Procedura in fata instantei de contencios administrativ

Procedura in fata instantei de contencios administrativ

Sectiunea 1. Procedura in contencios administrativ

1.1. Instanta competenta

Avandu-se in vedere caracterul complex si specializat al litigiilor de contencios administrativ, legiuitorul stipuleaza infiintarea unor tribunale administrativ-fiscale, ca instante specializate in solutionarea actiunile de contencios administrativ precum si a litigiilor de natura fiscala. Pana la infiintarea acestor tribunale specializate, litigiile de competenta acestora vor continua sa fie solutionate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale tribunalelor.

Conform art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenta materiala este stabilita dupa rangul autoritatii emitente (centrala sau locala) - in ce priveste litigiile de contencios administrativ, iar in ce priveste litigiile de natura fiscala, evaluabile in bani, sunt preluate prevederile Codului de procedura fiscala, care a instituit pragul de 5 miliarde lei: "Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel".

In ce priveste al doilea grad de jurisdictie, recursul, instanta competenta este sectia de contencios administrativ a instantei ierarhic superioare celei care a judecat fondul[1].

Solutia la care jurisprudenta a ajuns cu privire la competenta teritoriala, aceea a posibilitatii reclamantului de a alege intre competenta stabilita de codul de procedura civila - instanta de la domiciliul paratului, sau cea prevazuta de norma derogatorie de la dreptul comun, stabilita de legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 - instanta cea de la domiciliul reclamantului, este oficializata si prevazuta in mod expres de noua reglementare - art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Competenta materiala de fond este reglementata de lege in functie de doua criterii: a) pozitionarea autoritatii publice emitente a actului ilegal in sistemul administratiei publice (autoritati centrale/locale), respectiv b) valoarea impozitului, taxei, contributiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat (suma de diferentiere fiind cea de 500.000 RON).

In consecinta, exista doua tipuri de competenta, in functie de obiectul actului administrativ:

a) daca obiectul actului administrativ nu este un impozit, taxa, contributie sau datorie vamala, competenta se stabileste dupa pozitia organului emitent, fiind irelevant cuantumul despagubirilor solicitate prin actiune. Regula se aplica si contractelor administrative.

b)daca obiectul actului administrativ este un impozit, taxa, contributie sau datorie vamala, competenta se stabileste dupa valoare, nu dupa pozitionarea organului emitent. Astfel, chiar daca actul de impunere a fost emis de o autoritate publica situata la nivel local dar litigiul are ca obiect o valoare mai mare de 500.000 RON, competenta va apartine Curtii de apel, nu tribunalului, iar daca valoarea este sub prag iar organul este central, tribunalului.

Legea vizeaza, pentru stabilirea competentei, suma care face obiectul actului administrativ, nu suma efectiv contestata prin actiunea in contencios administrativ; astfel, chiar daca se contesta doar o parte din suma impusa prin act, competenta va fi stabilita totusi in raport cu intreaga suma ce face obiectul actului administrativ; in situatia opusa, cand actul are ca obiect un impozit intr-un anumit cuantum, insa despagubirile cerute de reclamant sunt mai mari, instanta competenta va fi stabilita in functie de suma ce face obiectul actului administrativ,fara despagubiri.

Sunt, prin urmare, de competenta tribunalului actele emise de consiliul judetean si presedintele consiliului judetean, consiliul local si primar, autoritatile sau institutiile subordonate consiliului judetean sau local, organismele deconcentrate in teritoriu (directii, inspectorate), prefect. Dimpotriva, sunt de competenta Curtii de apel actele emise de Presedinte, Guvern, Ministere, autoritatile centrale autonome, autoritati centrale subordonate Guvernului sau ministerelor[2].

Competenta teritoriala de fond. Aici, reclamantul are alegere intre instanta de la domiciliul (sau sediul) sau sau cea de la sediul paratului (autoritatea publica). Odata aleasa insa instanta de catre reclamant, acesta nu mai poate reveni asupra optiunii sale, decat daca s-a aflat in eroare. In situatia in care un strain sau apatrid contesta un act administrativ in contencios
administrativ, aplicarea art.10 alin.3 din lege impune judecarea cauzei de instanta de la sediul autoritatii parate, reclamantul neavand drept de optiune, deoarece nu exista o instanta judecatoreasca romaneasca la domiciliul sau. Cu alte cuvinte, in acest caz, competenta nu mai este alternativa, ci exclusiva.

Competenta materiala in recurs apartine instantei imediat superioare celei care a judecat fondul, respectiv Curtii de apel sau Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

Competenta de judecare a cererilor persoanelor vatamate prin ordonante care inca nu au fost declarate neconstitutionale apartine, conform art.10 din lege, Curtii de apel, fiind vorba de acte ale Guvernului, autoritate centrala.

