Deliberarea si hotararea instantei (rezolvarea cauzelor) - in prima instanta

Deliberarea si hotararea instantei (rezolvarea cauzelor) - in prima instanta

Deliberarea (art.343-344). Dupa terminarea sedintei de judecata instanta delibereaza adoptand o hotarare. Deliberarea reprezinta o consfatuire a membrilor completului de judecata asupra problemelor dezbatute precum si asupra solutiilor ce urmeaza a le adopta (rezolvarea cauzei).

Procedura deliberarii primei instante se desfasoara dupa regulile comune examinate anterior (art.306-307).

In cazul judecatii in prima instanta deliberarea prezinta particularitati in ceea ce priveste chestiunile asupra carora instanta trebuie sa se pronunte (obiectul deliberarii) si ordinea abordarii lor[1].

Art.343 prevede ca in abordarea chestiunilor supuse examinarii completul delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept.

Intrucat problematica supusa deliberarii este foarte extinsa legea le enumera referindu-se la aspectele privitoare la rezolvarea laturii penale a cauzei, a laturii civile si a altor chestiuni avand implicatii in privinta solutionarii cauzei.

In rezolvarea laturii penale deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra masurilor educative ori masurilor de siguranta, cand este cazul sa fie luate, precum si asupra computarii retinerii si arestarii preventive.

In privinta laturii civile completul de judecata delibereaza asupra repararii pagubei produse prin infractiune si asupra masurilor asiguratorii.

In legatura cu celelalte probleme privind solutionarea corecta a cauzei instanta se pronunta asupra masurilor preventive, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare s.a.

Reluarea cercetarilor judecatoresti sau a dezbaterilor. Cu ocazia deliberarii se pot ivi probleme a caror elucidare nu s-a facut in suficienta masura cu ocazia judecatii. In acest caz instanta dispune fie reluarea cercetarii judecatoresti daca este necesara administrarea de probe noi, fie reluarea dezbaterilor daca chestiunile urmeaza a fi supuse discutiei procurorului si partilor.

Art.344 prevede ca daca in cursul deliberarii instanta apreciaza ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti repune cauza pe rol . Daca lamurirea acelei imprejurari se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanta o va pune in discutie in aceiasi sedinta, daca este posibil sau in alta sedinta in continuare . Daca deliberarea a fost amanata potrivit art.306 cauza va fi repusa pe rol.

Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor se dispune prin incheiere.

Luarea hotararii (rezolvarea cauzei). Pentru ca hotararea judecatoreasca sa reprezinte rezultatul acordului de vointa a celor ce compun completul de judecata, legea (art.343 alin.4) impune ca toti membrii completului sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni supuse deliberarii. Presedintele completului isi spune parerea cel din urma.

Aceste prevederi au in prezent o aplicabilitate limitata deoarece potrivit art.54 din Legea nr.304/2004 cauzele date in competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judeca in complet format dintr-un judecator.

Odata cu luarea hotararii se redacteaza minuta. Hotararea primei instante este o sentinta.

Rezolvarea laturii penale. Solutionarea cauzei incepe prin adoptarea unei solutii in privinta actiunii penale. In solutionarea laturii penale prima instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului pronuntand dupa caz: condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal (art.345) .

Condamnarea se pronunta daca instanta constata cumulativ ca: fapta exista, ea constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat; in acest caz completul fixeaza si pedeapsa in conformitate cu dispozitiile legii penale.

Pedeapsa principala ce se aplica inculpatului poate fi, dupa caz, detentiunea pe viata, inchisoarea sau amenda (art.53 C.p.) , iar in cazul inculpatului minor se aplica o masura educativa: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea intr-un centru de reeducare, internarea intr-un institut medical educativ (art.101 C.p.) ori pedeapsa inchisorii sau amenda in limitele prevazute de art.109 C.p. In cazurile si conditiile prevazute de lege instanta se pronunta si asupra pedepselor complimentare (art.64 C.p.) pedepsei accesorii (art.71 C.p.) si asupra deducerii, retinerii si arestarii preventive (art.88 C.p.).

In cazurile prevazute de art.62 C.p., instanta prin hotararea de condamnare se pronunta si asupra executarii pedepsei inchisorii intr-o inchisoare militara (art.351 C.p.p.).

