RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE, DE EDIFICII SI DE LUCRURI IN GENERAL

RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE, DE EDIFICII SI DE LUCRURI IN GENERAL

A Prezentare teoretica

Sectiunea I: Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

. Consideratii generale

1. Reglementare

Potrivit art. 1001 Cod civ., "proprietarul unui animal, sau acela care se serveste cu dansul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla in paza sa, sau ca a scapat".

Proprietarul sau cel ce se foloseste de animal nu beneficiaza de o reglementare speciala privind probe contrarii pentru a inlatura temeiurile raspunderii instituite prin art. 1001 Cod civ.

2. Domeniul de aplicare

Sfera de aplicare a art. 1001 Cod civ. presupune determinarea a trei elemente: animalele pentru care se raspunde; persoanele raspunzatoare; persoanele care pot invoca art. 1001 Cod civ.

a)      Animalele pentru care se raspunde

In sensul textului legal, animalele pentru care se raspunde sunt acelea care pot fi apropiate si care pot fi efectiv supravegheate.

Se includ in aceasta categorie:

animalele salbatice captive, din gradinile zoologice si circuri;

animalele domestice, chiar daca la momentul cand au provocat prejudiciul erau libere;[1]

animalele salbatice aflate in rezervatii si parcuri de vanatoare. In acest caz, se raspunde numai daca dauna s-a produs in incinta rezervatiei sau a parcurilor, deoarece cel care are paza juridica poate interveni direct asupra animalelor si lua masuri de prevenire a producerii de pagube prin atacul asupra persoanelor si bunurilor.

Nu intra sub incidenta art. 1001 Cod civ.:

pagubele produse de animalele salbatice, iesite din rezervatii sau parcuri de vanatoare;

pagubele produse de animalele salbatice aflate in stare de libertate si care nu pot face obiectul unei paze.

In masura in care aceste categorii de animale salbatice au provocat prejudicii bunurilor sau persoanelor, raspunderea unitatilor care gestioneaza vanatul nu se intemeiaza pe dispozitiile art. 1001 Cod civ., ci numai in conditiile raspunderii pentru fapta proprie, pe temeiul art. 998-999 Cod civ., [2] respectiv daca victima prejudiciului va face dovada ca paguba s-a produs din cauza ca gestionarul nu si-a indeplinit obligatiile stabilite de lege (nu si-a luat masurile ce au drept scop preintampinarea producerii de catre animale a pagubelor).

b)      Persoana raspunzatoare

Paza juridica. Raspunderea pentru prejudiciul produs de animal revine persoanei care are paza juridica in momentul producerii prejudiciului, respectiv detine prerogativa de comanda, directie si supraveghere a acestuia. In aceasta situatie se gaseste proprietarul animalului ori persoana caruia proprietarul i-a transmis folosinta. In masura in care nu se cunoaste persoana care se folosea de animal, raspunderea revine proprietarului animalului. Prin urmare, se prezuma ca paza juridica apartine proprietarului, care va raspunde pentru fapta animalului.

Prin paza juridica se intelege dreptul pe care o persoana il are de a se folosi de animal, ceea ce implica prerogativa de supraveghere, directie si control.

In consecinta, detine paza juridica si va raspunde pentru fapta animalului in conditiile art. 1002 Cod. civ., proprietarul animalului sau persoana care se foloseste de acesta.

Precizari

raspunderea proprietarului fata de raspunderea celui care se foloseste de animal este o raspundere alternativa. Astfel, daca exista o persoana care avea dreptul de a se folosi de animal, raspunderea revine acelei persoane si nu proprietarului.

daca animalul apartine in coproprietate sau se afla in folosinta comuna a mai multor persoane, paza juridica exercitata in comun atrage raspunderea solidara a titularilor.

daca prejudiciul a fost cauzat de mai multe animale apartinand unor proprietari diferiti sau aflati in folosinta mai multor persoane intre care nu exista comunitate de paza, raspunderea este divizibila.

Paza materiala. Paza juridica nu se confunda cu paza materiala, care nu confera dreptul paznicului de a se folosi, in propriul interes, de animalul incredintat. Au calitatea de paznici materiali: ingrijitorul animalului, ciobanul angajat pentru asigurarea pazei, depozitarul caruia animalul i-a fost incredintat spre pastrare, zootehnicianul.

In schimb, paza juridica poate coexista cu paza materiala. Cel care are paza juridica raspunde potrivit art. 1001 Cod civ., iar cel care are paza materiala raspunde in conditiile art. 998-999 Cod civ. pentru fapta proprie, raspunderea fiind alternativa si nu cumulativa. Alegerea apartine victimei prejudiciului. Aceasta este indreptatita sa urmareasca persoana care are paza juridica a animalului, dar nimic nu o impiedica sa-l urmareasca direct pe cel care are paza materiala.[3]

Daca despagubirile au fost platite de persoana care are paza juridica, aceasta poate introduce actiune in regres impotriva celui caruia i s-a incredintat paza materiala si din vina caruia animalul a cauzat prejudiciul.

c) Persoanele care pot invoca art. 1001 Cod civ.

