Continutul constitutiei

Continutul constitutiei

Legile fundamentale ale statelor difera unele de altele pentru ca exprima diversitatea istorica si politica, economica si sociala, geografica si demografica, culturala si religioasa, si nu in ultimul rand ideologica. Cu toate acestea, din punct de vedere al continutului    lor, constitutiile statelor moderne se aseamana, mergandu-se pana la existenta a unor formulari identice.

Studiul constitutiilor moderne scoate la iveala existenta unor formule stereotipe si a unor proceduri asemanatoare. Constitutiile se aseamana atat din punct de vedere al metodologiei tehnico-legislative cat si din cel al formularii unor institutii juridice. Aceasta asemanare este determinata de obiectul comun de reglementare al normelor si principiilor constitutionale.

Majoritatea constitutiilor scrise cuprind:

principiul suveranitatii nationale, conform caruia poporul este titularul suveran al puterii;

- principiul reprezentarii, care statueaza ca poporul exercita prerogativele suveranitatii sale prin intermediul unor organisme pe care le desemneaza sa actioneze in numele sau si sa il reprezinte pe plan intern si extern;

- principiul separatiei puterilor stabilind modul de constituire, organizare si functionare a organelor puterii si raporturile existente intre acestea;

- valorile fundamentale si traditiile istorice care definesc identitatea nationala si spirituala ale unui popor;

- forma de guvernamant, structura de stat, regimul politic;

- drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor precum si indatoririle acestora fata de stat.

Principiile si normele constitutionale pot fi impartite in trei mari categorii:

1. principii si norme constitutionale avand rol determinant in stabilirea si functionarea organismelor de guvernare precum si in stabilirea formei statului;

2. dispozitii solemne privind drepturile cetatenesti insotite sau nu de garantii juridice ale exercitarii acestora;

dispozitii constitutionale care nu au legatura directa cu procesul de guvernare.   

Analiza continutului unei constitutii trebuie sa tina seama, pe langa dimensiunea juridica a acesteia, si de programele politice, de ideologia si interesele diferitelor partide politice care si-au asumat responsabilitati concrete in dezvoltarea politica si sociala a unui stat si au capatat votul de incredere al unor categorii populationale.

Normele referitoare la principiile care au un rol determinant in stabilirea si functionarea organismelor de guvernare precum si in stabilirea formei statului au o importanta esentiala pentru constitutie, pentru ca, in functie de continutul lor, constitutia respectiva poate fi apreciata sau nu ca o constitutie democratica. In plus, stabilirea acestor norme in cuprinsul constitutiei este de natura sa confere legitimitate constitutionala intregului ansamblu de organisme care concura la infaptuirea sau exercitarea puterii politice. In cadrul acestei categorii, cele mai importante sunt dispozitiile constitutionale care reglementeaza structura de guvernare intrucat ele fixeaza cadrul instititional al sistemului politic. Structura guvernamentala desemneaza ansamblul institutiilor politice si al procedurilor referitoare la desemnarea guvernantilor, la prerogativele si functiile acestora, la raporturile dintre ele precum si la raporturile pe care le au cu cei guvernati. Importanta este atat de ordin tehnico-legislativ cat si de ordin politic. Aceste norme si principii conditioneaza legitimitatea guvernantilor, puterea acestora exercitandu-se numai pe baza si in limitele fixate de ele.   

Normele si principiile care reglementeaza structura de guvernare au un pronuntat caracter politic datorita implicarii substantiale a statului in viata sociala care a dus la dezvoltarea fara precedent a fenomenului statal. Dupa primul razboi mondial statele si-au asumat responsabilitati sporite fata de libertatile civice. Mai mult, in Europa apar noi state sau se desavarseste unitatea statala a altora. Toate acestea au dus la o tendinta din partea partidelor politice de a transpune in constitutii convingerile politice si filosofice preluate din doctrinele lor . Aceste convingeri sau doctrine au devenit principii directoare ale statului. Potrivit acestei tendinte, dispozitiile constitutionale avand un continut exclusiv sau preponderent politic sunt mai numeroase in cadrul constitutiei decat regulile avand un caracter juridic propriu-zis. Ca forma de redactare a normelor cu un continut evident politic se foloseste stilul declarativ, mai evaziv decat cel juridic care este clar si concis.

Constitutiile mai contin si dispozitii finale si tranzitorii care se aplica pe o perioada limitata si au scopul de a reglementa trecerea de la o constitutie la alta si de a solutiona un posibil conflict de legi. Ele nu mai sunt aplicabile dupa realizarea scopului pentru care au fost incluse in constitutie.

Continutul normativ al Constitutiei este exprimat in structura tehnico juridica a acesteia, structura ce cuprinde de regula, ca unitate de baza, articolul. Articolele sunt grupate pe capitole si titluri.