Instanta hotaraste achitarea inculpatului cand constata interventia uneia din situatiile prevazute in art.10 lit.a-e C.p.p.

Cand instanta pronunta achitarea potrivit art.10 lit.b¹ aplica celui achitat o sanctiune cu caracter administrativ in conformitate cu art.18¹ si art.91 C.p.

In cazurile cuprinse in art.10 lit.f-j instanta pronunta incetarea procesului penal .

Cand instanta a dispus inlocuirea raspunderii penale odata cu incetarea procesului penal face si aplicarea art.91 C.p.

Solutiile de necondamnare pronuntate de instanta sunt simetrice cu cele de netrimitere in judecata adoptate in cursul urmaririi penale. Astfel solutiei de scoatere de sub urmarire penala ii corespunde hotararea de achitare, iar celei de incetare a urmaririi penale hotararea de incetare a procesului penal.

Potrivit art.13 C.p.p. in caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, precum si in cazul existentei unei cauze de nepedepsire inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Daca ulterior se constata vreunul dintre cazurile prevazute de art.10 lit.a-e, instanta pronunta achitarea, iar daca nu se constata vreunul dintre cazurile prevazute de art.10 lit.a-e se pronunta incetarea procesului penal.

In caz de condamnare, achitare, incetare a procesului penal, instanta poate lua, motivat, masura de siguranta corespunzatoare.

Rezolvarea laturii civile. Solutionarea laturii civile a cauzei este strans legata de modul de rezolvare a laturii penale. In caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal instanta se pronunta prin aceiasi sentinta si asupra actiunii civile cand exista constituire de parte civila (art.346).

Solutiile de condamnare determina admiterea actiunii civile in total sau in parte inculpatul fiind obligat la reparatii civile in masura in care raspunde din punct de vedere civil; astfel ori de cate ori inculpatul este condamnat si se constata ca a produs o paguba materiala si daune morale prin savarsirea infractiunii el va fi obligat sa le repare.

In literatura de specialitate s-a sustinut ca incetarea procesului penal, in caz de prescriptie, amnistie, moartea inculpatului sau de inlocuire a raspunderii penale, nu determina stingerea actiunii civile (exonerarea de raspundere civila).

De asemenea pronuntarea unei achitari presupune rezolvarea laturii civile (art.346 alin.2). Instanta poate admite actiunea civila in total sau in parte cand pronunta achitarea pentru ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni ori pentru ca se constata existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei . In aceste cazuri instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunei morale, potrivit legii civile.

In caz de incetare a procesului penal sau de achitare inculpatul va fi obligat la reparatii civile numai daca sunt indeplinite cerintele raspunderii civile delictuale; in caz contrar, inculpatul fiind exonerat de raspundere civila.

Cazuri in care actiunea civila este respinsa. Potrivit art.346 alin.3 despagubirile civile nu se acorda chiar daca exista constituire de parte civila in cazurile cand achitarea se intemeiaza pe dispozitiile art.10 lit.a sau c. Constatarea nesavarsirii faptei in materialitatea sa exclude orice raport de cauzalitate intre prejudiciul pretins si fapta provocatoare. De asemenea, sub aspect civil nu pot fi trasi la raspundere decat cei care au savarsit infractiunea sau cei care raspund din punct de vedere civil pentru acestia.

Cazuri in care instanta nu solutioneaza actiunea civila. Legea are in vedere si anumite ipoteze in care instanta nu se pronunta asupra actiunii civile alaturate actiunii penale. Art.346 alin.4 prevede ca actiunea civila nu se solutioneaza cand instanta pronunta achitarea pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala (art. 10 lit. b) ori incetarea procesului penal pentru motivele aratate de art.10 lit.f sau j. Acestea se mentioneaza expres in dispozitivul hotararii. Cand instanta nu solutioneaza actiunea penala, partea civila se poate adresa instantei civile pentru obtinerea despagubirilor potrivit art.20 alin.1 C.p.p.

De asemenea, instanta nu solutioneaza actiunea civila in caz de incetarea procesului penal pentru impacarea partilor (art.132 C.p.).