Orice persoana careia i s-a produs un prejudiciu prin fapta animalului, poate pretinde repararea in baza art. 1001 Cod civ.

Inclusiv paznicul material il poate actiona pe proprietar in calitate de paznic juridic, in temeiul art. 1001 Cod civ., daca animalul aflat in paza sa i-a produs un prejudiciu. In stabilirea intinderii raspunderii se va tine seama si de comportamentul celui ce avea paza materiala.

. Fundamentul raspunderii

In fundamentarea raspunderii paznicului juridic s-au conturat doua conceptii:

conceptia subiectiva, bazata pe culpa in supraveghere, respectiv in exercitarea pazei juridice;

conceptia obiectiva, intemeiata pe ideea de garantie a paznicului periodic al animalului. Paznicul juridic raspunde ca un garant al comportamentului general al animalului.

In doctrina a dominat raspunderea colectiva, de garantie a "asa-zisului comportament al animalului". Aceasta garantie explica situatia in care paznicul juridic al animalului raspunde chiar si in ipoteza in care animalul a scapat de sub supravegherea sa, ori desi s-a exercitat supravegherea, animalul a cauzat totusi prejudiciul[4]. Potrivit art. 1001 Cod civ., raspunderea paznicului juridic este angajata "fie ca animalul se afla sub paza sa, fie ca a scapat".

. Conditiile raspunderii. Efectele raspunderii

Conditiile raspunderii. Victima prejudiciului trebuie sa faca dovada a doua elemente:

prejudiciul a fost cauzat de animal;

raportul de cauzalitate dintre comportamentul animalului si prejudiciu;

Odata ce aceste elemente au fost dovedite, se declanseaza prezumtia de raspundere a paznicului juridic, prevazuta de art. 1001 Cod civ. Din moment ce calitatea de pazitor juridic se prezuma ca apartine proprietarului, acestuia i se va angaja raspunderea. Astfel victima nu trebuie sa dovedeasca ca animalul se afla in paza juridica a altei persoane (a celui ce se folosea de dansul). Dovada contrara trebuie sa fie facuta de proprietar.

Victima nu trebuie sa faca nici dovada culpei paznicului juridic. Raspunderea acestuia este una obiectiva, intemeiata pe ideea de garantie, ceea ce explica raspunderea sa chiar in situatiile in care animalul a iesit de sub paza sa.

Cauze de exonerare de raspundere. Paznicul juridic se poate exonera de raspundere daca face dovada ca producerea de catre animal a prejudiciului s-a datorat:

faptei victimei insasi, care a provocat comportamentul prejudiciabil al animalului;

fapta unei terte persoane, pentru care paznicul juridic nu este tinut sa raspunda;

cazul de forta majora, nu insa si cazul fortuit.

Efectele raspunderii. Victima prejudiciului are posibilitatea de a alege:

fie sa-l urmareasca pe paznicul juridic in temeiul art. 1001 Cod civ.

fie sa-l actioneze pe paznicul material al animalului; in conditiile art. 998-999 Cod civ., facand dovada culpei acestuia in indeplinirea obligatiei de supraveghere.

Daca paznicul juridic a platit despagubirile, el are drept de regres, impotriva persoanei careia i-a incredintat paza materiala, si din vina caruia animalul a cauzat prejudiciul.

Sectiunea a II-a: Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

. Consideratii generale

1. Reglementare

Art. 1002 Cod civ. dispune: "proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie."

Codul civil nu contine dispozitii speciale pentru inlaturarea prezumtiei de raspundere a proprietarului instituita prin articolul mentionat.

2. Domeniul de aplicare

Stabilirea sferei de aplicare a raspunderii instituite de art. 1002 Cod civ. presupune definirea notiunilor de "edificiu" si "ruina" a edificiului, precum si determinarea persoanei care va raspunde pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului.

a) Notiunile de "edificiu" si "ruina" a edificiului.

Prin edificiu se intelege o constructie realizata de om prin folosirea unor materiale durabile, care prin incorporarea lor in sol sau intr-o alta constructie, devine un imobil prin natura sa.

Notiunea de edificiu presupune urmatoarele elemente:

constructia sa fie opera omului si nu a naturii (arbori, stanci). Intra in aceasta categorie: o cladire, un gard incorporat solului; un baraj, un pod, o constructie subterana.

constructia sa fie rezultatul unei ansamblari de materiale durabile. Art. 1002 Cod civ. nu se aplica lucrarilor provizorii.

constructia sa fie fixata la sol sau incorporata intr-o alta constructie, constituind astfel un imobil prin natura sa. Astfel, nu reprezinta un edificiu gardul mobil sau imobilele prin destinatie.

Prin ruina edificiului se intelege atat daramarea completa, cat si orice dezagregare a materialului din care este alcatuit, care prin cadere provoaca un prejudiciu unei persoane.

Ruina edificiului se poate produce datorita propriei greutati, a greutatilor aflate in edificiu sau sub actiunea fortelor naturale (zapada, inghet). Nu are relevanta daca ruina este totala sau partiala (caderea balustradei, a unui balcon).

