ulterioara.

2. Partile in procesul pena!

Asa cum rezulta din prevederile art. 23 si art 24 C. proc. pen., partile in procesul penal sunt inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabil0a civilmente.

Inculpatul, Potrivit art. 23 C. proc. pen., "Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul pena! si se numeste inculpat'. Actele procesuale prin care se confera persoanei cercetate aceasta calitate sunt: ordonanta de punere in miscare a actiunii penale, rechizitoriul, declaratia orala a procurorului, incheierea instantei de judecata. Facem precizarea ca, pe parcursul procesului penal, persoana supusa cercetarii penale traverseaza mai multe calitati (haine) juridice:

- faptuitor, calitate specifica etapei in care se desfasoara actele premergatoare;

- invinuit, calitate pe care o capata in momentul inceperii urmaririi penale impotriva sa;

~ inculpat, din momentul punerii in miscare a actiunii penale;

condamnat, din momentul ramanerii irevocabile a hotararii penale de condamnare.

Partea vatamata. Potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. pen., "Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul peual, se numeste parte vatamata'. Facem precizarea ca persoana vatamata in vreun mod printr-o infractiune nu dobandeste automat calitatea de parte vatamata. Asadar, organele judiciare au, potrivit art. 76 C. proc. pen., obligatia sa cheme persoana vatamata prin infractiune si sa o intrebe daca se constituie, dupa caz, parte vatamata sau parte civila. Participarea in calitate de parte vatamata nu este obligatorie, ci este consecinta optiunii pe care o face persoana vatamata.

Aceasta persoana este subiect procesual in actiunea penala, motiv pentru care, pe parcursul procesului penai, partea vatamata isi desfasoara activitatea numai in legatura cu latura penala a cauzei.

Partea civila. Potrivit art. 24 alin. (2) C. proc. pen., "Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal se numeste parte civila'. Asadar, partea civila este una si aceeasi persoana cu partea vatamata - persoana fizica sau persoana juridica. Partea vatamata devine parte civila atunci cand solicita despagubiri civile, care reprezinta echivalentul prejudiciului material si/sau moral suferit. Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si a persoanei responsabile civilrnente. Astfel, ca expresie a principiului disponibilitatii, persoana vatamata este libera sa decida daca doreste sau nu sa se constituie parte civila in cauza, cu exceptia situatiilor prevazute de art. 17 C. proc. pen., cand actiunea civila este exercitata din oficiu.

Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata, pana la citirea actului de sesizare, printr-o declaratie scrisa sau orala, renuntarea ulterioara la aceasta calitate putandu-se face numai personal sau prin reprezentant avand o procura speciala. Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte vatamata in aceeasi cauza. Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.

Partea responsabila civilrnente. Potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen., "Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului se numeste parte responsabila civilrnente'. Prin introducerea partii responsabile civilmente in cauza penala se asigura repararea prejudiciului cauzat partii civile, atunci cand inculpatul este insolvabil.

Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cererea partii civile sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata instantei de judecata, pana la citirea actului de sesizare. De asemenea, persoana responsabila civilmente poate interveni si din proprie initiativa in procesul penal, pana la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei. Inculpatul nu poate cere introducerea unei persoane in proces in calitate de parte responsabila civilmente, solidaritatea fiind reglementata de lege numai in interesul creditorului.

Pentru angajarea raspunderii partii responsabile civimiente in procesul penal, este necesara indeplinirea conditiilor prevazute de legea civila privind obligatia de raspundere pentru fapta altei persoane.

3. Aparatorul

Prin calificarea sa profesionala, aparatorul este participantul in procesul penal care poate acorda asistenta juridica in proces. Desi se situeaza pe pozitia procesuala a partii ale carei interese le sustine si apara, este independent fata de parte, supimandu-se numai legii, statutului si eticii profesionale. Prin asistenta juridica intelegem sprijinul pe care avocatii il dau partilor in cadrul procesului penai, prin lamuririle, sfaturile si interventiile lor ca specialisti in domeniul dreptului. Asistenta juridica presupune prezenta partii alaturi de aparatorul care sustine cauza. Asistenta juridica in procesul penal este de doua feluri: facultativa si obligatorie.