Disjungerea actiunii civile. Instanta penala fiind sesizata cu judecarea actiunii civile nu se poate dezinvesti de solutionarea acesteia, rezervand partii civile calea unei actiuni separate la instanta civila. Instanta poate insa separa rezolvarea actiunilor amanand pe cea civila intr-o alta sedinta in scopul acordarii unor prioritati laturii penale. Art.347 C.p.p. prevede ca in cazul in care rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii cauzei instanta poate disjunge si amana rezolvarea actiunii civile intr-o alta sedinta. Disjungerea actiunilor nu echivaleaza cu o desesizare a instantei penale care amana numai solutionarea actiunii civile. Disjungerea si amanarea rezolvarii actiunii civile se face numai daca altfel s-ar intarzia solutionarea laturii penale (de exemplu in cazul efectuarii unei expertize).

Art.348 prevede obligatia rezolvarii de catre instanta a laturii civile chiar daca nu exista constituire de parte civila cand:

a)     actiunea civila se porneste si se exercita in procesul penal din oficiu in conformitate cu art.17 C.p.p. (cel vatamat fiind o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa)[15];

b)     in celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrurilor, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.[16]

Solutionarea altor chestiuni (art.349, art.350). Rezolvarea fondului cauzei nu se poate limita doar la solutionarea actiunii penale, respectiv a actiunii civile. Astfel, instanta trebuie sa se pronunte asupra masurilor preventive, masurilor asiguratorii, cheltuielilor judiciare, mijloacelor materiale de proba (restituirea sau confiscarea lor) altor chestiuni privind justa solutionare a cauzei.

Instanta se pronunta prin hotarare asupra cheltuielilor judiciare stabilind cuantumul acestora precum si persoanele care urmeaza sa le suporte in conformitate cu art.189-193 C.p.p.

Art.350 cuprinde obligatia instantei de a se pronunta prin hotarare asupra luarii, mentinerii sau revocarii masurii preventive tinand seama de dispozitiile cuprinse in partea generala a Codului de procedura penala.

In caz de achitare sau de incetare a procesului penal instanta este obligata sa dispuna punerea in libertate a celui arestat (nu mai exista temeiul legal al raspunderii penale).

De asemenea, instanta decide astfel daca pronunta: o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii; o pedeapsa cu inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii sau cu suspendarea executarii supravegheate sau cu executarea la locul de munca; amenda; o masura educativa.

Hotararea pronuntata in cazurile de mai sus este executorie. Daca s-a dispus punerea in libertate a inculpatului instanta comunica de indata aceasta administratiei locului de detinere.

Dupa pronuntarea unei condamnari de catre prima instanta este posibil ca pana la rezolvarea cailor de atac durata masurilor preventive sa egaleze durata pedepsei pronuntate; si in acest caz condamnatul este liberat de indata si se comunica o copie de pe dispozitiv sau extras administratiei locului de detinere ce cuprinde mentiunile prevazute in art.140 alin.3.

In privinta masurilor asiguratorii in art.353 se arata ca in cazul admiterii actiunii civile instanta examineaza potrivit art.163 necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile daca ele nu au fost luate anterior ; dispozitia prin care s-au luat masuri asiguratorii este executorie. Daca anterior au fost luate astfel de masuri ele se mentin.

Cand actiunea civila este respinsa, daca s-au luat anterior masuri asiguratorii instanta dispune revocarea lor. Cand instanta nu s-a pronuntat asupra laturii civile potrivit art.346 alin.4 se dispune mentinerea masurilor instituite anterior pentru ca temeiurile raspunderii civile se mentin. Masurile inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune civila in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii.

In conformitate cu art.350 alin. ultim, daca inculpatul a fost liberat provizoriu pe cautiune instanta dispune restituirea cautiunii cand pronunta condamnarea la pedeapsa inchisorii sau amenzii potrivit art.160⁵ alin.4 lit.d si e, achitarea sau incetarea procesului penal. Totodata instanta dispune incetarea starii de liberare provizorie.

Pronuntarea si comunicarea hotararii. Cuprinsul hotararii.