Daramarea sau dezagregarea trebuie:

sa fie involuntara. Nu intra in notiunea de ruina a edificiului demolarea voluntara sau provocata de un incendiu, cutremur, inundatie ori functionarea deficitara a unui agregat;

sa fie urmarea lipsei de intretinere ori a unui viciu de constructie. Cu lipsa de intretinere se asimileaza si vechimea edificiului. Prevederile art. 1002 Cod civ. nu se aplica daca ruina edificiului provine din alte cauze decat lipsa de intretinere ori viciul de constructie. Viciul de constructie are in vedere o greseala de proiectare sau de executie tehnica a edificiului.

b)Persoana raspunzatoare

Art. 1002 Cod civ. prevede ca pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului raspunde numai proprietarul. El raspunde chiar si in situatia in care edificiul se afla in stapanirea altei persoane pe temeiul unui drept de uzufruct sau abilitate ori in baza unui contract de locatiune, comodat.

Nu intereseaza cine are folosinta imobilului, cine este constructorul sau arhitectul, ci intereseaza cine este proprietarul actual. Astfel, raspunderea pentru ruina edificiului se intemeiaza pe calitatea de proprietar. Daca edificiul face obiectul proprietatii comune sau in devalmasie, coproprietarii sau codevalmasii vor raspunde solidar.

. Fundamentul raspunderii

Doctrina a conturat doua conceptii privind temeiul raspunderii pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului:

Conceptia subiectiva, bazata pe culpa. La baza raspunderii proprietarului se afla o prezumtie de culpa:

daca ruina s-a datorat lipsei de intretinere a edificiului, culpa consta in faptul ca proprietarul nu a luat masurile necesare de intretinere a imobilului;

cand ruina s-a datorat viciilor de constructie, proprietarul va raspunde pentru fapta culpabila a altei persoane.

Conceptia obiectiva intemeiaza raspunderea proprietarului pe o obligatie legala de garantie [5], independenta de orice culpa. Proprietarul actual este obligat fata de orice persoana sa garanteze ca edificiul nu va produce pagube prin ruina sa, provocata de lipsa de intretinere ori de un viciu de constructie.

In prezent, se considera ca raspunderea intemeiata pe art. 1002 Cod civ. este obiectiva, independent de orice culpa a proprietarului.

. Conditiile raspunderii. Efectele raspunderii

Conditiile raspunderii. Pentru ca proprietarul edificiului sa raspunda in conditiile art. 1002 Cod civ., victima trebuie sa dovedeasca:

existenta prejudiciului;

ruina edificiului ca urmare a lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie;

raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului si prejudiciu.

Dovedirea acestor conditii atrage raspunderea proprietarului, chiar daca obligatia de intretinere a edificiului revenea altei persoane, sau indiferent daca acesta avea cunostinta de existenta viciului care a provocat ruina.

Cauze de exonerare de raspundere. Obligatia proprietarului de a despagubi pe cel prejudiciat prin ruina edificiului fiind o raspundere obiectiva, ea nu poate fi inlaturata decat prin forta majora, fapta victimei si fapta unui tert pentru care proprietarul nu este tinut sa raspunda.[6]

Proprietarul nu poate sa inlature raspunderea prin dovedirea faptului ca a luat toate masurile pentru asigurarea intretinerii edificiului, ori pentru prevenirea oricaror vicii de constructie.

Daca cele trei cauze de exonerare au avut numai o participare partiala, raspunderea nu va fi inlaturata total, ci numai proportional cu gradul de participare.

Efectele raspunderii. Proprietarul edificiului va fi obligat sa repare prejudiciul cauzat victimei prin ruina edificiului. Daca ruina edificiului se datoreaza, in fapt, culpei altei persoane, dupa plata despagubirilor, proprietarul are o actiune in regres, dupa caz impotriva:

vanzatorului, de la care a cumparat constructia, pe temeiul contractului de vanzare, ca efect al obligatiei de garantie ce revine vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului vandut;

locatarului constructiei, pe temeiul contractului de locatiune, daca ruina edificiului s-a datorat neefectuarii reparatiilor locative ce-i incumbau;

constructorului sau proprietarului, in baza contractului de antrepriza sau de proiectare, pentru viciile de constructie sau proiectare ce au determinat ruina edificiului.

Sectiunea a III-a: Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general

. Consideratii generale

1. Reglementare legala

Art. 1000 alin. 1 Cod civ. dispune ca "suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra".