Asistenta juridica facultativa. Potrivit art. 171 alin. (1) C. proc. pen., "invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept'. In acest sens, art. 6 C. proc. pen, adauga: "Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare'.

Asistenta juridica obligatorie. In anumite situatii, legea impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau a inculpatului. Astfel, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., "Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este retinut sau arestat chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauza ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege', in cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

4. Alti participanti in procesul penal

Sub acest titlu se au in vedere subiectii ce actioneaza in numele si in interesul partilor pe care le inlocuiesc si subiectii ce desfasoara o activitate auxiliara in cadrul procesului penal.

Subiectii care actioneaza in numele si in interesul partilor pe care le inlocuiesc sunt:

a) Succesorii sunt mostenitorii care se introduc in procesul penal in locul unei parti, luand locul acesteia, in vederea solutionarii laturii civile a cauzei. Atunci cand decedeaza partea civila, se introduc in cauza mostenitorii acesteia, fata de care inculpatul va fi obligat la acoperirea prejudiciului cauzat prin infractiune partii civiie. Atunci cand decedeaza inculpatul, mostenitorii sai vor raspunde numai pe latura civila a cauzei, acoperind astfel despagubirile cauzate de inculpat partii civile.

b) Reprezentantii: participarea partilor la desfasurarea procesului penal se realizeaza in principal in prezenta partilor in fata autoritatilor judiciare si prin indeplinirea de catre ele insele a drepturilor si a obligatiilor lor procesuale. Legea prevede insa si posibilitatea ca activitatea procesuala sa se desfasoare si in lipsa partilor. Asadar, reprezentarea consta in imputernicirea unei persoane, numita reprezentant, de a indeplini, in cadrul procesului penal, acte procesuale pe seama unei parti care nu se poate prezenta sau nu doreste sa se prezinte in fata organelor judiciare.

Reprezentarea este de doua feluri: conventionala si legala:

- reprezentarea conventionala se intemeiaza pe existenta unui mandat intervenit intre reprezentat, persoana care are capacitate deplina de exercitiu si este parte in procesul penal, si reprezentant.

- reprezentarea legala este cea impusa de lege, fara ca partea sa dispuna in acest sens. In materia dreptului procesual penal, reprezentarea legala nu este reglementata printr-un text de principiu. Din analiza intregii economii a dispozitiilor penale si procesual penale putem identifica situatii izolate cand se poate vorbi de reprezentare; de exemplu, potrivit art. 132 alin. (3) C. pen., "pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu impacarea se face numai de reprezentantii lor legali'. Reprezentantii, desi participa in proces in locul partilor absente, nu au calitatea de parti, fiind insa subiecti ai procesului penal, ca titulari de drepturi si obligatii procesuale, in limitele mandatului incredintat de lege sau conventional.

c) Substituitii procesuali; sunt acei participanti la procesul penal care actioneaza in nume propriu, in baza unui drept propriu de a actiona conferit de lege, dar pentru valorificarea intereselor altora. Nefiind parti, participarea lor in procesul penal este intalnita in putine cazuri: de exemplu: in virtutea dreptului sau propriu, copilul major se substituie parintelui vatamat si introduce plangere pentru acesta la organul de urmarire penala; sotul sau rudele inculpatului, in numele lor, pot formula cerere de liberare sub control judiciar sau pe cautiune, substituindu-se in acest fel inculpatului; apelul poate fi declarat pentru partile din proces de catre aparator, iar pentru inculpat si de sotul acestuia.

Calitatea de substituit procesual nu poate proveni decat in temeiul legii si se refera numai la actele pe care legea le autorizeaza in mod expres, in toate cazurile, substituitul arc numai dreptul de a actiona in nume propriu, fiind lasata ia aprecierea celui pentru care actioneaza insusirea sau neinsusirea plangerii formulate.

Subiecti ce desfasoara o activitate auxiliara in cadru! procesului penal sunt acei participanti in procesul penal care nu au un drept sau interes legitim in legatura cu cauza, avand, asadar, o atitudine neutra. Astfel de participanti sunt: martorul, expertul, interpretul.

III. ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL

In vederea lamuririi conceptului de actiune in justitie, in doctrina s-au dat mai multe definitii. Dintre acestea, retinem ca actiunea in justitie reprezinta mijlocul legal prin intermediul caruia conflictul de drept nascut ca urmare a savarsirii unei infractiuni este adus spre solutionare organelor judiciare.

in procesul penal se pot intalni doua feluri de actiuni: actiunea penala si actiunea civila.

1. Actiunea penala

Obiectul actiunii penale consta in tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni.

Subiectii actiunii penale sunt:

- subiectul activ al actiunii penale, care este societatea (statul), in conflictul de drept penal, statul a fost subiect pasiv al infractiunii, in planul actiunii penale, subiectul activ indeplineste functia de invinuire;

- subiectul pasiv al actiunii penale, care este infractorul, in conflictul de drept penal, acesta a avut rolul de subiect activ al infractiunii, in planul actiunii penale, ca opunere la functia de invinuire, se recunoaste in favoarea infractorului existenta functiei de aparare.

Trasaturile actiunii penale:

- actiunea penala este o actiune sociala, apartine societatii si se exercita prin intermediul organelor statului anume investite in acest sens;

- actiunea penala este obligatorie, ea trebuie sa fie pusa in miscare in mod necesar ori de cate ori s-a savarsit o infractiune;

- actiunea penala este indisponibila, deoarece, odata pusa in miscare, nu poate fi retrasa, ea trebuind continuata pana la epuizarea ei care are loc prin ramanerea definitiva a solutiei ce se da in cauza penala;

- actiunea penala este indivizibila, ea extinzandu-se asupra tuturor celor care au participat la savarsirea infractiunii;

- actiunea penala este individuala, ca urmare a raspunderii penale personale. Punerea in miscare a actiunii penale poate avea loc in momente diferite plasate pe

parcursul urmaririi penale (cu exceptia cazurilor cand legea prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate). Astfel, actiunea penala se poate pune in miscare prin urmatoarele acte: la inceputul sau pe parcursul urmaririi penale, prin ordonanta procurorului; la sfarsitul urmaririi penale, prin rechizitoriu', in cursul judecatii, prin declaratia orala a procurorului facuta in fata instantei (cand se solicita extinderea procesului penal cu privire la fapte sau persoane noi);

Exercitarea actiunii penale consta in sustinerea ei in vederea tragerii la raspundere penala a inculpatului. Presupune realizarea activitatilor ce tin de probatiune, formularea de cereri, ridicarea de exceptii etc. Sarcina exercitarii actiunii penale revine, in principiu, subiectilor activi ai acesteia. Astfel, procurorul si organele care infaptuiesc activitatea de cercetare penala exercita actiunea in tot cursul urmaririi penale. Lor li se poate alatura persoana vatamata, cand plangerea prealabila a acesteia se poate adresa organelor de cercetare penala.

Stingerea actiunii penale poate avea loc, inainte de punerea ei in miscare, ori de cate ori se constata existenta uneia dintre cauzele prevazute la art. ! O C. proc. pen. Spunem, in aceste situatii, ca respectivele cauze impiedica punerea in miscare a actiunii penale, in mod frecvent insa, stingerea actiunii penale se produce dupa punerea ei in miscare.

Actiunea penala pusa in miscare se stinge in mod normal prin judecata, adica prin pronuntarea unei hotarari. Solutiile pe care le poate pronunta instanta sunt:

- condamnarea (daca se constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat);

- achitarea [in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e) C. proc. pen.];

- incetarea procesului penal [in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-j) C. proc. pen.]. Stingerea actiunii penale poate avea loc si in faza de urmarire penala, solutiile pe

care poate sa le dea procurorul fiind:

- clasarea, cand nu exista invinuit in cauza;

- scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e) C. proc. pen., cand exista invinuit sau inculpat in cauza;

- incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)- h), i') si j) C. proc. pen., cand exista invinuit sau inculpat in cauza.

Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata sunt prevazute la art. 10 C. proc. pen., care arata ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:

a) fapta nu exista (in sensul ca fapta nu exista in materialitatea ei);

b) fapta nu este prevazuta de legea penala (ea putand fi de natura disciplinara, contraventionala, civila sau a fost dezincriminata);

b1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni (fapta aduce astfel o atingere minima valorilor sociale ocrotite de legea penala);

c) fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat (fiind comisa de o alta persoana);

d)    faptei ii lipseste unui dintre elementele constitutive ale infractiunii (nerealizandii-se astfel continutul concret al infractiunii, potrivit caruia se face incadrarea juridica);

e) exista vreuna dintre cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;

f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea IE miscare a actiunii penale (se asimileaza lipsei plangerii prealabile si introducerea plangerii de o alta persoana decat cea indreptatita sau peste termenul prevazut de lege. in ceea ce priveste autorizarea organului competent, art. 5 C. pen. arata ca "Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, contra sigurantei statului roman sau contra vietii unui cetatean roman, ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, cand sunt savarsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii. Punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevazute in alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabila a procurorului general'. Referitor la sesizarea organului competent, facem precizarea ca, pentru unele infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate, actiunea penala se pune in miscare la sesizarea organelor competente ale cailor ferate);

g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice, atunci cand are calitatea de faptuitor;

h) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala (precizam ca, in ceea ce priveste impacarea, pentru a produce efecte, trebuie sa se faca intre persoana vatamata si invinuit/inculpat, in fata organului judiciar, trebuie sa fie explicita si neconditionata si sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii);

i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale (caz in care se aplica una dintre urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ: mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda);

i1) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege (se au in vedere cauzele de nepedepsire prevazute de Codul penal, cum ar fi, de exemplu, denuntarea faptei de dare de mita mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat);

j) exista autoritate de lucra judecat (autoritatea de lucru judecat opereaza numai in cazul in care, cu privire la o persoana, s-a desfasurat o judecata penala pentru o anumita fapta considerata infractiune), impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.

In cazul prevazut la lit. f), actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior in conditii legale.

Continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire

Continuarea procesului penal reprezinta posibilitatea pe care o are invinuitul sau inculpatul de a-si demonstra nevinovatia, in cazurile in care solutiile date de procuror sau de instanta stinsesera deja procesul penal (actiunea penala) prin constatarea amnistiei, prescriptiei, retragerii plangerii prealabile sau a unei cauze de nepedepsire.

Daca, ulterior continuarii procesului penal la cererea expresa a invinuitului sau inculpatului, se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e) C. proc. pen., procurorul dispune scoaterea de sub urmarire in temeiul cazului constatat, iar instanta de judecata pronunta achitarea in temeiul cazului constatat.

Daca, ulterior continuarii procesului penal, nu se constata vreunul dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., procurorul dispune incetarea urmaririi penale, cu exceptia cazului prevazut in art. 10 alin. (1) lit. i), iar instanta de judecata pronunta incetarea procesului penal, dandu-se astfel eficienta juridica acelor cazuri in temeiul carora fusese anterior stins procesul penal - respectiv amnistiei, prescriptiei, retragerii plangerii prealabile ori cauzei de nepedepsire.

2. Actiunea civila

Actiunea civila reprezinta mijlocul legal prin care persoana pagubita cere sa ii fie reparat prejudiciul cauzat prin infractiunea a carei victima a fost.

Trasaturile actiunii civile. Actiunea civila se distinge prin urmatoarele trasaturi:

- este accesorie celei penale, avand acelasi izvor ca si actiunea penala;

- este disponibila, depinzand exclusiv de vointa partii vatamate;

- este divizibila, putand fi exercitata numai impotriva unuia dintre participantii care raspund civil;

- este patrimoniala putand fi indreptata atat impotriva inculpatului cat si a partii responsabile civilmente;

- este, in anumite cazuri, obligatorie. Conform art. 17 C. proc. pen., actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, sens in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere persoanei vatamate ca prin reprezentantul sau legal ori, dupa caz, persoana care ii incuviinteaza actele sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei materiale si a daunelor morale, precum si date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. Totodata, instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei si a daunelor morale, chiar daca persoana vatamata nu este constituita parte civila.

Conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal sunt:

- infractiunea trebuie sa fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

- intre infractiunea savarsita si prejudiciul cerut a fi acoperit sa existe legatura de cauzalitate;

- prejudiciul sa fie cert atat sub aspectul existentei sale, cat si sub aspectul posibilitatilor de evaluare;

- sa existe din partea persoanei vatamate manifestarea de vointa de a fi despagubita.

Obiectul actiunii civile consta in tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente.

in ceea ce priveste modalitatile de reparare a pagubei, art. 14 alin. (3) C. proc. pen. dispune ca repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile:

a) in natura: prin restituirea lucrului; prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii; prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris; prin orice alt mijloc de reparare;

b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta. Despagubirile banesti se acorda nu numai pentru paguba efectiva, dar si pentru folosul de care a fost lipsita partea civila.

Referitor la acoperirea pagubei prin acordarea daunelor morale, cuantumul acestora este dificil de probat, fiind lasat la aprecierea instantei. Subiectii actiunii civile sunt:

- subiectul activ, persoana in dauna careia a fost produs prejudiciul material sau moral. Pot fi subiecti activi ai actiunii civile si vor avea calitatea de parti in procesul penal mostenitorii persoanei fizice decedate, precum si entitatile juridice care succed in drepturile celor reorganizate sau lichidate (cand persoana vatamata este o persoana juridica). Apar ca subiecti procesuali, fara insa a avea calitatea de parti civile, reprezentantii legali ai celor cu capacitate de exercitiu restransa sau lipsiti de capacitate de exercitiu; - subiecti pasivi sunt invinuitul/inculpatul, precum si partea responsabila civilmente. Pot sa apara ca subiecti pasivi ai actiunii civile atat succesorii invinuitului sau inculpatului, precum si cei ai partii responsabile civilmente.

Exercitarea actiunii civile. Persoana vatamata printr-o infractiune are dreptul de a opta privind valorificarea pretentiilor sale intre doua posibilitati: introducerea actiunii civile in procesul penal alaturi de actiunea penala; introducerea separata a actiunii civile la instanta civila, dupa solutionarea procesului penal. Facem precizarea ca, odata aleasa una dintre aceste doua cai, optiunea devine irevocabila, parasirea caii alese atragand pierderea definitiva a dreptului de a obtine repararea pagubei. Cu toate acestea, legea consacra situatii de exceptie:

- poate sa porneasca actiune in fata instantei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat, in caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda;

- cand s-a dispus scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmariri penale;

- persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau instantei de judecata, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut ioc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarare, chiar nedefinitiva.

De mentionat ca, daca partea a ales promovarea actiunii civile la instanta civila, in conditiile in care procesul penal se desfasoara, judecata in fata instantei civiie se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale.

in art. 20 C. proc. pen. se retin asa-numitele cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile'.

- persoana vatamata constituita parte civila in procesai penal poate sa porneasca actiune in fata instantei civile daca instanta penala, prin hotararea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila;

- in cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, daca se constata din probe noi ca paguba si daunele morale nu au fost integral reparate, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila;

- persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta civila pentru repararea pagubelor materiale si a daunelor morale care s-au nascut ori descoperit dupa pronuntarea hotararii penale de catre prima instanta.

Autoritatea hotararii penale in civil f i efectele hotararii civile in penal. Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.

Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.

IV. COMPETENTA

1. Notiune si clasificare

Definim competenta ca fiind sfera atributiilor pe care le are de indeplinit, potrivit iegii, fiecare categorie de organe judiciare in cadrai procesului penal, in literatura de specialitate au fost exprimate opinii diverse cu privire formele competentei. Dintre acestea, retinem urmatoarea clasificare:

A. Forme fundamentale ale competentei. In procesul penal modern sunt trei feluri fundamentale ale competentei:

a) functionala (ratione ojficii); este acea forma a competentei care contureaza categoriile de activitati pe care le poate desfasura un anumit organ in cadrul competentei sale generale. De exemplu, tribunalele judeca in prima instanta, judeca in apel si in recurs, solutioneaza conflictele de competenta;

b) materiala (ratione materiae); competenta materiala este determinata de natura si gravitatea infractiunii supuse judecatii. Este acea forma a competentei care ofera criteriul cu ajutorul caruia se stabileste care dintre organele judiciare de grade diferite poate instrumenta anumite categorii de cauze. Se spune ca aceasta competenta departajeaza organele judiciare pe linie verticala;

c) teritoriala (ratione Iod); fiecare instanta judecatoreasca si fiecare organ de urmarire penala are o circumscriptie teritoriala in care isi exercita atributiile. Competenta teritoriala imparte cauzele intre organele judiciare pe linie orizontala.

