DEOSEBIREA DINTRE ACTELE DE PROCEDURA CIVILA SI ALTE ACTE JURIDICE

DEOSEBIREA DINTRE ACTELE DE PROCEDURA CIVILA SI ALTE ACTE JURIDICE

. 1. DELIMITAREA FATA DE ACTELE JURIDICE CIVILE

In legatura cu aceasta categorie de acte, o precizare se impune chiar de la inceput, pentru o intelegere deplina a problemei analizate; ne vom referi la inceput la raportul dintre cele doua ramuri de drept: drept procesual civil si drept civil, pentru a face ulterior o analiza a actelor propriu-zise din cadrul acestor ramuri.

Intre aceastea exista o legatura de ordin functional, implicandu-se una pe alta, raportul dintre ele inscriindu-se pe linia unei intime reciprocitati. Astfel, fara existenta normelor - se intelege implicit si a actelor-de drept civil, care, include si actele de procedura, ar fi de neconceput, deoarece ar fi lipsit de obiect, neavand dreptul material pe care sa-l valorifice (a se imagina o masina care "lucreaza" in gol).

Pe de alta parte, dreptul procesual civil reprezinta aspectul sanctionator al dreptului material, caci dreptul procesual civil reglementeaza formele si mijloacele prin care se asigura realizarea drepturilor si obligatiilor juridice, atunci cand aceastea nu se realizeaza voluntar. In alte cuvinte, caracterele dreptului material, determina caracterele dreptului procesual.

Asa fiind, dincolo de unele asemanari, deosebirile care incontestabil exista, comporta o analiza, nu lipsa de oarecare dificultate.

Dupa opinia lui O.Ungureanu deosebirile principale constau in urmatoarele:

a)      actele juridice civile concretizeaza atat manifestarile unilaterale de vointa, bilaterale, multilaterale; actele de procedura civila constituie manifestari de vointa unilaterale (ex: hotararea judecatoreasca, incheierea de sedinta etc.);

b)      actele juridice civile produc efecte in cazurile anume prevazute de lege, numai in temeiul manifestarii de vointa, adica numai in temeiul unor actiuni volitionale ale persoanelor fizice si juridice savarsite in scopul de a produce efecte juridice de drept civil. Unele acte sunt exclusive pentru partile din proces deoarece procesul civil nu reprezinta o diputa intre parti, imixtiunea instantei, in anumite limite, ca fiind nu numai permisa, dar chiar necesara.

In legatura cu actele savarsite de instanta, desi este evident ca aceastea produc efecte, tot in temeiul unor actiuni volitionare, este de remarcat faptul ca indeplinirea lor nu atarna si nu poate fi refuzata dupa bunul plac al judecatorului. Imperativul acesta izvoraste din imprejurarea ca judecatorul este investit cu atributiuni jurisdictionala, dupa caz, sanctiunea procedurala (inclusiv disciplinara), iar refuzul de a statua asupra judecatii, cu denegarea de dreptate.

c)      in raportul de drept civil, pozitia subiectelor de drept nu se afla in raport de subordonare, ci intr-unul de egalitate juridica, pe cand in dreptul procesual civil, egalitatea - privind efectuarea actelor de procedura civila - se mentine numai cu privire la partile din cadrul procesului, intre ele; nu insa si cu privire la instanta, caci, intr-un anumit sens partile din cadrul procesului, intre ele; nu insa si cu privire la instanta, caci, intr-un anumit sens, partile au o pozitie de subordonare fata de instanta care este obligata sa le cenzureze actele (ex: partile propun efectuarea de acte de catre instanta - audierea martorilor, descinderea la fata locului, dar ele se materializeaza numai prin admiterea lor de catre instanta;

d)      in opozitie cu dreptul civil care promoveaza principiul libertatii de forma a actelor juridice, cu exceptia unor acte juridice civile solemne, un element indispensabil al actelor de procedura. In marea lor majoritate, ele se concretizeaza intr-un inscris, dar cum notiunea de act este mai larga, ea cuprinde si actele ce emana de la parti in mod oral si de care instanta urmeaza sa ia act (ex: renuntarea la judecata este un act de dispozitie ce indeplineste incontestabil trasaturile unui act de procedura);

e)      actele de procedura civila ale partilor nu trebuie confundate cu actele de drept civil, nici din punct de vedere al finalitatii lor. Actele juridice civile au ca scop constituirea unor raporturi, adica crearea de drepturi si obligatii; in schimb, actele de procedura se aduc la indeplinire in legatura cu drepturile si obligatiile procesuale recunoscute sau impuse partilor. Drepturile si obligatiile prevazute de legea procesuala, precum si actele in care se concretizeaza, au ca scop solutionarea litigiului intre parti si restabilirea drepturilor subiective incalcate.

f)        Spre deosbire de actul juridic civil care stabileste drepturi si obligatii intre partile participante (avand deci un continut omogen), actele de proceduraa civila in mare parte, au un continut volitional eterogen. De cele mai multe ori ele intruchipeaza intalnirea manifestarii de vointa a unei parti sau a mai multora - aprobativa sau dezaprobativa - cu vointa instantei. Desigur, un eventual acord intre parti si instanta, sau numai intre parti, cu privire la efectuarea unui act, nu echivaleaza nicidecum cu acordul de vointa din dreptul civil.

