Caile de atac extraordinare

Sectiunea I-a

Notiuni generale privind caile de atac extraordinare

Caile de atac extraordinare sunt mijloacele prevazute de lege prin care pot fi atacate hotararile judecatoresti ce se bucura de autoritate de lucru judecat in scopul desfiintarii acelor hotarari care, desi definitive, nu corespund legii sau adevarului.

Codul de procedura penala (art.386-414 ) reglementeaza trei cai de atac extraordinare: contestatia in anulare, revizuirea si recursul in interesul legii. Modul de reglementare este insa diferit pentru contestatia in anulare si revizuire, pe de o parte, si recurs in interesul legii, pe de alta parte.

Astfel, recursul in interesul legii nu produce efecte asupra hotararilor date cauzelor penale, avand doar rolul de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii, pe cand contestatia in anulare si revizuirea pot conduce la desfiintarea hotararilor atacate care sunt nelegale sau netemeinice. Admiterea lor are ca efect readucerea cauzei in ciclul ordinar al procesului (la judecata in prima instanta, in apel sau in recurs), urmand a se pronunta o noua hotarare asupra fondului cauzei.

Sectiunea a II-a

Contestatia in anulare

Notiune si caracterizare

Contestatia in anulare este calea de atac extraordinara prin intermediul careia se poate asigura solutionarea legala a unor cauze penale in care instantele de recurs au pronuntat hotarari definitive ce cuprind erori de procedura ori instantele au pronuntat mai multe hotarari definitive pentru aceeasi fapta si acelasi faptuitor.

Contestatia in anulare se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

este o cale extraordinara de atac;

este o cale de atac de anulare;

este o cale de atac de retractare;

viciile cuprinse in hotararea atacata sunt, ca regula, vicii de procedura;

se indreapta, de regula, numai impotriva hotararilor pronuntate in recurs.

Cazurile de contestatie in anulare

Codul de procedura penala a reglementat prin art.386, patru cazuri in care se poate face contestatie in anulare:

a)     cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii;

b)    cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta despre aceasta impiedicare;

c)     cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal din cele prevazute in art.10 lit. f-i¹, cu privire la care existau probe in dosar;

d)    cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta.

Procedura de exercitare a contestatiei in anulare

Cererea de contestatie in anulare

Potrivit art.387, contestatia in anulare poate fi facuta de oricare dintre parti, iar contestatia pentru motivele prevazute in art.386 lit.c si d, si de procuror.

In cererea de contestatie in anulare pentru motivele prevazute in art.386 lit.a-c trebuie sa se arate toate cazurile de contestatie pe care le poate invoca contestatorul si toate motivele aduse in sprijinul acestora.

Termenul de introducere

Contestatia in anulare pentru motivele aratate in art.386 lit. a-c poate fi introdusa de catre persoana impotriva careia se face executarea, cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere.

Contestatia pentru cazul prevazut in art.386 lit.d poate fi introdusa oricand.

Instanta competenta

Contestatia in anulare pentru cazurile prevazute in art.386 lit.a-c se introduce la instanta de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere.

Contestatia pentru cazul prevazut in art.386 lit.d se introduce la instanta la care a ramas definitiva ultima hotarare.

Procedura de solutionare a contestatiei in anulare

Admiterea in principiu

Instanta examineaza admisibilitatea in principiu a cererii de contestatie prevazute in art.386 lit.a-c, fara citarea partilor.

Instanta constatand ca cererea de contestatie este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute in art.386 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate.

Pana la solutionarea contestatiei in anulare, instanta sesizata, luand concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere.

Judecarea contestatiei in anulare

La termenul fixat pentru judecarea contestatiei in anulare, instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei dupa casare.

Judecarea contestatiei prevazute in art.386 lit.d se face cu citarea partilor interesate in cauza in care s-a pronuntat ultima hotarare. Instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, dupa caz, prin sentinta, ultima hotarare sau acea parte din ultima hotarare cu privire la care exista autoritate de lucru judecat. Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului.

Sectiunea a III-a

Revizuirea

Notiune si caracterizare

Revizuirea este calea de atac extraordinara prin care se indreapta erorile de judecata cu privire la faptele cauzei datorita necunoasterii de catre instantele care au pronuntat hotararea definitiva a unor fapte si imprejurari in raport de care aceasta nu corespunde adevarului si, ca urmare, nici legii.

Hotararile judecatoresti pot fi supuse revizuirii atat cu privire la latura penala cat si la latura civila, pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.

Revizuirea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

este o cale extraordinara de atac;

este o cale de atac de anulare;

este o cale de atac de retractare;

viciile cuprinse in hotararea atacata sunt vicii de judecata;

nu se intemeiaza pe o critica a hotararii atacate ci pe descoperirea unor situatii noi care, daca ar fost cunoscute la data pronuntarii hotararii atacate, ar fi dus la o alta solutie.

2. Cazurile de revizuire

Potrivit art.394, revizuirea poate fi ceruta cand:

a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere;

c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere;

e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia.

Cazul de la lit.a constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare.

Cazurile de la lit.b, c si d constituie motive de revizuire, daca au dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice.

In cazul prevazut de lit.e, toate hotararile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

3. Persoanele care pot cere revizuirea

Revizuirea poate fi ceruta de:

a)     oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia.

Procurorul poate din oficiu sa initieze procedura revizuirii.

4. Cererea de revizuire

Cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe langa instanta care a judecat cauza in prima instanta.

Cererea se face in scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia. Daca cererea nu indeplineste conditiile impuse de lege, procurorul o va chema pe persoana care a facut cererea in vederea completarii sau precizarii acesteia.

5. Termenul de introducere a cererii

Cererea de revizuire in favoarea condamnatului se poate face oricand, chiar dupa executarea pedepsei sau dupa moartea condamnatului.

Cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal, se poate face in termen de un an.

Revizuirea in defavoarea inculpatului nu se poate face cand a intervenit o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

6. Procedura prealabila a revizuirii

Dupa introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, daca este cazul, persoana care solicita revizuirea. In cazul cand este necesara efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanta si cere, daca este necesar, dosarul cauzei. Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni si curge de la data introducerii cererii de revizuire.

Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material impreuna cu concluziile sale instantei competente.

7. Procedura de judecare a revizuirii

Instanta competenta

Conform art.401, competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta. Cand temeiul cererii de revizuire consta in existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, competenta se determina potrivit regulilor din materia prorogarii de competenta.

Masuri premergatoare

La primirea lucrarilor trimise de procuror, presedintele instantei fixeaza termen de judecata pentru examinarea cererii de revizuire, in vederea admiterii in principiu, dispunand citarea partilor interesate.

Cand persoana in favoarea sau defavoarea careia s-a cerut revizuirea se afla in stare de detinere, chiar intr-o alta cauza, presedintele dispune incunostintarea acestei persoane despre termen si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu. Persoana arestata este adusa la judecata.

Admiterea in principiu a cererii de revizuire

Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu. Instanta poate verifica oricare dintre probele pe care se intemeiaza cererea sau poate, cand este necesar, sa administreze probe noi.

Instanta, in baza celor constatate, dispune, prin incheiere, admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.

Rejudecarea

Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea in prima instanta.

Daca instanta constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza hotararea in masura in care a fost admisa revizuirea sau hotararile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarare cu privire la fonul cauzei.

Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge.

Sentintele instantei de revizuire sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului.

8. Revizuirea in cazul hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului

Potrivit art.408¹, hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii.

Pot cere revizuirea:

a) persoana al carei drept a fost incalcat;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia;

c) procurorul, din oficiu.

Cererea de revizuire se poate face in termen de un an de la data publicarii hotararii CEDO in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Procedura judecarii cererii de revizuire este cea comuna.

Sectiunea a IV-a

Recursul in interesul legii

Conform art.414², recursul in interesul legii are rolul de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii, prin adoptarea unor solutii de catre instanta suprema asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Solutiile date in acest recurs se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.

Recursul in interesul legii poate fi formulat de urmatoarele persoane:

de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

de ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general.

Competenta de a se pronunta asupra recursului in interesul legii revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de Sectiile Unite si se aduc la cunostinta instantelor de Ministerul Justitiei.

Bibliografie

Apetrei, Mihai. Drept procesual penal, Editura Victor, Bucuresti, 2004, p.371-394 si 405-406.

Mihaescu, Dumitru Valeriu, Ramureanu, Virgil. Caile extraordinare de atac in procesul penal, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, 397p.

Pavaleanu, Vasile, Iacobuta, Ioan, Covalciuc, Mihai. Drept procesual penal, Editura Panfilius, Iasi, 2005, 335-350.

Theodoru, Grigore. Drept procesual penal. Partea speciala, vol. II, Editura Cugetarea, Iasi, 1998, p.448-505 si 523-525.

Tulbure, Adrian Stefan, Tatu, Angela. Tratat de procedura penala, Editura All, Bucuresti, 2001, p.462-488 si 496.

Volonciu, Nicolae. Tratat de procedura penala, vol.II, Editura Paideia, Bucuresti, 1996, p.315-362 si 375-376.