Pentru stabilirea competentei de solutionare a cauzelor privind infractiunile care au fost savarsite in tara sau in strainatate, Codul de procedura penala prevede repere diferite.

Astfel, competenta dupa teritoriu pentru infractiunile savarsite in tara este determinata de art. 30 alin. (1) C. proc. pen.:

- locul unde a fost savarsita infractiunea;

- locul unde a fost prins faptuitorul;

- locul unde locuieste faptuitorul;

- locul unde locuieste persoana vatamata.

Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. (1) in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala. Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. (1) ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.

Prin "locul savarsirii infractiunii' se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totui sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

Conform art. 45 C. proc. pen., "Cand niciunul din locurile aratate in art. 30 alin. (1) nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat, in caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. (1). Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. (1) sunt competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat'.

Pentru infractiunile savarsite in strainatate, art. 31 C. proc. pen. stabileste urmatoarele:

- infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel;

- infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel;

- infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in primul caz, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

B, Forme subsidiare ale competentei, in procesul penal roman se cunosc urmatoarele forme subsidiare ale competentei:

a) competenta personala; este acea forma a competentei care ofera criteriul legal potrivit caruia unele organe judiciare solutioneaza anumite cauze penale in raport cu anumite calitati pe care le au faptuitorii, de exemplu, potrivit art. 28' alin. (1) pct. l lit b) C. proc. pen., curtea de apel judeca printre altele in prima instanta infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii;

b) competenta speciala; este competenta unica si exclusiva pe care o au anumite organe judiciare de a rezolva cauze penale privind infractiuni ce aduc atingere unei anumite sfere de relatii sociale; de exemplu, instantele maritime si fluviale au competenta de a rezolva cauzele penale privind infractiunile savarsite in legatura cu regimul navigatiei maritime si fluviale;

c) competenta exceptionala; este acea forma a competentei care are durata limitata in timp si este determinata de existenta unor imprejurari deosebite (stare de necesitate, stare de razboi), in virtutea acestei competente, anumite organe judiciare primesc spre solutionare cauze penale pe care in mod obisnuit nu le au in competenta lor.

2. Competenta instantelor judecatoresti

Sub acest titlu avem in vedere competenta functionala, materia] a si personala.

Competenta judecatoriilor. Potrivit art. 25 C. proc. pen., judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege.

Competenta tribunalului. Potrivit art. 27 C. proc. pen.. tribunalul:

"1. judeca in prima instanta: a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 2791, art. 312 si art. 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive; b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) abrogata; d) infractiunea de spalare a banilor, precum si infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri; e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar; e) infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuala si industriala; f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in cazurile anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege'.

Competenta curtii de apel este stabilita de art. 281 C. proc. pen.: "1. judeca in prima instanta: a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale; a1) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 2531, art. 273-276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata si art. 356-361; b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante, precum si de avocati, notari publici, executori judecatoresti si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi; c) abrogat; d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa; e)-f) abrogate;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege;

5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate'.

inalta Curte de Casatie ti Justitie, potrivit art. 29 C. proc. pen.: "1. judeca in prima instanta: a) infractiunile savarsite de senatori si deputati; b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului; c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului; d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori; e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; e1) infractiunile savarsite de catre membrii Consiliului Superior al Magistraturii; f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii-asistenti de la inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie; g) alte cauze date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de recurs, judeca: a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de sectia penala a inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege;

3. judeca recursurile in interesul legii;

4. abrogat;

5. solutioneaza: a) conflictele de competenta cand inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta superioara comuna; b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt; c) cererile de stramutare; d) alte cazuri anume prevazute de lege'.

