Constituirea societatilor comerciale

Constituirea societatilor comerciale

1. Notiuni generale

Orice societate comerciala se constituie parcurgandu-se, in principal, doua etape:

redactarea actului constitutiv si autentificarea acestuia in conditiile impuse de lege;

inmatricularea societatii in registrul comertului.

In prezent, procedura de inregistrare a societatilor comerciale este reglementata de Ordonanta de urgenta nr.75/2004[1]

2. Actul constitutiv al societatii comerciale

Actul constitutiv al societatii in nume colectiv sau in comandita simpla este contractul de societate, iar al societatii pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata este contractul de societate si statutul. Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui singur inscris, numit act constitutiv unic. Indiferent de denumirea pe care o are, actul constitutiv inseamna de fapt contractul care se incheie intre asociati.

Fondatorii

Din punct de vedere teoretic, un aspect comun tuturor formelor de societati comerciale este cel legat de notiunea de fonduri ale societatii.

Legea face referire in doua situatii la notiunea de fondator:

sunt fondatori, in temeiul art. 6 din Legea nr.31/1990, republicata, semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au un rol determinant in constituirea societatii;

sunt fondatori persoanele care demareaza constituirea unei societati pe actiuni prin prescriptie publica, intocmind prospectul de emisiune pe care urmeaza sa ii dea publicitatii.

Prin reglementarea dubla a aceleiasi notiuni avand doua intelesuri, se poate crea o confuzie intre persoanele care participa initial la constituirea unei societati si cele care au calitate aparte in cazul societatii pe actiuni constituite prin subscriptie publica.

In doctrina[2] s-a incercat o definire a fondatorilor in sensul Codului comercial, considerandu-se ca acestia sunt persoanele care colaboreaza in cele mai variate forme la constituirea unei societati comerciale, indiferent daca dupa constituirea societatii vor avea sau nu calitatea de asociat. Pe de alta parte, actul constitutiv, chiar si in cazul societatii pe actiuni, este semnat de catre reprezentantii tuturor asociatilor, indiferent daca au fost sau nu fondatorii subscriptiei.

Problema se impune cu atat mai mult rezolvata, cu cat Legea nr. 31/1990, republicata, reglementeaza in cuprinsul unui intreg capitol sanctiuni specifice, cele mai multe fiind aplicabile si fondatorilor.

In aceste conditii se impune a se avea in vedere:

un sens larg al notiunii de fondatorii: acele persoane care isi dau consimtamantul la constituirea societatii comerciale, inclusiv persoane cu rol determinat in constituirea societatii, cu conditia sa fie asociati;

un sens restrans al notiunii de fonduri: numai membrii fondatori ce hotarasc cu privire la constituirea unei societati pe actiuni prin subscriptie publica.

Pentru ca o persoana sa poata fi considerata fondator, conform Legii nr. 31/1990, republicata, este necesar ca ea sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa aiba capacitate deplina de exercitiu;

- sa nu fi fost condamnat pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals si uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare/luare de mita sau orice alta infractiune reglementata de Legea nr.31/1990, republicata.

Se observat ca, de fapt, aceste conditii sunt necesare a fi indeplinite de catre orice asociat, deoarece nu poate fi asociata o persoana care nu are capacitate deplina de exercitiu. S-a apreciat ca ar fi posibila si participarea unei persoane fara capacitate deplina de exercitiu ca asociat in cadrul unei societati comerciale, respectiv a unui minor prin ocrotitorul sau legal sau a unui interzis prin intermediul curatorului, in masura in care aceasta participare la constituirea unei societati poate fi privita ca o forma de plasament de capital.

Consideram ca atata vreme cat art.6 alin.2 din Legea nr. 31/1990, republicata stabileste in mod clar ca nu pot avea calitatea de fondatori - in sensul de persoane semnatare a unui contract de societate - persoanele incapabile, nu ar fi de admis ca minorul sau interzisul, prin reprezentant, sa poata incheia astfel de acte de dispozitie, nici chiar cu acordul autoritatilor tutelare.

Dincolo de textul de lege, ar putea fi adus ca argument si faptul ca asociatul dobandeste si o serie de drepturi personal nepatrimoniale, cum ar fi dreptul de a participa la adoptarea hotararilor in cadrul adunarilor generale, drepturi care intereseaza direct persoana asociata si care deci nu s-ar putea exercita prin reprezentant.

Pentru constituirea unei societati comerciale, printre actele necesare ce urmeaza a se depune le oficiul registrului comertului sunt declaratii pe proprie raspundere ale asociatilor[3], prin care acestia atesta faptul ca indeplinesc conditiile pentru a fi asociat (printre aceste conditii figurand si cea referitoare la faptul ca nu au fost condamnati pentru una din infractiunile enumerate de art.6 alin.2 din Legea nr.31/l 990, republicata).

Continutul actului constitutiv

Indiferent de forma de societate, actul constitutiv trebuie sa cuprinda unele mentiuni comune, cum ar fi:

identificarea asociatilor;

denumirea societatii si forma acesteia;

- sediul principal si eventualele sedii secundare (sucursalele, puncte de lucru, birouri, agentii, etc.);

- obiectul de activitate, cu precizarea domeniului principal de activitate;

- capitalul social subscris si varsat de asociati;

- organele de conducere, de administrare si de control al societatii;

modul de participare la beneficii si pierderi;

cauzele de dizolvare si modalitatea de lichidare a patrimoniului societatii.

Orice act constitutiv trebuie semnat de fondatori. Actul constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata va cuprinde:

a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice; numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale; la societatea in comandita simpla se vor arata asociatii comanditari, asociatii comanditati, precum si reprezentantul fiscal, daca este cazul;

b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;

c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

d) capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral capitalul social subscris. La societatile cu raspundere limitata se vor preciza numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau;

e) asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat;

f) partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi;

g) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;

h) durata societatii;

i) modul de dizolvare si de lichidare a societatii. La autentificarea actului constitutiv se va prezenta dovada eliberata de oficiul registrului comertului privind disponibilitatea firmei si a emblemei. Cercetarea disponibilitatii firmei si a emblemei se face in baza cererii solicitantului, adresata oficiului registrului comertului in raza teritoriala a sediului central al societatii in constituire.

