Conceptul general de coruptie

Conceptul general de coruptie

1.1. Acceptiunea notiunii de coruptie

Notiunea de coruptie a intrat in vocabularul universal din cele mai vechi timpuri, fiind astazi un concept larg utilizat in toate societatile indiferent de tipul de organizare.

Termenul este de origine latina, provine din cuvantul "CORUPTIO,- ONIS" si are semnificatia de mituire a unei persoane in scopul obtinerii unor avantaje sau scopuri materiale.

De-a lungul timpului, cercetatorii din domeniul stiintelor sociale au cautat sa gaseasca o definitie cat mai exacta a conceptului de coruptie, dar, in cele din urma, au fost nevoiti sa accepte ca notiunea nu poate avea o definitie universal-valabila pentru toate societatile existente la un moment dat.

Dictionarul explicativ al limbii romane reda o latura social-morala a termenului de coruptie, reprezentand: "o stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie".

Tudor Amza, general in rezerva si avocat, considera coruptia ca pe "o abandonare a standardelor asteptate de comportament de catre cei ce detin autoritatea, in vederea obtinerii unor avantaje personale".

Pe plan international, problema notiunii de coruptie este tratata interdisciplinar si nu doar penal. J.A. Gardiner aprecia ca fenomenului coruptiei nu i se poate da o singura definitie deoarece coruptia este o problema nationala si internationala cu multiple forme de manifestare, avand diverse acceptiuni.

Conform opiniei profesorului Joseph S. Nye, de la Universitatea Harvard din Statele Unite "coruptia este comportamentul care deviaza de la indatoririle normale ale unui rol public sau violeaza legi impotriva exercitarii anumitor tipuri de influenta specifica, cum ar fi mita, nepotismul, deturnarea de fonduri".

Sensul cel mai apropiat intelesului majoritatii oamenilor este insa acela prin care se exprima incalcarea cu buna stiinta de catre reprezentantii unor institutii ale statului, investite cu autoritate, din diverse domenii (economic, politic, administrativ, legislativ, justitie, educatie) a normelor pe care sunt obligate sa le apere, in schimbul obtinerii unor foloase materiale sau avantaje de orice fel.

Analizat din punct de vedere etimologic, conceptul de coruptie este evolutiv si impersonal, acesta variind datorita diferentelor de opinie de la o societate la alta.

1.2. Evolutia in timp a fenomenului coruptiei

Din punct de vedere istoric, coruptia poate fi considerata cea mai veche forma de criminalitate care a insotit dezvoltarea societatii umane pana in prezent. Ea este componenta speciei umane, fiind omniprezenta indiferent de sistemul social, nivelul de dezvoltare economica ori de straturile sociale. Dorinta de a obtine castiguri usoare, necuvenite dateaza din epoca primitiva.

Zeita Themis din iconografia antica era simbolul justitiei, fiind infatisata ca o femeie severa, cu ochii legati si cu o balanta intr-o mana si o sabie in cealalta.

Functia esentiala a judecatorului era semnificata de balanta din mana si esarfa de la ochi, in sensul ca el trebuia sa se pronunte si sa stabileasca ceea ce este drept in conditii de impartialitate si independenta.

Coruptia aparatului de stat are o traditie in oranduirile trecute. In Grecia antica, mita fiind frecventa, Platon a propus ca functionarii care primesc daruri pentru a-si face datoria, sa fie pedepsiti cu moartea. El zicea "Nu trebuie sa primesti daruri nici pentru lucrurile bune, nici pentru lucrurile rele".

In general, istoria dezvoltarii economice, administrative si politice a mai multor state este strans legata cu istoria coruptiei ca tip de practica profitabila pentru administratie si pentru noile grupuri si clase economice

In S.U.A., de exemplu, odata cu dezvoltarea ascendenta a capitalismului, coruptia a facut posibila "afluenta de oameni si interese noi in viata publica si a servit ca mijloc de perpetuare a intereselor deja stabilite".[7] Coruptia membrilor guvernului si a vietii publice era dominanta in America secolului XIX, in pofida incercarilor de reformare a serviciilor publice si a elaborarii statutului birocratiei profesionale.

In Africa, coruptia a ridicat o veritabila punte intre cei care detineau puterea politica si cei care controlau resursele de bogatie, facand posibila asimilarea unora de catre altii.

In tot secolul XIX coruptia prezenta o caracteristica principala a majoritatii statelor europene.

In secolul XX, odata cu cristalizarea modelului profesionist al functionarului public, apar noi forme de coruptie, specifice birocratiei moderne.   

Alaturi de formele ei traditionale prinde tot mai mult contur, coruptia functionarului a demnitarului, a oficialului care isi vinde privilegiile functiei sale ca o marfa in schimbul dobandirii unor bunuri si servicii.