In legatura cu acest text se impun urmatoarele precizari:

initial, art. 1000 alin. 1 Cod civ. a fost considerat drept o introducere la raspunderea pentru fapta altei persoane si la raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale sau edificii.

progresul tehnic al sec. al XIX-lea si al XX-lea, a condus la aparitia unor accidente (de munca, de circulatie), a caror imputabilitate ramanea necunoscuta. Astfel, nu se putea dovedi direct vinovatia celui ce detinea sau exploata agregatul si nici nu se pot cuprinde instrumentele in sfera de aplicare a art. 1001 si 1002 referitoare la animale si edificii. Pentru aceste motive art. 1000 alin. 1 Cod civ. a incetat sa mai fie considerat drept o simpla introducere la prevederile art. 1001 si 1002 Cod civ.

in prezent art. 1000 alin. 1 Cod civ. consacra raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, iar art. 1001 si 1002 Cod civ. nu ar fi altceva decat cazuri particulare de aplicare a acestui principiu.

2. Domeniul de aplicare

Pentru stabilirea sferei de aplicare a art. 1000 alin. 1 Cod civ.[7] este necesara definirea notiunilor de:

lucru susceptibil de a cauza un prejudiciu;

paza si paznic al lucrului;

cauzare de catre lucru a prejudiciului;

determinarea persoanei care beneficiaza de art. 1000 alin. 1 Cod civ.

a)      Notiunea de lucru.

In sensul art. 1000 alin. 1 Cod civ., prin lucru se intelege orice bun mobil sau imobil, fara distinctie daca sunt sau nu potential periculoase, daca au sau nu dinamism propriu, ori daca au produs prejudiciul fiind in miscare sau in stationare.

Nu intra in domeniul de aplicare al art. 1000 alin. 1 Cod civ.:

lucruri pentru care, prin lege, se instituie o raspundere speciala. Avem in vedere, sub acest aspect, urmatoarele categorii:

animale, pentru care art. 1001 Cod civ. reglementeaza o raspundere speciala;

edificiile, dar numai in cazul in care prejudiciul a fost rezultatul lipsei de intretinere ori a unui viciu de constructie, conform art. 1002 Cod civ.;

aeronave, accidente nucleare, cand prin legi speciale s-a reglementat raspunderea in caz de producere a unui prejudiciu.

bunuri nesusceptibile de apropiere (res comunes), precum: aerul, lumina solara, radiatiile naturale. Prin natura lor, aceste bunuri nu se pot afla in paza juridica a unei persoane, fiind de folosinta universala;

corpul persoanei in viata. Este imposibil de asimilat persoana umana cu un lucru, si in consecinta nu se poate afla sub paza juridica in sensul art. 1000 alin. 1 Cod civ. Intr-o asemenea situatie, o astfel de raspundere se poate angaja in temeiul art. 998-999 Cod civ.

De asemenea, textul de lege nu se va aplica nici in acele situatii in care lucrul a fost doar un simplu instrument al omului in cauzarea prejudiciului (de exemplu, omul se foloseste de lucru pentru a savarsi o fapta ilicita).

Pentru ipoteza in care prejudiciul apare in legatura cu un vehicul tras de animale, urmeaza a distinge dupa cum paguba este cauzata de miscarile animalului (caz in care vom aplica art. 1001 Cod civ.) sau ea se datoreaza lucrului transportat sau insusi vehiculului (situatie ce se incadreaza in art. 1000 alin. 1 Cod civ.).

b)      Notiunea de paza si de paznic juridic

● Notiune de paza juridica Pentru a defini notiunea de paza a lucrului, art. 1000 alin. 1 trebuie completat cu art. 1001 Cod civ. referitor la raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, care revine persoanei ce detine paza juridica. Prin urmare prin paza lucrului se intelege paza juridica.

Paza juridica poate fi definita drept puterea de directie, control si supraveghere pe care o persoana o poate exercita, in mod independent, asupra unui lucru.

Paza juridica decurge dintr-un drept de control, directie si supraveghere asupra bunului, dar presupune si obligatia de a preintampina producerea vreunui prejudiciu prin mijlocirea lucrului.

Paza juridica se deosebeste de paza materiala prin aceea ca:

Daca paza juridica este puterea de directie, control si supraveghere exercitata in mod independent asupra lucrului, paza materiala este tot o putere de directie, control si supraveghere pe care o persoana o exercita asupra unui lucru, dar sub autoritatea paznicului periodic, la ordinele si instructiunile acestuia.

Paza materiala este o paza subordonata celei juridice si nu confera paznicului vreun drept de folosinta proprie a bunului respectiv.

De cele mai multe ori, paza juridica si paza materiala apartine aceleiasi persoane, dar sunt situatii in care paza juridica apartine unei persoane, iar paza materiala se asigura de alta persoana. Spre exemplu, proprietarul unui automobil (paznic juridic) poate folosi el in mod direct automobilul, astfel incat paza juridica si paza materiala sunt intrunite in aceeasi persoana, dar este posibil ca proprietarul masinii in calitate de comitent sa incredinteze lucrul unui prepus sofer care il va exploata in interesul comitentului, caz in care paza juridica apartine comitentului iar cea materiala prepusului.

Paza juridica atrage raspunderea potrivit art. 1000 Cod civ. Cel care detine paza materiala poate fi raspunzator pe temeiul raspunderii pentru fapta proprie, art. 998-999 Cod civ.

