Definitie si caractere juridice - SERVITUTII

Definitie si caractere juridice - SERVITUTII

Potrivit art. 576 C. Civ. servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt proprietar.

Doctrina defineste insa servitutea ca fiind dreptul real principal derivat, perpetuu si indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul si utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care apartin la proprietari diferiti .

Dupa alti autori servitutea este o sarcina ce se constituie cu privire la un imobil, pentru inlesnirea sau largirea utilitatii unui alt imobil ce apartine altui proprietar.

Caracterele juridice sunt urmatoarele:

a)      Servitutea este un drept real imobiliar asupra lucrului altora (jus in re aliena); ele se constituie numai in folosul si respectiv in sarcina unor bunuri imobile prin natura lor.

b)      Servitutea presupune existenta a doua imobile, nu neaparat vecine ce apartin la doi proprietari diferiti.

c)      Servitutea este un drept accesoriu al fondului caruia ii profita urmand soarta acestuia; ea nu este un drept de sine statator si tocmai datorita caracterului ei nu poate fi instrainata, urmarita, ipotecata separat ci numai impreuna cu fondul dominant caruia ii profita.

d)      Servitutea are caracter perpetuu (consecinta caracterului accesoriu); are aceeasi durata ca si dreptul de proprietate. Perpetuitatea este insa de natura servitutii si nu de esenta ei si va ramane asa daca partile n-au stabilit altfel.

e)         Servitutea este indivizibila insemnand prin aceasta ca servitutea greveaza intregul fond aservit si profita intregului fond dominant. Daca imobilul fiind aservit apartine mai multor coproprietari nu se poate constitui servituti decat cu acordul tuturor coproprietarilor. Constituirea servitutii in favoarea unui imobil, fond dominant, coproprietate a mai multor persoane se poate insa realiza si cu acordul unuia dintre copartasi intrucat actul de constituire le profita tuturor1.

Sectiunea II

Clasificarea servitutilor

A.     origine si modul de constituire art. 577 din C. civ. le clasifica astfel:

Servituti naturale, care se nasc din situatia naturala a fondurilor (servitutea de scurgere a apelor naturale, servitutea de granituire);

Servituti legale, constituite expres de lege (servitutea zidului, a santului comun, servitutea de vedere);

Servituti stabilite prin fapta omului (prin conventie, uzucapiune si destinatia proprietarului);

Aceasta clasificare pe care Codul Civil o face a fost criticata in doctrina aratandu-se ca de fapt servitutile legale includ pe cele naturale si ca primele sunt in fapt limitari ale dreptului de proprietate, ele sunt simple obligatii izvorate din raporturile de vecinatate 2.

B. obiectul lor:

Servituti pozitive, sunt acelea care indreptatesc pe proprietarul fondului dominant sa faca, in mod direct, acte de folosinta asupra fondului aservit;

Servituti negative care impun proprietarului fondului aservit anume restrictii sau limitari in exercitarea dreptului de proprietate;

C. cum sunt stabilite in folosul unei cladiri:

Servituti urbane care sunt cele stabilite in folosul unei cladiri;

Servituti rurale, care sunt cele stabilite in folosul unui teren;

D.    modul de exercitare:

Servituti continue, pentru a caror exercitare si existenta nu este nevoie de fapta actuala a omului;

Servituti necontinue sunt acelea pentru a caror exercitare si existenta este necesar faptul actual al omului;

E.    modul in care se manifesta:

Servituti aparente care se recunosc datorita unor semne exterioare;

Servituti neaparente a caror existenta nu poate fi cunoscuta din semne sau lucrari exterioare vizibile.

Alte clasificari rezulta din combinarea tuturor servitutilor prezentate pana aici.

Sectiunea III

Servitutile naturale

Aceste categorii de servituti sunt simple ingradiri sau limitari normale ale atributelor, de regula a celui de folosinta din continutul juridic al dreptului de proprietate¹. Ele sunt reglementate de art. 578 - 585 Cod Civil. Aceste servituti mai pot fi impartite in doua categorii: servituti reciproce sau bilaterale si servituti

L. Pop, op., cit., pag. 198

nereciproce sau unilaterale. Primele sunt acele ingradiri sau limitari legale ale

dreptului de proprietate prevazute de lege in folosul si respectiv sarcina a doua imobile, fiecare fiind in raport cu celalalt in acelasi timp, atat fond dominant, cat si fond aservit si dimpotriva celelalte servituti (nereciproce sau unilaterale) sunt acelea care se stabilesc exclusiv in folosul unuia dintre imobile si in sarcina celuilalt imobil, in asa fel incat unul este numai fond dominant, iar altul numai fond aservit sau dominat.

a)      Servitutea de scurgerea apelor naturale este reglementata de art. 578 Cod Civil: "locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg, fireste, din locurile superioare fara ca mana omului sa fi contribuit la aceasta". Se are in vedere curgerea fireasca a apelor in cazul imobilelor situate in pante. Proprietarul locului inferior este obligat sa nu faca nimic de natura a stavili apele, iar cel al fondului superior sa nu faca nimic pentru a dirija apele catre locul inferior1. Daca proprietarul fondului inferior efectueaza lucrari ce obstaculeaza scurgea apelor, el poate fi obligat sa respecte servitutea nascuta din situatia locurilor desfiintand lucrarile efectuate².

b)      Servitutea izvoarelor este reglementata in art. 579 - 581 Cod Civil. Potrivit art. 579 Cod Civil: "cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul, fara a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior l-a dobandit prin titlu sau prin prescriptie asupra acelui izvor". De asemenea se interzice proprietarului fondului pe care se afla un izvor ce da apa necesara unei comune sau altei asezari sa faca orice lucrare de natura a-i schimba cursul.

c)      Servitutea de ingradire este reglementata de art. 585 Cod Civil: "tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea". Conform acestui text ingradirea proprietatii ne apare ca fiind o facultate a proprietarului si nu o obligatie. Ingradirea este obligatorie doar pentru proprietatile situate in orase si suburbii (mediul urban) - art. 600 Cod Civil - dar si in acest caz vointa partilor are un rol hotarator. Doctrina si practica considera ca dreptul de ingradire nu este o servitute, ci o simpla manifestare a dreptului de proprietate .

d)      Servitutea de granituire reglementata in art.584 Cod Civil: "orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate". Asadar proprietarul poate obliga pe vecinul sau sa procedeze la granituirea proprietatii lipite de a sa. Cheltuielile se suporta in proportie egala . Daca granituirea nu se va face amiabil, se poate introduce o actiune in granituire pentru determinarea limitelor fondurilor invecinate.