Actul constitutiv al societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni va cuprinde:

a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice, numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale; la societatea in comandita pe actiuni se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati, precum si reprezentantul fiscal, daca este cazul;

b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;

c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

d) capitalul social subscris si cel varsat. La constituire, capitalul social subscris, varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare;

e) valoarea bunurilor constituite ca aport in natura in societate, modul de evaluare si numarul actiunilor acordate pentru acestea;

f) numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se vor arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni;

g) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persoane juridice; garantia pe care administratorii sunt obligati sa o depuna, puterile ce li se confera si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; drepturile speciale de reprezentare si de administrare acordate unora dintre ei. Pentru societatile in comandita pe actiuni se vor indica comanditatii care reprezinta si administreaza societatea;

h) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea cenzorilor, persoane juridice;

i) clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare, controlul acesteia de catre actionari, precum si documentele la care acestia vor putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul;

j) durata societatii;

k) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;

l) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;

m) avantajele rezervate fondatorilor;

n) actiunile comanditarilor in societatea in comandita pe actiuni;

o) operatiunile incheiate de asociati in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni;

p) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

Societatea pe actiuni se constituie prin subscriere integrala si simultana a capitalului social de catre semnatarii actului constitutiv sau prin subscriptie publica. Capitalul social al societatii pe actiuni si al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei.

Numarul actionarilor in societatea pe actiuni nu poate fi mai mic de 5.

Capitalul social al unei societati cu raspundere limitata nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei si se divide in parti sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000 lei. Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.

3. Aspecte specifice privind actul constitutiv si constituirea societatilor pe actiuni prin subscriptie publica

Societatile pe actiuni se pot constitui fie prin subscriptie instantanee, fie prin subscriptie publica. In cazul subscriptiei instantanee, procedura de constituire este, in principiu, identica cu cea care intervine in cazul constituirii oricarei forme de societate comerciala. In cazul subscriptiei publice, Legea nr. 31/1990, republicata, stabileste o etapa prealabila, care, practic, presupune insasi procedura de realizare a subscriptiei.

Prospectul de emisiune

Procedura de constituire a societatilor pe actiuni prin subscriptie publica debuteaza cu intocmirea unui inscris, numit prospect de emisiune, care trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate de fond, de forma si de procedura prevazute de lege. Scopul acestei faze procedurale este de a atrage economiile publicului pentru a subscrie actiuni necesare formarii capitalului social al societatii.

a) conditii de fond privind prospectul de emisiune

Fondatorii societatii care au decis subscriptia publica intocmesc un prospect de emisiune, care cuprinde in continutul sau, in principal, elementele care trebuie sa le cuprinda insusi actul constitutiv al societatii pe actiuni, mai putin datele referitoare la administrarea si controlul societatii.

Totodata, in cuprinsul prospectului de emisiune trebuie stabilita, in mod expres, data incheierii subscriptiei.

b) conditii de forma privind prospectul de emisiune

Prospectul de emisiune se intocmeste in forma scrisa si autentificata, fiind semnat de catre toti membrii fondatori. Conditia de forma impusa de lege prospectului de misiune reprezinta o conditie de validitate pentru insusi actul prealabil necesar la constituirea unei societati pe actiuni prin aceasta modalitate.

c) conditii de procedura privind prospectul de emisiune

Fondatorii vor depune prospectul de emisiune la oficiul registrului comertului din judetul in care urmeaza a se stabili sediul societatii, actul astfel intocmit fiind supus unui control jurisdictional, asigurat de judecatorul delegat de la oficiul registrului comertului. Judecatorul delegat va controla indeplinirea conditiilor de fond si de forma ale prospectului de emisiune. Concret, judecatorul delegat va controla:

- cuprinderea in continutul prospectului de emisiune a tuturor elementelor care trebuie sa se regaseasca si in continutul actului constitutiv;

- mentionarea expresa a datei inchiderii subscriptiei;

- forma autentica a actului si semnarea acestuia de catre toti actionarii fondatori.

In situatia in care din continutul unui prospect de emisiune lipseste unul din elementele stabilite de lege pentru actul constitutiv al unei societati pe actiuni (mai putin aspectele legate de administrator si cenzor), acesta va fi lovit de nulitate. In masura in care judecatorul delegat constata ca prospectul cuprinde in continutul sau toate aspectele impuse de lege, este semnat de catre toti membrii fondatori si imbraca forma autentica, va autoriza publicarea prospectului. In masura in care prospectul de emisiune nu cuprinde toate mentiunile impuse de lege este lovit de nulitate absoluta.

Subscrierea actiunilor

Prin intermediul subscrierii, o persoana, denumita subscriitor, accepta oferta fondatorilor de a face parte dintr-o societate pe actiuni, aducand ca aport o suma de bani cel putin egala cu nivelul nominal al unei actiuni al carei proprietar va deveni astfel. Din punct de vedere al subscriitorului, actul sau are valoarea unui act unilateral de vointa, o declaratie proprie prin care se angajeaza sa faca parte ca actionar din viitoarea societate ce urmeaza a fi constituita. Ca operatiunea in sine insa, subscrierea apare ca act bilateral, fiind rezultatul realizarii acordului intre oferta fondatorilor si acceptarea subscriitorilor.

Problema care s-a pus insa in doctrina a fost aceea de a califica daca actul subscriitorului este un act civil sau de comert, marea majoritate a doctrinei opinand in sensul ca subscrierea de actiuni este un act de comert, el fiind premergator constituirii unei societati comerciale. Persoanele care accepta prospectul de emisiune isi subscriu actiunile cu care intervin in societate pe exemplarele prospectelor de emisiune vizate de judecatorul delegat.

Subscrierea propriu-zisa a actiunilor presupune:

- atributele de identificare ale subscriitorului (nume, prenume/denumire, domiciliu/sediu);

- numarul actiunilor subscrise;

- data in care s-a realizat subscrierea;

- declaratia expresa ca subscriitorul cunoaste si accepta prospectul de emisiune, astfel cum acesta a fost formulat.

Subscrierea reprezinta o forma expresa de acceptare a interventiei subscriitorilor in cadrul societatii comerciale in formare si aderarea la elementele de baza ale actului constitutiv. Cu toate acestea, conform art.18 alin.3 din Legea nr.31/1990, republicata, participarile la beneficiile societatii, rezervate de fondatori in folosul lor, chiar daca au fost acceptate de subscriitori, prin semnarea prospectului de emisiune, nu au ca efect decat in masura in care sunt aparte aprobate in cadrul adunarii constitutive.

