Compensatia: definitie, reglementare, felurile si efectele compensatiei

Compensatia: definitie, reglementare, felurile si efectele compensatiei

Definitie si reglementare. Compensatia este acel mod de stingere specific obligatiilor reciproce, in cadrul carora aceleasi persoane sunt, in acelasi timp, creditor si debitor una fata de cealalta, prin care obligatiile se sting pana la concurenta celei mai mici. Reglementarea generala a compensatiei este data de dispozitiile art. 1143 - 1153 Cod civil.

Domeniul de aplicare. Potrivit dispozitiilor art. 1147 Cod civil, compensatia este un mod de stingere a oricaror obligatii contractuale sau extracontractuale, cu urmatoarele exceptii:

- cand se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar, celui care i-a fost luat bunul, chiar daca este debitorul persoanei care si-a insusit bunul, nu i se poate opune compensatia, intrucat nimeni nu poate sa-si faca singur dreptate;

- cand se pretinde restituirea unui depozit neregulat, adica a unor bunuri fungibile care au fost date in depozit si au fost consumate de depozitar, depozitarul trebuie sa restituie bunul primit in depozit;

- cand creanta este insesizabila; cum este, de exemplu cazul pensiei de intretinere.

Felurile compensatiei. In functie de izvorul sau, compensatia poate fi de trei feluri: legala, conventionala si judecatoreasca.

Compensatia legala. Compensatia legala este acea forma de compensatie care opereaza in temeiul legii, fara a fi nevoie de acordul partilor sau de o hotarare judecatoreasca. Codul civil, in art. 1144 prevede ca aceasta forma de compensatie opereaza "chiar si cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta. Pentru existenta compensatiei legale se cer indeplinite urmatoarele conditii:

obligatiile sa fie reciproce, adica sa existe intre aceleasi persoane, fiecare avand atat calitatea de debitor cat si calitatea de creditor;

creantele sa aiba ca obiect prestatia de a da o suma de bani sau bunuri fungibile, conform art. 1145 Cod civil, intrucat compensatia legala nu este posibila atunci cand obiectul obligatiei reciproce consta in bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferita;

creantele sa fie certe, lichide si exigibile, adica sa neindoielnice, determinate in intinderea lor si sa fi ajuns la scadenta.

Compensatia conventionala. Compensatia conventionala este acea forma de compensatie care opereaza prin conventia partilor, atunci cand nu sunt intrunite conditiile compensatiei legale.

Compensatia judecatoreasca. Compensatia judecatoreasca este acea forma a compensatiei care opereaza in temeiul unei hotarari judecatoresti, pronuntata de instanta de judecata la cererea unuia dintre creditorii reciproci, hotarare prin care se dispune stingerea datoriilor pana la concurenta celei mai mici.

Efectele compensatiei. Compensatia stinge creantele reciproce, precum si garantiile si accesoriile acestora. Daca intre partile compensatiei exista doua sau mai multe datorii reciproce si compensabile, in cauza sunt incidente regulile aplicabile in materie de imputatie a platii. In cazul compensatiei judecatoresti efectele se vor produce de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus compensarea.