● Notiunea de paznic juridic In ceea ce priveste persoana ce detine paza juridica, pentru determinarea ei, in literatura si practica juridica s-au conturat mai multe opinii:

criteriul riscului profit, potrivit caruia paza juridica revine celui care trage foloasele, potrivit principiului ubi emolumentum ibi onus.

criteriul directiunii (autoritatii) asupra lucrului; se considera ca paza juridica apartine persoanei ce are, in mod independent, drept de folosinta, directie, control si supraveghere asupra lucrului. Cu alte cuvinte, calitatea de paznic juridic o are persoana ce detine puterea de drept asupra lucrului.

criteriul directiei intelectuale. In anumite cazuri exceptionale, cel care are puterea de drept (dreptul de directie, supraveghere, control) poate fi lipsit impotriva vointei sale de acest drept. Astfel, s-a pus problema cine detine paza juridica cel care are puterea de drept sau cel ce detine puterea de fapt? In acest caz, paza juridica apartine celui care are in fapt puterea de directie, control si supraveghere (puterea de fapt).

In aplicarea acestui criteriu se disting mai multe situatii:

a)      proprietarul lucrului este prezumat pana la proba contrarie ca fiind paznicul juridic al bunului

Proprietarul poate inlatura aceasta prezumtie dovedind ca a transmis paza juridica unei alte persoane (prin inchirierea lucrului sau prin imprumutarea sa) sau ca a pierdut paza juridica impotriva vointei sale (lucrul i-a fost furat).

Cu alte cuvinte, pentru a inlatura prezumtia, proprietarul trebuie sa faca dovada starii de fapt, ca in momentul in care a fost cauzat prejudiciul lucrul se afla in paza juridica, legitima sau nelegitima a altei persoane, nu inlatura prezumtia de raspundere a proprietarului.

Prezumtia de paznic juridic al proprietarului se fundamenteaza pe faptul ca, acesta poate exercita cele trei atribute ale dreptului sau (posesia, folosinta si dispozitia), ceea ce include si puterea de a controla si supraveghea bunul, pe care se intemeiaza paza juridica.

Daca lucrul apartine in coproprietate sau in devalmasie mai multor persoane, paza juridica se prezuma ca apartine, solidar, tuturor proprietarilor comuni. Coproprietarul interesat, insa, v-a putea face dovada ca, in fapt, puterea de directie, control si supraveghere a fost exercitata doar de unul sau unii dintre coproprietar si prin urmare acesta sau acestia au calitatea de paznic juridic al bunului.

b) sunt prezumati a fi paznici juridici si titularii unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate (uz, uzufruct, abitatie, superficie, servitute).

De cele mai multe ori, constituirea acestor drepturi reale duce si ea la un transfer dinspre proprietari spre titularul dreptului real al puterii de directie, control si supraveghere asupra bunului. Prezumtia de paza juridica a titularului dezmembramantului, nu vine in contradictie cu prezumtia ce il priveste pe proprietarul lucrului, datorita caracterului relativ al acestora. Astfel, primul urmarit poate fi proprietarul, care va putea dovedi pentru a se exonera de raspundere ca nu are directia si controlul lucrului. Titularul dezmembramantului, prezumat ca fiind paznic juridic, poate si sa rastoarne prezumtia invocand lipsa pazei juridice in temeiul criteriului directiei intelectuale.

c) posesorul bunului este prezumat drept paznic juridic deoarece exercitarea posesiei implica totodata, existenta unei obligatii de supraveghere si control asupra lucrului, pentru a preveni producerea de pagube.[8]

In literatura de specialitate, s-a aratat ca titularul posesiei, bucurandu-se de prezumtia de proprietar, are calitatea de paznic al lucrului. Astfel, prezumtia de paznic juridic ce-l priveste pe proprietar trebuie sa se extinda si asupra posesorului din cel putin doua motive: posesorul este prezumat pana la proba contrarie ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar si se creeaza victimei un avantaj in plus.

Nu putem fi de acord cu aceasta opinie, deoarece este parasit sistemul pazei juridice, fiind legata paza lucrului de o simpla paza materiala.

d) paznicul lucrului gasit sau abandonat

Un rationament intemeiat exclusiv pe paza juridica, ar duce la concluzia ca proprietarul care a pierdut sau a abandonat lucrul, nu mai este paznic juridic, deoarece nu mai poate exercita directia si controlul asupra lucrului. Rationamentul, desi corect, ar putea leza interesele victimelor, creand o practica abuziva (proprietarii ar putea invoca pierderea bunului pentru a fi exonerati de raspundere).

Pentru aceste considerente se considera ca proprietarul ramane paznic juridic si pentru ipoteza pierderii sau abandonarii lucrului. Inlaturarea prezumtiei de raspundere a proprietarului se poate face prin dovada ca paza juridica apartine altei persoane si nu a faptului ca proprietarul nu mai era paznic juridic.

e) detinatorii precari sunt prezumati drept paznici juridici.

Calitatea de paznic juridic o are nu numai proprietarul sau titularul unui alt drept real, dar si cel care dobandeste printr-un act juridic, un drept personal relativ la lucru. Sunt avuti in vedere detentorii precari, care pot fi grupati in:

detentorii care nu au folosinta lucrului, ci numai obligatia de a-l conserva (depozitarii, creditorii gajisti);

cei care, in baza conventiei, se bucura de folosinta lucrului (locatarii si comodatarii);

detentorii care exercita o actiune asupra lucrului (antreprenorii, reparatorii).

Astfel, se considera ca, cat timp obligatia de paza revine si simplului paznic, care este posibil sa nu aiba nici un drept asupra lucrului, cu atat mai mult trebuie acceptat sa este paznic juridic cel care are in baza unui contract si cu titlu precar, anumite drepturi ce implica folosirea bunului si confera puterea de directie si control asupra lucrului.[9]

f) cel care isi insuseste lucrul impotriva vointei proprietarului (prin furt) are paza juridica a lucrului

Prin furt, paza juridica, respectiv puterea de directie, control si supraveghere se transfera de la proprietar la hot, si in consecinta, acesta va raspunde potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civ., in calitate de paznic juridic.

g) in cazul unui accident produs de cel care ia lectii de conducere, prin scolile de pregatire a conducatorilor auto, soferul care ia lectii are paza materiala, iar scoala de sofer, in calitate de proprietar, are paza juridica si in consecinta va raspunde potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civ.

Daca accidentul se produce in timpul examenului pentru obtinerea carnetului de conducere, paza juridica revine celui ce sustine examenul, si nu examinatorului.

c)      Notiunea de cauzare de catre lucru a prejudiciului

Deoarece in cauzarea de catre lucru a prejudiciului, de cele mai multe ori este prezenta si fapta omului, lucrul nefiind decat un instrument prin care omul a cauzat paguba, s-au propus mai multe criterii pentru a se determina "fapta lucrului" si anume:

Criteriul faptei autonome a lucrului, independenta de participarea omului. Autonomia se refera la absenta oricarei legaturi intre fapta lucrului si fapta omului. Daca apare aceasta legatura, chiar si indirect, se va aplica raspunderea pentru fapta proprie a omului, in conditiile culpei dovedite. De exemplu, autovehiculul parcat se pune in miscare si cauzeaza un prejudiciu. Daca este insa condus de om, raspunderea isi schimba temeiul si incumba omului pentru culpa sa, intrucat a disparut "autonomia lucrului";

Criteriul viciului propriu al lucrului, care a determinat producerea prejudiciului. Astfel, se admite functionarea raspunderii pentru lucruri chiar in lipsa autonomiei lucrului, acesta aflandu-se sub directa conducere a omului, existand insa conditia ca prejudiciul sa se datoreze viciului propriu al lucrului. Proba in acest caz este de cele mai multe ori foarte dificila.

Criteriul iesirii lucrului de sub directia, controlul si supravegherea omului. Conform acestui criteriu, art. 1000 alin. 1 Cod civ. se aplica de fiecare data cand lucrul neinsufletit a scapat de sub directia si controlul omului, fie din pricina unor puteri exterioare (vant, greutate), fie din cauza faptelor pe care le-a inclus in lucru, conferindu-i un dinamism propriu. Daca lucrul s-a supus omului, este fapta personala a acestuia. Daca insa lucrul nu s-a supus actiunii omului, scapand de sub autoritatea lui, ar fi o fapta a lucrului.

Aceste criterii sunt orientative in determinarea notiunii de "fapta a lucrului", care se va stabili de la caz la caz. Totusi, in practica, se considera ca ne aflam in fata unei fapte a lucrului, in acele cazuri in care, lucrul a ocupat un loc predominant fata de fapta omului in producerea prejudiciului, nefiind o simpla prelungire a gestului omului (de ex. cutitul din mana unei persoane), ci se detaseaza de actiunea omului in cauzarea pagubei. De exemplu: automobilul stationeaza si produce un prejudiciu unei persoane, sau desi se afla sub conducerea omului, provoaca un prejudiciu deoarece se rupe bara de directie sau se sparge cauciucul.[10]

d) Persoana beneficiara a art. 1000 alin. 1 Cod civ.

Textul de lege poate fi invocat de catre victima prejudiciului si de succesorii ei in drepturi, impotriva paznicului juridic al lucrului.

In actiunea in regres a paznicului juridic fata de paznicul material al lucrului a carui vinovatie a fost constatata in producerea prejudiciului, acesta din urma nu va putea invoca, pentru a se exonera de raspundere, raspunderea paznicului juridic pe temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ. In schimb, daca paznicul material a fost victima prejudiciului, fara a se retine culpa exclusiva, poate invoca art. 1000 alin. 1 Cod civ. impotriva paznicului juridic.

In legatura cu invocarea de catre victima a prevederilor art. 1000 alin. 1 s-au ridicat urmatoarele situatii:

ipoteza in care intre victima si paznicul juridic al lucrului exista un raport contractual Raspunderea pentru prejudiciul cauzat va fi una contractuala, neexistand posibilitatea angajarii raspunderii delictuale.