Adunarea constitutiva

Vointa asociatilor si a subscriitorilor de a constitui o societate pe actiuni prin subscriptie publica este expres manifestata in cadrul adunarii constitutive.

Convocare

Adunarea constitutiva se intruneste, dupa inchiderea subscrierii pe baza convocarii ce revine in sarcina membrilor fondatori.

In acest sens, membrii fondatori au obligatia ca intr-un termen de maximum 15 zile de la momentul inchiderii subscrierii sa convoace adunarea constitutiva, publicitatea convocarii fiind asigurata prin Monitorul Oficial si prin intermediul a doua ziare de larga raspandire.

Convocarea publica trebuie realizata cu cel putin 15 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea adunarii constitutive, instiintarea trebuie sa cuprinda cel putin data si locul de desfasurare a adunarii si precizarea problemelor ce vor fi supuse discutiei.

Participarea acceptantilor

La adunarea constitutiva au dreptul sa participe, alaturi de membrii fondatori, numai persoanele care au acceptat subscriptia. In acest scop, legea impune membrilor fondatori (imputerniciti cu organizarea adunarii constitutive) sa afiseze la locul unde urmeaza a se desfasura adunarea o lista a comerciantilor subscriptiei, cu mentionarea numarului de actiuni corespunzatoare pentru fiecare dintre acceptanti. Lista se afiseaza cu cel putin 5 zile inaintea de data fixata pentru desfasurarea adunarii constitutive. Adunarea constitutiva va avea loc la momentul stabilit de instiintare, dar nu mai tarziu de 2 luni de la momentul in care s-a incheiat subscriptia. Asupra listei astfel afisate, oricare dintre acceptanti poate formula observatii, pe care le va pune in discutie in adunarea generala inainte de intrarea in ordinea de zi, adunarea generala fiind singura indreptatita sa decida cu privire la aceste observatii. Pentru buna desfasurare a lucrarilor adunarii generale, la demararea dezbaterilor se va alege un presedinte de sedinta si doi sau mai multi cenzori. Prezenta acceptantilor in cadrul adunarii constitutive se constata in baza unor liste semnate de fiecare acceptant prezent si vizate de presedinte si de unul din secretari.

Pentru ca o adunare constitutiva sa fie legal constituita, in cadrul ei trebuie sa participe cel putin jumatate plus unul din numarul total de acceptanti. Acceptantii pot participa la adunarea constitutiva si printr-un reprezentant, imputernicit pentru o asemenea operatiune printr-o procura speciala. Legea nu admite insa ca un imputernicit sa reprezinte mai mult de 5 acceptanti.

Modul de votare

In cadrul adunarii constitutive, fiecare acceptant are dreptul la un singur vot, neavand nici un fel de relevanta numarul actiunilor subscrise. Acceptantii care au subscris aporturi in natura nu pot participa la vot in situatia in care acceptantii in cauza au subscris si actiuni in numerar sau au calitatea de reprezentanti ai altor acceptanti, fie ei chiar dintre aceia care au subscris numai actiuni in numerar.

In adunarea generala hotararile se adopta cu votul a jumatate plus unul din numarul celor prezenti, acceptanti si membrii fondatori.

Capitalul social

O societate comerciala pe actiuni se poate constitui in masura in care intregul capital prevazut in prospectul de emisiune a fost subscris.

In ceea ce priveste varsarea efectiva a capitalului subscris, art. 20 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicata, pentru aportul in numerar fiecare acceptant are obligatia de a varsa cel putin jumatate din valoarea actiunilor subscrise, diferenta urmand a fi varsata intr-un termen de maximum 12 luni de la momentul inmatricularii societatii.

Daca exista si aporturi in natura, acestea nu trebuie predate integral in momentul constituirii societatii. Aportul in creante este exclus in cazul societatilor pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica. Varsamintele astfel efectuate de catre acceptantii subscriitorului se predau persoanelor special imputernicite in acest scop prin actul constitutiv al societatii. Daca astfel de persoane nu sunt aparte desemnate, dupa inmatricularea societatii Consiliul de administratie va nominaliza persoanele care se vor ocupa de preluarea varsamintelor de la acceptanti. Avand in vedere faptul ca legea stabileste ca la momentul efectuarii varsamintelor persoana imputernicita are obligatia sa prezinte certificatul de inmatriculare a societatii comerciale, este de observat ca preluarea varsamintelor de catre persoanele nominalizate prin decizie de catre consiliul de administratie se refera numai la situatia in care la momentul constituirii societatii, acceptantii nu au varsat integral valoarea actiunilor. In situatia in care in urma subscriptiei publice a rezultat o valoare mai mare sau mai mica decat cea stabilita pentru capitalul social in prospectul de emisiune, membrilor fondatori le revine obligatia de a supune aprobarii adunarii constitutive, modificarea capitalului social la nivelul subscriptiei. Evident ca reducerea capitalului social nu poate fi sub limita impusa de lege pentru constituirea legala a unei societati pe actiuni, respectiv de 25 milioane lei.

Raportul de expertiza

Daca exista aporturi in natura, avantajele acordate fondatorilor, operatiuni incheiate de fondatori in contul societatii care se constituie si pe care aceasta urma sa le ia asupra sa, adunarea constitutiva numeste unul sau mai multi experti care isi vor da avizul asupra evaluarilor (art.25 alin.1 din Legea nr. 31/1990, republicata). In situatia in care adunarea constitutiva nu se hotaraste cu privire la desemnarea expertilor sau cvorumul cerut de lege pentru adoptarea unui hotarari cu privire la acest aspect nu este realizat, expertii vor fi numiti de catre judecatorul delegat de la oficiul registrului comertului.

Conform art.37 alin.2 din Legea nr. 31/1990, republicata, raportul intocmit de experti urmeaza a fi depus de catre acestia in termen de 15 zile la oficiul registrului comertului, putand sa fie astfel examinat de creditorii personali ai asociatilor sau de orice alte persoane interesate. In urma expertizei astfel efectuate, se va proceda la o noua convocare a adunarii constitutive. Fata de textul cuprins in art. 37 alin.2 din Legea societatilor comerciale, se pot pune in discutie doua aspecte:

legea stabileste un termen inlauntrul caruia se impune ca expertii sa rezolve obiectivele expertizei, respectiv exact acest termen de 15 zile. Acest termen incepe sa curga de la numirea expertilor de catre judecatorul delegat;

dupa terminarea expertizei raportul este dat publicitatii, in sensul ca el va putea fi consultat de catre orice persoana interesata, la sediul oficiului registrului comertului.