Coruptia nu este insa specifica numai sistemului capitalist, acest fenomen manifestandu-se intens si in societatile socialiste, dar si in societatile sarace considerate ca facand parte din "lumea a treia". John A. Gardiner considera ca manifestarile de coruptie sunt influentate de regimul politic. Astfel, in conceptia sa, regimurile permisive, tolerante, lipsite de autoritate incurajeaza aceste manifestari prin capacitatea redusa de a le sanctiona, mergand pana la a considera coruptia drept "sindrom al libertatii constitutionale. ^[9]

Istoria poporului roman cunoaste, de asemenea, numeroase cazuri de coruptie, incepand cu tradarea care a dus la moartea regelui Decebal, dar si alte situatii cand pentru obtinerea unor sume de bani, mosii sau promisiuni de functii, voievozii erau vanduti dusmanilor. In Evul Mediu, oferirea si primirea de foloase de catre functionari au fost acceptate ca fiind ceva firesc, tinand de o anumita curtoazie.

Pe meleagurile noastre, de pilda, bacsisul nu era incriminat, ci doar reprobat, eventual, de normele moralei. Asemenea evenimente probabil ca au schimbat cursul istoriei acestei tari de tot atatea ori.

Coruptia a fost incriminata pentru prima data in a doua jumatate a secolului XVI , in Romania, insa in mod insuficient , in perioada domniilor fanariote.

Dupa cum se stie, dregatorii din Principatele Romane indeplineau si functia de judecatori; acest fapt a dus la o crestere alarmanta a fenomenului coruptiei incat in Pravila lui Matei Basarab din 1632 s-a prevazut ca "..judecatorul..sa fie ..neluator de mita..", orice abatere fiind sever pedepsita. ^[12]

Miron Costin in Letopisetul Moldovei arata ca domnii erau severi nu numai fata de popor, dar si fata de judecatorii care se lasau corupti. Domnitorii fanarioti au inlocuit regulamentele si legile existente in Principatele Romane cu altele mult mai permisive, pentru a justifica traficul de functie si a-si permite recuperarea sumelor de bani pe care le cheltuiau la Constantinopol pentru obtinerea demnitatilor.

De remarcat ca, in art. 4 din Pravilniceasca Condica a domnitorului Alexandru Ipsilante, tiparita in 1780, s-a incriminat traficul de influenta sub denumirea de "exercitiu de influenta", situandu-ne astfel, in aceasta materie, cu aproape 100 de ani inaintea legiuirilor franceze. Aceasta mai contine stipulatii cu privire la "judecatorul ce va mitui hotararile judecatilor pentru noi vegheata sau va strica dreptatea pentru luarea de mita.".

In "Condica Criminaliceasca si procedura ei", din anul 1826 aparuta sub domnia lui Ionita Sandu Sturdza, delictul de coruptie, intr o sfera restransa, era prevazut in art 203 si art. 204.

Urmatoarele materiale legislative, cum ar fi: Condica de drept penal si procedura penala, intrata in vigoare la 1 ianuarie 1852, Codul penal din 1865, Codul penal din 1936 marcheaza progrese incontestabile in planul reglementarii penale a traficului de influenta si, in general, a tuturor infractiunilor de coruptie. Dictaturile din 1938-1989 au modificat succesiv sistemul de drept romanesc, coruptia ramanand insa reglementata la fel, cu unele acceptiuni si sfera de aplicabilitate restranse.

In vechiul drept penal francez, coruptia era confundata cu concusiunea nedreapta luare), iar crima de coruptie cu cea de furt.

Puteau fi subiecti activi ai concusiunii, sefii si membrii companiilor militare care cereau sau primeau bani pentru a feri casele sau satele de cartiruirea soldatilor, ofiterii de justitie, grefierii, judecatorii, portareii, avocatii, procurorii, notarii care abuzau de drepturile lor, guvernatorii si intendentii care primeau bani pentru a nu supune la corvezi anumiti indivizi.

Codul penal francez din 1810, este sursa de inspiratie pentru majoritatea codurilor penale europene.

Cea mai reformista lege este cea din 4 iulie 1889,, care defineste si reprima pentru prima data traficul de influenta. Ulterior, numeroase acte normative au largit treptat aria incriminarilor, diferentiind si definind "coruptia activa coruptia pasiva si traficul de influenta Daca initial. Traficul de influenta era limitat, in ceea ce priveste subiectul activ al infractiunii, numai la persoanele investite cu un mandat electiv, prin Legile din 1943 si 1945, subiectul nu mai este calificat, fiind orice persoana. Prin Ordonanta din 8 febr. 1945, diversele fapte de coruptie si trafic de influenta sunt amanuntit reglementate in art. 177-183 din codul penal francez, fiind santionate cu pedepse severe.

1.3. Cauzele si consecintele coruptiei

Criza social-economica, concurenta neloiala, slabirea autoritatii statului, degradarea nivelului de trai pentru majoritate, neadaptarea legislatiei la conditiile economice si sociale, ceea ce face ca starea de fapt sa mearga cu mult inaintea starii de drept, precum si dorinta individului de a se imbogati rapid si prin orice mijloace, in conditiile in care lipsurile genereaza specula iar prohibitiile de tot felul influenteaza consumul, contureaza, in principal, tabloul cauzelor concrete care genereaza acest fenomen antisocial.