Competenta de a solutiona litigii de contencios administrativ in temeiul unor legi speciale. Legea nr.554/2004 permite, prin precizarea din finalul art.10, ca prin legi speciale sa fie consacrata alta competenta materiala decat cea din prima parte a textului, prin urmare legile speciale care reglementeaza in mod derogator competenta de solutionare actiunilor de contencios administrativ raman valabile, nefiind contrare legii contenciosului administrativ in sensul art.31.

1.2.Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului

Conform art. 9 din Legea 554/2004, persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.

Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art. 29, alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.

Instanta de contencios administrativ, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, repune cauza pe rol si da termen, cu citarea partilor, numai daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala. In caz contrar, respinge actiunea ca inadmisibila pe fond.

In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate in alta cauza, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face in urmatoarele conditii:

fara obligativitatea indeplinirii procedurii prealabile;

introducerea actiunii in termen de 6 luni de la:

data primirii raspunsului la plangerea prealabila (daca a fost formulata aceasta plangere totusi) sau, dupa caz, de la data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii de catre o autoritate publica;

data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de un an;

data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

pentru motive temeinice cererea poate fi introdusa si dupa termenul de 6 luni, dar numai tarziu de un an;

termenele, in acest caz, incep sa curga de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

1.3.Termenul de introducere a actiunii

Conform art. 11 din Legea 554/2004, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:

data primirii raspunsului la la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;

data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi un an de la data emiterii actului;

data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

Trebuie observat faptul ca legea permite, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, ca cererea sa poata fi introdusa si peste termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.

In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal. Cererea sa poata fi introdusa in termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.

Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.

Termenul de 6 luni este termen de prescriptie, in sensul ca dupa expirarea termenului nu mai poate fi depusa cererea.

Termenul de un an este termen de decadere, in sensul ca dupa expirarea acestui termen subiectul decade din dreptul sau subiectiv.

1.4.Documentele necesare pentru introducerea actiunii in contenciosul administrativ

Reclamantul trebuie sa anexeze la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale.

In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile.

1.5.Citarea partilor

La primirea cererii, conform art. 13 din Lege, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

In situatia in care reclamant este un tert sau cand actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice lucrari necesare pentru solutionarea cauzei[3].

In acelasi mod corespunzator situatiilor prezentate mai sus, dupa caz, se va proceda si in cazul actiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

In situatia in care autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.

1.Suspendarea executarii actului

a) Solicitarea suspendarii executarii actului administrativ de catre instanta odata cu sesizarea autoritatii administrative emitente in cadrul procedurii prealabile

Legea 554/2004 lasa posibilitatea persoanei vatamate printr-un act administrativ sa ceara instantei de judecata suspendarea respectivului act chiar daca acesta nu a indeplinit procedura prealabila, ci doar a initiat-o.

Astfel, art. 14 din Legea 554/2004 dispune ca in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, conform procedurii prealabile, a autoritatii publice care a emis actul persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.

Conditiile ce trebuiesc indeplinite pentru a cere instantei de judecata suspendarea actului administrativ inaintea indeplinirii procedurii prealabile sunt:

cererea sa se faca numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente;

trebuie sa se faca o data cu sesizarea, conform procedurii prealabile, a autoritatii administrative care a emis actul considerat a fi ilegal.

Daca sunt indeplinite aceste conditii instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.

Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul public, din oficiu sau la sesizare. Si in acest caz instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.

Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

b) Solicitarea suspendarii actului administrativ prin actiunea principala

Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond. Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor. Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului nu suspenda executarea.

1.7.Introducerea in cauza a functionarului

Cererile in justitie prevazute de Legea 554/2004 vor putea fi formulate si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere[4].

In cazul in care actiunea este admisa, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva.

Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.

1.8.Judecarea cererilor

Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica, in completul stabilit de lege.

Pentru cererile formulate in baza Legii 554/2004 se percep taxele judiciare de timbru prevazute de Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.

Hotararile trebuiesc redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.

1.9.Solutiile pe care le poate da instanta

Instanta competenta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 (cererea persoanei vatamate intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit un raspuns in termen de 30 de zile) poate, dupa caz, sa anuleze in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris.

Instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor de mai sus, si asupra legalitatii actelor si operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daune materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.

Atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:

dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;

obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;

impune uneia din parti indeplinirea unei anumite obligatii;

suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;

obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.

