Conventia arbitrala

Conventia arbitrala

1. Precizari prealabile

Arbitrajul are, astfel cum am aratat deja un izvor contractual. Marele principiu al dreptului civil, acela al autonomiei de vointa, este aplicabil prin vointa legii si in materia constituirii si organizarii arbitrajului privat si a activitatii desfasurate de arbitri. De aceea este firesc ca la inceputul acestei cercetari, sa ne ocupam si de conventia arbitrala.

Conventia arbitrala reprezinta acordul de vointa al partilor in legatura cu solutionarea diferendului dintre ele pe cale arbitrala . Conventia de arbitraj poate imbraca doua forme: compromisul si clauza compromisorie.

Codul de procedura consacra un capitol distinct: (Capitolul II). din. Cartea a IV-a tocmai conventiei arbitrale. Semnificativ este faptul ca legea se refera in mod expres la cele doua. Forme ale conventiei arbitrale, pe care le si defineste in mod corespunzator. Astfel, potrivit art. 343 alin. (2) Cod procedura civila conventia arbitrala se poate incheia "fie sub forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul principal, fie sub forma unei intelegeri de sine statatoare, denumita compromis.

Formele conventiei arbitrale

Astfel cum am aratat cele doua forme ale compromisului, prevazute de art. 343 alin. (2) Cod procedura civila sunt clauza compromisorie si compromisul. Prin intermediul clauzei compromisorii partile convin, astfel cum precizeaza expres art. 343¹ Cod procedura civila,ca litigiile ce se vor naste din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor."

Compromisul este definit de art. 343² Cod procedura civila, ca actul prin care partile "convin ca un litigiu ivit intre ele sa fie solutionat pe calea arbitrajului..'. Si in acest caz legea dispune ca, sub sanctiunea nulitatii, compromisul trebuie sa cuprinda "obiectul litigiului si numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor" (art. 343² Cod procedura civila).

Observam ca atat clauza compromisorie, cat si compromisul trebuie sa indice numele arbitrilor sau modalitatea de numire a acestora. Legea nu impune aratarea obiectului litigiului si in cazul clauzei compromisorii intrucat prin definitie acesta este subinteles, litigiul referindu-se tocmai la neintelegerea partilor cu privire la contractul in care este inserata acea clauza.

Diferenta dintre clauza compromisorie si compromis vizeaza actualitatea litigiului dintre parti. Astfel, clauza compromisorie, denumita si clauza de arbitraj, este un acord anterior oricarui contencios dintre parti, spre deosebire de compromis care are ca, obiect litigii deja existente . Clauza compromisorie, desi este cuprinsa in contractul principal, are un obiect distinct, ea referindu-se doar la modalitatea de solutionare a unui litigiu viitor, respectiv, asa cum se exprima unii autori la o procedura menita sa permita o judecata asupra contractului principal. Datorita acestui fapt validitatea clauzei compromisorii se analizeaza distinct de validitatea contractului in care a fost inserata.. Este o solutie logica si care este consacrata in. mod explicit si de art. .343 alin.(2) Cod procedura civila.

3. Continutul conventiei arbitrale

Conventia arbitrala vizeaza nu numai modalitatea de solutionare, pe cale arbitrala, a litigiului dintre parti ci si alte componente ale procedurii, cum sunt cele privitoare la constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea intre parti a cheltuielilor arbitrale, continutul si forma hotararii arbitrale[art.341 alin. (2) Cod procedura civila].

Mai mult, in sistemul arbitrajului prevazut de Codul de procedura civila partile pot stabili si ,,orice alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului". Aceasta din urma precizare a art.341 alin.(2) Cod procedura civila indica intinderea principiului autonomiei de vointa in materie arbitrala. Prin urmare, singura limita, in stabilirea activitatii arbitrajului si a regulilor de urmat este aceea a "respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri precum si a dispozitiilor imperative ale legii' (art. 341 alin. 1 Cod procedura civila).

Daca partile nu convin asupra normelor incidente, respectiv a celor enuntate mai sus, "tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit' (art. 341 alin. 3 Cod procedura civila). Legea reglementeaza si procedura de urmat in ipoteza in care nici tribunalul arbitral nu determina asemenea norme. Intr-o asemenea imprejurare se vor aplica dispozitiile Codului de procedura civila din domeniul arbitrajului privat, astfel cum dispune in mod expres chiar art. 343 alin.(4) din acest cod.

4. Conditiile conventiei arbitrale

Astfel cum este firesc, legea nu reglementeaza toate conditiile de fond si de forma ale conventiei arbitrale. In mod natural, o alta abordare nici nu se impunea, caci, sub ambele sale forme, conventia arbitrala este un act juridic si ca orice conventie trebuie sa intruneasca toate conditiile de fond privitoare la capacitatea partilor, la consimtamant si la cauza .

Totusi legea noastra procedurala contine unele referiri la doua dintre conditiile de Fond ale conventiei arbitrale. Astfel, cum am aratat deja, art. 341 alin. 2 C Cod procedura civila contine, principalele elemente ce pot constitui obiect al unei conventii arbitrale. Precizarea este doar cu titlu enuntiativ, iar nu limitativ.