Incercand o sistematizare a acestor cauze si a conditiilor care favorizeaza inca savarsirea unor infractiuni contra activitatii organizatiilor de stat si obstesti, se pot distinge: cauze de natura economico-sociala si cauze de natura educatia si psihologica.

Inflatia legislativa, demonstreaza incoerenta politicilor economice ale statului de drept, reprezentand unul din factorii ce favorizeaza criminalitatea.

1) Cauze economice

Saracia, negarea ordinii sociale, criza de autoritate, rasturnarea brusca si dramatica a sistemului de valori, reprezinta tot atatea cauze ale proliferarii fenomenului coruptiei, beneficiarul fiind nimeni altul decat individul indraznet, descurcaret, lipsit de scrupule, care se imbogateste peste noapte.

S-a demonstrat ca frecventa actelor de coruptie este mai mare in tarile sarace, uneori cuprinzand intreaga societate, de la functionarii marunti pana la sefii statelor. La acestea se adauga si restrictiile aplicate de unele state la un moment dat, in legatura cu producerea sau importul unor marfuri (alcool, tigari si altele), precum si interzicerea totala a productiei sau comercializarii unor produse (exemplu: drogurile).

Pentru productia, circulatia si uneori detinerea unor asemenea marfuri se comit acte de coruptie, autoritatile corupte favorizand pe corupatori pentru obtinerea de licente, facilitati vamale sau tolerarea unor activitati interzise.

2) Cauze de natura educativa

a) Lipsa de fermitate din partea autoritatii statului si inconsecventa in aplicarea legilor ;

Asemenea comportament genereaza cazurile de toleranta, manifestate de puterea politica, implicarea acesteia in acte de coruptie si imoralitatea unor functionari ai statului. De multe ori autoritatile insarcinate cu stoparea coruptiei sunt ineficiente datorita sistemului defectuos de selectie si promovare a functionarilor, dar si datorita faptului ca unii dintre reprezentantii acestor autoritati ajung ei insisi sa fie corupti. Exista tari, in special cele aflate in faza incipienta de democratizare sau cu regimuri totalitare, in care puterea este implicata in cel mai inalt grad in acte de coruptie, politica de stat fiind marcata efectiv de acest flagel.

b) Forma de proprietate asupra mijloacelor de productie ;

S-a verificat de-a lungul istoriei societatii omenesti faptul ca in general proprietatea statului asupra mijloacelor de productie asigura o birocratie excesiva prin constituirea clasei functionarilor economici, dispusa sa gestioneze proprietatea statului in interes propriu, cu scopul obtinerii unor foloase materiale. Interesul personal al acestor manageri se manifesta pe fondul lipsei eficiente de control din partea proprietarului (statul), cu ocazia unor contracte oneroase, a favorizarii unor salariati cu ocazia promovarilor s.a.

In unele tari, trecerea la economia de piata si procesul de privatizare a unor societati cu capital de stat creeaza noi campuri de actiune in care se manifesta corupatori si corupti.

c) Modalitati si defecte comune impamantenite ;

Aceasta categorie de cauze tine de structura psihologica a indivizilor, de mentalitatile si defectele traditionale ale unui popor capatate de-a lungul timpului. Se remarca din acest punct de vedere trasaturi comune la mai multe popoare care convietuiesc in anumite arii geografice (rezistenta mai mare la coruptie din partea popoarelor nordice, permanentizarea unor relatii bazate pe "obiceiuri bizantine" la popoarele aflate la portile Orientului).

d) Mentalitati si defecte de educatie ale indivizilor situati la polul activ sau pasiv al coruptiei ;

Dorinta de imbogatire fara munca si goana dupa avantaje nemeritate a unor persoane cu carente educationale genereaza, de asemenea, coruptie. Imoralitatea unor persoane care cauta sa-si realizeze anumite interese economice fara o concurenta reala (negocierea unor contracte, avizarea unor produse, acordarea unor autorizatii s.a.) sau obtinerea altor avantaje de orice fel (accederea in anumite functii, protectie in situatia incalcarii legii s.a.) combinata cu imoralitatea unor functionari dispusi sa raspunda afirmativ la solicitarile persoanelor din prima categorie, face ca fenomenul coruptiei sa fie inca larg raspandit in toate tarile indiferent de nivelul de dezvoltare pe care se gasesc.

e) Absenta sau blandetea unei legislatii corespunzatoare si a sanctiunilor prevazute pentru actele de coruptie;

Masurile legislative coerente si ferme au darul de a stopa intr-o oarecare masura fenomenul coruptiei. Ele trebuie sa priveasca atat incadrarea faptelor de coruptie, regimul sanctionator, cat si constituirea cadrului de aplicare a legii.

f) Existenta unor ambiguitati legislative in domeniul reglementarii anumitor activitati sociale ;

Posibilitatea "strecurarii pe langa lege", atunci cand normele juridice nu sunt suficient de clare si pot fi interpretate dupa bunul plac al functionarilor care le aplica, favorizeaza intretinerea si extinderea coruptiei.

Coruptia infloreste unde riscul de expunere si de sanctionare este redus. Cat timp angajatul a fost implicat in acte de coruptie si nu a fost sanctionat, ori daca si cei din jurul sau procedeaza la fel, el va fi incurajat moral sa adopte sau sa continue aceeasi conduita incorecta. Cauzele avand ca obiect bunuri cu valori mari, sau cu politicieni ori oameni de afaceri care si-ar permite sa ofere sume importante de bani sau alte foloase pentru obtinerea unor solutii favorabile; daca coruptii nu sunt sanctionati cu pedepse exemplare, daca nu isi pierd locurile de munca, daca procesele dureaza mult se dezvolta o cultura a impunitatii care genereaza mai multa coruptie.

Coruptia afecteaza atat magistratii, cat si sectoarele auxiliare ale justitiei. Prin acte de corupere pot fi influentate negativ atat deciziile judiciare, adica decizii prin care se solutioneaza aceste diferende prin intermediul organelor statului, cat si cele de administrare judiciara, ce revin de regula personalului auxiliar si care sunt menite sa creeze premizele luarii deciziilor judiciare. Procurorul poate fi corupt in scopul de a nu administra toate probele, pentru a elimina materialul probatoriu din dosar, pentru a intarzia efectuarea actelor de urmarire penala sau pentru a lua o decizie de netrimitere in judecata. Judecatorul poate fi influentat pentru a intarzia solutionarea dosarului, pentru a pronunta o decizie contrara legii ori probelor de la dosar sau a grabi redactarea hotararii. Personalul instantelor si parchetelor poate fi cumparat pentru a nu efectua corect actele de procedura, pentru a repartiza un dosar unui anumit magistrat, pentru a oferi ilegal copii dupa probe sau pentru a interveni in manipularea regulamentara a dosarului.

Statistic, coruptia dovedita din sistem este scazuta, ceea ce nu ii diminueaza din importanta. Oricum, asta nu impiedica insa cercetarea ei, mai ales ca o strategie anticoruptie priveste nu doar combaterea coruptiei, cat mai ales prevenirea ei. Sondajul de opinie comandat de Asociatia Romana pentru Transparenta in anul 2007, releva ca 72% dintre romani percep coruptia ca un fenomen generalizat in institutii; sunt perceputi ca fiind corupti, in ordine, parlamentarii, medicii, judecatorii; 11% din cei care au avut contact cu justitia in ultimul an au declarat ca li s-a cerut mita, si ca 10% au oferit mita in justitie.

Sondajul Gallup din 2008 releva ca, in opinia a 7% dintre grefieri, multi judecatori sunt implicati in acte de coruptie, iar, in opinia avocatilor, 47% cred ca toti judecatorii sunt implicati in acte de coruptie, 60% cred ca toti procurorii sunt implicati, 51% opineaza pentru functionarii din justitie. In opinia populatiei, 63% cred ca toti sau aproape toti judecatorii sunt implicati in acte de coruptie, 60% procurorii si  46% functionarii din justitie.

Coruptia in statele aflate in tranzitie este favorizata de:

numarul foarte mare de legi noi ce are ca efect instabilitatea legislativa, ingreunand sau chiar facand imposibila aplicarea unor prevederi ale acestora

redirectionarea resurselor publice catre sectorul privat, socitatile fiind privatizate in frauda statelor, cu rezultate economice dezastruoase;

inexistenta institutiilor capabile sa controleze abuzurile din perioada de tranzitie.

Din pacate, in Romania, asa cum remarcam si intr-un paragraf anterior, perceptia asupra fenomenului coruptiei este foarte mare, tara noastra situandu-se, din punct de vedere al coruptiei administrative, (apreciata dupa indicele proportiei din veniturile populatiei care se plateste neoficial drept mita sferei administrative) in imediata apropiere a tarilor din fosta U.R.S.S., cu exceptia Lituaniei si Estoniei, unde indicele mediu este de 3,7%. La limita inferioara se situeaza Croatia -1,1%, Letonia - 1,3% si Slovenia - 1,5%.

In ceea ce priveste nivelul coruptiei institutionalizate, lucrurile stau foarte putin diferit, in sensul ca Romania face schimb de locuri cu Slovacia, care are un indice "state capture" mai mare, apreciat la 3,4% fata de numai 2,2% al tarii noastre.

De altfel, intr-un alt studiu efectuat in anul 2004 de Institutul GFK in tarile din Europa Centrala si de Est s-a constatat ca in Romania si Slovacia sunt cei mai multi oameni care cred ca mita este o parte fireasca a vietii, iar cine vrea sa traiasca trebuie sa dea mita.

Nivelul coruptiei in tarile Europei Centrale si de Est este reliefat si de catre Raportul Bancii Mondiale, Anticorruption in Transition - a contribution to the policy Debate 2002 (Combaterea coruptiei in perioada de tranzitie pe tema politicilor), care asigura o comparatie in aceasta privinta intre principalele regiuni geografice.

Provocarea ce sta in fata tarilor in tranzitie este de a-si spori angajamentul pe calea combaterii coruptiei, desi aceasta nu va fi o sarcina usoara. Fenomenul "State Capture" creeaza probleme serioase acestor tari, iar masurile anticoruptie s-au dovedit ineficiente si greu de implementat.

Izvorul problemelor acestor tari se afla de multe ori in trecut, in mostenirea istorica, dar si in structura economica sau cursul urmat in tranzitie. In unele tari in tranzitie, masurile luate au favorizat reforma, in altele nu se intrevede nici o limita.

Descifrarea manifestarilor coruptiei si adoptarea unor strategii de reforma ce tin seama de profilul specific al coruptiei in diferite tari sunt elemente ajutatoare in elaborarea unor strategii eficiente de combatere a acestui fenomen.

1.4. Strategii de combatere a faptelor de coruptie

Identificand-o drept unul dintre cele mai serioase obstacole in calea dezvoltarii, combaterea coruptiei reprezinta o prioritate pentru institutiile guvernamentale, organizatii nonguvernamentale nationale si internationale, fiind intocmite programe complexe pentru stavilirea acestui flagel care s-a extins periculos de mult in ultimul deceniu.

Reusita programelor anticoruptie nu este asigurata in toate statele lumii, in unele tari, ambitioasele campanii impotmolindu-se imediat dupa lansare, datorita unor deficiente structurale sau din cauza unor interese de grup. In unele cazuri, politicienii au deturnat programele anticoruptie pentru a-si ataca proprii adversari.

Pentru ca o strategie de politici anticoruptie sa fie eficienta trebuie sa se bazeze pe intelegerea cauzelor profunde ale diferitelor manifestari de coruptie si variatiilor acestora. Fara aceste informatii, decidentii politici risca sa trateze simptomele fara a atinge factorii cauzatori ai fenomenului.

Directiile principale de actiune ale luptei impotriva coruptiei pot fi grupate astfel incat, fiecare strategie particulara sa fie adaptata in functie de cerinte si necesitati:

a) Cresterea responsabilitatii politice ;

Responsabilitatea politica se refera la constrangerile impuse de catre organizatii sau alte grupuri de presiune ce au puterea sa aplice sanctiuni asupra politicienilor si oficialitatilor. Pe masura ce creste responsabilitatea politica cresc si costurile platite de politicieni atunci cand iau decizii aducatoare de avantaje personale pe seama intereselor publice. Principalele instrumente de crestere a responsabilitatii politice sunt transparenta in luarea deciziilor de catre oficialitati si cresterea competentei politice prin organizatii care isi inzestreaza grupurile largi de presiune cu mijloace puternice de exprimare a cerintelor colective. Transparenta in politica poate fi stimulata prin obligarea oficialitatilor sa-si faca publica averea pentru a se putea descoperi eventualele conflicte de interese.

b) Sporirea constrangerilor institutionale in cadrul statului ;

Structura institutionala poate fi un important mecanism de supraveghere a fenomenului coruptiei. Un exemplu particular este separarea efectiva intre puterile statului, fiecare organism fiind un controlor al abuzurilor de putere, comise de celelalte puteri. Consolidarea si cresterea credibilitatii sistemului judiciar prin cresterea independentei si responsabilitatii judecatorilor, precum si adaptarea functiilor respective la bugetul si capacitatile existente sunt doua aspecte deosebit de importante. Pentru a trage la raspundere guvernul, institutia parlamentului are nevoie sa cunoasca conturile publice, are nevoie de comisii de control financiar, de abilitatea de a deschide documente guvernamentale si de capacitatea de a aplica sanctiuni credibile. De asemenea, organismele de control financiar au un rol foarte important pe scena publica, conditia eficientizarii acestor institutii constituind-o alcatuirea unor nuclee de profesionisti, credibili si independenti in sectorul judiciar, in politie si alte agentii de control.

c) Consolidarea participarii societatii civile ;

In calitatea lor de entitati implicate in actul guvernarii, dar si ca agenti de comunicare intre populatie si institutiile statului, organizatiile ce alcatuiesc societatea civila pot avea un rol important in limitarea coruptiei. Se impune o participare intensa a societatii civile in programele anticoruptie, mai ales prin avertizarea populatiei asupra existentei fenomenului si necesitatii supravegherii lui, prin elaborarea unor planuri concrete de actiune, dar si prin monitorizarea actiunilor guvernamentale. Societatea civila s-a dovedit eficienta cand guvernul a tratat-o ca aliat activ.

d) Incurajarea mediilor de informare independente;

Mediile de informare libere si deschise pot sprijini actiunile de supraveghere a coruptiei prin descoperirea si dezvaluirea unor abuzuri. O politica deschisa fata de media, materializata prin legi ce garanteaza accesul neingradit la informatie, consolideaza instrumentele de supraveghere si atrag media in pozitia de aliat in lupta contra coruptiei.

e) Crearea unui sistem privat competitiv;

Statul este in pozitia cea mai vulnerabila in fata mecanismelor de coruptie atunci cand puterea economica este concentrata doar in cateva firme sau domenii industriale si cand interesele economice concurente nu au real acces la mediile politice decizionale. Crearea unei concurente reale ce impiedica ajungerea unor grupuri cu diverse interese economice in pozitii favorabile se poate realiza prin liberalizarea preturilor si comertului, cresterea transparentei in ceea ce priveste structura proprietatii si conducerea firmelor, coborarea barierelor de intrare pentru noi firme etc. Pentru a taia din puterea statului de a stoarce mita de la firmele private, este necesara o puternica reglementare in sensul eliminarii licentelor, a reglementarilor inutile s.a.

f) Masuri de eficientizare a administrarii sectorului public ;

Consolidarea mecanismelor de responsabilizare externa este la fel de importanta pentru restrangerea coruptiei ca si imbunatatirea managementului intern al resurselor si administratiei publice. Pentru aceasta este necesara instituirea unor indicatori adecvati de apreciere a personalului, avand la baza meritul fiecaruia si plata corespunzatoare a acestuia. De asemenea, este necesara separarea functiilor de reglementare de cele economice si instalarea controlului financiar in pozitia lui de drept. Totodata, masurile de descentralizare trebuie sa se concentreze spre sporirea responsabilitatii si crearea de capacitati locale de gestiune financiara.

Distribuirea aleatorie a cauzelor in sistem informatizat este completata de prevederi procedurale prin care se asigura aplicarea efectiva a principiului continuitatii completului de judecata in solutionarea pricinii, in situatiile de incidente procedurale.[20]

Exista numeroase initiative internationale in lupta impotriva coruptiei apartinand unor instante internationale, precum Natiunile Unite, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Europeana (O.E.C.D.), Organizatia Mondiala a Vamilor, Consiliul Europei, Commonwealth, Grupul celor Opt etc. Aceste initiative pot cuprinde schimburile de informatii, promovarea practicilor optime, elaborarea recomandarilor internationale si dezvoltarea dreptului international, cu scopul de a favoriza programele nationale de combatere a coruptiei si de a incuraja cooperarea internationala si colaborarea tehnica in acest domeniu.

Sub titlul "Asigurarea integritatii si transparentei economiei internationale" ministrii O.E.C.D. au convenit "sa continue aplicarea principiilor la nivel multinational", principii care fac recomandari referitoare la atitudinea responsabila a institutiilor, mai ales in domenii precum transparenta si combaterea coruptiei. ^[21]

Urmatoarele instrumente juridice interntionale fac posibila colaborarea statelor in domeniul combaterii cruptiei:

a) Conventia O.E.C.D. privind combaterea coruptiei agentilor publici straini in cadrul tranzactiilor comerciale internationale, fiind ratificata de un numar important de state

( 38 pina la data de 11 martie 2009). ^[22]

Sfera de aplicare a Conventiei OCDE este relativ stransa si specifica. Obiectivul sau unic este utilizarea dreptului national cu scopul de a incrimina actele de coruptie comise de agentii publici straini. Conventia trateaza in special coruptia activa, adica infractiunea comisa de persoana care promite sau care ofera mita, prin opozitie cu coruptia pasiva, respectiv infractiunea comisa de agentul public care primeste mita. Conventia se aplica doar formelor de coruptie in cadrul carora beneficiarul direct, indirect sau potential este un agent public. Ea se refera la cazul in care mita a fost data in scopuri ce au legatura cu tranzactiile comerciale internationale si cu intentia de a obtine sau de a pastra un avantaj din aceasta tranzactie.

b) Recomandarea revizuita a O.E.C.D. privind combaterea coruptiei in cadrul tranzactiilor comerciale internationale ;

Aceasta acopera mai multe domenii, precum fiscalitatea, normele si operatiunile contabile ale institutiilor, regulamentele si procedurile in materie de control, dispozitiile bancare si financiare, subventiile publice, autorizatiile publice etc.

c) Conventia interamericana impotriva coruptiei;

Conventia interamericana impotriva coruptiei este primul document international de lupta impotriva coruptiei care a fost vreodata adoptat (6 martie 1997). Aceasta a fost ratificata de 29 de tari, iar aria sa de aplicare este mai larga decat cea a O.E.C.D..    

Dispozitiile conventiei pot fi clasificate in trei grupe principale: masurile preventive, infractiunile penale si colaborarea mutuala judiciara. Conventia Uniunii Europene privind combaterea coruptiei in care sunt implicati functionarii comunitatii europene sau functionarii statelor membre. Aceasta conventie a aparut ca urmare a unei tentative a Uniunii Europene de a se opune actiunilor ilegale care dauneaza intereselor sale financiare. Ea nu vizeaza decat conduita functionarilor comunitatii europene si a statelor sale membre. Actele urmarite sunt, in principal, coruptia si infractiunile similare, carora statele-parti sunt obligate sa le atribuie caracter de infractiune penala

d) Conventia penala a Consiliului Europei referitoare la coruptie ;

Aceasta conventie este redactata sub forma unui instrument juridic de constrangere si se aplica unei game largi de activitati si de circumstante. Ea cuprinde dispozitii care incrimineaza diverse forme specifice de coruptie, acopera coruptia activa si pasiva, sectorul privat si cel public. Conventia vizeaza, de asemenea, o serie de situatii transnationale: coruptia agentilor publici straini, precum si infractiunile constituite in virtutea dispozitiilor penale din sectorul privat, si se aplica, in general, cazurilor transnationale din toate stateleparti, in care elementele infractiunii sunt suficiente pentru declansarea mecanismelor juridice nationale.

e) Conventia civila a Consiliului Europei privind coruptia;

Este vorba despre prima incercare de definire a regulamentelor internationale comune actiunilor civile din cadrul cazurilor de coruptie. In timp ce Conventia penala incearca sa controleze fenomenul coruptiei, asigurandu-se ca infractiunile si sanctiunile sunt clar stabilite, Conventia civila solicita statelorparti sa procedeze astfel incat cei care au fost afectati de actele de coruptie sa poata intenta o actiune civila atunci cand sunt identificati autorii infractiunii de coruptie, fapt care, in practica, integreaza victimele coruptiei in strategia de lupta impotriva coruptiei. Campul de aplicare a Conventiei civile privind coruptia este mai restrans decat cel al Conventiei penale la nivelul formelor de

coruptie carora li se aplica si nu acopera decat actele de coruptie.

f) Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei;

In intervalul 1999-2001 s-au desfasurat negocieri in urma carora a fost elaborat acest instrument juridic international de constrangere, aplicabil la nivel mondial. Negocierile nu au fost utilizate doar pentru elaborarea instrumentului specific, acestea constituind, de asemenea, un forum in care toate statele membre ale Natiunilor Unite pot sa se reuneasca pentru evocarea problemelor de coruptie, pentru aplicarea masurilor eficiente de combatere a coruptiei si pentru a ajunge la un consens international in favoarea acestor masuri. Conventia a fost semnata de peste 90 de state, a intrat in vigoare la 14 decembrie 2005 si prevede actiuni comune a guvernelor si masuri specifice, cum ar fi: politici publice de control a averilor pentru demnitari, inalti functionari publici, magistrati s.a.; implementarea legii privind protectia avertizorilor; mecanisme internationale privind repatrierea averilor dobandite prin fapte de coruptie; intarirea institutiilor de preventie privind conflictele de interese si incompatibilitati; prevenirea coruptiei in mediul de afaceri. ^[23]

Cel mai infocat dusman al coruptiei din randul organizatiilor nonguvernamentale, il reprezinta Transparency International(TI).

La capitolul justitie, TI Romania recomanda partidelor politice sa unifice practica judiciara, astfel incat legea sa se aplice la fel in fiecare instanta si sa nu fie interpretabila. TI cere ca CSM sa isi publice materialele din sedinte, sa publice deciziile integral si sa le motiveze temeinic. Organizatia propune ca asistenta juridica gratuita sa fie extinsa catre mai multe categorii de populatie. Expertii juridici ar trebui sa raspunda penal pentru deciziile luate, in timp ce auditorii publici e nevoie sa devina independenti, pentru a putea controla cu adevarat ceea ce se intampla in institutiile de stat, a afirmat Victor Alistar, reprezentantul Transparency International (TI) Romania.

Numai in cele 11 luni ale anului 2008 au fost invinuiti 200 de lucratori MIRA, 81 dintre ei fiind si inculpati.[25] In aceeasi perioada au fost trimise Parchetului 1.268 de dosare, din care 990 au fost create prin autosesizare. Dintre structurile MIRA, cei mai multi acuzati de coruptie se afla in randurile Politiei Romane (154), urmati de cei de la ISU (68), administratie publica (44), Politia de Frontiera (28), Jandarmerie (15). Din aparatul central al MIRA doar patru persoane au fost acuzate de coruptie. La capitolul denunturi, cel mai bine sta IGPR, cu 52 de semnalari, urmat de cei de la Frontiera, cu 25 de denunturi, si de Jandarmerie, cu 3. Aparatul central al MIRA nu a formulat nici un denunt.

La linia anticoruptie gratuita 0800.806.806 au sunat 4.599 de persoane, fiind deschise doar 26 de dosare penale. Faptele de coruptie nu sunt reprezentative pentru intreg corpul profesional din MIRA, arata DGA. Iar cresterea numarului de dosare de coruptie nu echivaleaza cu amplificarea fenomenului, "ci atesta faptul ca abordarea sistemica a coruptiei a condus in mod firesc la obtinerea de rezultate evidente".

Printre ultimele realizari ale DGA se numara obtinerea condamnarii la cate patru ani de inchisoare a celor doi politisti aradeni de la Serviciul Politiei Rutiere, care obisnuiau sa primeasca bani de la soferii care incalcau regulile de circulatie.[26] Ca si condamnarea ofiterului SIPI Satu Mare la doi ani de inchisoare, pentru ca a cerut si a primit 1.000 de euro promitand unei persoane ca ii va obtine angajarea ca ofiter la ISU.

De asemenea, multe asociatii profesionale internationale au elaborate initiative colective care au in comun o componenta a luptei impotriva coruptiei, dar si initiative speciale referitoare la combaterea acestui fenomen.