Solutiile prevazute pentru solutionarea cererilor impotriva actelor administrative si a contractelor administrative pot fi stabilite sub sanctiunea unei penalitati pentru fiecare zi de intarziere[6].

1.10Termenul de prescriptie pentru despagubiri

Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.

Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente, in termenul de un an. Aceste cereri se supun normelor Legii 554/2004 in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru.

1.11.Recursul

Conform art. 20 din Legea 554/2004, hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare. Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.

In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere.

Cand hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala reglementata de aceasta lege, cauza se va trimite la instanta competenta.

Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.

1.12.Judecarea recursului in situatii deosebite

Art. 21 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ reglementeaza procedura judecarii recursului in situatii deosebite. Astfel, recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinirea termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul si stabilirea termenului de judecata a recursului chiar inainte de primirea dosarului.

Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii recursului la instanta de fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia presedintelui instantei de recurs.

Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia redactarii hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile.

Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in termen de doua zile de la comunicare.

Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului de 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor scrise.

Sectiunea 2. Procedura de executare

2.1. Titlul executoriu

Conform art. 22 din Legea 554/2004, hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.

2.2.Obligatia publicarii

Conform art. 23 din Legea 554/2004 hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.

2.3.Obligatia executarii

Prin art. 24, Legea contenciosului administrativ stabileste modul de indeplinire, de catre autoritatea publica vizata prin hotararea instantei de judecata, a obligatiei de executare a hotararii judecatoresti.

Astfel, daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.

In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere.

Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii de mai sus constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

2.4.Instanta de executare

Conform art. 25 din Lege, sanctiunea si despagubirile prevazute la art. 24 alin. (2) (amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere si dreptul la despagubiri a reclamantului pentru intarziere) se aplica, respectiv se acorda, de instanta de executare, la cererea reclamantului. Hotararea se ia in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. Cererea introdusa de reclamant in acest caz este scutita de taxa de timbru.

Hotararea pronuntata de instanta de executare poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare[7].

Aceste prevederi se aplica, in mod corespunzator, si pentru punerea in executare a hotararilor instantelor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.

2.5.Actiunea in regres

Legea da posibilitatea conducatorului autoritatii publice, conform art. 26, sa se poata indrepta impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt functionari publici, se vor aplica reglementarile speciale.

2.Completarea dispozitiilor Legii 554/2004 cu dreptul comun

Art. 28 din Legea contenciosului administrativ statueaza ca dispozitiile continute de ea se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, precum si cu procedura reglementata de ea.

Compatibilitatea aplicarii unor norme ale Codului de procedura civila se stabileste de instanta, cu prilejul solutionarii exceptiilor.

Tot in acest articol se stabileste ca actiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si cele introduse impotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.

Sectiunea 3. Organizarea si competenta instantelor de contencios administrativ

3.1.Principiile organizarii si realizarii justitiei prevazute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

a) Principiul liberului acces la justitie. Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime in exercitarea dreptului sau la un proces echitabil". Accesul la justitie nu poate fi ingradit.

b) Principiul egalitatii in fata legii. Art. 7 din aceeasi lege stabileste ca toate persoanele sunt egale in fata legii, fara privilegii si fara discriminari. Justitia se realizeaza in mod egal pentru toti, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, avere, origine ori conditie sociala sau de orice alte criterii discriminatorii.

c) Principiul unicitatii, impartialitatii si egalitatii in administrarea justitiei. In art. 2 alin. (1) din Legea 304/2004 se stabileste ca justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

d) Principiul dreptului la un proces echitabil. Conform art. 10 di aceeasi lege toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, de catre o instanta impartiala si independenta, constituita potrivit legii.

e) Principiul caracterului public al sedintelor de judecata. Art. 11 stabileste ca sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevazute de lege. Pronuntarea hotararilor se face in sedinta publica, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

f) Principiul desfasurarii procedurii judiciare in limba romana. Art. 12 stabileste urmatoarele: Procedura judiciara se desfasoara in limba romana. Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna, in fata instantelor de judecata, in conditiile prezentei legi. Cererile si actele procedurale se intocmesc numai in limba romana.

g) Principiul garantarii dreptului la aparare. Prin art. 13 se dispune ca dreptul la aparare este garantat. In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie reprezentate sau, dupa caz, asistate de un aparator, ales sau numit din oficiu, potrivit legii.

3.2. Organizarea instantelor judecatoresti

Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti:

a) Inalta Curte de Casatie si Justitie;

b) curti de apel;

c) tribunale;

d) tribunale specializate;

e) judecatorii.

a) Inalta Curte de Casatie si Justitie se compune din: presedinte, un vicepresedinte, 4 presedinti de sectii si judecatori (art. 17 din Legea 304/2004).

Inalta Curte de Casatie si Justitie este organizata in 4 sectii, Completul de 9 judecatori si Sectiile Unite, fiecare avand competenta proprie.

Cele patru sectii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt:

Sectia civila si de proprietate intelectuala,

Sectia penala,

Sectia comerciala,

Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Conform art. 19 Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege.

Mai mult, conform art. 21 din acelasi act normativ, Sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in raport cu competenta fiecareia, solutioneaza:

cererile de stramutare, pentru motivele prevazute in codurile de procedura;

conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege;

orice alte cereri prevazute de lege.

Sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie solutioneaza si recursurile declarate impotriva hotararilor nedefinitive sau a actelor judecatoresti, de orice natura, care nu pot fi atacate pe nici o alta cale, iar cursul judecatii a fost intrerupt in fata curtilor de apel.

b) Curtile de apel

Conform art. 33 alin. (1) din Legea 304/2004[8], curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica, in circumscriptia carora functioneaza mai multe tribunale si tribunale specializate.

In cadrul curtilor de apel functioneaza sectii pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, precum si, in raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale sau pentru alte materii.

c)          Tribunalele si tribunalele specializate

Tribunalele sunt instante cu personalitate juridica, organizate la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti, si au, de regula, sediul in municipiul resedinta de judet.

In circumscriptia fiecarui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul Bucuresti.

Conform art. 35 alin. (1) din Legea 305/2004, tribunalele specializate sunt:

tribunale pentru minori si familie;

tribunale de munca si asigurari sociale;

tribunale comerciale;

tribunale administrativ-fiscale.

Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, care functioneaza la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti si au, de regula, sediul in municipiul resedinta de judet.

Tribunalele administrativ-fiscale sunt instante cu competenta de judecare a proceselor in contenciosul administrativ . Astfel, conform art. 45 din acelasi act normativ, tribunalele administrativ-fiscale judeca in prima instanta cauzele in materie de contencios administrativ si fiscal, precum si cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, dispozitii din ordonante ale Guvernului declarate neconstitutionale, in afara de cele date prin lege in competenta curtilor de apel.

Tribunalele administrativ-fiscale judeca in prima instanta si litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi, in afara de cele date prin lege in competenta curtilor de apel.

d) Judecatoriile sunt instante fara personalitate juridica, organizate in judete si in sectoarele municipiului Bucuresti.

3.3. Instantele de contencios administrativ si competentele acestora

Din prezentarea de mai sus rezulta ca instantele de contencios administrativ sunt urmatoarele:

a) Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Aceasta judeca, conform Legii 304/2004, recursurile impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege; cererile de stramutare, pentru motivele prevazute in codurile de procedura, conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege, orice alte cereri prevazute de lege;    recursurile declarate impotriva hotararilor nedefinitive sau a actelor judecatoresti, de orice natura, care nu pot fi atacate pe nici o alta cale, iar cursul judecatii a fost intrerupt in fata curtilor de apel.

Conform Legii contenciosului administrativ 554/2004, aceasta judeca recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

b) Sectiile curtilor de apel pentru judecarea cauzelor de contencios administrativ si fiscal. Acestea judeca in fond, potrivit Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, daca prin lege speciala nu se prevede altfel. De asemenea, judeca recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale.

c) Tribunalele administrativ-fiscale sunt instante cu competenta de judecare a proceselor in contenciosul administrativ . Astfel, conform Legii 304/2004 de organizare judiciara, tribunalele administrativ-fiscale judeca in prima instanta cauzele in materie de contencios administrativ si fiscal, precum si cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, dispozitii din ordonante ale Guvernului declarate neconstitutionale, in afara de cele date prin lege in competenta curtilor de apel.

Conform aceluiasi act normativ, tribunalele administrativ-fiscale judeca in prima instanta si litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi, in afara de cele date prin lege in competenta curtilor de apel.

Conform Legii 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde de lei, se solutioneaza in fond, de tribunalele administrativ-fiscale.

Concluzii

Prin notiunea de contenios administrativ se intelege activitatea de solutionare, cu puterea de adevar legal, de catre instantele judecatoresti, competente potrivit legii, a coflictelor juridice in care cel putin una din parti este un organ al administratiei publice - un serviciu public administrativ.

Ca o concluzie, de regula, prin solutionarea de catre instantele de contencios administrativ, a unor conflicte juridice, intelegem competenta anumitor categorii de instante judecatoresti, stabilite prin lege, de a solutiona litigiile izvorate intre particulari ( persoane fizice sau juridice ) care se considera vatamati in drepturile lor, recunoscute de lege, printr-un act administrativ de autoritate sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a rezolva cererile referitoare la un drept recunoscut de lege si o autoritate administrativa emitenta a actului administrativ sau care trebuia sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta, sau orice alt inscris. Prin Constitutie si prin unele legi, instantele de contencios administrativ au fost investite si cu solutionarea altor categorii de litigii. Relevante sunt litigiile ridicate de Legea nr. 69/1991, legea administratiei locale.

Institutia contenciosului administrativ roman a cunoscut a adevarata evolutie istorica pe parcursul a peste 125 de ani, incepand prin Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din februarie 1864 si incheind cu Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Aceasta institutie prezinta un rol de mare importanta in tara noastra; fara deosebire de faptul ca actiunile in contenciosul administrativ sunt in competenta instantelor judecatoresti specializate- sectiile de contencios administrativ de la tribunale , curti de apel si Curtea Suprema de Justitie- de instantele judecatoresti de drept comun sau de organele de jurisdictie speciala administrativa, ele- actiunile - privesc controlul legalitatilor actelor si faptelor administrative- adoptate sau emise - ori savarsite sau nesavarsite de organele administratiei publice.

Dar, desi Legea nr. 29/1990 a fost elaborata cu o desavarsita atentie de legiuitor,-    in urma adoptarii Constitutiei intrata in vigoare la 8 decembrie 1991, din cuprinsul art. 122 ( 4 ) care prevede ca, prefectul poate ataca, in fatea instatei de contencios adminstrativ, un act al consiliului judetean , al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal - din urma cuprinsului art. 122 ( 4 ) din Constitutie rezulta ca prevederile Legii contenciosului administrativ nu mai sunt in concordanta cu prevederile Constitutiei, chiar daca prin Legea nr. 69/1991 sunt reglementate cazurile si conditiile in care prefectul judetului isi executa atributii reglementate de art. 12 si 101 din aceeasi lege.

In ultimii ani au fost adoptate legi care reglementeaza dreptul instantelor judecatoresti de contencios administrativ de a controla si alte acte administrative de autoritate adoptate sau emise de unele organe ale administrtiei publice centrale sau locale, desi multe din aceste competente isi gaseau temeiul in art. 48 ( 1 ) din Constitutie si, respectiv, in art. 1 din Legea 29/1990

In legatura    cu prevederile acestor legi - referitoare la stabilirea unor competente pentru instantele judecatoresti de contencios administrativ. Pentru a putea cuprinde asemenea reglementari este necesar ca aceste legi sa fie legi organice. Este necesara realizarea acestei cerinte, penteu ca, potrivit prevederilor art. 48 ( 2 ) din Constitutie, conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.Asa fiind, ori de cate ori, printr-o lege se prevede o competenta pentru instantele judecatoresti de contencios administrativ inseamna ca se modifica, prin adaugarea la competenta, prevederile Legii contenciosului administrativ care este, asa cum prevede Constitutia, o lege organica.

Aceste considerente determina aparitia unor opinii de propunere de lege ferenda ca Legea nr. 29/1990 sa fie supusa unei atente modificari si completari, astfel incat ea sa reglementeze cazurile in care instantele judecatoresti.- special create pentru a infaptui aceasta activitate- sunt competente sa solutioneze conflictele juridice in care una din parti este un serviciu public administrativ - organe ale administratiei publice, institutii publice si regii autonome de interes public- iar conflictul juridic s-a nascut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate legal sau din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege care au cauzat pagube particularilor ( persoane fizice sau juridice ) sau chiar functionarilor publici. De asemenea ,prin aceasta modificare ar urma sa fie . reglementata, printre altele, procedura de sesizare si de solutionare a cauzelor nascute din adoptarea sau emiterea de acte administrative de autoritate ilegale de caatre organele administratiei publice centrale, ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritati administrative autonome, precum si decatre organele de specialitate organizate in subordinea ministerelor.

Ca o incheiere a viziunii asupra institutiei de contencios administrativ, este de precizat ca, dreptul instantelor judecatoresti de contencios administrativ de a controla    legalitatea actelor administrative de autoritate adoptate sau emise de serviciile publice administrative , precum si refuzul acestora de a rezolva cererile referotoare la un drept recunoscut de lege, constituie cheia de bolta a statului de drept. In aceste conditii, cu cat va fi mai complet dreptul instantelor judecatoresti- a organelor puterii judecatoresti - de a controla legalitatea activitatii organelor administratiei publice - a organelor puterii executive - cu atat vor fi respectate drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor si nu numai a lor, precum si asigurata legalitatea in activitatea organelor puterii executive.