3. Probleme legate de competenta in materie penala

Prorogarea de competenta. Prorogarea de competenta consta in prelungirea, extinderea competentei normale a organelor judiciare asupra unor cauze care, in mod normal, revin altor organe judiciare. Situatiile care impun prorogarea competentei sunt:

a) chestiunile prealabile; sunt probleme de natura extrapenala ce trebuie rezolvate inainte de rezolvarea cauzei penale si care pot influenta solutia in cauza respectiva.

b) schimbarea incadrarii juridice sau a calificarii faptei; instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare.

c) indivizibilitatea este acea situatie juridica ce impune reunirea cauzelor penale, data fiind unitatea de infractiune sau de actiune ce le caracterizeaza.

d) conexitatea reprezinta acea situatie juridica determinata de legatura existenta intre infractiunile comise, legatura datorata timpului si locuim savarsirii lor.

Conflictul de competenta. Conflictul de competenta apare atunci cand:

- doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza (conflict pozitiv);

- doua sau mai multe instante isi decima competenta (conflict negativ).

In ceea ce priveste procedura de solutionare a conflictelor de competenta, precizam ca acesta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna. Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta inaltei Curti de Casatie si Justitie. Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta, in toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.

Incompatibilitatea. Reprezinta acea situatie juridica prin intermediul careia o anumita persoana care face parte dintr-un organ judiciar este impiedicata sa participe la activitatea procesuala dintr-o cauza penala concreta. Incompatibilitatea judecatorilor intervine in urmatoarele situatii:

a) judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al patrulea inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecata;

b) judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs;

c) nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza;

d) judecatorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, daca in cauza respectiva:

- a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in calitate de procuror la instanta de judecata, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale;

- a fost reprezentant sau aparator al vreuneia dintre parti;

- a fost expert sau martor;

- exista imprejurari din care rezulta ca este interesat, sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata;

- sotul, ruda sau afinul sau, pana la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale;

- este sot, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;

- exista dusmanie intre el, sotul sau una dintre rudele sale pana la gradul al patrulea inclusiv si una dintre parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul al treilea inclusiv;

- este tutore sau curator al uneia dintre parti;

- a primit liberalitati de la una dintre parti, avocatul sau mandatarul acesteia;

e) judecatorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze in caile de atac, atunci cand sotul, rada ori afinul sau pana la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze.

Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent fi a grefierului este reglementata de art. 49 C. proc. pen., care arata ca dispozitiile aplicabile judecatorului se aplica procurorului si magistratului-asistent sau, dupa caz, grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecata; in plus, procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac iar persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia, cand refacerea este dispusa de instanta.

Abtinerea. Reprezinta institutia juridica prin care cel aflat in incompatibilitate cere sa nu participe la rezolvarea unei anumite cauze penale de care se lega cazul de incompatibilitate in care se afla. Potrivit art. 50 C. proc. pen., persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii. Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea. Este operatia juridica potrivit careia oricare dintre partile unei cauze penale, avand cunostinta despre existenta unui caz de incompatibilitate, cere ca persoana vizata de acel caz sa nu participe la solutionarea cauzei sale. Potrivit art. 51 C. proc. pen., in cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.

Stramutarea. Stramutarea reprezinta institutia juridica prin intermediul careia o cauza aflata in competenta unei instante este transferata in competenta alteia de acelasi grad. Referitor la temeiul stramutarii, legea arata ca inalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor, cand exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori cand una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul ai patrulea inclusiv printre judecatori sau procurori, asistentii judiciari sau grefierii instantei.

Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei. Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere inaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o instanta egala in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul, inalta Curte de Casatie si Justitie desemneaza o instanta egala in grad cu instanta careia i-ar fi revenit competenta de judecata, in cazul in care impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor, cand exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori cand una dintre parti are o ruda sau un afin pana ia gradul al patrulea inclusiv printre judecatori sau procurori, asistentii judiciari sau grefierii instantei. Cererea de desemnare a unei alte instante se adreseaza inaltei Curti de Casatie si Justitie si trebuie motivata.