Un exemplu in acest sens il reprezinta Transport Agents and Contacting Entities (TRACE), care este o organizatie internationala fara scop lucrativ, care urmareste sa reduca fenomenul coruptiei in cadrul tranzactiilor realizate prin intermediari. Aceasta prevede realizarea unui mecanism care ajuta la selectionarea intermediarilor comerciali care se angajeaza spontan, public si efectiv sa faca dovada unei mari transparente si sa adopte practici comerciale etice. Organizatia contribuie, de asemenea, la pregatirea intermediarilor in domeniul combaterii coruptiei.

Un alt exemplu este cel al UNICORN, care este o retea sindicala de lupta impotriva coruptiei.[27] Misiunea sa generala este de a mobiliza angajatii sa faca schimburi de informatii si sa-si coordoneze actiunile in vederea combaterii coruptiei internationale.

Este vorba despre o initiativa concomitenta a Sindicatului Muncitorilor din Industria Alimentara si Comert (TUAC), a Confederatiei Internationale a Sindicatelor Libere si a Public Services International. UNICORN realizeaza studii de teren referitoare la practicile de coruptie a institutiilor multinationale, mai ales in contextul privatizarilor.

Aceasta organizatie realizeaza, de asemenea, studii de natura politica ce vizeaza o serie de initiative care urmaresc sa detecteze si sa combata fenomenul coruptiei la nivel international.

O alta initiativa o reprezinta cea a grupului constituit din cele 12 banci internationale de prim rang, care au elaborat principiile impotriva spalarii banilor, o serie de principii mondiale de lupta impotriva spalarii de capitaluri destinate bancilor internationale din sectorul privat (instructiuni pentru admiterea noilor clienti, practicile ce trebuie urmate in timpul depistarii operatiunilor suspecte sau neobisnuite, responsabilitatile de supraveghere, de control si de comunicare financiara). Bancile au colaborat cu o echipa de la Transparency International, care a invitat doi experti internationali sa participe la aceasta actiune, intre care Mark Pieth, presedintele Grupului de lucru al O.E.C.D. impotriva coruptiei. Principiile mentionate nu trateaza in mod direct problemele coruptiei, dar contribuie la lupta impotriva flagelului, amplificand riscurile de pedepsire pentru persoanele corupte, prin intermediul efortului de reducere a fenomenului de spalare a banilor.

Este, de asemenea, importanta si activitatea desfasurata de International Association of Oil and Gas Producers (OGP), asociatie mondiala a societatilor de exploatare si de producere a gazului natural si a petrolului. Aceasta cuprinde societatile petroliere publice si private, asociatiile nationale si institutiile cu specific petrolier.

OGP si-a definit pozitia in privinta transparentei: "OGP este in favoarea transparentei si se opune coruptiei, sub toate formele sale. OGP a adoptat o atitudine onesta, legala si etica in toate activitatile sale, oricare ar fi locul in care acestea se desfasoara". Mai mult, "OGP se angajeaza sa lucreze cu institutiile multilaterale, cu organismele tutelare si cu celelalte parti implicate in eforturile lor de a reduce gradul de coruptie si de a spori transparenta".

Lupta impotriva coruptiei inseamna si lupta pentru a viata mai buna, pentru libertati cetatenesti. Pentru combaterea fenomenului coruptiei, fiecare tara in parte, cat si comunitatea internationala trebuie sa adopte cele mai potrivite masuri legale si un cod moral, care sa deosebeasca formele corecte si oneste ale relatiilor economice de practicile ilegale, ilicite si imorale.

Incepand cu anul 2006, prin rezolutia nr. 58/4 a Adunarii Generale a ONU, prin care Adunarea a adoptat Conventia Natiunilor Unite impotriva Coruptiei, data de 9 decembrie a fost stabilita ca Ziua Internationala Anticoruptie.

Semnata de Romania la data de 9 decembrie 2003 la Merida si ratificata prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004, Conventia Organizatiei Natiunilor Unite impotriva Coruptiei este primul tratat cu vocatie universala in domeniul combaterii coruptiei.
Referitor la aspectele de prevenire si combatere a coruptiei la nivelul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, in prezent, Directia Generala Anticoruptie vine sa raspunda unei necesitati institutionale obiective de creare a unui organism specializat de actiune in domeniu. Si, pentru ca Ziua Mondiala de lupta impotriva coruptiei precede datei de 10 Decembrie, care in simbolistica Organizatiei Natiunilor Unite semnifica aniversarea proclamarii Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, se cuvine amintit ca cetateanul, in calitatea sa de comanditar al serviciului public, are dreptul la o prestatie onesta si integra din partea functionarilor statului.

Pentru ca o strategie de politici anticoruptie sa fie eficienta, trebuie sa se bazeze pe intelegerea cauzelor profunde ale diferitelor manifestari de coruptie si variatiile acestora. Fara aceste informatii, decidentii politici risca sa trateze simptomele fara a atinge factorii cauzatori ai fenomenului.