Mai mult decat atat, legea admite si posibilitatea ca la cerere, si pe cheltuiala solicitantului interesat, oficiul registrului comertului, sa aiba posibilitatea sa elibereze copii dupa raportul de expertiza sau extrase din acesta. Evident ca primele persoane interesate cu privire la un astfel de raport ar fi creditorii personali ai asociatilor, acestia fiind direct interesati atat cu privire la bunurile aportate in natura la capitalul social, cat si la eventualele avantaje pe care fondatorii au urmarit sa si le rezerve.

Aceasta insa nu exclude posibilitatea ca si o alta persoana sa aiba interese directe in cunoasterea continutului raportului de expertiza.

Asa se explica de ce legiuitorul a incercat, practic, sa asigure dreptul de a informa cu privire la continutul raportului de expertiza pentru orice persoana, asigurand astfel caracterul public al acestui act.

Atributiile adunarii constitutive

Art.28 din Legea nr.31/1990, republicata, enumera obligatiile adunarii constitutive, respectiv acestea:

a) verifica existenta varsamintelor. In acest sens adunarea constitutiva va verifica indeplinirea conditiilor impuse de art.20 din Legea nr.31/1990, republicata, respectiv aportarea efectiva a bunurilor (aporturile in natura) si varsarea a cel putin jumatate din valoarea actiunilor subscrise de catre fiecare acceptant.

b) examineaza si valideaza raportul expertilor de evaluare a aporturilor in natura. Dupa modul in care este redactat textul, ar rezulta ca aceasta obligatie priveste atat expertiza conventionala (atunci cand membrii adunarii constitutive s-au inteles cu privire la expertii care urmeaza sa efectueze evaluarea aportului in natura), cat si in cazul expertizei judiciare, expertiza care se realizeaza in baza incheierii de numire a expertilor autorizati de catre judecatorul delegat de la oficiul registrului comertului.

c) discuta si aproba actul constitutiv al societatii, membrii prezenti reprezentand, in acest scop, si pe cei absenti, si desemneaza pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului si indeplinirea formalitatilor cerute pentru constituirea societatii; In adunarea constitutiva, practic, se intrunesc pentru prima data actionarii societatii, chiar daca unii au calitatea de fondatori, iar ceilalti de subscriitori acceptanti. Ca atare, este normal ca actul ce va determina nasterea unei persoane juridice sa fie supus aprobarii intr-un asemenea cadru.

d) numeste pe administratori si cenzori.

In conditiile in care, conform art.18 alin.1 din Legea nr. 31/1990, republicata, pentru ca un prospect de emisiune sa fie valabil din punct de vedere al continutului sau trebuie sa cuprinda toate elementele care se regasesc intr-un act constitutiv al unei societati pe actiuni, mai putin elementele referitoare la administratori si cenzori, aceste aspecte trebuie sa fie ulterior clarificate.

Statutul juridic specific al fondatorilor

Avand in vedere ca fondatorii unei societati pe actiuni ce se constituie prin subscriptie publica sunt cei care, practic, isi manifesta initial vointa in vederea infiintarii unei asemenea societati, depunand toate diligentele necesare, emitand prospectul de emisiune si ocupandu-se de toate procedurile care se impun pentru desfasurarea adunarii constitutive, este normal ca acestora legea sa le rezerve un statut preferential fata de ceilalti acceptanti. Astfel, acestia isi pot rezerva o cota mai mare de participare la beneficiul net al societatii, cota a carei valoare este stabilita de catre adunarea constitutiva. Art.31 alin.2 din Legea nr.32/1990, republicata, stabileste totusi o limitare a beneficiilor de care s-ar putea bucura membrii fondatori, atat cu privire la valoarea cotei din beneficii, cat si cu privire la durata in timp in care fondatorii s-ar putea bucura de aceste beneficii.

Astfel, cota de participare la beneficiul net ce revine fondatorilor nu poate depasi 6% din beneficiul net si nu se poate acorda pentru o perioada mai mare de 5 ani de la momentul constituirii societatii.

Membrii fondatori pot beneficia de o cota parte din beneficii timp de 5 ani din momentul inmatricularii, societatea comerciala, dobandindu-si personalitate juridica, se constituie ca persoana juridica.

De asemenea, pot beneficia de aceste beneficii numai acei membrii fondatori a caror calitate a fost recunoscuta ca atare prin actul constitutiv. Altfel spus, pentru ca anumiti actionari sa poata beneficia de o cota de pana la 16% din beneficiul net al unei societati comerciale constituite prin subscriptie publica, este necesar ca in prealabil ei sa fie nominalizati ca atare in actul constitutiv, aceasta recunoastere conferindu-le dreptul la beneficii speciale. Nu pot beneficia de un astfel de regim favorabil decat persoanele fizice, nu si cele juridice, chiar daca acestea ar avea calitatea de fondatori ai unei societati pe actiuni si chiar daca ar fi nominalizati ca atare, in actul constitutiv. In situatia in care, pe parcursul celor 5 ani in care membrii fondatori se bucura de beneficii, se majoreaza capitalul social al societatii respective, aceasta majorare nu prezinta relevanta si pentru avantajele acordate fondatorilor, deoarece acestia vor beneficia in continuare de aceleasi sume din beneficiul net al societatii. In situatia in care societatea se dizolva anticipat, conform art.33 din Legea 31/1990, republicata, fondatorii au dreptul sa ceara daune de la societate, daca dizolvarea s-a facut in fraudarea drepturilor lor. Dreptul la actiunea in daune de care beneficiaza membrii fondatori intr-o asemenea situatie se prescrie    intr-un termen de 6 luni. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data in care adunarea generala a societatii a hotarat dizolvarea anticipata.

Inmatricularea societatilor comerciale

In prezent procedura de inregistrare a societatilor comerciale in registrul comertului este reglementata de Legea 359/2004[4] modificata prin Ordonanta de urgenta nr.75/2004 . Aceste acte normative au in vedere transpunerea acquisului comunitar si armonizarea cadrului legislativ cu cel al statelor membre ale Uniunii Europene.

De asemenea, se impunea constituirea unui cadru juridic adecvat pentru stimularea spiritului antreprenorial, prin simplificarea si accelerarea procedurilor de inregistrare a comerciantilor.

