Capacitatea de folosintǎ si de exercitiu a persoanei juridice

Sectiunea I

Capacitatea de folosintǎ a persoanei juridice

Atat persoanele fizice cat si cele juridice au capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu, ca aspecte ale capacitatii civile - parte a capacitatii juridice a subiectului de drept.

Spre deosebire, insa, de capacitatea de folosinta a persoanei fizice pentru care exista o definitie legala in art. 5 alin. 2, pentru capacitatea de folosinta a persoanei juridice nu exista o asemenea definitie.

Totusi, pornind de la prevederile art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinta a persoanei juridice poate fi definita ca acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea de a avea drepturi si obligatii.

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice prezinta, pe langa trasaturile capacitatii de folosinta a persoanei fizice, si o serie de caracteristic proprii.    Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei juridice sunt: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea si intangibilitatea.

Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice se refera la faptul ca ea este stabilita exclusiv prin lege, vointa persoanei juridice neputand avea nici o semnificatie in aceasta privinta; legea este cea care stabileste inceputul, continutul si sfarsitul acestei capacitati.

Generalitatea consta in insusirea, caracterul abstract de a exprima aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile in general, fara o enumerare limitativa a acestora.

Evident, trebuie avute in vedere acele drepturi si obligatii pe care le poate avea persoana juridica in vederea realizarii scopului sau stabilit cu ocazia infiintarii, ce se exprima in principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice.

Inalienabilitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice se refera la faptul ca persoana juridica nu poate s-o instraineze, s-o cedeze si nici sa renunte la ea in tot sau in parte, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic ce ar avea ca obiect o asemenea renuntare.

Intangibilitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice consta in insusirea acesteia de a nu i se putea aduce ingradiri decat in cazurile si conditiile stabilite de lege.

Potrivit art. 26 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, pentru ca o grupare (colectiva) de oameni sa poata deveni subiect de drepturi (si persoana juridica) trebuie sa indeplineasca o serie de conditii - elemente constitutive, organizarea de sine statatoare patrimoniul propriu si existenta unui scop in acord cu interesele generale.

Prin urmare, scopul - element constitutiv al persoanei juridice - este determinant pentru conturarea capacitatii de folosinta, intrucat ii stabileste limitele si precizeaza continutul.

Conform art. 34 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. O persoana juridica poate avea, asadar, doar acele drepturi si obligatii care se incadreaza in specificul activitatii pe care o desfasoara in vederea infaptuirii scopului pentru care a fost creata. Este vorba, deci, despre principiul specialitatii capacitatii de folosinta.

In cazul incalcarii acestui principiu, sanctiunea este nulitatea, asa cum prevede art. 34 alin. 2: "Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul".

De asemenea, trebuie mentionat faptul ca principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice se limiteaza doar la aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile care au ca izvor actele juridice civile. Insa, acest principiu nu-si gaseste aplicarea in ceea ce priveste capacitatea delictuala a persoanei juridice, intrucat aptitudinea de a avea drepturile si obligatiile ce izvorasc din faptul ilicit cauzator de prejudicii este stabilita direct de catre lege, nefiind conditionata de incheierea de acte juridice[1].

Determinarea limitelor principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice se face prin luarea in considerare a limitelor care rezulta din scopul persoanei juridice, asa cum este stabilit in lege, statut ori actul de infiintare. Mai mult, trebuie avut in vedere si faptul ca, de regula, in actul de infiintare a persoanei juridice este precizat "scopul principal", ceea ce implica si existenta unor elemente cu scop secundar. Deci, in aplicarea principiului specialitatii trebuie sa ne raportam atat la elementele ce alcatuiesc scopul principal, cat si cele ce alcatuiesc scopul secundar/complementar.

Principiul specialitatii capacitatii de folosinta ramane neschimbat, atata vreme cat scopul persoanei juridice nu se modifica, principiul capacitatii de folosinta fiind adaptat la noile conditii ori de cate ori se modifica scopul persoanei juridice.

In ceea ce priveste inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice, art. 32 din Decretul nr. 31/1954 dispune ca "Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor". Potrivit art. 28, celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data actului de dispozitie ce le infiinteaza, de la data recunoasterii ori autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege.

