CONSIDERATII TEORETICE CU PRIVIRE LA DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

CONSIDERATII TEORETICE CU PRIVIRE LA DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

Creatia intelectuala a fost si este un subiect de mare interes, primele incercari pentru recunoasterea drepturilor morale si patrimoniale datand inca din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Ulterior, in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea apar primele forme institutionalizate de recunoastere a paternitatii creatiilor culturale si a celor cu aplicatie industriala la nivel national si mai apoi international.

Drepturile intelectuale au cunoscut transformari profunde in timp, datorate actiunii conjugate a revolutiei tehnologice (un rol important avandu-l aparitia tiparului), a unei revolutii culturale (aparitia unui public consumator de cultura si bunuri de calitate), a unei revolutii filosofico-politice (constiinta drepturilor individuale, ideologia libertatii si a egalitatii judiciare), precum si a unei revolutii economice (existenta capitalismului, cu economia sa de piata).

In aceste conditii drepturile intelectuale s-au internationalizat, ceea ce a dus la incheierea unor conventii internationale fundamentale cu privire la ele, spre exemplu Conventia de la Berna din 9 septembrie 1886 care, printre altele, defineste pentru prima data proprietatea intelectuala, sau cea de la Stockholm din 1967, prilej cu care s-a constituit Organizatia Mondiala pentru Proprietatea Intelectuala (O.M.P.).

Asistam in prezent la aparitia unor adevarate industrii culturale, impulsionate de cresterea investitiilor alocate de tarile interesate pentru crearea si difuzarea operelor create de om in diferite domenii si de dezvoltarea fara precedent a tehnologiilor de comunicare a creatiilor intelectuale.

In ceea ce priveste protectia drepturilor de proprietate intelectuala, suntem martorii unei confruntari dintre doua curente fundamentale: cel specific european, care recunoaste atat drepturile morale, cat si drepturile materiale ale creatorilor, si sistemul american de copyright, in centrul caruia se afla circulatia operelor si care are un caracter preponderent economic. Organizatia Mondiala pentru Proprietatea Intelectuala si Uniunea de la Berna manifesta preocupari intense pentru armonizarea celor doua sisteme juridice. De asemenea, exista preocupari pentru armonizarea legislatiei Uniunii Europene in acest domeniu.

In sens foarte larg, Dreptul proprietatii intelectuale are ca obiect relatiile sociale legate de recunoasterea si protejarea drepturilor recunoscute de lege care rezulta din activitatea de creatie intelectuala in sfera stiintifica, literara si artistica.

Toate statele civilizate detin un sistem juridic complex de protejare a creatiei intelectuale avand trei scopuri fundamentale:

unul este acela de a conferi expresie legala drepturilor economice si morale ale creatorilor de valori stiintifice si artistice, prin garantarea de catre stat a unui drept moral perpetuu si a unui drept de control exclusiv a folosintei rezultatului creatiei lor, pe perioade delimitate de timp;

cel de-al doilea, este determinat de necesitatea de a promova, ca o expresie a unei politici guvernamentale, actele de creatie tehnico-stiintifica si cultural-artistica;

ultimul este legat de necesitatea de a asigura echilibrul socio-economic intr-o societate, prin echilibrarea intereselor personale ale creatorilor cu interesul social general de dezvoltare.

2.LOCUL SI ROLUL DREPTULUI PROPRIETATII INTELECTUALE IN

SISTEMUL JURIDIC ROMAN

In ceea ce priveste locul dreptului proprietatii intelectuale in ansamblul sistemului de drept romanesc, parerile sunt impartite. In literatura de specialitate, majoritatea autorilor romani considerau in mod traditional ca Dreptul proprietatii intelectuale este o subramura distincta din sfera Dreptului civil, subliniind totodata ca domeniul proprietatii intelectuale se afla in zona de interferenta cu alte ramuri de drept: Dreptul Comercial, Dreptul Penal, Dreptul Concurentei, Dreptul Administrativ si Dreptul Munci

Fata de aceasta opinie, avem unele rezerve. Daca dreptul de autor este in mod evident rezultatul raporturilor juridice civile cu privire la relatiile dintre autorul operei sau creatorul inventiei (ca persoana fizica), stat si terti, lucrurile nu sunt nici pe departe in sfera dreptului civil in ceea ce priveste marcile comerciale. Marca este elementul de identificare al unui produs sau serviciu rezultat al activitatii unei societati comerciale (in general comerciant-persoana juridica), nicidecum apartinand ca regula unei persoane fizice.

Este de asemenea demn de remarcat ca dezvoltarea fara precedent a institutiilor juridice cu privire la proprietatea industriala a capatat forme noi in ultimul timp: amintim in acest sens legislatia romaneasca (inspirata dupa cea comunitara), aparuta in materia protectiei desenelor si modelelor industriale (Legea nr.129/1992) sau cea cu privire la topografia produselor semiconductoare (Legea nr.16/1995), care in fapt, cel mai adesea sunt proprietatea corporatiilor care le realizeaza, nu a specialistilor individuali si care au extins domeniul de aplicare al protectiei intelectuale.

La acestea adaugam faptul ca majoritatea contractelor din sfera proprietatii intelectuale sunt de natura comerciala, nu civila. De aceea, consideram ca actualmente, Dreptul proprietatii intelectuale se constituie ca o ramura distincta de drept, aflata in zona de interferenta a Dreptului Civil cu Dreptul Comercial, avand un obiect propriu de reglementare.

3. COMPONENTELE DREPTULUI PROPRIETATII INTELECTUALE

In ceea ce priveste continutul acestei ramuri de drept, aceasta se divide in doua mari componente:

Drepturile de proprietate industriala

Dreptul de autor si drepturile conexe acestuia

3.1. Drepturile de proprietate industriala

Drepturile de proprietate industriala cuprind drepturile si mijloacele de protectie a inventiilor brevetate (patente, in sistemul anglo-american), drepturile si metodele de protectie a intereselor comerciale prin intermediul marcilor comerciale, de fabrica sau de serviciu, desenelor si modelelor industriale, topografiei circuitelor electronice si noilor soiuri de plante. Este vital a se face o distinctie intre conceptul de proprietate industriala si cel de proprietate asupra bunurilor industriale (mobiliare si imobiliare) .

3.2. Dreptul de autor si drepturile conexe

Drepturile de autor confera autorilor sau creatorilor de opere si lucrari in domeniul muzicii, literaturii, stiintei, un drept moral asupra creatiei precum si posibilitatea de a autoriza sau interzice, pentru perioade de timp determinate, folosinta creatiei lor de catre alte persoane.

Conventia privind constituirea Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale (OMPI) de la Stockholm 1967, la care Romania este parte, prevede in art.2 ca 'proprietatea intelectuala va cuprinde drepturile relative la:

operele literare, artistice sau stiintifice;

interpretarile artistice, fonogramele si emisiunile radio-TV;

inventiile din orice domeniu al activitatii umane;

descoperirile stiintifice;

desenele si modelele industriale;

marcile comerciale, de fabrica si de serviciu;

protectia impotriva concurentei neloiale, precum si alte drepturi rezultate din activitatea intelectuala, in sfera artistica, stiintifica si literara."

Operele literare, artistice si stiintifice fac obiectul drepturilor de autor (copyright in sistemul anglo-american).

Interpretarile artistice, fonogramele si emisiunile radio-TV sunt drepturile conexe al dreptului de autor, iar domeniile mentionate la punctele c), e) si f) sunt din sfera drepturilor de proprietate industriala.

In ceea ce priveste punctul d), se poarta in doctrina frecvente discutii: in ce masura descoperirile stiintifice pot fi considerate subiect al drepturilor de proprietate intelectuala. Nu exista in lume o legislatie nationala care sa protejeze prin lege exclusiv descoperirile stiintifice, deoarece acestea nu sunt considerate in cea mai mare parte a cazurilor acte de creatie sau de solutionare inovatoare a unor probleme tehnice, cum este cazul inventiilor, ci recunoasteri ale unor fenomene, proprietati sau legi ale universului material, nerecunoscute legal si care nu pot fi absolut verificate.

Motivul pentru care este inserata o prevedere de includere a descoperirilor stiintifice in sfera proprietatii intelectuale are in vedere situatiile rare in care descoperirea stiintifica este rezultatul unei inventii si nu reciproca, deoarece inventia se bazeaza in principiu pe aplicarea in practica, pe materializarea tehnica a unor legi, fenomene sau proprietati ale materiei, care au fost anterior relevate de savanti, deci preexistente inventie

In ceea ce priveste concurenta neloiala, acest domeniu nou abordat in ultimul secol, se afla in zona de interferenta a dreptului comercial, civil si cel al proprietatii intelectuale. Un brevet de inventie acorda titularului sau un monopol asupra inventiei, iar dreptul concurentei urmareste printre altele combaterea insasi a conduitelor comerciale monopoliste in anumite circumstante reglementate de lege.

In Romania, reglementarea mijloacelor de combatere a concurentei neloiale, caracterizate prin inselarea consumatorilor asupra naturii, originii si calitatii produselor sau subminarea unei societati comerciale concurente prin masuri "contrare uzantelor cinstite in activitatea comerciala" se face prin Legea nr.11/1991 modificata si completata prin Legea nr. 298/2001, publicata in M.Of. nr. 313 din 12 iun. 2001 .