Actuala procedura de inmatriculare in registrul comertului si de inregistrare fiscala a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, precum si de autorizare a functionarii pe baza declaratiilor-tip pe propria raspundere ale persoanelor juridice are ca principal scop simplificarea procedurilor administrative si promovarii calitatii serviciilor. In acest sens, legea prevede ca societatile comerciale, societatile si companiile nationale, grupurile de interes economic, regiile autonome si organizatiile cooperatiste, sucursalele infiintate de acestea, precum si alte persoane juridice care se inregistreaza in registrul comertului potrivit unor acte normative speciale sunt denumite solicitanti. In acceptiunea legii, prin autorizarea functionarii, se intelege asumarea de catre solicitant a responsabilitatii privitoare la legalitatea desfasurarii activitatilor declarate. Activitatile cu impact semnificativ asupra mediului vor fi autorizate din punct de vedere al protectiei mediului de catre autoritatile competente de protectia mediului, la sediile acestora. Procedura de autorizare si lista activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului vor fi stabilite prin ordin al ministrului mediului si gospodaririi apelor, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.Solicitarea efectuarii inregistrarii in registrul comertului se face la biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal de catre fondatori, administratori sau de reprezentantii acestora, precum si de orice persoana interesata, in conditiile legii, prin intocmirea cererii de inregistrare.

Solicitantii dobandesc personalitate juridica de la data inregistrarii in registrul comertului a incheierii judecatorului-delegat, prin care se dispun autorizarea constituirii si inmatricularea, bineinteles daca nu se dispune altfel. La inmatriculare solicitantilor li se elibereaza certificatul de inregistrare continand numarul de ordine din registrul comertului si codul unic de inregistrare atribuit de Ministerul Finantelor Publice, insotit de incheierea judecatorului-delegat, precum si de alte acte prevazute de prezenta lege. Termenul de eliberare a certificatului de inregistrare si, dupa caz, a certificatului de inscriere de mentiuni este de 3 zile, respectiv 5 zile, calculat de la data inregistrarii cererii. Pe parcursul existentei persoanei juridice dovada privind starea acesteia, referitoare la functionare, dizolvare, reorganizare, lichidare, insolventa, reorganizare judiciara, faliment sau suspendare temporara a activitatii, se face cu extrasul de registru emis de oficiul registrului comertului de pe langa tribunal, valabil 30 de zile de la data emiterii.

Solicitarea inregistrarii fiscale se face prin depunerea cererii de inregistrare la biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, iar atribuirea codului unic de inregistrare de catre Ministerul Finantelor Publice este conditionata de admiterea cererii de inregistrare in registrul comertului de catre judecatorul-delegat.

Pe baza datelor transmise potrivit prevederilor legale Ministerul Finantelor Publice atribuie, in termen de maximum 8 ore, codul unic de inregistrare. In vederea eliberarii de catre biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal a certificatului de inregistrare continand codul unic de inregistrare sau, dupa caz, a certificatului de inscriere de mentiuni, solicitantul are obligatia sa depuna, o data cu cererea de inregistrare si actele doveditoare, declaratia-tip pe propria raspundere, semnata de asociati sau de administratori, din care sa rezulte, dupa caz, ca:

a) persoana juridica nu desfasoara, la sediul social sau la sediile secundare, activitatile declarate, o perioada de maximum 3 ani;

b) persoana juridica indeplineste conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii, pentru activitatile precizate in declaratia-tip.

Orice modificare cu privire la cele declarate atrage obligatia solicitantului de a depune la biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal o noua declaratie-tip pe propria raspundere corespunzatoare modificarilor intervenite. Oficiul registrului comertului de pe langa tribunal inregistreaza in registrul comertului datele din declaratiile-tip de lege. Procedura de autorizare a functionarii pe baza declaratiei-tip pe propria raspundere se desfasoara prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, la care solicitantul are obligatia inregistrarii sediului social sau secundar.

Oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, prin birourile unice, efectueaza urmatoarele activitati:

a) primesc, verifica si inregistreaza cererile de inregistrare si actele depuse in sustinerea acestora, precum si declaratiile-tip;

b) incaseaza taxele si tarifele pentru operatiunile efectuate de oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, precum si cele datorate altor autoritati implicate in procedura de inregistrare;

c) tin in sistem computerizat evidenta declaratiilor-tip;

d) transmit autoritatilor publice competente declaratiile-tip in copie, si, pe cale electronica, datele de identificare ale persoanelor juridice inregistrate in registrul comertului;

e) completeaza si emit in termen certificatele constatatoare privind inregistrarea declaratiilor-tip potrivit prezentei legi;

f) urmaresc termenele prevazute de prezenta lege si elibereaza solicitantilor certificatele de inregistrare, certificatele de inscriere de mentiuni, incheierile judecatorului-delegat, precum si certificatele constatatoare prevazute de lege

Biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, pe baza declaratiilor-tip prevazute de lege, elibereaza solicitantilor certificate constatatoare care atesta ca:

a) s-a inregistrat declaratia-tip pe propria raspundere, din care rezulta ca la sediul social sau secundar nu se desfasoara activitatile prevazute in actul constitutiv sau modificator;

b) s-a inregistrat declaratia-tip pe propria raspundere, din care rezulta ca sunt indeplinite conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii, pentru activitatile declarate;

c) s-a inregistrat declaratia-tip pe propria raspundere, din care rezulta modificarile intervenite fata de declaratia-tip anterioara.

Certificatele constatatoare se elibereaza o data cu certificatul de inregistrare sau certificatul de inscriere de mentiuni.

Pentru sediul social si pentru fiecare sediu secundar se va elibera cate un certificat constatator care atesta ca s-au inregistrat declaratiile-tip. In vederea efectuarii controlului de catre autoritatile publice competente privind conformitatea celor declarate, oficiul registrului comertului de pe langa tribunal transmite acestora copiile declaratiilor-tip si, pe cale electronica, datele de identificare ale persoanelor juridice, in termen de 3 zile de la data inregistrarii in registrul comertului.