Pe de alta parte, art.340 alin. 1 Cod procedura civila, dispune ca: "Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie'. Textul are o dubla semnificatie, aceea de a se referi la capacitatea partilor si la litigiile susceptibile de solutionare pe cale arbitrala. In ceea ce priveste conditia capacitatii, Codul de procedura civila nu cuprinde dispozitii derogatorii de la dreptul comun. In ceea ce priveste insa obiectul litigiilor ce pot fi supuse arbitrajului legea, il limiteaza la litigiile patrimoniale dintre parti.

Dar si categoria litigiilor patrimoniale este restransa prin dispozitiile art. 340 Cod procedura civila, partea finala, prin excluderea acelor litigii cu privire la "drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie ,,. In categoria drepturilor de care nu se poate dispune trebuie incluse, cu deosebire, cele privitoare la starea si capacitatea persoanelor. Astfel, de pilda, nu se poate obtine desfacerea casatoriei, declararea mortii:sau punerea sub interdictie, a unei persoane pe calea arbitrajului privat.. De altminteri, pentru asemenea situatii, legea reglementeaza unele proceduri speciale, toate insa de competenta instantelor judecatoresti.

In privinta conditiilor de forma, art. 343 alin. 1 Cod procedura civila dispune ca: "Conventia arbitrala se incheie, in scris sub sanctiunea nulitatii.". Legea nu impune forma autentica a conventiei arbitrale, fapt pentru care ea poate fi constatata prin orice inscris.

5. Efectele conventiei arbitrale

Conventia arbitrala are ca efect investirea unui organ arbitral cu solutionarea litigiului dintre parti. Ea produce multiple alte efecte in legatura cu constituirea tribunalului arbitral, dar si in legatura cu procedura de urmat. Toate aceste efecte decurg din continutul conventiei arbitrale in masura in care o atare conventie nu contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

In acelasi timp, existenta unei conventii arbitrale este de natura sa excluda competenta instantelor judecatoresti cu privire la acel litigiu. La acest efect principal se refera si art. 343³ alin. 1 Cod procedura civila. Potrivit acestui text: Incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.

Ca orice organ cu atributii jurisdictionale si tribunalul arbitral este obligat sa-si verifice propria sa competenta. Asupra competentei sale tribunalul arbitral statueaza printr-o incheiere ,incheiere ce poate fi desfiintata numai pe calea actiunii in anulare (art. 343³ alin. 2 Cod procedura civila).

Obligatia de a-si verifica propria competenta revine si instantei sesizate cu un litigiu, daca in fata acesteia una din parti invoca o conventie arbitrala.(art. 343 ind. 4 C.proc.civ.). Instanta de judecata va retine litigiul spre solutionare numai in una din urmatoarele imprejurari expres prevazute de art. 343⁴ alin.(2) Cod procedura civila, respectiv daca:

a) paratul si-a formulat apararile in fond, fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitrala;

b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului in arbitraj.

Situatiile mentionate mai sus sunt limitativ prevazute de lege si, prin urmare, sunt de stricta interpretare. Solutia este fireasca intrucat, in principiu, conventia legal facuta trebuie sa-si produca efectele sale firesti,inclusiv acelea privitoare la sesizarea tribunalului arbitral. Situatiile in care instanta poate retine cauza spre solutionare sunt pe deplin explicabile. Astfel, in prima situatie daca partea nu a formulat rezerve privitoare la existenta conventiei arbitrale inseamna ca aceasta a renuntat la beneficiul care rezulta din alegerea unui organ arbitral. In cea de-a doua situatie, litigiul nu mai poate fi solutionat pe cale arbitrara intrucat conventia pe care se intemeiaza alegerea de competenta este afectata de nulitate sau este inoperanta. Si, in fine, in ultima situatie solutia se justifica prin faptul ca tribunalul arbitral nu se poate constitui din cauze "vadit imputabile,,: paratului in arbitraj. Or, o asemenea atitudine a paratului, care desi a optat pentru calea arbitrajului o repudiaza ulterior, nu poate fi inlaturata decat prin recursul firesc la instanta judecatoreasca competenta.

In toate celelalte situatii, "instanta judecatoreasca la cererea uneia dintre parti se va declara necompetenta, daca constata ca exista conventie arbitrala,, (art. 343⁴ alin. 3 Cod procedura civila). Declararea necompetentei are drept efect si trimiterea cauzei spre solutionare la organul competent, respectiv la arbitrajul ales de parti. Solutia nu este prevazuta in mod expres in materia arbitrajului, dar ea este incidenta in virtutea completarii normelor speciale cu prevederile dreptului comun. Codul de procedura civila enunta in art. 343⁴ alin.(5), instanta competenta va solutiona eventualele conflicte de competenta. In acest caz, textul mentionat dispune ca un asemenea conflict, dintre o instanta judecatoreasca si un tribunal arbitral, va fi solutionat de instanta judecatoreasca imediat superioara instantei inaintea careia s-a ivit conflictul. Textul mentionat nu face decat o aplicatiune particulara a principiului inscris in art. 22 alin. (3) Cod procedura civila. Procedura de. solutionare a conflictelor de competente este cea prevazuta in dreptul comun(art. 21-22 Cod procedura civila).