| CATEGORII DOCUMENTE |
Daca defunctul nu are mostenitori in primele trei clase sau cei existenti nu pot (din cauza nedemnitatii sau - in ipoteza colateralilor privilegiati si ascendentilor ordinari - din cauza exheredarii) sau nu vor sa vina la mostenire (renuntind la ea), legea cheama la motenire pe colateralii ordinari, adica rudele colaterale ale defunctului care nu sint frati sau surori ori descendenti ai acestora (art. 675 Cod civil). Ei sint chemati la mostenire pina la gradul IV inclusiv - deci unchi, matusi, veri primari si fratii sau surorile bunicilor defunctului.
Colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau, in cazul adoptiei cu efecte depline, din rudenia civila rezultat al adoptiei.
In cazul adoptiei cu efecte restrinse, colateralii ordinari ai defunctului adoptat se vor recruta dintre rudele sale firesti. Astfel, chiar daca nu defunctul a fost cel adoptat cu efecte restrinse, adoptia fiind facuta de o ruda a sa pe linie ascendenta sau colaterala (de exemplu adoptia cu efecte restrinse asupra unei persoane facuta de bunicul sau de unchiul defunctului), cel adoptat si descendentii sai nu vor avea vocatie succesorala la mostenirea lasata de defunct.
Colateralii ordinari sint chemati la mostenire in ordinea gradelor de rudenie (principiul proximitatii gradului de rudenie): unchii si matusile (rude de gradul II) inlatura de la mostenire pe verii primari si fratele sau sora bunicilor defunctului (rude de gradul IV). Intre colateralii ordinari chemati la mostenire (fiind de grad egal) se aplica principiul egalitatii (art. 675 Cod civil)[1].
Daca, alaturi de colateralii ordinari, la mostenire este chemat si sotul supravietuitor al defunctului, se stabileste - mai intii - cota ce se cuvine acestuia, restul impartindu‑se intre colateralii ordinari potrivit celor doua principii aratate.
Colateralii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu (nu si prin reprezentare), nu sint mostenitori rezervatari, nici sezinari si nici obligati la raportul donatiilor.
Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor sint reglementate in prezent prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care a abrogat implicit dispozitiile din Codul civil referitoare la succesiunea sotului supravietuitor (art. 679 si 681-684).
Sub imperiul Codului civil situatia succesorala a sotului supravietuitor era foarte nefavorabila, inechitabila. El dobindea mostenirea lasata de defunctul sot numai dupa ultimul colateral de gradul XII, iar prin efectul Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 1921, dupa ultimul colateral de gradul IV. In mod exceptional vaduva saraca avea dreptul la o cota-parte in uzufruct daca venea in concurs cu descendentii defunctului, iar daca nu erau descendenti avea dreptul la o patrime de mostenire in plina proprietate.
Legea din 1944 recunoaste dreptul la mostenire al sotului supravietuitor in concurs cu oricare din clasele de mostenitori legali, inclusiv dreptul la rezerva succesorala, si anumite drepturi succesorale accesorii.
Pentru a avea dreptul la mostenire sotul supravietuitor trebuie sa indeplineasca - in afara conditiilor generale ale dreptului la mostenirea legala - o conditie speciala (in locul rudeniei cu defunctul): sa aiba calitatea de sot la data deschiderii mostenirii. Daca sotul supravietuitor a avut aceasta calitate la data deschiderii succesiunii, nu are importanta durata casatoriei cu defunctul, starea materiala sau sexul sotului supravietuitor, daca au avut sau nu copii ori daca convietuiau la data deschiderii mostenirii sau erau atunci despartiti in fapt, indiferent din vina caruia dintre soti. Asa cum domiciliul separat al sotilor nu influenteaza raporturile patrimoniale dintre soti in timpul vietii, nu poate influenta nici dreptul la mostenire al sotului supravietuitor dupa moartea unuia dintre ei. In schimb, convietuirea a doua persoane de sex diferit (concubinajul), oricit de durabila ar fi, nu confera vocatie succesorala legala concubinului supravietuitor.
Calitatea de sot se poate pierde prin divort sau prin constatarea nulitatii ori prin anularea casatoriei; de aceea sint necesare unele precizari:
In caz de divort casatoria este desfacuta (art. 39 al. 1 Codul familiei, modificat prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de conturi) din ziua cind hotarirea judecatoreasca prin care a fost pronuntata a ramas irevocabila. Pina la aceasta data calitatea de sot se pastreaza, chiar daca moartea a intervenit in cursul procesului, eventual chiar daca dupa pronuntarea divortului, dar inainte ca hotarirea sa fi devenit irevocabila. In aceasta situatie efectele divortului nu se mai produc, casatoria incetind prin moarte, sotul supravietuitor urmind sa mosteneasca. Solutia dreptului la mostenire se impune intrucit art. 39 al. 1 Codul familiei are caracter imperativ. Pe de alta parte, ea se justifica prin aceea ca, pina la raminerea irevocabila a hotaririi de divort, nu se cunoaste soarta raportului juridic litigios dintre soti dedus judecatii: poate interveni impacarea partilor in cursul procesului, admiterea sau respingerea ctiunii, atacarea cu apel si cu recurs a hotaririi pronuntate inainte de a fi ramas definitiva si irevocabila etc. Dupa raminerea irevocabila a hotaririi, fostul sot al defunctului nu mai are calitatea sa mosteneasca.