Autoritatile publice competente in efectuarea controlului sunt:

- brigazile si grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor;

- directiile de sanatate publica teritoriale din subordinea Ministerului Sanatatii sau ministerele cu retea proprie de sanatate publica;

- Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor sau ministerele cu retea sanitara veterinara proprie;

- autoritatile publice teritoriale de protectie a mediului din subordinea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor;

- inspectoratele teritoriale de munca din subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

In cazul in care autoritatile publice competente constata ca nu sunt indeplinite conditiile legale de functionare, notifica acest fapt solicitantului, la sediul inregistrat, acordand un termen de remediere a neregularitatilor constatate. Termenul curge de la data primirii notificarii si poate fi prelungit la cererea expresa a solicitantului, adresata autoritatii publice competente.

In cazul in care neregularitatile nu sunt remediate, autoritatile publice competente notifica oficiului registrului comertului de pe langa tribunal actul prin care s-a interzis desfasurarea activitatii, in termen de 3 zile de la emiterea acestuia, pentru a fi inregistrat din oficiu in registrul comertului. Oficiile registrului comertului de pe langa tribunale asigura conditiile necesare pentru arhivarea tuturor documentelor aferente procedurii de autorizare a functionarii pe baza declaratiei-tip pe propria raspundere.

In cadrul oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale se desfasoara activitati de asistenta acordate solicitantilor, la cererea si pe cheltuiala acestora, pentru efectuarea procedurilor necesare inregistrarii in registrul comertului a actelor constitutive sau modificatoare.

Serviciile de asistenta se acorda, la cererea si pe cheltuiala solicitantului, inainte de depunerea cererii de inregistrare la oficiul registrului comertului de pe langa tribunal.

5. Publicitatea constituirii societatilor comerciale

Conform art.14 din legea 359/2004, dupa efectuarea inmatricularii societatilor comerciale in registrul comertului, un extras al incheierii judecatorului delegat se comunica, din oficiu, Regiei Autonome 'Monitorul Oficial', spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.

Se pot publica numai extrase din incheierea de inmatriculare, vizate insa de judecatorul delegat.

Aceste extrase trebuie sa cuprinda:

numarul si data incheierii,

denumirea,

sediul social si forma juridica,

numele si adresa fondatorilor, administratorilor si, daca este cazul, a cenzorilor,

domeniul si activitatea principala,

capitalul social si durata de functionare,

codul unic de inregistrare atribuit,

numarul de ordine in registrul comertului

Extrasul poate fi transmis si pe cale electronica. La cererea si pe cheltuiala solicitantului, incheierea judecatorului delegat se publica integral in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

Publicitatea este necesara pentru orice persoana interesata sa aiba posibilitatea sa atace actul constitutiv al societatii sau existenta societatii, in masura in care aceasta ii lezeaza interesele.

In aceste conditii, legea stabileste posibilitatea de actiune a persoanei interesate si in functie de momentul publicitatii sau de continutul actelor supuse publicitatii. Acele acte sau fapte pentru care nu s-a efectuat publicitatea nu sunt opozabile fata de terti decat in masura in care se face dovada ca tertii aveau cunostinta de continutul lor. Rezulta ca publicitatea are drept efect opozabilitatea actelor fata de terti, neavand insa si efect constitutiv. Prezumtia de opozabilitate impusa de lege este relativa, in masura in care se poate face dovada ca tertii aveau cunostinta de aceste acte. Aceasta prezumtie relativa este o prezumtie pozitiva legea insa prevede si o prezumtie negativa, in sensul ca in situatia in care un tert face dovada ca a fost in imposibilitate de a lua la cunostinta de publicitatea societatii prin Monitorul Oficial, acestuia nu-i sunt opozabile operatiunile societatii pana la a 16-a zi de la momentul publicarii incheierii de inmatriculare in Monitorul Oficial.

In ceea ce priveste elementele de continut ale actului constitutiv, legea stabileste obligatia societatii cu privire la verificarea identitatii dintre textul depus la registrul comertului in vederea inregistrarii si ceea ce s-a publicat efectiv. Cand exista diferente intre textul initial si cel publicat, opozabil este textul publicat, in afara situatiei in care tertii aveau cunostinta de textul real. Tertii, in masura in care ulterior iau cunostinta de existenta unui text care exprima efectiv vointa asociatilor si care se deosebeste de textul publicat, in functie de propriul lor interes pot invoca oricare dintre cele doua texte.

6. Filialele si sediile secundare ale societatilor comerciale

Societatea isi poate realiza activitatea si in alt loc decat sediul principal, in aceeasi localitate sau in alte localitati din tara ori chiar din strainatate, cu respectarea legislatiei statutului respectiv.

In aceste conditii, societatea comerciala isi poate constitui, in temeiul art.42 din Legea nr.31/1990, republicata, filiale, cu personalitate juridica, sau, in temeiul art.43 din aceeasi lege, dezmembraminte ale societatii, denumite sedii secundare, lipsite de personalitate juridica. In doctrina[6] s-a precizat ca infiintarea de sucursale si filiale ale societatilor trebuie privita ca o manifestare a functiei de organizare a societatii comerciale, care actioneaza pe toata durata existentei societatii, si se explica prin nevoia de adaptare a societatii la mediul in care actioneaza.

In aceste conditii, ele pot fi privite si ca structuri societare.

Sunt considerate a fi sedii secundare ale societatii:

- sucursalele;

- agentiile;

- reprezentantele;

- alte unitati fara personalitate juridica, cum ar fi punctele de lucru si birourile.

Sediile secundare

Asa cum le defineste legiuitorul in art.43 din Legea nr. 31/1990, republicata, sucursalele si celelalte sedii secundare sunt "dezmembraminte' fara personalitate juridica ale societatilor comerciale. Termenul "dezmembraminte' folosit de legiuitor, inseamna, de fapt, parti componente, unitati, structuri fara personalitate juridica care apartin unei societati comerciale. Sucursala se caracterizeaza prin faptul ca este dependenta total, juridic si patrimonial, de societatea in cadrul careia functioneaza, beneficiind de o anumita autonomie de functionare, avand sediu propriu si propriile atribute de identificare.

Pornind de la aceste trasaturi, sucursala a fost definita ca fiind o structura societara institutionalizata, lipsita de patrimoniu si personalitate juridica, ce functioneaza relativ independent, autonom si durabil, intr-un sediu propriu si careia i se incredinteaza ca prelungire a capacitatii societatii care o constituie, printr-un mandat general, puterea de reprezentare, negociere si executare de operatiuni comerciale in raza ei de activitate. Sediile secundare nu au personalitate juridica pentru ca nu au un patrimoniu propriu. Drepturile asupra bunurilor pe cere le poseda apartin societatii - mama. La nivelul sucursalelor administratorul sucursalei isi desfasoara activitatea in limitele imputernicirii de reprezentare data de conducatorul societatii-mama.

