NORME DE DREPT UMANITAR

NORME DE DREPT UMANITAR

Persoanele protejate

Prin persoana protejata se intelege orice persoana civila, bolnav sau    ranit, prizonier de razboi sau persoana lipsita de libertate, naufragiat, membru al personalului sanitar civil sau personalul Crucii Rosii si al organizatiilor asimilate acesteia, precum si oricare alta persoana cazuta sub puterea adversarului, care se bucura de protectie in virtutea dreptului international umanitar.

a) Ranitii bolnavii, naufragiatii

Pentru a fi protejate, toate aceste categorii de persoane, potrivit Conventiei din 1949, trebuie sa fie membri ai fortelor armate ale unei parti aflate in conflict, sau membrii militiilor si corpurilor voluntare care fac parte din aceste forte armate

b) Prizonierii de razboi

Odata capturati, combatantii devin prizonieri de razboi.

Aceasta problema a fost controversata, marile puteri dorind sa rezerve statutul de combatanti numai celor din fortele armate regulate, in timp ce    unele tari mici si mijlocii au urmarit sa includa in aceasta notiune si membrii miscarilor de rezistenta, chiar daca nu apartineau armatei regulate.

Potrivit Regulamentului anexa la Conventia de la Haga din 1907, urmau a fi tratati drept beligeranti nu numai militarii din armatele regulate, ci si membrii militiilor si ai corpurilor de voluntari care indeplinesc patru conditii:

sa aiba un sef care sa raspunda de subordonatii sai;

sa prezinte un semn fix, care sa poata fl recunoscut de la distanta;

sa poarte armele la vedere;

sa respecte legile si obiceiurile razboiului.

Pentru populatia aflata pe teritoriul ocupat, ultimele doua conditii sunt suficiente, daca ia armele in mod spontan, cand se aproprie dusmanul.

In anul 1929, toate problemele referitore la prizonieri au fost incluse intr-o conventie speciala, care a preluat conditiile mentionate in Conventia din anul 1907.

Principalele norme referitoare la protectia prizonierilor de razboi prevad:

limitarea informatiilor pe care trebuie sa le dea la nume, rang, data de nastere si numarul purtat in armata;

internarea in conditii care sa ofere garantii de igiena si sanatate, in lagare situate in afara zonelor de lupta;

sa le se asigure conditii egale cu cele ale trupelor statului care i-au capturat, aflate in regiunea respectiva;

raspunderea pentru disciplina in lagar sa revina unui ofiter din armata regulata;

folosirea armelor contra prizonierilor fiind restransa la cazurile de extrema necesitate;

folosirea muncii lor numai in ramuri fara caracter militar, in conditii de munca egale cu cele ale persoanelor din acel stat care presteaza o munca asemanatoare;

dreptul de a comunica cu familia si cu oficiul central al prizonierilor de razboi;

dreptul de a se adresa autoritatilor, reclamand orice situatie in legatura cu conditiile de prizonierat;

garantii de judecata echitabila, daca incalca normele de drept;

sanctiuni exclusiv disciplinare in caz de evadare.

b)      Populatia civila

Regulile anterioare celui de al doilea razboi mondial se refereau doar la protectia militarilor, si pornea de la conceptia ca razboiul trebuia sa se reduca numai la lupta dintre ei. Al doilea razboi mondial a pus in evidenta insuficienta conceptiei si a reglementarilor.

Conferinta de la Geneva din anul 1949 referitoare la protectia persoanelor civile in timp de razboi are totusi un caracter limitat; numai unele prevederi se refera la ansamblul populatiei tarilor aflate in conflict; celelalte se refera la persoanele care intr-un moment se afla sub puterea unei parti aflate intr-un conflict sau a unei puteri ocupante.

Protocolul din anul 1977 s-a straduit sa acopere aceasta lacuna. Astfel, Protocolul prevede ca partile in conflict trebuie oricand sa faca distinctie intre populatia civila si combatanti si ca populatia civila cuprinde toate persoanele civile, luate individual.

Se stabileste prezumtia in favoarea caracterului civil al oricarei persoane. Toate aceste persoane trebuie sa fie protejate impotriva pericolelor care rezulta din operatiznile militare. Se prevede acordarea unei protectii speciale femeilor si copiilor.

De asemenea, regulile referitoare la raniti, bolnavi si naufragiati au fost extinse si la civili, care au nevoie de ingrijiri medicale, datorita unor boli, traumatisme, incapacitati sau tulburari fizice sau morale. Sunt mentionati in special infimii si femeile gravide.

O serie de norme vizeaza situatia populatiei aflate sub ocupatia inamica.

Astfel:

Ø      Se interzice orice transfer sau deportare in masa a civililor din teritoriul ocupat, ca si constrangerea lor de a servi fortele armate sau auxiliare ale ocupantului.

Ø      Locuitorii isi pastreaza cetatenia, nu pot fi obligati sa dea informatii militare ocupantului sau sa depuna juramant pentru acesta. Pot fi obligati sa presteze munca numai pentru nevoile armatei de ocupatie, pentru serviciile de utilitate publica sau pentru nevoile populatiei, primind in schimb un salariu echitabil.

Ø      Se interzice luarea de ostateci.

Ø      Statutul functionarilor publici nu trebuie modificat, si nu pot fi constransi sa-si continuie activitatea, dar pot fi destituiti.

c)      Personalul sanitar si religios

Pentru a-i ingriji pe raniti, naufragiati, personalul sanitar se bucura de protectie.

Mai intai, acordurile s-au referit la personalul raspunzator de spitale sau ambulante, precizandu-se ca misiunea lor consta in cautarea, ridicarea, transportul si tratamentul ranitilor si bolnavilor, ca si alte persoane afectate in mod exclusiv acestor misiuni; soldatii instruiti pentru a actiona ca infirmieri sau brancardieri nu sunt protejati decat pe timpul indeplinirii unor asemenea misiuni.

Sunt protejati, de asemenea, preotii atasati fortelor armate.

Personalul sanitar si religios nu trebuie sa fie considerat prizonieri de rdzboi; totusi, pot fi retinuti pentru ingrijirea prizonierilor de razboi.

De asemenea, in legatura cu protectia persoanelor civile, s-a prevazut protectia personalului afectat functionarii sau administratiei spitalelor civile, inclusiv cel care se ocupa de cautarea, ridicarea, transportul si tratarea ranitilor, bolnavilor civili, infirmilor, femeilor gravide.

d)      Personalul societatilor de ajutor voluntar

In conventiile din anul 1949 sunt mentionate in mod special organismele Crucii Rosii, alaturi de personalul sanitar al fortelor armate, respectiv personalul societatilor nationale de Cruce Rosje si al altor societati de ajutor medical, recunoscute si autorizate de guvernele lor.

e)      Problema mercenarilor

Potrivit regulilor stabile, ei nu sunt protejati, desi iau parte la conflictul armat. Este vorba de persoane care lupta. pentru bani sau alte recompense materiale, alaturi de una din parji. Ei nu trebuie sa fie cetateni ai uneia din partile in conflict si sa li se fi promis de o parte o remunerare materiala net superioara celei promise combatantilor cu grade si functii similare din cadrul fortelor sale armate.

Infractiuni si interdictii

• Cea mai importanta regula aplicata pe timpul ostilitatilor este ca alegerea mijloacelor de a aduce daune inamicului nu este nelimitata; este interzisa atacarea localitatilor lipsite de aparare, prin orice mijloc.
• Alta norma generala este cea care interzice beligerantilor sa foloseasca arme de natura sa produca suferinte inutile. Astfel, este interzisa folosire gloantelor explozive cu greutate sub 400 g, incarcate cu substante inflamabile, a gloantelor dum-dum, a armelor si proiectilelor otravite sau care raspandesc gaze asfixiante, ca si a armelor bacteriologice, a altor substance asemanatoare, si prin analogie, armelor nucleare.
• Sunt interzise, de asemenea, atacuri ,,fara discriminare', care vizeaza protectia persoanelor si bunurilor de efectele armelor de distrugere in masa.
• Este interzisa recurgerea la mijloace perfide, cum ar fi utilizarea otravurilor, uciderea sau ranirea prin procedee fatarnice, folosirea abuziva a pavilionului parlamentarilor, a steagurilor si uniformelor inamicului, ca si a semnului distinctiv al unitatilor sanitare.
• In ceea ce priveste persoanele detinute de partea adversa, s-au prevazut garantii, cuprinzand mai ales interzicerea uciderii, torturilor, pedepselor colective, luarii de ostateci etc.

TESTE

1.Care sunt drepturile prizonierilor de razboi?

2. Care este statutul populatiei civile aflate sub ocupatie inamica?

3. Ce este clauza Martens?

RASPUNSURI SI COMENTARII LA TESTE

1. limitarea informatiilor pe care trebuie sa le dea la nume, rang, data de nastere si numarul purtat in armata;
2. internarea in conditii care sa ofere garantii de igiena si sanatate, in lagare situate in afara zonelor de lupta;
3. sa le se asigure conditii egale cu cele ale trupelor statului care i-au capturat, aflate in regiunea respectiva;
4. raspunderea pentru disciplina in lagar sa revina unui ofiter din armata regulata;

5. folosirea armelor contra prizonierilor fiind restransa la cazurile de extrema necesitate;
6. folosirea muncii lor numai in ramuri fara caracter militar, in conditii de munca egale cu cele ale persoanelor din acel stat care presteaza o munca asemanatoare;
7. dreptul de a comunica cu familia si cu oficiul central al prizonierilor de razboi;
8. dreptul de a se adresa autoritatilor, reclamand orice situatie in legatura cu conditiile de prizonierat;
9. garantii de judecata echitabila, daca incalca normele de drept;
10. sanctiuni exclusiv disciplinare in caz de evadare.

Se interzice orice transfer sau deportare in masa a civililor din teritoriul ocupat, ca si constrangerea lor de a servi fortele armate sau auxiliare ale ocupantului.

Locuitorii isi pastreaza cetatenia, nu pot fi obligati sa dea informatii militare ocupantului sau sa depuna juramant pentru acesta. Pot fi obligati sa presteze munca numai pentru nevoile armatei de ocupatie, pentru serviciile de utilitate publica sau pentru nevoile populatiei, primind in schimb un salariu echitabil.

Se interzice luarea de ostateci.

Statutul functionarilor publici nu trebuie modificat, si nu pot fi constransi sa-si continuie activitatea, dar pot fi destituiti.

Potrivit acesteia, in cazurile care nu au fost prevazute in reglementarile adoptate, locuitorii si beligerantii raman sub protectia principiului dreptului gintilor, asa cum rezulta ele din obiceiurile, din legile umanitatii si din imperativele publice