Dispozitiile Codului familiei privind opozabilitatea fata de terti a efectelor patrimoniale ale divortului, de regula, nu influenteaza pierderea calitatii de mostenitor a fostului sot. De altfel, tertii (intre ei, in primul rind, mostenitorii care - in prezenta sotului supravietuitor - ar fi suportat concursul lui sau ar fi fost inlaturati de catre el de la mostenirea bunurilor gospodariei casnice si a darurilor de nunta) nici nu ar avea interesul sa invoce mentinerea acestei calitati.
Nu se exclude posibilitatea - aspect nesemnalat in literatura de specialitate - ca tertul de buna credinta, care nu a avut cunostinta de divort si care a contractat cu fostul sot inainte de efectuarea mentiunii despre hotarirea de divort pe marginea actului de casatorie, sa invoce inopozabilitatea efectelor patrimoniale ale divortului[2]. In locul mijloacelor de aparare la indemina oricarui posesor de buna credinta (cum ar fi art. 1909 Cod civil sau uzucapiunea de 10-20 de ani ori teoria mostenitorului aparent), el ar putea invoca inopozabilitatea efectelor divortului in baza art. 39 al. 2 Codul familiei, textul nefacind nici o distinctie in aceasta privinta.
In caz de nulitate absoluta sau relativa, casatoria se desfiinteaza cu efect retroactiv, astfel incit problema unor drepturi succesorale nu se mai pune, chiar daca hotarirea judecatoreasca prin care s‑a constatat nulitatea sau s‑a anulat casatoria a intervenit ulterior decesului unuia dintre soti. Calitatea de sot pe care sotul supravietuitor o avusese la data deschiderii succesiunii se desfiinteaza cu efect retroactiv.
In mod exceptional, art. 23 Codul familiei, care consacra institutia casatoriei putative, prevede ca "sotul care a fost de buna credinta la incheierea casatoriei declarata nula sau anulata pastreaza, pina la data cind hotarirea instantei judecatoresti ramine definitiva, situatia unui sot dintr‑o casatorie valabila. Drept urmare, daca decesul unuia dintre soti s‑a produs inainte de raminerea definitiva a hotaririi de declarare sau de pronuntare a nulitatii casatoriei, el va putea veni la mostenire, fiindca pastreaza calitatea de sot pe care a avut‑o la deschiderea succesiunii. In schimb, daca sotul supravietuitor nu a fost de buna credinta, nu va mosteni, pierzind calitatea de sot cu efecte retroactive. Este singura exceptie prevazuta de lege de la principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale.
Daca moartea unuia dintre soti intervine dupa raminerea definitiva a hotaririi de desfiintare a casatoriei, nici unul dintre soti, fie si de buna credinta, nu va mai putea mosteni, neavind calitatea de sot; in materie de mostenire casatoria putativa produce efecte numai pe perioada de la incheierea casatoriei si pina la raminerea definitiva a hotaririi de desfiintare a ei (de declarare a nulitatii sau anularea ei).
In cazul decesului unuia dintre soti, prima problema ce trebuie rezolvata pentru stabilirea drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor - iar daca exista si alti mostenitori (sau numai alti mostenitori deoarece sotul supravietuitor nu vrea sau nu poate veni la mostenire) si pentru determinarea drepturilor succesorale ale acestora - este determinarea masei succesorale, adica a drepturilor si obligatiilor care o compun.
Problema se pune pentru ca - in afara bunurilor (drepturilor si obligatiilor) proprii care au apartinut sotului defunct (inclusiv partea sa din proprietatea comuna pe cote-parti cu sotul supravietuitor sau cu alte persoane) si care intra in masa succesorala, si in afara bunurilor (drepturi si obligatii) proprii apartinind sotului supravietuitor si care nu intra in masa succesorala - exista bunurile (drepturile si obligatiile) comune ale sotilor (art. 30-35 Codul familiei), care apartin in codevalmasie ambilor soti. Intrucit la moartea unuia dintre soti comunitatea de bunuri inceteaza, trebuie sa se determine partea cuvenita sotului defunct din aceasta comunitate, care urmeaza sa intre in masa succesorala, sotul supravietuitor culegind partea ce i se cuvine din comunitate nu in calitate de mostenitor, ci in calitatea sa de codevalmas, adica titular asupra comunitatii. Astfel fiind, recunoasterea acestui drept asupra comunitatii de bunuri dintre soti nu depinde de regulile care guverneaza materia dreptului succesoral (de exemplu acceptarea mostenirii, nedemnitatea succesorala etc.). Sotul supravietuitor are drepturi asupra bunurilor dobindite in timpul casatoriei cu defunctul in temeiul Codului familiei, al raporturilor de familie, iar nu ca mostenitor. Imparteala comunitatii se face potrivit dispozitiilor Codului familiei prevazute pentru desfacerea casatoriei (art. 36).
Asupra masei succesorale determinate potrivit celor aratate, respectiv asupra unor bunuri din aceasta masa, Legea nr. 319/1944 recunoaste sotului supravietuitor urmatoarele categorii de drepturi:
un drept de mostenire in concurs cu oricare din clasele de mostenitori legali sau in lipsa rudelor din cele patru clase (art. 1);
un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, precum si asupra darurilor de nunta (art. 5);
un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit (art. 4).
Sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de mostenitori legali, dar concureaza cu orice clasa chemata la mostenire. El nu este nici inlaturat de la mostenire, dar nici nu inlatura de la mostenire rudele defunctului, indiferent din ce clasa fac parte.
Legea nr. 319/1944 acorda sotului supravietuitor o cota-parte din masa succesorala a carei marime variaza in functie de clasa (subclasa) de mostenitori cu care vine in concurs (art. 1):
a) in concurs cu descendentii defunctului (clasa I), indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la 1/4 din mostenire;
b) in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor, care vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, de asemenea indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la 1/3 din mostenire;
c) daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, in ambele cazuri indiferent de numarul lor, el culege 1/2 din mostenire[3];
d) in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III‑a) sau colateralii ordinari (clasa a IV‑a), in ambele cazuri indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul, invariabil, la 3/4 din mostenire;
e) in lipsa rudelor din cele patru clase, sotul supravietuitor culege intreaga masa succesorala lasata de sotul decedat.
Daca sotul supravietuitor vine la mostenire impreuna cu rudele defunctului (a-d), stabilirea cotei ce i se cuvine se face cu intiietate fata de stabilirea cotelor mostenitorilor cu care concureaza.
In toate cazurile se tine seama numai de rudele impreuna cu care el "vine la succesiune" (art. 1 din Legea nr. 319/1944), deci care mostenesc efectiv, adica nu sint renuntatori, nedemni sau exheredati (daca, in acest ultim caz, nu sint mostenitori rezervatari). Insa lipsa lor influenteaza cota sotului supravietuitor numai daca este totala in cadrul clasei sau subclasei respective. De exemplu renuntarea sau nedemnitatea unuia dintre copii defunctului profita celuilalt/celorlalti copii, cota sotului supravietuitor de 1/4 nefiind afectata. In schimb, daca toti copiii renunta, cota sotului supravietuitor se mareste in functie de clasa (subclasa) cu care urmeaza sa concureze, iar daca nu exista mostenitori dintr‑o alta clasa (si nici legatari), culege intreaga mostenire. Tot astfel, daca unul dintre cei doi parinti ai defunctului renunta la mostenire, vor profita colateralii privilegiati (a caror cota-parte se va mari in mod corespunzator, de la 1/2 la 3/4 din mostenirea ramasa dupa defalcarea cotei cuvenite sotului supravietuitor), cota de 1/3 din mostenire a sotului supravietuitor - care vine in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati - raminind nemodificata.
In legatura cu drepturile sotului supravietuitor in concurs cu diferitele clase de mostenitori legali, se pun doua probleme speciale referitoare la:
a) ipoteza existentei a doua sau mai multe persoane care pretind drepturi succesorale in calitate de soti supravietuitori (bigamie, poligamie);
b) ipoteza in care sotul supravietuitor concureaza cu doua clase (subclase) de mostenitori legali.
In caz de bigamie, mostenirea lasata de defunctul bigam (sau cota-parte din aceasta mostenire prevazuta de lege in favoarea sotului supravietuitor in concurs cu diferitele clase de mostenitori legali) se imparte in mod egal intre sotul din casatoria valabila si sotul inocent din casatoria nula, ei fiind deopotriva de buna credinta.
Solutia atribuirii pentru fiecare sot supravietuitor a unei cote integrale este inacceptabila (mai ales daca ei sint singurii mostenitori care, oricum, trebuie sa imparta masa succesorala), deoarece ar micsora fara temei cotele mostenitorilor cu care concureaza (descendentii defunctului sau colateralii privilegiati) sau ar epuiza (in concurs numai cu ascendentii privilegiati) ori chiar ar depasi mostenirea lasata de defunct (in concurs cu mostenitorii din clasele III si IV), ceea ce este evident imposibil.
Problema concursului sotului supravietuitor cu doua clase (subclase) de mostenitori se pune numai in caz de exheredare a unor mostenitori legali rezervatari[4]. In caz de exheredare a mostenitorilor legali nerezervatari problema nu se pune, pentru ca ei nu "vin la succesiune" (de exemplu fratii defunctului), deci cota sotului supravietuitor se stabileste in raport de mostenitorii cu care concureaza efectiv .
Daca au fost exheredati parintii defunctului, ei culeg totusi rezerva in calitate de mostenitori legali rezervatari, astfel incit la stabilirea cotei cuvenite sotului supravietuitor trebuie sa se tina seama si de prezenta lor. Rezulta ca - daca exista mostenitori din subclasa colateralilor privilegiati - sotul supravietuitor va primi numai 1/3 din mostenire, desi ascendentii privilegiati au fost exheredati.
Dar daca nu exista colaterali privilegiati si, in lipsa lor si a parintilor exheredati din cotitatea disponibila, sotul supravietuitor concureaza cu mostenitorii din clasa a III‑a si a IV‑a? Tot astfel se pune problema in caz de exheredare a mostenitorilor din prima clasa si care culeg rezerva, sotul supravietuitor concurind si cu mostenitorii din clasa urmatoare chemata la mostenire, de exemplu parintii defunctului? Cota sotului supravietuitor se va stabili in raport de mostenitorii din clasa mai apropiata si care culeg rezerva in calitate de mostenitori legali sau in raport cu clasa chemata datorita exheredarii ori se stabileste media aritmetica a cotelor prevazute de lege in favoarea sotului supravietuitor in concurs cu cele doua clase[6]?
Solutia mediei aritmetice pare a fi cea mai echitabila si corespunzatoare realitatii, intrucit sotul supravietuitor concureaza, in fapt, cu doua clase. Ea are insa inconvenientul ca, desi sotul supravietuitor concureaza cu doua clase de mostenitori legali, primeste o cota mai mare decit daca ar fi concurat numai cu prima dintre ele (de exemplu mostenitorul exheredat face parte din clasa I, sotul supravietuitor ar primi 3/8, in loc sa primeasca 1/4).
Pe de alta parte, in cazul concursului sotului supravietuitor cu mostenitori din clasa a II‑a, in ipoteza exheredarii parintilor rezervatari, media aritmetica ar urma sa se faca intre cota cuvenita sotului supravietuitor numai cu colateralii privilegiati (1/2) si cota lui in concurs cu ascendentii privilegiati (1/3), rezultatul fiind de 5/12. In realitate, venind la mostenire ambele categorii care compun clasa a II‑a, cota sotului supravietuitor va fi de 1/3 din mostenire (art. 1 lit. b din Legea nr. 319/1944).
Pentru aceste considerente, cota cuvenita sotului supravietuitor (si rezerva lui, daca este cazul) se stabileste in raport cu mostenitorii din clasa cea mai apropiata cu care concureaza[7].
Cota-parte din mostenire recunoscuta sotului supravietuitor prin Legea nr. 319/1944, fara modificarea expresa a dispozitiilor Codului civil, modifica (micsoreaza) implicit, dar inevitabil, partile cuvenite rudelor defunctului cu care vine in concurs[8].
S‑au exprimat anumite indoieli numai pentru cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu ascendentii privilegiati impreuna cu colateralii privilegiati (art. 1 lit. b din Legea nr. 319/1944): s‑a preconizat solutia dupa care patrimea cuvenita fiecarui parinte, precum si treimea cuvenita sotului supravietuitor sa se calculeze asupra intregii mosteniri (1/4 + 1/3 = 7/12, respectiv 1/2 + 1/3 = 5/12), iar colateralii privilegiati sa culeaga restul mostenirii (5/12 daca exista un singur parinte, respectiv 1/6 daca exista mai multi); deci portiunea cuvenita sotului supravietuitor s‑ar imputa numai asupra partii cuvenite colateralilor privilegiati, lasind neatinsa cota-parte cuvenita parintilor (ca si cum acestia ar concura numai cu colateralii privilegiati). In realitate, in toate cazurile, mai intii trebuie sa se atribuie sotului supravietuitor cota cuvenita, iar cotele prevazute de Codul civil in favoarea celorlalti mostenitori sa se calculeze asupra restului mostenirii. Rezulta ca si in cazul dublului concurs al ascendentilor si colateralilor privilegiati cu sotul supravietuitor, cota de 1/4 respectiv de 1/2 ce se cuvine partilor in concurs cu colateralii privilegiati trebuie sa se raporteze la 2/3 din mostenire, la fel cum cota de 3/4 respectiv 1/2 cuvenite colateralilor privilegiati trebuie sa se raporteze tot la fractiunea de 2/3 din mostenire, si nu asupra intregii mosteniri.
Astfel se respecta proportia voita de legiuitor (art. 671 si 673 Cod civil) in raporturile dintre ascendentii priilegiati si colateralii privilegiati (1/4 la 3/4 sau 1/2 la 1/2, dupa cum exista un singur parinte sau mai multi parinti). Pe de alta parte, nu s‑ar putea admite ca prin efectul Legii nr. 319/1944 s‑a micsorat cota colateralilor privilegiati, raminind nemodificate cotele prevazute pentru parinti. Odata ce legiuitorul a recunoscut dreptul succesoral al sotului supravietuitor in concurs cu toate clasele de mostenitori legali, este logic si echitabil ca acest drept sa afecteze in egala masura si partea succesorala a ascendentilor privilegiati care vin la mostenire, in cadrul celei de‑a doua clase de mostenitori legali, impreuna cu colateralii privilegiati, asa cum afecteaza partea tuturor celorlalti mostenitori cu care sotul supravietuitor concureaza, inclusiv a ascendentilor privilegiati ori a colateralilor privilegiati atunci cind nu vin impreuna la mostenire.
In aproape toate lucrarile de specialitate (unica exceptie: M. Eliescu) se considera ca partea sotului supravietuitor se imputa asupra mostenirii si, in consecinta, micsoreaza partile ce se cuvin celorlalti mostenitori, fara a se admite vreo exceptie privitor la ipoteza dublului concurs al sotului supravietuitor cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati.
Sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu (neputind veni prin reprezentare si nici nu poate fi reprezentat) si nu este mostenitor sezinar; in schimb este mostenitor rezervatar, iar daca vine in concurs cu descendentii defunctului (clasa I de mostenitori legali) este obligat si la raportul donatiilor primite de la sotul decedat.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944, sotul supravietuitor - daca vine la mostenire in concurs cu mostenitorii din clasele II-IV - "va mosteni, in afara de partea sa, mobilele si obiectele apartinind gospodariei casnice, precum si darurile de nunta".
Pentru ca sotul supravietuitor sa nu fie privat de unele bunuri pe care le‑a folosit impreuna cu sotul decedat (modificindu‑i‑se astfel nejustificat conditiile de viata), Legea nr. 319/1944 ii recunoaste - in afara de partea sa succesorala din celelalte bunuri care i se cuvin in concurs cu diferite clase de mostenitori legali - un drept special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice (art. 5).
Pentru ca sotul supravietuitor sa culeaga aceste bunuri, el trebuie sa indeplineasca doua conditii speciale:
Sotul supravietuitor sa nu vina la mostenire in concurs cu descendentii defunctului (mostenitori din prima clasa), deci sa fie chemat la mostenire impreuna cu ascendentii si/sau rudele colaterale ale defunctului (mostenitori din clasele II-IV). Daca sotul supravietuitor vine in concurs fie si cu un singur descendent al defunctului, aceste bunuri se includ in masa succesorala si se impart (ca si celelalte bunuri ale mostenirii).
In schimb, daca sotul supravietuitor concureaza cu alti mostenitorii legali (ascendenti sau colaterali), aceste bunuri i se cuvin lui, in totalitate si in mod exclusiv, in virtutea dreptului la mostenire special prevazut de lege, urmind ca numai restul bunurilor (imobile, autoturisme, bijuterii etc.), daca exista, sa fie impartite intre sotul supravietuitor si ascendentii sau rudele colaterale ale defunctului cu care vine in concurs. Deci sotul supravietuitor culege aceste bunuri peste cota sa succesorala din celalte bunuri.
Sotul decedat sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalitati intre vii (donatii) sau pentru cauza de moarte (legate facute prin testament).
Prin conferirea unui drept special la mostenire in favoarea sotului supravietuitor s‑a avut in vedere nu totalitatea bunurilor gospodariei casnice, ci numai partea sotului decedat din astfel de bunuri comune ale sotilor, precum si bunurile proprii ale defunctului din aceasta categorie (de exemplu cele dobindite de el inainte de incheierea casatoriei, cele dobindite prin mostenire sau donatie in timpul casatoriei etc. - art. 31 Codul familiei). Bunurile proprii ale sotului supravietuitor, precum si partea sa din bunurile comune avind ca obiect asemenea bunuri ii apartin cu titlu de proprietate si nu fac parte din masa succesorala.
Este posibil ca defunctul sa fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin acte liberale facute in favoarea unui tert ori in favoarea tuturor mostenitorilor (prin includerea acestor bunuri in masa celorlalte bunuri succesorale) etc. In asemenea ipoteze bunurile in cauza nu mai pot fi dobindite in exclusivitate de sotul supravietuitor in virtutea dreptului special. Actele liberale ale defunctului sint valabile, sotul supravietuitor nefiind rezervatar in privinta acestor bunuri. Insa el (precum si parintii sai, daca este cazul), fiind rezervatar in privinta dreptului la mostenire ordinar, bunurile din aceasta categorie care au facut obiectul liberalitatilor (la fel ca toate celelalte bunuri lasate legat sau donate) vor fi incluse in masa de calcul pentru stabilirea rezervei cuvenite sotului supravietuitor (si parintilor, daca e cazul), putind servi la intregirea ei.
Sotul supravietuitor va fi lipsit de acest drept special la mostenire numai daca defunctul a dispus prin liberalitati de toata partea sa din aceste bunuri. Daca a dispus numai in parte, sotul supravietuitor va culege restul buunurilor din aceasta categorie in virtutea acestui drept, cu excluderea celorlalti mostenitori (din clasele II-IV) care vin in concurs cu el la mostenire.
Dreptul special al sotului supravietuitor nu se pierde, nefiind aplicabila sanctiunea rpevazuta de art. 703 Cod civil, daca el a dat la o parte sau a ascuns unele bunuri ale gospodariei casnice, deoarece mostenitorii cu care vine in concurs (ascendenti si/sau colaterali) oricum nu au nici un drept asupra acestor bunuri.
In cazul casatoriei putative din cauza de bigamie, stabilirea drepturilor sotilor supravietuitori asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice urmeaza a se face in functie de afectatiunea lor concreta folosintei comune in cadrul gospodariei casnice. Deci sotul supravietuitor din casatoria valabila cu defunctul va culege, daca este cazul, bunurile din aceasta categorie pe care le‑au folosit in cadrul gospodariei comune cu defunctul, iar sotul supravietuitor de buna credinta din casatoria nula, dar putativa, va culege si el pe cele din gospodaria comuna cu defunctul, fara a se lua in considerare valoare bunurilor in cauza.
Prin mobile si obiecte apartinind gospodariei casnice se inteleg bunurile care serveau la mobilarea locuintei sotilor (mobilier, televizor, radio, covoare etc.) si obiectele care prin natura lor sint destinate a servi in cadrul gospodariei casnice (obiecte de menaj, masina de gatit sau de spalat, frigider, aspirator etc.) si care au fost afectate, in concret, folosintei comune a sotilor, corespunzator nivelului de trai al sotilor, chiar daca nu satisfac o necesitate, ci numai o comoditate sau o placere comuna a sotilor. Daca asemenea bunuri au fost aduse in gospodaria casnica si au fost folosite de soti ca atare, nu intereseaza provenienta lor[9]. Nu este relevanta multitudinea lor, chiar daca unele dintre ele sint de acelasi fel, neinteresind posiblitatea folosirii lor concomitente.
Nu intra in categoria mobilelor si obiectelor gospodariei casnice:
a) bunurile care, potrivit cu natura lor, nu pot si nu au fost folosite in cadrul gospodariei casnice propriu-zise (automobil, bicicleta, pian etc,); bunurile necesare exercitarii profesiunii sau meseriei defunctului si care, in relatiile patrimoniale dintre soti, constituie bunuri proprii (art. 31 lit. c Codul familiei); obiectele care prin valoarea lor deosebita (artistica, istorica sau fiindca sint confectionate din metale pretioase) depasesc intelesul obisnuit al notiunii de bunuri casnice;
b) bunurile care nu au fost afectate folosintei comune in cadrul gospodariei casnice, cum ar fi: cele procurate in alt scop (de exemplu pentru a face investitii sau pentru a fi donate); cele procurate dupa data intreruperii in fapt a convietuirii; obiectele de uz personal si exclusiv ale defunctului;
c) bunurile apartinind gospodariei taranesti (animale de munca si de productie, unelte specifice gospodariei taranesti) nu intra in categoria celor vizate de art. 5 din Legea nr. 319/1944 deoarece:
textul vizeaza "obiectele apartinind gospodariei casnice", legate de viata intima a sotilor, iar nu bunurile gospodariei in general, cum ar fi cele din gospodaria taraneasca, legate de indeletnicirea agricola, care evoca ideea de profesionalism (iar bunurile destinate exercitiului profesiei unuia dintre ei, prin insasi destinatia lor, impiedica includerea lor in categoria bunurilor gospodariei casnice);
intrucit terenul agricol se dobindeste de catre mostenitori potrivit regulilor generale, este indicat ca si celelalte bunuri din gospodaria taraneasca - strinse legate de cultivarea terenului (parte dintre ele fiind si imobile prin destinatie, de exemplu animale de munca, uneltele de arat etc. - art. 468 Cod civil) - sa fie tot astfel mostenite;
includerea acestor bunuri in rindul celor vizate de art. 5 ar fi excesiva si inechitabila, mai ales in raport cu mostenitorii din clasa a II‑a care, chiar daca sint rezervatari (eventual au si gospodarit impreuna cu defunctul), nu ar beneficia de ele, avind in vedere natura juridica a acestui drept special al sotului supravietuitor;
adoptarea solutiei preconizate nu afecteaza functia social-economica a gospodariilor populatiei deoarece, pe linga partea sa de proprietate asupra acestor bunuri, sotul supravietuitor culege si el, potrivit legii, cota-parte din mostenire, care include si partea defunctului din aceste bunuri, iar cotele dobindite de alti mostenitori pot constitui baza formarii unor noi gospodarii taranesti. Daca dobindirea unor bunuri din categoria analizata de catre alte persoane decit sotul supravietuitor ar prezenta pericolul destramarii gospodariilor taranesti, legea nu ar recunoaste dreptul de dispozitie asupra acestor bunuri prin acte intre vii (inclusiv donatii) ori mortis causa.
In literatura de specialitate si practica judiciara s‑a considerat multa vreme ca sotul supravietuitor culege bunurile gospodariei casnice in virtutea unui legat (cu titlu particular) prezumat, legea presupunind ca defunctul a voit sa lase sotului sau, peste portiunea succesorala legala, mobilierul si bunurile gospodariei casnice. Fiind un legat prevazut de lege, este supus regimului liberalitatilor testamentare.
Incepind cu 1968 in practica judiciara s‑a adoptat o alta conceptie. Pornind de la ideea ca "in sistemul nostru succesoral este reglementata numai succesiunea legala si cea testamentara, nu si o a treia forma de devolutie succesorala, aceea a legatului prezumat", s‑a ajuns la concluzia ca dreptul special la mostenire al sotul supravietuitor este tot un drept de mostenire legala, adica avind o destinatie speciala.
Cu toate deosebirile fundamentale dintre cele doua teorii, o serie de concluzii, de solutii practice sint convergente, chiar daca motivarea lor, calea spre aceste solutii este, in parte, diferita.
In ambele teorii se arata ca sotul supravietuitor este rezervatar, potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944, numai in privinta dreptului de mostenire pe care il are in concurs cu diferitele clase de mostenitori legali prevazut de art. 1, nu si in privinta dreptului special la mostenire prevazut de art. 5. Deci defunctul poate dispune liber de partea sa din bunurile vizate de art. 5 (dezmostenindu‑l - in tot sau in parte - pe sotul supravietuitor din dreptul special), ca si de restul averii sale, cu conditia sa nu aduca atingere rezervei sotului supravietuitor si a celorlalti mostenitori rezervatari.
Daca sotul supravietuitor vine in concurs cu mostenitori nerezervatari (ascendenti ordinari si rude colaterale ale defunctului), el culege integral bunurile prevazute de art. 5, chiar daca ele ar alcatui intreaga mostenire.
Daca sotul supravietuitor a dat la o parte sau a ascuns bunurile prevazute de art. 5 sau o parte din ele, nu pierde dreptul special la mostenire consacrat prin acest text.
In conceptia legatului prezumat, sotul supravietuitor - care vine la mostenire alaturi de rudele defunctului - raspunde de pasivul patrimoniului succesoral numai proportional cu partea din mostenire la care este chemat in baza art. 1 din Legea nr. 319/1944, fara a tine seama de bunurile culese in baza dreptului special, in privinta caruia este un legatar cu titlu particular care, in principiu, nu raspunde de pasiv. Se recunoaste insa ca pasivul il poate atinge indirect, prin aplicarea regulii ca nimeni nu poate face liberalitati cit timp nu si‑a platit creditorii.
Aceeasi concluzie se impune si in privinta dreptului special de mostenire legala. Odata ce sotului supravietuitor i se recunoaste un drept special in virtutea caruia el culege bunurile prevazute de art. 5, in totalitate si in exclusivitate, inseamna ca ceilalti mostenitori (ascendenti sau colaterali) pot veni la mostenire numai dupa ce, din restul bunurilor (inclusiv partea sotului supravietuitor din aceste bunuri) a fost lichidat pasivul mostenirii. Dreptul special al sotului supravietuitor nu poate fi atins nici prin rezerva parintilor si, in principiu, nici prin valorificarea creantelor creditorilor succesiunii. Numai daca pasivul nu poate fi altfel satisfacut, sotul supravietuitor va raspunde si cu bunurile care fac obiectul dreptului sau special, potrivit principiului ca orice mostenitor universal sau cu titlu universal acceptant raspunde de pasivul mostenirii, in limitele activului daca a acceptat‑o sub beneficiu de inventar sau in totalitate daca a acceptat‑o pur si simplu. Iar sotul supravietuitor, culegind si aceste bunuri ca mostenitor legal, este succesor universal, nu cu titlu particular.
Deosebirile dintre cele doua teorii atrag si unele consecinte de ordin practic deosebite.
In conceptia legatului prezumat, daca sotul supravietuitor vine in concurs cu mostenitori rezervatari (parintii defunctului, fiindca in concurs cu descendentii lui nu are acest drept special), el are dreptul la bunurile prevazute in art. 5 numai in limita cotitatii disponibile, astfel incit - daca rezerva parintilor ar fi atinsa - dreptul la legatul prezumat, ca orice liberalitate excesiva, ar fi supus reductiunii.
In conceptia dreptului special de mostenire legala, sotul supravietuitor culege aceste bunuri in totalitate, chiar daca ar fi singurele bunuri lasate de sotul decedat. Rezerva parintilor se calculeaza numai in raport cu celelalte bunuri (daca exista), ei neavind vocatie succesorala legala - si deci nici rezerva legala - la bunurile prevazute de art. 5 atunci cind vin in concurs cu sotul supravietuitor.
In conceptia legatului prezumat, sotul supravietuitor poate opta diferit in privinta dreptului la mostenire legala prevazut de art. 1 si a legatului prezumat de art. 5 din Legea nr. 319/1944, intrucit un mostenitor legal, care este totodata si legatar, are dreptul de a opta diferit.
Din conceptia dreptului special de mostenire legala rezulta ca optiunea este indivizibila, deoarece ambele drepturi ii sint recunoscute sotului supravietuitor ca mostenitor legal.
Conceptia de dupa 1968 (drept special de mostenire legala) este mai justa si mai corespunzatoare nevoilor practice. Ea este in armonie cu art. 650 Cod civil dupa care "succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament", art. 5 din Legea nr. 319/1944 conferind sotului supravietuitor dreptul special tot pe cale legala (ca si in privinta drepturilor prevazute la art. 1). Nu ar fi indicat ca sotul supravietuitor sa fie considerat mostenitor legal cu privire la unele bunuri si mostenitor testamentar cu privire la altele. Aceasta conceptie asigura si rezerva mostenirii cuvenita parintilor defunctului, daca aceasta nu poate fi satisfacuta din alte bunuri in afara celor prevazute la art. 5.
Art. 5 din Legea nr. 319/1944, care reglementeaza dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor mentioneaza - alaturi de mobilele si obiectele apartinind gospodariei casnice - si darurile de nunta, fara a stabili reguli speciale, derogatorii, pentru acestea din urma. Deci regimul juridic al bunurilor gospodariei casnice se aplica si in privinta darurilor de nunta.
Prin daruri de nunta se inteleg, in principiu, darurile manuale facute sotilor la celebrarea casatoriei indiferent ca aceste daruri au fost facute in comun ambilor soti sau unuia ori altuia dintre ei, inclusiv darul facut de unul dintre ei celuilalt (sau reciproc) si indiferent de faptul daca aceste bunuri au fost sau nu afectate folosintei comune a sotilor. Evident, bunurile daruite de terte persoane sau de catre sotul predecedat numai sotului supravietuitor, precum si partea sa din darurile comune nu fac obiectul dreptului special de mostenire, fiindca apartin sotului supravietuitor, la fel ca si mobilele si obiectele apartinind gospodariei casnice care sint ale sotului supravietuitor.
In literatura de specialitate, in privinta darurilor de nunta se mai fac doua precizari de amanunt:
Darurile facute numai defunctului se contopesc in patrimoniul lui si fac obiectul mostenirii de drept comun, impreuna cu celelalte bunuri ale sale. Daca aceste bunuri fac parte dintre cele afectate gospodariei casnice, sotul supravietuitor le culege ca atare in virtutea dreptului special de mostenire.
Spre deosebire de solutia de mai sus (potrivit careia art. 5 are in vedere numai darurile facute ambilor soti), se admite ca darurile facute sotului predecedat de catre sotul supravietuitor se dobindesc de acesta din urma in baza art. 5. De mentionat ca reintoarcerea acestui dar se poate obtine si prin revocarea donatiei facute intre soti (art 937 Cod civil), posibila chiar si dupa moartea sotului donatar.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 319/1944, sotul supravietuitor are, din momentul deschiderii mostenirii, in afara de celelalte drepturi succesorale si indiferent de mostenitorii cu care vine in concurs, un drept de abitatie asupra casei in care a locuit, daca aceasta face parte din mostenire si el nu are o alta locuinta proprie.
Deci in locul dreptului de folosinta de care se bucura unul dintre soti in locuinta proprietate (exclusiva sau comuna) a celuilalt, sotul supravietuitor dobindeste - din momentul deschiderii mostenirii - numai un drept de abitatie, daca sint indeplinite urmatoarele conditii:
la data deschiderii mostenirii a locuit (se subintelege statornic, deci sa fi avut domiciliul) in casa (apartamentul) care formeaza obiectul dreptului de abitatie;
nu are alta locuinta proprie;
casa face parte din mostenire - in tot sau in parte - fiind prorietatea exclusiva sau comuna (impreuna cu sotul supravietuitor sau cu altul) a defunctului;
nu devine proprietarul exclusiv al locuintei; in acest ultim caz[10] el nu poate fi titular al dreptului de abitatie, caci proprietarul nu poate avea un dezmembramint al dreptului de proprietate asupra bunului care ii apartine cu titlu de proprietate exclusiva; daca este numai comostenitor impreuna cu altii, dreptul de abitatie ii va permite sa foloseasca locuinta potrivit necesitatilor, iar nu numai in raport de cota-parte din dreptul de proprietate dobindit prin mostenire;
defunctul nu a dispus altfel; el putea inlatura dreptul de abitatie, ca drept de mostenire legala, fiindca sotul supravietuitor nu este rezervatar decit in raport de drepturile succesorale prevazute de art. 1 din Legea nr. 319/1944.
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se caracterizeaza prin urmatoarele:
Este un drept real avind ca obiect casa de locuit. Titularul dreptului va avea si dreptul de a se servi de terenul aferent, in masura necesara folosirii locuintei (inclusiv partile comune ale imobilului cu mai multe locuinte).
Este un drept temporar care dureaza pina la executarea iesirii din indiviziune, dar cel putin un an de la deschiderea mostenirii sau pina la recasatorirea sotului supravietuitor.
Este un drept strict personal, deci inalienabil, neputind fi cedat sau grevat in favoarea altei persoane. Spre deosebire de abitatia de drept comun (art. 572 Cod civil), sotul supravietuitor nu poate inchiria partea din casa pe care nu o locuieste; dimpotriva, comostenitorii pot cere restringerea dreptului de abitatie, in cazul cind locuinta nu‑i va fi necesara in intregime (art. 4 al. 2-3 din Legea nr. 319/1944). Mai mult, ei au dreptul sa procure sotului supravietuitor locuinta in alta parte, in caz de neintelegere dintre ei hotarind instanta (art. 4 al. 4-5).
Este conferit de lege sotului supravietuitor cu titlu gratuit. Pe timpul cit se bucura de acest drept nu este obligat sa plateasca chirie mostenitorului care a dobindit proprietatea casei. Daca este si el comostenitor al casei, gratuitatea ii profita in sensul ca nu este obligat sa plateasca chirie nici inainte si nici dupa imparteala (retroactiv) pentru cota-parte corespunzatoare drepturilor comostenitorilor.
Legislatia locativa nu a desfiintat dreptul de abitatie, nici pe cel de drept comun si cu atit mai putin pe cel reglementat de Legea nr. 319/1944.
Legislatia locativa va primi aplicare in privinta dreptului de folosinta al sotului supravietuitor daca sotii au avut calitatea de chiriasi. In acest caz, dupa moartea unuia dintre soti, sotul supravietuitor va continua sa foloseasca locuinta in temeiul raporturilor de locatiune, iar daca sotul decedat a fost titularul contractului de inchiriere, sotul supravietuitor va putea invoca beneficiul contractului (continuarea raporturilor de inchiriere) in conditiile art. 27 din Legea locuintei nr. 114/1996, republicata.
Deci sotul supravietuitor va continua folosinta locuintei in baza dreptului de abitatie numai daca aceasta a fost proprietatea exclusiva sau comuna (pe cote-parti in devalmasie) a defunctului; in toate cazurile, dreptul de abitatie va servi ca temei al folosintei numai in limitele cotei-parti de proprietate dobindite prin mostenire de catre comostenitori[11].
Dupa incetarea dreptului de abitatie, sotul supravietuitor va continua folosinta in calitate de proprietar - daca prin imparteala locuinta a cazut in lotul sau - sau de coproprietar, daca nu s‑a facut imparteala si dreptul de abitatie a incetat inainte de imparteala (prin recasatorire), platind chirie daca foloseste mai mult decit cota sa parte din dreptul de proprietate asupra locuintei.
Daca la incetarea dreptului de abitatie sotul supravietuitor nu va avea calitatea de coproprietar, fiindca nu a avut si nici nu a dobindit prin mostenire aceasta calitate, proprietatea exclusiva a defunctului fiind dobindita numai de comostenitori sau fiindca la partaj locuinta a cazut in lotul acestora, el va putea fi evacuat in conditiile dreptului comun.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2335
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