Sucursalele se inregistreaza la oficiul registrului comertului din judetul in care vor functiona, unde se vor depune copii-certificate ale tuturor actelor care au fost depuse si la oficiul registrului comertului de la sediul principal al societatii. Celelalte sedii secundare - agentii, depozite, puncte de lucru - se inregistreaza la oficiul registrului comertului de la sediul principal al societatii. Atat sucursalele, cat si celelalte sedii secundare se inregistreaza fiscal la administratia financiara in raza careia vor functiona, in termen de 5 zile de la mentionarea lor in registrul comertului (art.3 din Legea nr. 87/1994[7] privind combaterea evaziunii fiscale). Declararea fictiva a sediului in lege, in scopul sustragerii de la controlul fiscal este infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, conform art.12 din Legea nr.87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale).

Procedura de infiintare a sucursalelor

In cuprinsul art.43 alin.2 din Legea societatilor comerciale, legiuitorul prevede in mod distinct cazul infiintarii unei sucursale intr-o localitate din acelasi judet sau chiar in aceeasi localitate cu societatea fondatoare. In acest caz, sucursala se va inmatricula in acelasi registru, insa in mod distinct, ca inmatriculare independenta. Firma sucursalei va contine denumirea si localitatea sediului societatii-mama la care se adauga mentiunea "sucursala' si localitatea sediului acesteia.

Potrivit art.52 din Normele metodologice[8] privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, la depunerea cererii de autorizatie si/sau inmatriculare, referentul oficiului registrului comertului are obligatia de a efectua verificarea existentei urmatoarelor documente:

a) hotararea organului statutar de infiintare, care cuprinde adresa sediului secundar, obiectul de activitate, datele de identificare a persoanelor imputernicite sa reprezinte sucursala si limita mandatului acordat;

b) actul aditional in forma autentica privind infiintarea sucursalei, daca aceasta infiintare nu este prevazuta in actul constitutiv;

c) dovada sediului sucursalei

d) declaratia pe propria raspundere a imputernicitului sucursalei

e) dovezile privind achitarea taxelor legale precum si a taxei de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei a incheierii de inmatriculare a sucursalei, infiintata de catre o societate comerciala.

In cazul in care sucursala se infiinteaza in baza actului constitutiv al societatii fondatoare, conform art.53 din Normele metodologice cererea de autorizatie si de inmatriculare a sucursalei va fi insotita de:

- actul constitutiv;

- dovada detinerii cu titlu legal a spatiului aferent (contract de vanzare-cumparare, certificat de mostenitor, contract de inchiriere, contract de subinchiriere, contract de leasing imobiliar, comodat, uz, uzufruct, extras din Cartea funciara etc.). In cazul in care imobilul este detinut in coproprietate, se va prezenta si acordul coproprietarilor. Daca sediul social s-a stabilit intr-un imobil care intra sub incidenta Legii locuintei nr. 114/1996[9], republicata, se prezinta si avizul favorabil al proprietarilor si, dupa caz, al titularilor contractelor de inchiriere din locuintele cu care se invecineaza spatiul, pe plan orizontal si vertical;

- pentru deponentii si/sau semnatarii cererilor depuse: imputernicirea speciala sau imputernicirea avocatiala, iar pentru comerciantii, persoane fizice, procura speciala si autentica;

- pentru firma si emblema: se va proceda conform prevederilor cap. I din prezentul titlu;

pentru obiectul de activitate, domeniul si activitatea principala: se va utiliza 'Clasificarea activitatilor din economia nationala' - CAEN, aprobata prin Hotararea Guvernului nr.656/1997[10].

Obiectul de activitate se va exprima prin grupe CAEN de trei cifre pentru domenii si prin clase CAEN de patru cifre pentru activitati.

Indicarea domeniului si a activitatii principale se va face printr-o grupa de trei cifre si printr-o clasa de patru cifre apartinand grupei respective. Se va recomanda comerciantilor ca obiectul de activitate sa fie omogen, in sensul de a nu cuprinde mai multe grupe CAEN diferite.

In cererea de inmatriculare se va indica numarul sub care a fost inmatriculata societatea-mama.

Din punct de vedere procedural, incheierea de inmatriculare a sucursalei se va comunica, din oficiu, registrului comertului de la sediul principal. Orice modificare ulterioara referitoare la sucursala se inregistreaza in registrul comertului de la sediul la care a fost inmatriculata sucursala si se va comunica din oficiu la sediul principal unde se va mentiona acea modificare.

Filialele

Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica si se constituie intr-una din formele de societati comerciale prevazute de lege, urmandu-se aceeasi procedura (art. 42 din Legea nr. 31/1990, republicata). De altfel, filialele, ca de altfel si sediile secundare, se constituie pentru nevoile specifice ale comertului. Cu privire la notiunea de filiala, in doctrina de specialitate s-au cautat modalitati variate si complexe de exprimare a conceptului. Astfel, s-a considerat ca filiala este o intreprindere cu personalitate juridic apartinand societatii comerciale, cu un patrimoniu propriu si indreptatita sa incheie contracte cu terii in nume propriu.

Ele pot fi considerate ca fiind adevarate societati comerciale, componente ale societatii-mama, asupra lor exercitandu-se influenta, directia sau controlul societatii-mama. Se considera ca filiala apare ca element exogen, atat in raport cu societatea mama, cat si cu celelalte dezmembraminte ale acesteia, fiind constituita cu scopul dezvoltarii afacerilor societatii-mama, care astfel sunt conservate.

De altfel, se considera ca elementul definitoriu al filialelor este tocmai raportul de dependenta speciala fata de societatea-mama, aceasta aservire nerezultand dintr-un ordin emis de societatea-mama, ci din angajamentele sociale ale filialei de a integra vointa societatii-mama, potrivit vointei prin exercitiul dreptului de vot.

