Continutul constitutiei - Suprematia constitutiei

Continutul constitutiei - Suprematia constitutiei

Legile fundamentale ale statelor difera unele de altele pentru ca exprima diversitatea istorica si politica, economica si sociala, geografica si demografica, culturala si religioasa, si nu în ultimul rând ideologica. Cu toate acestea, din punct de vedere al continutului lor, constitutiile statelor moderne se aseamana, mergându-se pâna la existenta a unor formulari identice.

Studiul constitutiilor moderne scoate la iveala existenta unor formule stereotipe si a unor proceduri asemanatoare. Constitutiile se aseamana atât din punct de vedere al metodologiei tehnico-legislative cât si din cel al formularii unor institutii juridice. Aceasta asemanare este determinata de obiectul comun de reglementare al normelor si principiilor constitutionale.

Majoritatea constitutiilor scrise cuprind:

principiul suveranitatii nationale, conform caruia poporul este titularul suveran al puterii;

- principiul reprezentarii, care statueaza ca poporul exercita prerogativele suveranitatii sale prin intermediul unor organisme pe care le desemneaza sa actioneze în numele sau si sa îl reprezinte pe plan intern si extern;

- principiul separatiei puterilor stabilind modul de constituire, organizare si functionare a organelor puterii si raporturile existente între acestea;

- valorile fundamentale si traditiile istorice care definesc identitatea nationala si spirituala ale unui popor;

- forma de guvernamânt, structura de stat, regimul politic;

- drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor precum si îndatoririle acestora fata de stat.

Principiile si normele constitutionale pot fi împartite în trei mari categorii:

1. principii si norme constitutionale având rol determinant în stabilirea si functionarea organismelor de guvernare precum si în stabilirea formei statului;

2. dispozitii solemne privind drepturile cetatenesti însotite sau nu de garantii juridice ale exercitarii acestora;

3.     dispozitii constitutionale care nu au legatura directa cu procesul de guvernare.

Analiza continutului unei constitutii trebuie sa tina seama, pe lânga dimensiunea juridica a acesteia, si de programele politice, de ideologia si interesele diferitelor partide politice care si-au asumat responsabilitati concrete în dezvoltarea politica si sociala a unui stat si au capatat votul de încredere al unor categorii populationale.

Normele referitoare la principiile care au un rol determinant în stabilirea si functionarea organismelor de guvernare precum si în stabilirea formei statului au o importanta esentiala pentru constitutie, pentru ca, în functie de continutul lor, constitutia respectiva poate fi apreciata sau nu ca o constitutie democratica. În plus, stabilirea acestor norme în cuprinsul constitutiei este de natura sa confere legitimitate constitutionala întregului ansamblu de organisme care concura la înfaptuirea sau exercitarea puterii politice. În cadrul acestei categorii, cele mai importante sunt dispozitiile constitutionale care reglementeaza structura de guvernare întrucât ele fixeaza cadrul instititional al sistemului politic. Structura guvernamentala desemneaza ansamblul institutiilor politice si al procedurilor referitoare la desemnarea guvernantilor, la prerogativele si functiile acestora, la raporturile dintre ele precum si la raporturile pe care le au cu cei guvernati. Importanta este atât de ordin tehnico-legislativ cât si de ordin politic. Aceste norme si principii conditioneaza legitimitatea guvernantilor, puterea acestora exercitându-se numai pe baza si în limitele fixate de ele.

Normele si principiile care reglementeaza structura de guvernare au un pronuntat caracter politic datorita implicarii substantiale a statului în viata sociala care a dus la dezvoltarea fara precedent a fenomenului statal. Dupa primul razboi mondial statele si-au asumat responsabilitati sporite fata de libertatile civice. Mai mult, în Europa apar noi state sau se desavârseste unitatea statala a altora. Toate acestea au dus la o tendinta din partea partidelor politice de a transpune în constitutii convingerile politice si filosofice preluate din doctrinele lor . Aceste convingeri sau doctrine au devenit principii directoare ale statului. Potrivit acestei tendinte, dispozitiile constitutionale având un continut exclusiv sau preponderent politic sunt mai numeroase în cadrul constitutiei decât regulile având un caracter juridic propriu-zis. Ca forma de redactare a normelor cu un continut evident politic se foloseste stilul declarativ, mai evaziv decât cel juridic care este clar si concis.

Constitutiile mai contin si dispozitii finale si tranzitorii care se aplica pe o perioada limitata si au scopul de a reglementa trecerea de la o constitutie la alta si de a solutiona un posibil conflict de legi. Ele nu mai sunt aplicabile dupa realizarea scopului pentru care au fost incluse în constitutie.

Continutul normativ al Constitutiei este exprimat în structura tehnico juridica a acesteia, structura ce cuprinde de regula, ca unitate de baza, articolul. Articolele sunt grupate pe capitole si titluri.

Suprematia constitutiei

1. Conceptul de suprematie a constitutiei

Suprematia constitutiei stabileste locul constitutiei în sistemul normativ, tinând seama de ierarhia actelor normative, a sistemului de drept si de locul dreptului constitutional în sistemul de drept. Suprematia constitutiei este o calitate a legii fundamentale care o situeaza în vârful institutiilor politico-juridice. Într-o societate organizata în stat constitutia este sursa tuturor reglementarilor în domeniile economice, politice, sociale si juridice. Deci, suprematia constitutiei este o categorie politico-juridica care exprima faptul ca legea fundamentala este rezultatul transformarilor societatii si marcheaza o etapa istorica din viata unei tari si da expresie si stabilitate politico- juridica realitatilor si perspectivelor etapei istorice în care a fost adoptata.

Suprematia constitutiei este o notiune complexa în continutul careia se cuprind trasaturi si elemente politice si juridice care exprima pozitia supraordonata a constitutiei nu numai în sistemul de drept ci si în întregul sistem social- politic al unei tari.

Pentru a ajunge la suprematia constitutiei este necesara stabilirea cauzelor care o legitimeaza. Astfel fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei s-a realizat pe mai multe nivele:

A.     Fundamentarea pe însasi constitutie si anume pe continutul, forma si forta juridica a normelor pe care le contine;

B.     Fundamentarea pe principiile fundamentale de organizare si functionare a organelor statului;

C.     Fundamentarea pe trasaturile puterii statale.

Baza stiintifica a suprematiei constitutiei se impune a fi cautata în dialectica fenomenului statal-juridic, în complexitatea si logica fenomenenlor economice, politice, sociale si juridice, în interrelatiile dintre ele, identificând corect si distingând cauzele si conditiile de efecte si consecinte, pe de o parte, si de garantii, pe de alta parte. Identificarea lantului de cauze si efecte se poate face observând corelatiile dintre drept, economic, putere si politica. Statul si dreptul sunt mijloace de realizare a politicii, iar politica este determinata sau conditionata de starea sociala. Rezulta ca legea fundamentala este determinata în ultima instanta de conditiile materiale si culturale din societatea data.

Cauzele economice, sociale si juridice determina, în cazul constitutiei, un continut si o forma deosebite . Ca lege, constitutia este expresia vointei guvernantilor reprezentând poporul, vointa conditionata si determinata de contextul economic, social, politic si cultural din societatea în care este edictata.

Suprematia constitutiei se exprima prin functiile sale. Exprimarea vointei guvernantilor este chiar functia puterii de stat. Legatura dintre constitutie si putere este puterea organizata a guvernantilor de a exprima si realiza vointa lor ca vointa general obligatorie pentru întreaga societate. Functiile constitutiei sunt determinate de functiile puterii al carei continut este dat de factorii economici, politici, sociali si culturali. Deci, fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei se regaseste în totalitatea acestor factori care se afla într-o strânsa legatura si interactiune si care trebuie priviti, în raport cu legea fundamentala, în indivizibilitatea lor.

2. Consecintele juridice ale suprematiei constitutiei

Consecintele juridice privind adoptarea constitutiei se refera la formele speciale de adoptare care sa scoata în evidenta suprematia acesteia si deosebirile fata de restul dreptului dar în special fata de legile ordinare.

Modificarea constitutiei trebuie sa se realizeze prin proceduri si forme care sa puna în valoare locul constitutiei în sistemul de drept. Prevederile constitutionale trebuie sa se caracterizeze printr-o stabilitate sporita. Trebuie evitata însa transformarea stabilitatii într-o piedica în dezvoltarea societatii.

Constitutia are o pozitie supraordonata fata de celelalte legi, pozitie determinata de continut, de forma de adoptare si de puterea juridica. Ea este parte integranta a dreptului si izvorul principal al acestuia, stabilind principiile fundamentale pentru întregul drept. Toate celelalte ramuri de drept îsi gasesc punctul de plecare la nivelul celor mai înalte principii si numai în prevederile constitutiei. Normele acestor ramuri de drept trebuie sa fie conforme cu litera si spiritul constitutiei. Încalcarea dispozitiilor constitutionale de catre reglementarile din celelalte ramuri ale dreptului atrage nulitatea acestora din urma, nulitate care se constata prin controlul de constitutionalitate.

3. Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei

Suprematia constitutiei beneficiaza atât de garantiile specifice întregului drept, care fac ca sistemul normativ sa se aplice si sa fie respectat, cât si de unele garantii juridice specifice. Aceste garantii sunt: controlul general al aplicarii constitutiei, controlul constitutionalitatii legilor, îndatorirea fundamentala de a respecta constitutia

Controlul general al aplicarii constitutiei este rezultatul faptului ca întreaga activitatea statala este organizata prin constitutie. Constitutia stabileste formele fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului si competenta acestora. Exercitarea puterii de catre popor implica o diviziune a competentelor si o autonomie a organelor de stat. Toate organele statului trebuie sa-si desfasoare activitatea în conformitate si în limitele stabilite prin constitutie. Pentru ca acest lucru sa fie realizabil constitutia organizeaza un sistem complex si eficient de control al aplicarii ei.

Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia si cuprinde regulile privitoare la organele competente sa faca aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri.

Îndatorirea fundamentala de a respecta constitutia asigura ca prevederile constitutionale sa fie aplicate si respectate de catre cetateni. Izvorul acestei obligatii fundamentale se gaseste în chiar continutul si pozitia constitutiei, în faptul ca aducerea la îndeplinire a prevederilor constitutionale înseamna de fapt tocmai realizarea masurilor pe care statul le ia în vederea dezvoltarii materiale si culturale a societatii.