. 2. DELIMITAREA FATA DE ACTELE DIN DREPTUL PROCESUAL PENAL

Actele de procedura civila prezinta multe asemanari cu actele de drept procesual penal, acest lucru explicandu-se prin faptul ca, sunt instrumente pentru aplicarea dreptului material. Astfel o serie de principii ale procesului civil se manifesta si in procesul penal (principiul legalitatii, principiul dreptului aflarii adevarului, principiul dreptului la aparare etc).

Intre aceste doua categorii de acte exista si unele diferentieri:

a)      in procesul civil, actele de procedura au caracter pur juridic, pe cand actele de procedura penala nu pot sa se rezume numai la acest caracter, deoarece in procesul penal nu este indiferenta calitatea persoanei (actele de procedura au un continut mai complex, tinandu-se cont si de aspecte antropologice, psihologice, etico-sociale)

b)      in procesul civil indeplinrea unui act lipsit de interes, devine inutila, apare ca nefiind necesar, si deci va fi refuzat de instanta.

In procesul penal, interesul actiunii fiind actele de a se constata savarsirea unei infractiuni, este intotdeauna prezumat si deci aceasta regula este aplicabila si actelor de procedura penala.

c)      in cadrul procesului civil aplicandu-se principiul disponibilitatii, puterea de dispozitie a partilor in indeplinirea actelor de procedura este mai mare decat procesul penal unde isi are aplicabilitate principiul oficialitatii (in procesul civil reclamantul este "stapanul" actiunii, pe cand in procesul penal - organele penale au obligatia de a desfasura activitatea procesuala.

d)      o alta deosebire intre aceste doua categorii de acte rezida si in faptul ca de regula, o parte importanta a actelor de procedura penala care isi produc efectele intr-o faza pregatitoare a procesului, deosebita de aceea a procesului civil. Este vorba de acea categorie de acte care sunt instrumentate de organe specializate in cadrul cercetarii sau urmaririi penale si care in mod necesar nu pot avea caracter public. Odata sesizata instanta penala, prin punerea lor in discutie, ele dobandesc un atare caracter. Ori, o asemenea faza lipseste in procesul civil.

Alteori, unele acte importante ale celor doua ramuri se deosebesc intre ele, ca forma, continut, subiect etc.

Astfel, cate vreme, de regula, actul de sesizare al instantei penale este actul de inculpare numit rechizitoriu si este intocmit de un organ anume abilitat - procurorul, procesul civil este initiat de reclamant prin cererea de chemare in judecata, a carui subiect este o persoana fizica sau juridica. Rechizitoriul subsumeaza actele ce s-au efectuat in cursul urmarii penale in timp ce cererea de chemare in judecata constituie primul act, la baza ei neexistand, de obicei, alte acte anterioare.

. 3. DELIMITAREA FATA DE ACTELE DE DREPT ADMINISTATIV

Desi actul administativ poate prezenta asemanari fata de actul de procedura (in special cu hotararea instantei) totusi exista intre aceste acte si deosebiri importante.

Pentru a evidentia mai pregnant aceste deosebiri, vom compara actul administativ cu hotararea judecatoreasca:

a)      Hotararea judecatoreasca are in general ca obiect solutionarea unui litigiu (exista si exceptii in materia actelor de stare civila); actul administativ are ca obiect executarea in concret a legii, indiferent de existenta unui litigiu.

b)      Hotararea judecatoreasca emana de la instanta judecatoreasca; actul administativ emana de la organele administatiei de stat.

c)      Hotararea judecatoreasca este emisa dupa o procedura specifica caracterizata prin: contradictorialitatea sa, lipsa sesizarii de oficiu; actul administativ este emis conform procedurii administative, caracterizate prin lipsa contradictorialitatii, posibilitatea sesizarii din oficiu; numai in mod exceptional are caracter contradictoriu.

d)      Hotararea judecatoreasca, fiind un act complex, cuprinde dispozitivul si motivarea pentru ca este solutionarea unui litigiu. Actul administativ nu trebuie sa cuprinda motivele dispozitiei.

e)      Hotararea judecatoreasca este totdeauna individuala, actul administativ poate avea si un caracter normativ, cand da nastere la drepturi si obligatii in general.

f)        Hotararea judecatoreasca pronuntata de instanta se bucura de autoritatea lucrului judecat, actul administativ, forta sa juridica numai se apropie uneori de aceea a legii fara putere de egalare.

g)      Hotararea judecatoreasca nu este revocabila; actul administativ se caracterizeaza prin revocabilitatea de la organul care emana si de la acela ierarhic superior.

h)      Hotararea judecatoreasca este in genere declarativa de drepturi (are efect retroactiv); actul administativ este in general constitutiv de drepturi.