7. Constatarea neregularitatilor dupa constituirea societatilor comerciale

Daca se constata, dupa inmatricularea societatii, anumite neregularitati in ceea ce priveste societatea, exista obligativitatea ca societatea sa le remedieze intr-un termen de 8 zile de la momentul constatarii acestora. In situatia in care societatea nu inlatura neregularitatile, orice persoana interesata - intelegand prin persoana interesata atat asociati, cat si terti - are dreptul sa solicite in instanta inlaturarea neregularitatilor. Intr-o asemenea situatie, persoana interesata are la indemana actiunea in regularizarea societatii inmatriculate, existand posibilitatea, daca se face dovada unui prejudiciu, ca cel interesat sa solicite daune. Aceasta actiune este de competenta tribunalului in raza teritoriala a sediului social al societatii.

Actiunea este prescriptibila - termenul de prescriptie fiind de un an de la momentul autentificarii actului constitutiv.

Inlaturarea neregularitatilor, precum si actiunea in regularizare a fost legiferata tocmai pentru ca astfel sa fie restransa cat mai mult posibilitatea de interventie a nulitatii unei societati comerciale.

In ceea ce priveste raspunderea cu privire la operatiunile efectuate pentru inmatriculare si publicare, fondatorii societatii sau orice persoana care a lucrat in numele societatii in constituire au o raspundere solidara si nelimitata pentru toate operatiunile pe care le-au efectuat pentru societate, precum si pentru prejudiciile pe care le-au cauzat fata de terti datorita unor neregularitati cu privire la mentiunile din actul constitutiv. Daca raspunderea fondatorilor sau reprezentantilor societatii rezulta din operatiuni efectuate pe parcursul constituirii societatii, o asemenea raspundere poate fi inlaturata in masura in care adunarea generala a societatii hotaraste ca operatiunile astfel efectuate sa fie preluate in contul societatii.

Daca exista o asemene hotarare, se va considera ca acele operatiuni sunt efectuate de insasi societatea, aceasta fiind raspunzatoare fata de terti. Prin exceptie insa, daca prejudicierea unor terti rezulta ca urmare a neregularitatilor cu privire la mentiunile din actul constitutiv, raspunderea nelimitata si solidara continua sa existe in sarcina fondatorilor si reprezentantilor societatii, precum si in sarcina primilor administratori si a primelor organe de control ale societatii. In situatia in care intervine o neregularitate referitoare la numirea reprezentantilor societatii sau a organelor societatii - conducere, administrare si control - acestea nu pot fi invocate impotriva membrilor organelor societatii, nici de catre terti, si nici de catre insasi societatea, in masura in care ele se regasesc in actul publicat.

In cazul societatilor de capital, ca si in cazul societatilor cu raspundere limitata, in raporturile cu tertii, societatea este integral angajata pentru actele incheiate in numele ei de reprezentantii acesteia, chiar si in situatia in care reprezentantii si-au depasit mandatul conferit de societate. Exceptie de la aceasta situatie o reprezinta cazul in care tertii cunosteau depasirea limitelor mandatului acordat, dovada in acest sens revenind societatii. Simpla publicare in Monitorul Oficial nu reprezinta o dovada absoluta cu privire la faptul ca tertii cunosteau limitele mandatului lor. Astfel spus, legea instituie o prezumtie, conform careia se considera ca toate actele efectuate de reprezentanti sunt efectuate de insasi societatea. Orice tert se va indrepta pentru realizarea drepturilor sale impotriva societatii, urmand ca societatea sa faca dovada de faptul ca tertul cunostea ca reprezentantul si-a depasit limitele mandatului si cu toate acestea a incheiat actul cu acesta.

8. Nulitatea

Prin intermediul Legii nr.31/1990, republicata, s-a introdus o institutie noua - institutia nulitatii societatilor comerciale.

Competenta in domeniul declararii nulitatii revine tribunalului din raza teritoriala a sediului comercial. Nulitatea unei societati inmatriculate poate interveni numai in cazurile expres si limitativ prevazute de art.56 din Legea nr.31/1990, republicata. Sunt cazurile de nulitate a societatilor comerciale:

inexistenta sau nerespectarea conditiilor de forma;

lipsa formei autentice a actului constitutiv.

Din moment ce legea stabileste ca lipsa formei autentice are drept consecinta nulitatea societatii, rezulta ca conditia de forma a actului constitutiv este o conditie "ad validitatem', contractul de societate fiind un act formal si solemn;

- atunci cand toti fondatorii au fost la momentul constituirii societatii incapabili.

Legea se refera la o conditie care are in vedere, pe de o parte pe toti asociatii, iar pe de alta parte momentul constituirii, respectiv momentul inmatricularii. Daca numai unii dintre asociati sunt incapabili, societatea se poate constitui si poate exista, deoarece orice persoana interesata poate invoca ulterior o neregularitate cu privire la asociati printr-o actiune in regularizare, asa cum este posibil ca insusi judecatorul delegat sa se autosesizeze cu privire la unii dintre asociati si sa solicite regularizarea inaintea inmatricularii.

atunci cand obiectul de activitate este ilicit sau contrar bunelor moravuri;

cand lipseste incheierea de inmatriculare a judecatorului delegat. Solutia legii se impune, deoarece o societate comerciala exista ca persoana juridica numai in momentul inmatricularii, iar inmatricularea este dispusa numai in baza unui act jurisdictional - incheierea de inmatriculare a judecatorului delegat.

- cand lipseste autorizarea administrativa de constituire a societatii.

In cazul in care prin acte normative speciale, pentru constituirea unor societati cu un anumit obiect de activitate, se solicita anumite autorizari, chiar daca acestea se solicita de catre oficiul registrului comertului, lipsa autorizarii are drept consecinta desfiintarea societatii prin nulitate;

daca in actul constitutiv nu exista mentiuni cu privire la denumirea societatii, obiectul de activitate, aporturile asociatilor si capitalul social subscris de asociati, orice persoana interesata poate invoca nulitatea societatii respective;

daca s-au incalcat dispozitiile imperative ale legii privind capitalul social subscris si varsat.

atunci cand numarul de asociati este sub limita minima impusa de lege.

Nulitatea societatilor comerciale este remediabila. In acest sens, legea stabileste ca daca, pana la momentul punerii concluziilor pe fond in cazul cererii pentru declararea nulitatii societatii, cauzele de nulitate au fost inlaturate, instanta nu mai poate dispune nulitatea societatii respective. Desi legea face referire la nulitatea relativa, atat cauzele care duc la nulitatea societatii, cat si faptul ca orice persoana interesata este in drept sa invoce nulitatea, creeaza concluzia ca in realitate nulitatea ce poate interveni este absoluta.