1.a. Pronuntarea hotararii. In conformitate cu art.358 care face trimitere la art.310 C.p.p. hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului asistat de grefier, iar potrivit art.358 C.p.p. ceea ce se pronunta este dispozitivul hotararii judecatoresti, dar in realitate ceea ce se pronunta este minuta (art.309); in majoritatea situatiilor in momentul pronuntarii hotararea nici nu este redactata, aceasta facandu-se ulterior dar nu mai tarziu de 20 zile de la pronuntare.

In urma pronuntarii instanta nu va mai putea reveni asupra celor stabilite prin hotarare. La pronuntare partile nu se citeaza. Dupa pronuntare, presedintelui ii revin unele obligatii. Astfel, daca partile sunt prezente la pronuntare presedintele trebuie sa explice celor de fata ca pot declara apel sau recurs.

O deosebita importanta prezinta obligatiile pe care le are instanta in cazurile speciale avute in vedere de art.359 C.p.p. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003.

Potrivit acestei norme, in caz de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendare conditionata a executarii pedepsei sau cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori la executarea pedepsei la locul de munca presedintele atrage atentia celui condamnat asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sau a executarii pedepsei la locul de munca.

In cazul suspendarii executarii sub supraveghere presedintele face cunoscut celui condamnat masurile de supraveghere la care este supus si obligatiile pe care trebuie sa le respecte. Daca inculpatul nu este prezent si instanta apreciaza ca nu este necesara chemarea lui face o comunicare scrisa in care se atrage atentia potrivit celor aratate mai sus.

In toate cazurile in care s-a pronuntat condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei ori cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, instanta de executare aduce aceasta la cunostinta unitatii unde condamnatul isi desfasoara activitatea iar in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si organului de politie din localitatea unde domiciliaza inculpatul.

1.b.Comunicarea hotararii (art.360). Cand partile au lipsit atat la judecata cat si la pronuntare instanta este obligata sa comunice celor absenti copii dupa dispozitivul hotararii. Nu se fac comunicari celor care au lipsit numai la pronuntare.

Pentru inculpatii detinuti sau aflati in vreuna din situatiile prevazute de art.171 alin.2 C.p.p. legea prevede o derogare. Acestora chiar daca au fost prezenti la judecata dar au lipsit la pronuntare li se comunica copii dupa dispozitivul hotararii pentru a fi informati asupra solutiei date de instanta in rezolvarea cauzei; copia dispozitivului hotararii se comunica si administratiei locului de detinere; dupa redactarea hotararii inculpatilor susmentionati li se comunica o copie de pe aceasta hotarare.

Instanta pronuntand o hotarare asupra fondului cauzei se desesizeaza. Totusi, chiar si dupa desesizare instanta are in continuare dreptul de corecta erorile materiale evidente cuprinse in hotarare sau de a inlatura omisiunile vadite in conformitate cu art.195 si art.196 C.p.p., precum si de a da interpretarea corecta aspectelor nelamurite din hotarare , in cazul introducerii unei contestatii la executare potrivit art.461 lit.c C.p.p.

2. Cuprinsul hotararii. Hotararea data dupa deliberare este un act procesual fiindca exprima rezolvarea fondului cauzei, iar hotararea scrisa este un act procedural.[20]

Potrivit art.354 hotararea prin care se solutioneaza fondul cauzei, obligatoriu, cuprinde partea introductiva, expunerea si dispozitivul. Legea (art.355-357) prevede in detaliu care este continutul fiecareia dintre cele trei parti componente ale hotararii.

Continutul partii introductive. In lucrarile procesual penale, partea introductiva este cunoscuta sub denumirea de practicaua hotararii. Ea poate fi redactata in doua variante in functie de timpul cand a avut loc pronuntarea. Cand hotararea se pronunta in ziua cand a avut loc judecata nu se mai intocmeste o incheiere separata potrivit art.305; in acest caz toate mentiunile la care se refera art.305 sunt trecute in partea introductiva a hotararii. Daca pronuntarea a avut loc insa in alta zi se intocmeste incheierea de sedinta potrivit art.305, iar practicaua hotararii are un continut mai limitat cuprinzand in conformitate cu art.355 urmatoarele mentiuni: denumirea instantei care a judecat cauza, data pronuntarii hotararii, locul unde s-a judecat cauza, precum si numele membrilor completului, a procurorului si grefierului, facandu-se specificarea ca celelalte date sunt trecute in incheierea de sedinta. In hotararile instantelor militare se mentioneaza si gradul membrilor completului, procurorului si inculpatului pentru a se putea verifica respectarea dispozitiilor legale in materie .