Totusi legea stabileste si pentru persoanele juridice o capacitate de folosinta anticipata, ce se aseamana cu aceea a copilului conceput, cu deosebirea ca persoana juridica poate avea atat drepturi cat si obligatii,

Aceasta capacitate anticipata este prevazuta de art. 33 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 si consta in faptul ca, chiar inainte de data inregistrarii sau de la data actului de recunoastere sau de la data indeplinirii celorlalte cerinte ce ar fi prevazute, persoana juridica are capacitatea chiar de la data actului de infiintare cat priveste drepturile constituite in favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.

Legea reglementeaza capacitatea de folosinta anticipata pentru a putea permite persoanei juridice sa ia nastere in mod valabil.

Limitele capacitatii anticipate sunt determinate de insusi scopul anticiparii, adica ea se margineste doar la ceea ce este necesar pentru infiintarea persoanei juridice: formarea patrimoniului de exemplu[2].

In ceea ce priveste data inceputului capacitatii de folosinta a persoanei juridice vom avea in vedere si urmatoarele acte normative:

Decretul - lege nr. 8/1989 art. 4 stabileste ca partidele politice dobandesc personalitate juridica de la data ramanerii definitive a deciziei de admitere a inregistrarii;

Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 art. 3 alin. 3 stabileste ca "Societatea este persoana juridica din ziua inmatricularii in registrul comertului";

Legea nr. 54/1991 referitoare la sindicate art. 19 arata ca "Sindicatul dobandeste personalitatea juridica de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a cererii de inscriere";

Legea nr. 15/1990 art. 18 alin. 2 prevede ca "in baza actului de infiintare. societatea comerciala cu capital de stat se inscrie in registrul Camerelor de comert si industrie";

Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura care, in art. 12 alin. 1 stabileste faptul ca societatea agricola dobandeste personalitate juridica "de la data inscrierii";

Decretul - lege nr. 139/1990 privind Camerele de comert si industrie - art. 2 prevede ca: "Camerele de comert si industrie se infiinteaza din initiativa comerciantilor si dobandesc personalitate juridica pe data recunoasterii infiintarii de catre guvern".

Avand in vedere cele aratate mai sus, ajungem la concluzia ca inceputul capacitatii de folosinta deplina a persoanei juridice este marcat de unul din momentele urmatoare:

data inregistrarii pentru persoanele juridice supuse inregistrarii;

data actului de dispozitie care infiinteaza persoana juridica,

data recunoasterii actului de infiintare;

data indeplinirii altei cerinte prevazute de lege.

Daca aceeasi persoana juridica este supusa atat cerintei inregistrarii cat si formalitatii inmatricularii, capacitatea de folosinta deplina incepe pe data inregistrarii la organul competent.

Prin urmare, capacitatea de folosinta deplina incepe:

1)de la data inregistrarii la organul de stat competent pentru:

asociatiile de proprietari

organizatiile cooperatiei mestesugaresti, de consum si credit

reprezentantele societatilor comerciale si organizatiilor straine ce functioneaza in Romania

2)de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a inregistrarii, pentru:

partidele politice

sindicatele

3)de la data inscrierii in registrul special destinat, tinut de instanta judecatoreasca pentru:

societati agricole

regii autonome[3]

asociatii si fundatii fara scop patrimonial

societati comerciale de toate tipurile

4)de la data recunoasterii de catre guvern pentru:

camerele de comert si industrie

5)de la data actului de dispozitie pentru persoanele juridice de stat:

institutii de stat si unitati administrativ-teritoriale

organele puterii judecatoresti, executive, legislative.

Potrivit art. 33 alin. 3 din Decretul nr. 3111954, persoana juridica se bucura si de o capacitate anticipata restransa care incepe de la data actului de infiintare. Se pune problema de a 5ti in ce poate consta "actul de infiintare" la care se refera art. 33 alin. 3.

Acesta poate consta in:

actul de constituire ori infiintare, care va fi autorizat - de exemplu cazul unei societati comerciale supuse reglementarii Legii nr. 3111990;

actul de dispozitie al organului de stat competent - de exemplu regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat (hotarare a guvernului pentru cele de interes national, iar pentru cele de interes local prin hotarare a organelor judetene si municipale ale administratiei publice)[4];

actul de constituire ce urmeaza a fi recunoscut, de exemplu organizatiile cooperatiste.

Trebuie mentionat faptul ca, spre deosebire de problema inceputului capacitatii de folosinta care este circumscrisa tuturor persoanelor juridice, problema capacitatii de folosinta restransa limitata nu se refera la toate persoanele juridice, ci doar la cele mentionate mai sus; aceasta capacitate limitata nu se intalneste in cazul persoanelor juridice de stat.

Capacitatea de folosinta restransa inceteaza odata cu dobandirea deplinei capacitati de folosinta de catre persoana juridica. Prin urmare, capacitatea limitativa de folosinta va inceta:

la data recunoasterii actului de infiintare a persoanei juridice

la data inregistrarii persoanei juridice

3) la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a inregistrarii

4) la data inmatricularii persoanei juridice.

In ceea ce priveste incetarea capacitatii de folosinta deplina a persoanei juridice, de lege lata, nu exista un text care sa prevada momentul sfarsitului acestei capacitati. Totusi, avand in vedere principiile in materie, capacitatea de folosinta a persoanei juridice se sfarseste odata cu incetarea fiintei persoanei juridice; deci, data incetarii capacitatii de folosinta a persoanei juridice coincide cu data incetarii fiintei acesteia.

In cazul nerespectarii regulilor privind capacitatea de folosinta a persoanei juridice, sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta a actului juridic civil. Aceasta sanctiune survine in cazul incheierii actului juridic in lipsa capacitatii de folosinta si in cazul incheierii actului juridic civil cu incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta. Trebuie mentionat faptul ca in primul caz avem de-a face cu o nulitate virtuala, in vreme ce, in al doilea caz este vorba de o nulitate expresa (textuala) prevazuta de art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 care stabileste ca "Orice act juridic nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul".

Sectiunea a-II-a

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice

La fel ca si persoanele fizice, pe langa capacitatea de folosinta, persoanele juridice au si capacitate de exercitiu.

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice reprezinta acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea persoanei juridice - ca subiect colectiv de drept civil - de a dobandi si exercita drepturile civile subiective si de a-si asuma si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice civile, de catre organele sale de conducere.

Regulile generale privind capacitatea de exercitiu a persoanei juridice sunt cuprinse in art. 35 - 36 din Decretul nr. 31/1954. Astfel, potrivit art. 35, "persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale". Actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi.

Faptele licite sau ilicite savarsite de organele sale obliga insasi persoana juridica daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor.

Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica cat si fata de cel de-al treilea, iar potrivit art. 36: "Raporturile dintre persoana juridica si cei ce alcatuiesc organele sale sunt supuse, prin asemanare, regulilor mandatului daca nu s-a prevazut altfel prin lege, actul de infiintare sau statut".

Organele de conducere, precum si principiile care stau la baza activitatii acestora, sunt prevazute de actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea lor.

Ca exemplu mentionam prevederile Legii nr. 15/1990, conform carora "Regiile autonome sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de autonomie financiara si gestiune economica", in vreme ce conducerea regiei autonome revine consiliului de administratie, consiliu care este alcatuit din 7 - 15 persoane, dintre care una este directorul general.

Potrivit Legii nr. 15/1990, consiliul de administratie isi desfasoara activitatea in conformitate cu propriul sau regulament de organizare si functionare si hotaraste in toate problemele privind activitatea regiei, exceptand acelea care sunt date de lege in competenta altor organe.

In prezent, realizarea continutului capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este guvernata de urmatoarele doua principii, si anume:

1) principiul raspunderii persoanelor fizice care alcatuiesc organele persoanei juridice pentru modul cum realizeaza capacitatea de exercitiu a acesteia;

2) principiul pluralitatii organelor de conducere ale persoanei juridice; cele mai multe persoane juridice prezinta mai multe organe de conducere, din care unul este unipersonal (director, presedinte, etc) si celelalte colegiale, colective (comitete, consilii, etc).

In ceea ce priveste inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, in literatura de specialitate s-a nascut o controversa, data fiind lipsa unei dispozitii legale care sa determine aceasta problema.

Astfel, in literatura juridica s-au conturat doua pozitii, potrivit carora momentul de inceput al capacitatii de exercitiu este diferit.

Conform unei opinii, momentul dobandirii capacitatii de exercitiu coincide cu momentul dobandirii capacitatii de folosinta[5].

Potrivit celei de-a doua opinii, se considera ca momentul dobandirii capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este acelasi cu desemnarea organelor de conducere ale persoanei juridice[6].

Se considera ca persoana juridica dobandeste capacitate de exercitiu de la data infiintarii sale, insa aceasta capacitate, astfel dobandita, este efectiva doar de la data desemnarii organelor de conducere ale persoanei juridice.

In sprijinul ideii mai sus mentionate trebuie sa avem in vedere interpretarea art. 33 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, text care se refera la capacitate in general, si nu doar la capacitatea de folosinta: "Cu toate acestea chiar inainte de data inregistrarii sau de data indeplinirii celorlalte cerinte care ar fi prevazute, persoana juridica are capacitate chiar de la data actului de infiintare cat priveste drepturile constituite in favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri preliminare care ar fi necesare, dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil".

Astfel, trebuie luat in calcul principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". De asemenea, observam ca textul se refera la "indeplinirea obligatiilor", ori indeplinirea obligatiei presupune, de obicei, incheierea de acte juridice ceea ce implica capacitatea de exercitiu.

Prin urmare, persoana juridica dobandeste capacitatea de exercitiu odata cu infiintarea sa, insa este necesar a fi facute anumite precizari.

Una dintre acestea se refera la faptul ca, capacitatea de exercitiu nu poate fi dobandita inainte de dobandirea capacitatii de folosinta; premisa obligatorie a capacitatii de exercitiu este prezenta capacitatii de folosinta.

O alta precizare are in vedere faptul ca titulara capacitatii de exercitiu este insasi persoana juridica - ca    subiect de drept civil distinct; insa, capacitatea de exercitiu este pusa in valoare prin intermediul organelor de conducere ale persoanei juridice. Totusi, capacitatea de exercitiu - ca aptitudine de a dobandi si exercita drepturile sale civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea de acte juridice civile - nu trebuie confundata cu organele de conducere ale persoanei juridice, care constau intr-un colectiv de persoane fizice ori chiar o singura persoana fizica investit(a) cu atributii de organ de conducere.

Asadar, desi inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este marcat de data infiintarii ei, realizarea efectiva este strans legata de desemnarea persoanelor investite cu atributiile de organe de conducere.

In ceea ce priveste continutul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, acesta este exprimat in insasi definitia notiunii, si anume: aptitudinea de a dobandi si exercita drepturile si de a-si asuma si indeplini obligatiile civile, prin incheierea actelor juridice civile de catre organele sale de conducere.

Ca si in cazul continutului capacitatii de folosinta, continutul capacitatii de exercitiu este format din doua laturi:

latura activa constand in dobandirea si exercitarea drepturilor subiective civile prin incheierea de acte juridice

si o latura pasiva constand in asumarea si indeplinirea obligatiilor civile prin incheierea de acte juridice civile.

In analizarea continutului capacitatii de exercitiu a persoanei juridice trebuie avute in vedere si limitele acestei capacitati.

O astfel de limita este cea impusa de capacitatea de folosinta a persoanei juridice care este guvernata de principiul specialitatii ei, limita ce poate fi concretizata in urmatoarele reguli:

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice nu poate fi mai intinsa decat capacitatea de folosinta, aceasta gasindu-si aplicarea atat in cazul capacitatii de folosinta limitata, restransa, cat si in cazul capacitatii de folosinta deplina.

Spre deosebire de capacitatea de folosinta a persoanei juridice care consta in aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile, indiferent de izvorul lor concret (acte juridice si fapte juridice stricto sensu), capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma obligatii civile exclusiv prin incheierea de acte juridice civile; drept urmare, capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este mai redusa decat capacitatea de folosinta si sub aspectul izvorului.

O alta limita este acea care este impusa de pluralitatea organelor de conducere ale persoanelor juridice.

De regula, in cazul majorit9tii persoanelor juridice exista mai multe organe de conducere. Ori, potrivit art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, actul incheiat de organele persoanei juridice este actul persoanei juridice insesi numai daca a fost incheiat "in limitele puterilor ce le-au fost conferite".

De asemenea, pentru intelegerea exacta a continutului capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, este necesar sa avem in vedere si urmatorul aspect: capacitatea de exercitiu nu se reduce doar la prerogativa incheierii de acte juridice civile direct, personal de catre persoanele fizice care au calitate de organ ori organe de conducere, ci include in continutul sau si prerogativa de a da mandat altor persoane, pentru ca acestea sa incheie acte juridice civile, care vor avea ca parte pe insasi persoana juridica astfel reprezentata.

