Competenta instantelor judecatoresti

Competenta instantelor judecatoresti
TITLUL I
Competenta dupa materie*)

            Art. 1.* - Judecatoriile judeca:
            1. in prima instanta, toate procesele si cererile in afara de cele date de lege in competenta altor instante;
            2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
            3. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.
            Art. 2.* - Tribunalele judeca:
            1. in prima instanta:
            a) procesele si cererile in materie comerciala cu exceptia celor al caror obiect are o valoare de pana la 10 milioane lei inclusiv;
            b) procesele si cererile privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;
            c) procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta curtilor de apel;
            d) procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala;
            e) procesele si cererile in materie de expropriere;
            f) cererile pentru incuviintarea adoptiilor;
            g) cererile privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei si declararea mortii;
            h) cererile privitoare la nulitatea casatoriei, nulitatea sau desfacerea adoptiei si cele pentru decaderea din drepturile parintesti;
            i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale;
            j) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine;
            2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta;
            3. ca instante de recurs, recursurile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in ultima instanta;
            4. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.

* Textul articolelor 1 si 2 este reprodus astfel cum  a fost modificat prin Legea nr. 59/1993.
            Art. 3.* - Curtile de apel judeca:
            1. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele de competenta autoritatilor administratiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, ale autoritatilor publice judetene a municipiului Bucuresti;
            2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;
            3. ca instanta de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cauze prevazute de lege;
            4. in alte materii date prin lege in competenta lor.
            Art. 4. - *Curtea Suprema de Justitie judeca:
            1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;
            2. recursurile in interesul legii;
            3. recursurile in anulare;
            4. in orice alte materii date prin lege in competenta sa.

* Textul articolelor 3 si 4 este reprodus astfel cum  a fost modificat prin Legea nr. 59/1993.
            Art. 4¹. - Competenta ce revine instantelor judecatoresti in legatura cu arbitrajul reglementat de  cartea IV apartine instantei care ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul in fond, in lipsa unei conventii arbitrale.

** Text introdus prin Legea nr. 59/1993.

TITLUL II
Competenta teritoriala

            Art. 5. - Cererea se face la instanta domiciliului paratului. Daca paratul are domiciliul in strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului.
            Art. 6. - Cand paratul, in afara de domiciliul sau, are in chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face si la instanta locului acelor asezari sau indeletniciri, pentru obligatiile patrimoniale si care sunt nascute sau care urmeaza sa se execute in acel loc.
            Art. 7. - Cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal.
            Cererea se poate face si la instanta locului unde ea are reprezentanta, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta.
            Cererea impotriva unei asociatii sau societati fara personalitate juridica se face la instanta domiciliului persoanei careia, potrivit intelegerii dintre asociati, i s-a incredintat presedintia sau directia asociatiei ori societatii, iar, in lipsa unei asemenea persoane, la instanta domiciliului oricaruia dintre asociati. In acest din urma caz, reclamantul va putea cere instantei numirea unui curator, care sa reprezinte interesele asociatilor.
            Art. 8. - Cererile indreptate impotriva statului, directiilor generale, regiilor publice, caselor
autonome si administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din resedinta judetului unde isi are domiciliul reclamantul.
*Cand mai multe judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile in care figureaza persoanele aratate la alin. 1 se introduc la judecatoria din localitatea de resedinta a judetului, iar in Capitala, la judecatoria sectorului 4.

* Text modificat prin Legea nr. 59/1993.

            Art. 9. - Cererea indreptata impotriva mai multor parati poate fi facuta la instanta competenta pentru oricare dintre ei; in caz cand printre parati sunt si obligati accesorii, cererea se face la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii principali.
            Art. 10. - In afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:
            1. in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiunii;
            2. in cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui nemiscator, in actiunile in justificare sau in prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla nemiscatorul;
            3. in cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanta locului de plata;
            4. in cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii;
            5. in cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosire;
            6. in cererile impotriva unei femei casatorite*) care are resedinta obisnuita deosebita de aceea a sotului, instanta resedintei femeii;

*) Acest text trebuie considerat abrogat implicit ca urmare a consacrarii principiului constitutional al egalitatii sexelor.

            7. in cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensia alimentara, instanta domiciliului reclamantului;
            8. in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel fapt.
            Art. 11. - In materie de asigurare, cererea privitoare la despagubiri se va putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla:
            1. domiciliul asiguratului;
            2. bunurile asigurate;
            3. locul unde s-a produs accidentul.
            Alegerea competentei prin conventie este nula daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire.
            Dispozitiile de mai sus nu se aplica in materie de asigurari maritime si fluviale.
            Art. 12. - Reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente.
            Art. 13. - Cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla nemiscatoarele.
            Cand nemiscatorul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei paratului, daca acestea se afla in vreuna din aceste circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare din instantele in circumscriptiile carora se afla nemiscatorul.
            Art. 14. - In materie de mostenire, sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu al mortului:
            1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare;
            2. cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia;
            3. cererile legatarilor sau ale creditorilor mortului impotriva vreuneia din mostenitori sau impotriva executorului testamentar.
            Art. 15. - Cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de competenta instantei locului unde societatea isi are sediul principal.
            Art. 16. - Cererile in materie de faliment sunt de competenta instantei in circumscriptia careia comerciantul isi are principala asezare comerciala.

TITLUL III
Dispozitii speciale

            Art. 17. - Cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
            Art. 18. - In cererile pentru constatarea existentei sau neexistentei vreunui drept, competenta instantei se determina dupa regulile prevazute pentru cererile avand de obiect executarea prestatiunii.
            Art. 19. - Partile pot conveni, prin inscris sau prin declaratie verbala in fata instantei, ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala, afara de cazurile prevazute de art. 13, 14, 15 si 16.