In literatura de specialitate se sustine ca lipsa din partea introductiva a unor mentiuni esentiale de natura a face imposibila verificarea legalitatii judecatii si a luarii hotararii cum sunt cele privind numele, prenumele judecatorilor si procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, cand sunt obligatorii potrivit legii si publicitatea sedintei de judecata atrage nulitatea absoluta a judecatii daca aceste mentiuni nu pot fi constatate din celelalte parti ale hotararii ori din cuprinsul incheierii.

In practica judiciara s-a retinut ca mentiunea din partea introductiva in sensul ca "inculpatul a fost prezent si a pus concluzii la judecata" are caracter de autenticitate; acest aspect nu poate fi combatut cu probe cum ar fi mentiunea din caietul grefierului in sensul ca "inculpatul a lipsit de la judecata". In cazul in care mentiunile din hotarare nu au fost indreptate potrivit procedurii prevazute de art.195 C.p.p. acestea fac dovada pana la inscrierea in fals.

Continutul expunerii. Este de regula partea cea mai extinsa a hotararii, cuprinzand analiza motivata a cauzei si justificarea solutiei adoptate de instanta. Expunerea este cunoscuta si sub denumirea de considerente sau motivarea hotararii .

Potrivit art.386 C.p.p. expunerea cuprinde: datele privind identitatea partilor; descrierea faptei ce face obiectul invinuirii cu aratarea timpului si locului unde a fost savarsita precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare; analiza probelor care au existat ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data. In caz de condamnare expunerea trebuie sa mai cuprinda faptele retinute de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta durata. Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte prin faptele ce formeaza obiectul invinuirii se va arata pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului sau achitarea.

Hotararea nu poate face o simpla enuntare sau referire la aspectele mentionate ci trebuie sa arate motivele pentru care ele au fost retinute de instanta ca atare .

Expunerea trebuie sa fie concordanta cu dispozitivul (minuta). Potrivit art.385⁹ pct.9 hotararea este supusa casarii daca nu corespunde motivelor pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii.

Continutul dispozitivului reprezinta concluzia logica si fireasca a aspectelor retinute si analizate in expunere exprimand solutia instantei in rezolvarea cauzei sub toate aspectele. Potrivit art.309 intre continutul dispozitivului si minuta care consemneaza rezultatul deliberarii trebuie sa existe o concordanta deplina . De asemenea, nu pot exista contradictii intre acestea si expunere.

In conformitate cu art.357, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003 dispozitivul cuprinde datele prevazute in art.70 referitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune indicandu-se, in caz de condamnare, denumirea faptei penale si textul de lege in care se incadreaza (pedeapsa principala, complimentara, accesorie, masura educativa, masura de siguranta)[28], iar in caz de achitare sau de incetare a procesului penal cauza pe care intemeiaza potrivit art.11 precum si solutia data cu privire la repararea pagubei materiale si a daunei morale[29]. Cand se face aplicarea art.86⁷ din Codul penal, dispozitivul va mentiona masurile de supraveghere prevazute in art.86³ alin.1 C.p. la care trebuie sa se supuna condamnatul precum si obligatiile stabilite de instanta potrivit art.86³ alin.3 C.p.

Deoarece instanta are obligatia sa se pronunte si asupra aspectelor adiacente, dispozitivul mai cuprinde, dupa caz, cele hotarate cu privire la: deducerea retinerii si arestarii preventive, indicandu-se partea din pedeapsa executata in acest mod; masurile preventive; masurile asiguratorii; cheltuielile judiciare; restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii; rezolvarea altor probleme privind justa solutionare a cauzei .

Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii cu executare la locul de munca, in hot6arare se va face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile aratate in art.71 din Codul penal pe durata prevazuta in acelasi articol.

Dispozitivul va mentiona obligatoriu ca hotararea este supusa apelului sau recursului cu aratarea termenului de exercitare a acestuia.

In dispozitiv se va mai mentiona totodata data pronuntarii hotararii (pentru a se fixa momentul de la care incepe sa curga termenul de apel sau recurs) cat si imprejurarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica .