COTA DE IMPUNERE

COTA DE IMPUNERE

Taxele vamale sunt prevazute in tariful vamal de import al Romaniei si sunt exprimate in procente,diferentiate pe marfuri sau grupe de marfuri. Marfurile sunt grupate pe sectiuni si capitole, potrivit Nomenclatorului Sistemului Armonizat-care se foloseste in relatiile reciproce dintre statele membre ale Acordului General pentru Tarife si Comert(GATT-General Agreement on Tarifs and Trade).[1]

Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse intre 10-30%.

Se aplica "taxa vamala in vigoare",adica taxa vamala care se aplica efectiv in momentul vamuirii marfii, din coloana "Taxa vamala" a Tarifului vamal de import al Romaniei .

Cuantumul taxelor vamale depinde in mod direct de valoarea in vama a bunurilor, iar determinarea acestora se face prin aplicarea cotei procentuale a taxei asupra valorii in vama a bunurilor.(art.66, alin.2, art.76 C.v.).

In dreptul fiscal baza impozabila reprezinta suma asupra careia se aplica cota de impozitare pentru a se determina cuantumul impozitului datorat. Aplicand aceasta definitie in domeniul vamal, valoarea in vama reprezinta baza de impozitare pentru calculul taxelor vamale.

Importatorul sau reprezentantul acestuia are obligatia de a determina si a declara valoarea in vama. Va depune la autoritatea vamala facturile comerciale sau documentele de plata a bunurilor precum si documentele cu privire la alte cheltuieli care se includ in valoarea in vama. Putem spune ca valoarea in vama a bunurilor ca baza de impozitare nu este altceva decat valoarea tranzactionala adica pretul marfurilor. Valoarea tranzactionala fiind exprimata intr-o moneda straina, valoarea in vama efectiva se obtine prin inmultirea valorii tranzactionale cu cursul de schimb al monedei respective, comunicat de B.N.R.

Potrivit Acordului G.A.T., fiecare parte contractanta poate sa excluda sau sa includa in valoarea in vama urmatoarele cheltuieli: cheltuielile de transport al marfurilor pana la locul de import, cheltuielile de incarcare, manipulare pana la locul de import precum si costul asigurarii. Aceste cheltuieli sunt prevazute si in legislatia romana ( art.77 alin.2 C.v.),insa sunt considerate doar pana la frontiera romana - cheltuieli de transport, sau aferente parcursului extern al marfii - cheltuieli de manipulare, asigurare, spre deosebire de prevederile acordului G.A.T. care, asa cum am precizat, considera aceste cheltuieli pana la locul de import care poate fi in interiorul tarii.

In practica internationala s-au format o serie de reguli si uzante comerciale cu privire la contractele comerciale internationale, aceste cheltuieli incluzandu-se in valoarea in vama prin folosirea unor codificari. Regulile Incoterms 2000 cuprind reguli formulate sub forma unor clauze care se introduc in contractele comerciale si prin care se precizeaza locul de preluare-predare a marfurilor, care dintre partile contractante suporta costul transportului, asigurarea sau obligatia de a efectua anumite formalitati.