CRIMINALISTICA - CONSIDERATII INTRODUCTIVE

CRIMINALISTICA

consideratii     introductive

notiunea

Cercetarea, descoperirea si judecarea faptelor de natura penala, in general a faptelor ilicite, necesita ca intreaga activitate judiciara sa se desfasoare pe baze stiintifice, prin folosirea celor mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii, a celor mai noi metode si tactici de efectuare a actelor procedurale.

In decursul timpului, inca de la aparitia lui homo sapiens, acesta a desfasurat o activitate de observare si cercetare a mediului inconjurator, absolut necesara pentru a supravietui, a incercat sa descifreze anumite urme a surselor de hrana, de pericol, a dusmanilor etc., ceea ce a constituit o forma primara a ceea ce se va numi mai tarziu - criminalistica.

Pentru prima data notiunea de criminalistica a fost folosita de judecatorul de instructie austriac Hans Gross in lucrarea sa "Manualul judecatorului de instructie" publicata in anul 1893, lucrare prin care investigarea faptelor penale este considerata o stiinta.

Anterior acestei date activitatea de cercetare a savarsirii infractiunilor cu ajutorul mijloacelor tehnice era denumita "politie tehnica" sau "politie stiintifica".

Dupa ce in anul 1902 Hans Gross defineste criminalistica drept o "stiinta a starilor de fapt in procesul penal", majoritatea autorilor au adoptat definiri apropiate, mai ample uneori, dar cu preponderenta orientate spre rolul acestei stiinte in cercetarea infractiunilor in faza de urmarire penala: P.F. Ceccaldi "un ansamblu de procedee aplicabile in cercetarea si studiul crimei (in sens larg) pentru a se ajunge la descoperirea ei", I. Ceterchi, I. Demeter "stiinta despre mijloacele (tehnice si tactice) ce urmaresc descoperirea, strangerea si studierea probelor judiciare utilizate in procesul penal, in scopul stabilirii si descoperirii infractiunilor si a celor vinovati, precum si despre masurile de preintampinare a infractiunilor", I. Mircea "o stiinta care elaboreaza metode tactice si mijloace tehnico-stiintifice de descoperire, cercetare si prevenire a infractiunilor", E. Stancu "o stiinta judiciara, cu caracter autonom si unitar, care insumeaza un ansamblu de cunostiinte despre metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirii faptelor antisociale" etc.

Criminalistica este perceputa in sens larg, comun, marii majoritati a populatiei, ca o metoda de investigare a faptelor antisociale comise prin mijloace dintre cele mai seducatoare, artistice, o lupta intre bine (anchetatorul) si rau (criminalul, hotul, violatorul, etc.) prezentata mai ales in romane si filme politiste, cu suspans, rezolvari aproape incredibile, descoperiri neasteptate bazate pe un element, in principiu, nesemnificativ, pe o perspicacitate a investigatorului iesita din comun.

Este un ideal care, din pacate, in practica este destul de rar intalnit.

Studierea criminalisticii, ca stiinta, de catre viitorii juristi, practicieni ai dreptului ca judecatori, procurori, avocati, politisti etc., este o necesitate; acest studiu trebuie sa conduca la o cunoastere a mijloacelor tehnice de care dispun organele judiciare, a procedeelor tactice care pot fi folosite in ascultarea celor care au comis sau au cunostinta de savarsirea unor fapte penale, in desfasurarea unor activitati de administrare a probelor necesare dovedirii acestor fapte.

Desigur, acest studiu nu poate fi exhaustiv datorita intinderii limitate a programei de predare si seminarizare a acestei discipline in cursul studiilor universitare, insa problematica studiata trebuie sa conduca la cunostinte medii care sa ofere posibilitatea viitoare de a analiza si intelege felul in care s-au efectuat investigatiile, concluziile la care s-a ajuns, probele administrate, pentru a se putea solicita completari a acestora, refacerea, administrarea lor in vederea stabilirii adevarului.

Aprofundarea cunostintelor de criminalistica va trebui facuta de catre cei care lucreaza efectiv in acest domeniu, prin cursuri de specializare pe anumite domenii (cercetarea falsurilor, cercetarea specifica a anumitor genuri de infractiuni - ucideri, trafic de stupefiante, de armament etc., cercetarea, descoperirea si ridicarea anumitor categorii de urme), prin cunoasterea dotarilor tehnice mereu imbunatatite, de ultima promotie.

Consideram important sa se inteleaga faptul ca nu doar in faza de urmarire penala sunt necesare cunostinte de criminalistica, ci pe parcursul intregului proces penal, iar o buna cunoastere a continutului acestei discipline trebuie sa conduca la o activitate superioara calitativ in infaptuirea actului de justitie.

Prin urmare, criminalistica poate fi definita ca o stiinta a stabilirii starilor de fapt necesare unei corecte incadrari juridice a faptelor ilicite comise, prin elaborarea si folosirea metodelor tactice si mijloacelor tehnico-stiintifice de cercetare, de identificare, cunoastere si judecare a infractorului.

1. Obiectul

Din definitia data criminalisticii se poate desprinde obiectul acesteia, care consta in elaborarea metodelor tactice si a mijloacelor tehnico-stiintifice necesare pentru descoperirea, cercetarea si judecarea faptelor ilicite, actiuni care privesc urmatoarele directii:

elaborarea de metode tehnice necesare cercetarii urmelor create cu prilejul savarsirii infractiunilor sau a altor fapte ilicite;

adaptarea unor metode de cercetare ale altor stiinte la necesitatile criminalisticii, pentru aplicarea lor la cerintele activitatii proprii;

elaborarea unor reguli si procedee tactice necesare efectuarii unor acte de urmarire penala sau cercetarii judecatoresti

valorificarea experientei din activitatea de urmarire penala sau cercetarii judecatoresti prin cunoasterea modului de rezolvare a unor cazuri practice, a modalitatilor de combatere si prevenire a faptelor antisociale, stabilirea unor metodologii de cercetare pentru diferite tipuri de infractiuni.[2]

2. Structura cursului de criminalistica

Studiul criminalisticii cuprinde:

tehnica criminalistica

tactica criminalistica

metodica de cercetare a unor categorii de infractiuni.

Tehnica criminalistica elaboreaza mijloacele tehnico-stiintifice pe care le aplica organele judiciare si expertii criminalisti in activitatea de descoperire, fixare, ridicare si de cercetare a celor mai felurite urme create cu ocazia savarsirii infractiunii.

Tactica criminalistica elaboreaza metodele de desfasurare a activitatii de urmarire si judecare, la oportunitatea si efectuarea unor anumite activitati specifice fazelor procesului penal, ca de exemplu: cercetarea locului faptei, ascultarea faptuitorilor, inculpatilor, martorilor, perchezitia, etc.

Metodica de cercetare a unor categorii de infractiuni elaboreaza tactica specifica cercetarii unor genuri de infractiuni mai frecvente si mai periculoase (omor, viol, etc).

3. Metodele de cercetare criminalistica

Criminalistica - fiind o stiinta juridica - avand un obiect propriu de cercetare, ii sunt specifice anumite metode de investigare, unele dintre ele tipice stiintei respective, altele comune mai multor stiinte, dar aplicate intr-un mod particular, potrivit obiectului sau.

Aceste metode de cercetare criminalistica pot fi grupate in:

metode de cercetare a urmelor in sensul larg al cuvantului, procedee specifice de cautare, fixare si studiere a urmelor create cu prilejul savarsirii infractiunii

metode de examinare a probelor materiale in procesul de identificare criminalistica

metode de efectuare a experimentelor, a verificarilor sau a examenelor comparative pentru stabilirea imprejurarilor in care s-au comis infractiunile cercetate sau a altor date legate de savarsirea acestora

metode tactice pentru ascultarea de persoane, urmarirea si arestarea infractorilor care se sustrag urmaririi penale.

Acestor metode li se adauga uneori metode de cercetare preluate din alte stiinte si adaptate cerintelor criminalistice.

Alt criteriu de clasificare imparte aceste metode de cercetare criminalistica

in:

metode tehnico-stiintifice

metode de tactica criminalistica

metode de prevenire a infractiunilor

Principiile criminalisticii

Principiile sunt reguli fundamentale care guverneaza modul de organizare a sistemului judiciar si activitatea desfasurata pe parcursul procesului penal.

a) Principiul legalitatii consta in faptul ca intreaga activitate de cercetare criminalistica trebuie desfasurata in conformitate cu prevederile legii.

b) Principiul aflarii adevarului statueaza ca intreaga activitate criminalistica trebuie subordonata cerintei de aflare a adevarului, toate procedeele si mijloacele de tehnico-stiintifice trebuind folosite in acest scop.

c) Prezumtia de nevinovatie presupune ca cercetarea sa fie facuta in acest comandament, respectiv probele obtinute criminalistic sa priveasca obiectiv cercetarea si cu acceptarea probelor atat in acuzare cat si in aparare.

d) Savarsirea unei infractiuni determina modificari materiale in mediul inconjurator. (nu exista infractiune fara urme - "crima perfecta")

e) Principiul identitatii , adica activitatea de identificare duce la stabilirea identitatii.

f) Principiul celeritatii efectuarii investigatiei, respectiv cercetarea criminalistica trebuie sa se efectueze de indata, pentru a nu se produce modificari sau deteriorari a probelor.

Legaturile criminalisticii cu alte stiinte

Criminalistica este indisolubil legata de stiintele juridice ca si de unele stiinte ale naturii.

Legatura cu stiinte juridice

● cu dreptul procesual penal : intre cele doua stiinte exista    interdependenta, activitati de urmarire ori judecata fiind reglementate prin normele procesual penale, ceea ce obliga ca si cercetarea criminalistica sa se efectueze in aceste limite.

● cu dreptul penal : dreptul penal arata ce este infractiunea, ce fapte sunt infractiuni, iar criminalistica ajuta prin mijloacele ei la demonstrarea elementelor constitutive ale unei infractiuni.

● cu criminologia : cele doua stiinte se completeaza reciproc, criminologia studiaza starea si dinamica fenomenului infractional, cauzele care il genereaza, propunand masuri de prevenire corespunzatoare, iar criminalistica se ocupa de infractiuni concrete, le cunoaste si elaboreaza masuri specifice de prevenire.

Legatura cu stiinte nejuridice

● legatura cu medicina legala : cele doua stiinte se ajuta reciproc in rezolvarea unor cazuri de omor, loviri, sinucideri, violuri, accidente cu victime omenesti. Aici criminalistica stabileste imprejurarile comiterii, modul de savarsire , iar medicina legala determina natura leziunilor de pe corpul victimei, vechimea lor, cauzalitatea intre ele si eventualul rezultat letal, date care ajuta criminalistica la stabilirea unor imprejurari privitoare la fapta.

● legatura cu psihologia judiciara : aceasta stiinta ofera date pentru cunoasterea infractorului sau a altor persoane - aceste date ajuta stiinta criminalisticii in alegerea procedeelor de ascultare, a tacticii criminalistice.

● legatura cu psihiatria judiciara : aceasta stiinta studiaza bolile care altereaza sau inlatura capacitatea persoanei de a rationa sau de a actiona, oferind criminalisticii date pe baza carora se alege tactica potrivita de ascultare sau de interpretare a drumului savarsirii infractiunii.

● legatura cu chimia : chimia ofera date stiintifice privind determinarea continutului si a provenientei unor substante gasite la locul faptei ori in sau oe corpul victimei, a descoperirii falsurilor etc.

● legatura cu fizica : fizica este un domeniu din care criminalistica preia metode si tehnici de lucru, aparate, instrumente ce au fost adaptate scopurilor cercetarii criminalistice.

● legatura cu biologia : din biologie se preiau metode si procedee de cercetare a urmelor materiilor organice (fire de par, pete de sange, saliva, sperma s.a.) sau, mai nou, identificarea pe baza marcii genetice.

Studiul criminalisticii presupune parcurgerea urmatoarelor teme (tratarea lor in extenso se gaseste in materialele bibliografice indicate)

BIBLIOGRAFIE     :

1. BADILA M., VIDRIGHIN V., Criminalistica, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2007
2. MIRCEA ION - Criminalistica , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999
3. STANCU EMILIAN - Tratat de criminalistica , Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002
4. SUCIU CAMIL - Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972
5. IONESCU LUCIAN si SANDU DUMITRU - Identificarea criminalistica, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990
6. BADILA MIRCEA - Tactica ascultarii inculpatului in instanta, Editura Omnia, Brasov, 1998

TESTE    GRILA

1. Sunt principii fundamentale ale Criminalisticii:

a)      principiul legalitatii

b)      principiul disponibilitatii

c)      principiul aflarii adevarului

d)      principiul prezumtiei de vinovatie

2. Sunt fotografii judiciare de examinare:

a)      fotografia de ilustrare

b)      fotografia schita

c)      fotografia de comparare

d)      fotografia separatoare de culori

3. Principalele elemente ce caracterizeaza mersul unei persoane (cararea de urme) sunt:

a)      latimea pasului

b)      unghiul de mers

c)      directia de mers

4. Inregistrarea dactiloscopica poate fi:

a)      monodactilara

b)      tridactilara

c)      decadactilara

5. Armele de foc se impart, dupa modul de functionare, in:

a)      arme simple

b)      arme artizanale

c)      arme automate

d)      arme semiautomate

6. Concluziile unei expertize criminalistice pot fi:

a)      concluzii de probabilitate

b)      concluzii de imposibilitate a rezolvarii problemei

c)      concluzii de incertitudine

7. Versiunile care se formuleaza in faza de urmarire penala constituie:

a)      concluzii clare obtinute in urma intregului material probator

b)      presupuneri logice elaborate in baza unor date detinute intr-un anumit moment al urmaririi penale, date care ar putea explica datele si imprejurarile unei cauze.

c)      situatii, imprejurari care dovedesc comiterea faptei

8. Sunt fotografii judiciare de examinare:

a)      fotografia obiectelor principale

b)      fotografia de contrast

c)      fotografia in radiatii ultraviolete

d)      fotografia de orientare

9. Sunt proprietati ale desenului papilar:

a)      adeltice

b)      sinistrodeltice

c)      fiscitatea

d)      inalterabilitatea

10. La cercetarea urmelor de buze sunt importante:

a)      crestele papilare

b)      santurile coriale

c)      odontologia

11. Dupa constructia canalului tevii, armele de foc sunt:

a)      arme cu teava ghintuita

b)      arme sportive

c)      arme cu teava lisa

12. Vechimea unui act scris poate fi stabilita in functie de:

a)      gradul de imbatranire a hartiei

b)      examinare cernelii cu care s-a scris

c)      datele inscrise ca moment al emiterii

13. Continutul planului de urmarire penala este determinat:

a)      de nevoia dovedirii faptei asa cum crede organul de urmarire penala ca s-a comis

b)      de dorinta organului de urmarire penala de a demonstra o modalitate acceptabila a comiterii unei fapte, de catre o anumita persoana

c)      de problemele pe care le are de clarificat ancheta penala intr-un moment sau altul, in scopul aflarii adevarului

14. Fazele ascultarii persoanei vatamate prin infractiune sunt (in ordine):

a)      faza intrebarilor si a raspunsurilor

b)      faza discutiilor prealabile

c)      faza relatarii libere

15. Desenul papilar al mainii unei persoane:

a)      este nemodificabil , fix

b)      este amorf

c)      este adeltic intotdeauna

d)      este unic

16. Prin expertizarea urmelor de sange gasite la locul faptei se poate stabili:

a)      daca sangele provine de la om sau animal

b)      din ce parte (regiune) a corpului provine sangele

c)      grupa sanguina

17. Instrumentele de spargere lasa ca urme la locul faptei :

a)      urme de taiere

b)      urme de aparare (fortare)

c)      urme de inundare

d)      urme olfactive

18. Urmele principale de impuscare sunt:

a)      urmele de perforare (cand proiectilul traverseaza intregul corp)

b)      urmele de patrundere (cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi)

c)      urmele de funingine

19. Caracteristicile de identificare a scrisului de mana sunt:

a)      particularitatile de constructie a semnelor grafice

b)      limbajul specific al celui care a scris

c)      presiunea scrisului

20. Organizarea urmaririi penale are la baza principiile:

a)      individualitatii

b)      dinamismului

c)      dovedirii cu orice pret ca o anumita persoana banuita a comis fapta

21. Perchezitia domiciliara poate fi efectuata :

a)      intre orele 6 - 20

b)      la orice ora in cazul unei infractiuni flagrante

c)      atunci cand organele de urmarire penala considera ca ar fi eficienta

22. Desenul papilar al degetelor unei persoane:

a)      este inalterabil

b)      este sinistrodeltic intotdeauna

c)      este unic

d)      este amorf

23. Cercetarea la fata locului a urmelor mijloacelor de transport poate sa stabileasca :

a)      tipul de vehicol

b)      directia de deplasare a vehicolului

c)      sexul conducatorului mijlocului de transport (disparut de la locul faptei)

d)      viteza de circulatie a vehicolului

24. Falsul prin inlaturare de text scris se poate realiza prin:

a)      razuire

b)      corodare

c)      radiere

25. Intrebarile puse martorului de organul de urmarire penala pot fi:

a)      de completare a detaliilor omise in timpul relatarii libere

b)      de control, destinate verificarii afirmatiilor deja facute

c)      de intimidare, in scopul de a schimba cele declarate in timpul relatarii libere si care nu confirma varianta organului de urmarire penala

26. Perchezitia domicliara se poate efectua asupra:

a)      mobilei din locuinta

b)      cartilor, albumelor, tablourilor, decoratiunilor de interior

c)      instalatiilor sanitare, de incalzire si iluminare

27. Prezentarea pentru recunoastere a unei persoane dintr-un grup se face:

a)      dupa ce anterior cel ce face recunoasterea a vazut-o in biroul organului de urmarire penala

b)      dupa ce anterior cel care face recunoasterea a dat o declaratie in care a descris-o

c)      dupa ce anterior celui care face recunoasterea i s-a descris persoana si i s-a indicat locul in grupul de persoane

28. Reconstituirea consta in:

a)      reproducerea cu caracter experimental (in intregime sau in parte) a faptelor cercetate, in conditii si circumstante asemanatoare celor din momentul comiterii faptei

b)      reproducerea intregii desfasurari a faptei asa cum este convins organul de urmarire penala ca s-a produs

c)      reproducerea unei fapte asa cum declara persoana cercetata