Potrivit art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31J1954, faptele licite sau ilicite savarsite de organele sale obliga insa5i persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor. Prin urmare, persoana juridica isi va angaja raspunderea ca pentru propria sa fapta in conditiile art. 998 - 999 Codul civil, insa raspunderea persoanei juridice nu va fi angajata si pentru faptele ilicite ale unui reprezentant, caz in care este vorba despre o raspundere pentru fapta altuia potrivit dispozitiilor art. 1000 alin. 3 Codul civil.

Dat fiind faptul ca organele persoanei juridice sunt persoane fizice, vom avea in vedere si raspunderea lor personala: ''faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de cel de-al treilea''.

Totusi este necesar a fi facuta diferenta intre actele juridice incheiate cu persoana fizica (organ de conducere a persoanei juridice) in numele societatii si cele incheiate in nume propriu, intrucat, deseori in practica se face confuzie intre cele doua situatii mentionate anterior, fiind astfel chemate in judecata, in calitate de parati, persoanele fizice (organe de conducere a persoanei juridice) pentru a raspunde in nume propriu pentru prejudiciile cauzate de persoana juridica.

De obicei, in practica, persoana care a suferit un prejudiciu, pentru a fi despagubita, se va adresa, nu persoanei fizice, ci persoanei juridice, care poate satisface cu usurinta cererea de despagubire, dat fiind faptul ca are un patrimoniu incomparabil mai mare decat cel al persoanei fizice; persoana fizica, dezbracata de calitatea de organ va raspunde apoi fata de persoana juridica pentru paguba ce i-a cauzat in acest fel.

La fel ca si in cazul inceputului capacitatii de exercitiu, legea nu prevede nici momentul de sfarsit al acesteia.

Data fiind legatura, corelatia ce exista intre capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta, admitem ca sfarsitul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este marcat de momentul incetarii capacitatii de folosinta care coincide cu cel al incetarii fiintei persoanei juridice. Insa, trebuie sa facem diferenta intre incetarea capacitatii de exercitiu a persoanei juridice si incetarea calitatii unei persoane fizice de a fi organ de conducere al persoanei juridice.

Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice, ca si in cazul nesocotirii normelor privind capacitatea de folosinta a persoanei fizice, se poate concretiza in fapte diferite avand consecinte juridice ce apartin unor diverse ramuri de drept: penal, civil, comercial, financiar.

Spre deosebire de incalcarea principiului capacitatii de folosinta pentru care legea prevede expres sanctiunea nulitatii absolute a actului (art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954), pentru incalcarea regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice legea nu prevede expres consecinta de drept civil a unei asemenea incalcari.

In practica, insa, nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice, se poate concretiza in:

incheierea actului civil de catre o persoana careia i s-a dat mandat, dar care nu respecta puterile ce i-au fost incredintate, depasindu-le, fiind vorba practic de o lipsa a imputernicirii;

incalcarea delimitarilor de atributii intre organele de conducere ale persoanei juridice;

incheierea actului civil de catre o persoana din colectivul acelei persoane juridice, dar care nu are calitatea de organ al persoanei juridice.

In lipsa unei prevederi legale exprese referitor la faptul de a sti care va fi consecinta juridica care va interveni intr-un asemenea caz, jurisprudenta s-a pronuntat in contradictoriu, iar in doctrina s-a nascut o controversa.

Astfel, unii autori au sustinut teza inopozabilitatii, in timp ce altii au sustinut teza nulitatii, fie absoluta, fie relativa[7].

Consideram ca, in cazul nesocotirii normelor referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice intervine sanctiunea nulitatii actului juridic civil, avand in vedere faptul ca s-a incalcat o prevedere care tine de conditiile de fond a actului juridic-capacitatea.

Dat fiind faptul ca in primul rand este vorba de interesele persoanei juridice respective, avem de-a face cu o nulitate relativa, virtuala, existand si posibilitatea confirmarii ei. In cazul in care nu se respecta o conditie de opozabilitate fata de terti, desi actul este valabil, sanctiunea care intervine este cea a inopozab