Totusi, daca prejudiciul a constat in cauzarea unei vatamari corporale sau in moartea victimei, raspunderea va fi una delictuala, in temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ., deoarece viata si sanatatea unei persoane nu pot forma obiectul unor contracte.

ipoteza in care paznicul a consimtit benevol la folosirea lucrului de catre victima De exemplu, ipoteza accidentarii unei persoane care era transportata benevol intr-un autovehicul.

Deoarece pare nedreapta obligarea paznicului la o raspundere in conditii severe, din moment ce a facut un act de bunavointa, iar victima a beneficiat de gratuitate, aceasta situatie a generat doua curente de opinie:

Teza raspunderii paznicului pe temeiul art. 998-999 Cod civ s-a argumentat ca cel ce a acceptat folosinta gratuita a lucrului a acceptat si riscurile folosirii acestuia, si in consecinta raspunderea paznicului trebuie atenuata, victima trebuind sa dovedeasca culpa acestuia.

Solutia s-a fundamentat pe principiul echitatii in sensul ca nu poate fi impovarat cu o raspundere excesiva, cel care a inteles sa ofere cu titlu gratuit servicii solicitate de un tert. In ceea ce ne priveste, asumarea riscului trebuie interpretata ca avand in vedere riscurile generale legate de transport si in orice caz, aceasta nu include renuntarea anticipata la repararea prejudiciului. Pentru aceste motive teza nu poate fi acceptata.

Teza raspunderii paznicului pe temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ. Se sustine ca simplul fapt ca victima beneficiaza de un transport gratuit nu justifica dreptul sau de a invoca prevederile art. 1000 alin. 1 Cod civ.

Totusi, trebuie sa se faca distinctia dupa cum obiectul transportului este un bun sau o persoana:

in cazul unui transport de bunuri, se considera ca s-a incheiat tacit un contract de transport, si prin urmare raspunderea va fi contractuala si nu delictuala;

in cazul transportului unei persoane care sufera prejudicii corporale sau are ca efect moartea ei, raspunderea este delictuala si nu contractuala, deoarece sanatatea, integritatea corporala si viata persoanei nu pot forma obiectul unui contract.

ipoteza in care victima prejudiciului se foloseste clandestin de bun. De exemplu, cazul calatorului clandestin pe un mijloc de transport.

Victima prejudiciului ar putea obtine despagubiri, dar nu pe temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ., ci pe temeiul art. 998-999 Cod civ., cu luarea in considerare a propriei vinovatii.

2. Fundamentul raspunderii

In doctrina s-a incercat gasirea unui fundament pentru raspunderea paznicului juridic al lucrului care a cauzat un prejudiciu altei persoane. Astfel, s-au conturat mai mult de doua opinii:

Conceptia subiectiva, potrivit careia raspunderea se fundamenteaza pe o prezumtie de culpa a paznicului juridic.

Initial, prezumtia de culpa a fost considerata relativa, putandu-se inlatura prin probarea lipsei de vina a celui ce exercita paza juridica. Ulterior, practica judecatoreasca a evoluat spre o prezumtie absoluta de culpa, ce putea fi inlaturata numai prin forta majora, fapta victimei sau fapta unei terte persoane.

Fundamentarea raspunderii pe temeiul prezumtiei relative sau absolute de culpa, a fost criticata, deoarece raspunderea se poate angaja chiar daca nu s-ar putea retine nicio culpa in sarcina paznicului juridic. Astfel, a fost formulata conceptia "culpei in paza juridica", potrivit careia raspunderea paznicului are drept fundament nu o culpa prezumata, ci o culpa dovedita. Paznicul juridic are obligatia de a feri pe celelalte persoane de orice prejudiciu, iar daca acesta s-a produs, dovada existentei culpei a fost facuta.

Conceptia obiectiva are in vedere ca raspunderea paznicului juridic nu se intemeiaza pe culpa acestuia, ci pe un raport de cauzalitate intre fapta lucrului si prejudiciul produs. Si in cadrul conceptiei obiective se disting mai multe variante:

o prima varianta fundamenteaza raspunderea pe ideea de risc, astfel incat persoana care culege foloasele lucrului trebuie sa suporte si raspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucru;

intr-o a doua varianta, art. 1000 alin. 1 Cod civ. instituie nu o prezumtie de culpa, ci o prezumtie de raspundere. Daca conditiile raspunderii sunt dovedite de victima, paznicul raspunde independent de culpa, insa nu in mod absolut, ci pana la limita cauzelor de exonerare;

o alta varianta considera ca, la legea raspunderii se afla ideea de garantie privind riscul de activitate. Paznicul juridic raspunde pentru riscul de activitate pe care il introduce in societate, prin folosirea bunului.

● Criteriul mixt subiectiv-obiectiv considera ca raspunderea pentru lucruri se fundamenteaza pe un temei mixt, in sensul ca ideea de garantie se grefeaza pe ideea de culpa prezumata. Se argumenteaza ca insuficientele conceptiei subiective a raspunderii sunt complinite de ideea de garantie pentru viciile lucrului, pentru comportamentul general al acestuia.

In prezent, marea majoritate a doctrinei si practicii[11] considera ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri are ca fundament ideea de garantie privind riscul de activitate. Astfel, se ofera victimei garantia repararii prejudiciului in toate situatiile cand acesta a fost cauzat de lucru.

3. Conditiile raspunderii. Efecte juridice

Conditiile raspunderii. Victima prejudiciului trebuie sa faca dovada urmatoarelor conditii:

existenta prejudiciului;

raportul de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu. Daca prejudiciul este consecinta faptei omului, lucrul fiind doar instrumentul utilizat pentru savarsirea faptei ilicite, raportul de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu nu exista;

faptul ca lucrul se afla in paza juridica a unei persoane. Calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedita. Pana la proba contrara, aceasta calitate se prezuma ca apartine proprietarului, titularului unui alt drept real (dezmembramant) sau posesorului.

Cauze de exonerare de raspundere Pentru a se exonera de raspundere, paznicul juridic trebuie sa faca dovada uneia dintre urmatoarele situatii:

fapta victimei, daca intruneste caracteristicile unei adevarate forte majore in raport cu fapta lucrului. In caz contrar, ea poate duce numai la o diminuare a raspunderii paznicului juridic, corespunzatoare participarii si vinei proprii a victimei;

fapta unei terte persoane, in masura in care intruneste caracterele unei forte majore. Daca fapta tertului nu intruneste conditiile pentru a conduce la inlaturarea totala a raspunderii paznicului juridic, fata de victima, vor raspunde solidar, atat paznicul cat si terta persoana in temeiul art. 1003 Cod civ;

interventia unui caz de forta majora. Forta majora este o imprejurare externa, fara relatie cu lucrul care a provocat dauna sau cu insusirile sale.

Pentru a exonera de raspundere pentru prejudiciul produs prin fapta lucrului, cauza de forta majora trebuie sa indeplineasca atat conditia imprevizibilitatii cat si pe cea a inevitabilitatii, insurmontabilitatii evenimentului extern.[12]

Forta majora trebuie sa fie absolut imprevizibila si absolut insurmontabila, in sensul ca imprejurarea externa nu poate fi prevazuta si inlaturata de catre orice persoana si nu numai de paznicul juridic.

Forta majora exonereaza de raspundere numai in masura in care a fost sigura cauza care a provocat prejudiciul.

Precizari:

Forta majora nu se confunda cu cazul fortuit. Aceasta este o imprejurare relativ imprevizibila si relativ insurmontabila, raportata la puterea de cunoastere a paznicului juridic. Cazul fortuit nu-l exonereaza de raspundere pe paznicul juridic, desi exclude culpa acestuia.

In materia raspunderii pentru fapta lucrului, cazul fortuit are in vedere atat imprejurari exterioare lucrului relativ imprevizibile sau insurmontabile, dar si imprejurari intrinseci lucrului, neimputabile paznicului juridic (vicii ascunse, defecte de fabricatie).[13]

Efecte juridice. Pentru a-si recupera prejudiciul victima are la dispozitie urmatoarele posibilitati:

poate sa obtina despagubiri de la paznicul juridic al bunului, in temeiul art. 1000 alin. 1; la randul sau, cel ce are paza juridica se poate regresa impotriva paznicului material, cu conditia de a face dovada vinovatiei acestuia;

poate sa-l actioneze direct pe paznicul material, pentru fapta proprie in baza art. 998-999 Cod civ.;

daca la producerea prejudiciului a contribuit si un tert, poate sa-i actioneze atat pe paznicul juridic cat si pe tert, potrivit art. 1003 Cod civ. Daca cel ce are in paza juridica a bunului a platit toate despagubirile, se poate regresa impotriva tertului, pentru ceea ce depaseste intinderea participarii sale.

4. Corelatiile cu alte forme de raspundere

Scopul principal al art. 1000 alin. 1 Cod civ. si al raspunderii pentru lucruri in general, este de a pune la dispozitia victimei un mijloc eficient si rapid de compensare a prejudiciului suferit, prin obtinerea de despagubiri de la paznicul juridic al lucrului. Aceasta cale nu exclude posibilitatea victimei de a indrepta impotriva:

paznicului juridic sau al celui material, in baza raspunderii pentru fapta proprie, potrivit art. 998-999 Cod civ.;

paznicului juridic in calitate de comitent pentru fapta prepusului (paznicului material), pe baza art. 1000 alin. 3 Cod civ.;

parintilor, institutorului sau mestesugarului, in baza art. 1000 alin. 2 sau a art. 1000 alin. 4 Cod civ., daca paznicul material are calitatea de copil, elev sau ucenic.

Victima are alegerea de a folosi oricare dintre aceste actiuni, cu precizarea ca, prejudiciul fiind unic si despagubirea va fi tot unica. Astfel, nu se pot obtine mai multe despagubiri pentru acelasi prejudiciu, pe temeiuri juridice diferite.