TITLUL IV
Conflictele de competenta

            Art. 20. - Exista conflict de competenta:
            1. cand doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece aceeasi pricina;
            2. cand doua sau mai multe instante, prin hotarari irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina.
            Art. 21. - Instanta, inaintea careia s-a ivit conflictul de competenta, va suspenda din oficiu orice alta procedura si va inainta dosarul instantei in drept sa hotarasca asupra conflictului.
            Art. 22. - Conflictul ivit intre doua judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal.
            Daca cele doua judecatorii nu tin de acelasi tribunal sau daca conflictul s-a nascut intre o judecatorie si un tribunal, sau intre doua tribunale, competenta este Curtea respectiva.
            Daca cele doua instante in conflict nu se gasesc in circumscriptia aceleiasi Curti, precum si conflictul intre doua Curti, se judeca de Curtea Suprema de Justitie.
            * Exista conflict de competenta, in sensul art. 20, si in cazul in care el se iveste intre instante judecatoresti si alte organe cu activitate jurisdictionala. In acest caz, conflictul de competenta se rezolva de instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei in conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile.

* Text  introdus prin Legea nr. 59/1993.
         

Instanta competenta sa judece conflictul va hotari in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu drept de recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
        Art. 23. - Cand, din pricina unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze, Curtea Suprema de Justitie, la cererea partii interesate, va desemna o alta instanta de  acelasi grad care sa judece pricina.

TITLUL V
Incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea judecatorilor

            Art. 24. - Judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini in apel sau in recurs si nici in caz de rejudecare dupa casare.
            De asemenea nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau
arbitru in aceeasi pricina.
            Art. 25. - Judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare in privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui si sa se abtina de la judecarea pricinii.
            Art. 26. - Abtinerea se propune de judecator si se judeca potrivit normelor prevazute de art. 30, 31, si 32.
            Art. 27. - Judecatorul poate fi recuzat:
            1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor, au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;
            *2. cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;

* Text  introdus prin Legea nr. 59/1993.

            3. cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;
            4. daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator;
            5. daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii;  6. daca este tutor, curator sau consiliu judiciar*) al uneia din parti;

*) Dispozitia privitoare la consiliul judiciar trebuie socotita abrogata implicit, deoarece Codul familiei nu mai mentinut aceasta institutie.

            7. daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;
            8. daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;
            9. daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.
            Art. 28. - Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau in judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei institutii publice sau societati comerciale, cand acestia nu au interes personal in judecarea pricinii.

*) Dispozitia privitoare la consiliul judiciar trebuie socotita abrogata implicit, deoarece Codul familiei nu mai mentinut aceasta institutie.

            Art. 29. - Propunerea de recuzare se va face verbal sau in scris pentru fiecare judecator in parte si inainte de inceperea oricarei dezbateri.
            Cand motivele de recuzare s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute.
            Judecatorul impotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.
            Art. 30. - Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanta respectiva, in alcatuirea careia nu poate sa intre cel recuzat.
            In cazul cand din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata, precum si in cazul cand recuzarea priveste pe toti judecatorii unei instante, aceasta se judeca de instanta la care se indreapta calea de atac respectiva.
            Recuzarea tuturor membrilor nei sectiuni a Curtii Supreme de Justitie se judeca de cealalta sectiune a Curtii Supreme de Justitie.
            Art. 31. - Instanta decide asupra recuzarii, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat numai daca gaseste de cuviinta.
            Nu se admite interogatoriul sau juramantul*) ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare. 

*) Juramantul, ca mijloc de proba, a fost desfiintat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

            In cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.
           Art. 32. - Incheierea asupra recuzarii se citeste in sedinta publica.
            Daca recuzarea s-a primit, judecatorul se retrage si nu poate sa stea fata la chibzuirea asupra pricinii.
            Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata in ce masura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza sa fie pastrate.
            Art. 33. - Instanta superioara investita cu judecarea cererii de recuzare in cazurile prevazute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanta de acelasi grad, in cazul cand gaseste ca cererea de recuzare este intemeiata.
            Daca cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instantei inferioare.
            Art. 34. - Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusa la nici o cale de atac.
            Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu fondul.
            Cand instanta superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta.
            Art. 35. - Cand cererea de recuzare a fost facuta cu rea-credinta, instanta va condamna pe cel care a facut-o la o amenda de la 3000 la 10000 lei si la despagubirea partii vatamate.
            Art. 36. - Dispozitiile prezentului titlu, in afara de art. 24 si 27 pct. 7, se aplica si procurorilor, magistratilor asistenti si grefierilor.

TITLUL VI
Stramutarea pricinilor

            Art. 37. - Cand una din parti are doua rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii instantei, cealalta parte poate cere stramutarea pricinii la o alta instanta de acelasi grad.
            Stramutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranta publica. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiilor locale.
            Art. 38. - Stramutarea pentru motiv de rudenie sau de afinitate trebuie ceruta mai inainte de inceperea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau siguranta publica se poate cere in orice stare a pricinii.
            Stramutarea pentru siguranta publica se poate cere numai de procurorul de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
            Art. 39. - Cererea de stramutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanta imediat superioara.
            Cererea de stramutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranta publica se depune la Curtea Suprema de Justitie.
            Art. 40. - Cererea de stramutare se judeca in camera de consiliu.
            Presedintele instantei va putea  cere dosarul pricinii si sa ordone, fara citarea partilor, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta aceasta masura  instantei respective.
            In caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad.
            Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac. Ea va arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate.
            Dispozitiile art. 35 se aplica prin asemanare.