Desfiintarea casatoriei

Sectiunea I. Consideratii prealabile

δ.1. Notiunea de nulitate a casatoriei

Plecand de la definitia oferita de dreptul civil, prin nulitatea casatoriei se intelege acea sanctiune civila care consta in desfiintarea casatoriei, in cazul in care actul de casatorie a fost incheiat prin incalcarea dispozitiilor legale. Cu alte cuvinte, nulitatea casatoriei intervine ca o sanctiune a nerespectarii unor conditii de fond si de forma prevazute de lege pentru incheierea casatoriei.

Casatoria prezinta o importanta sociala si personala atat de mare, incat consacrarea unor conditii de fond si de forma imperative la incheierea acesteia este indreptatita. Odata incheiata casatoria, ea determina intemeierea unei familii si produce consecinte juridice care nu pot fi sterse cu usurinta. Iata de ce sanctiunea civila impusa de lege in aceasta materie are un regim juridic aparte, derogand in multe privinte de la dreptul comun.

Mai exista un motiv pentru care legiuitorul a creat un regim juridic aparte nulitatii casatoriei. In dreptul civil, se intampla foarte rar ca partile sa fie prevenite in legatura cu neregularitatea actului juridic pe care urmeaza sa-l incheie, pe cand in cazul casatoriei, prin art. 15 C.fam., legiuitorul a instituit masura preventiva a refuzului ofiterului de stare civila de a incheia casatoria, daca se constata ca nu sunt indeplinite conditiile de validitate impuse de lege. De asemenea, in baza art. 14 C.fam., orice persoana poate sa faca opozitie la casatorie, ofiterul de stare civila avand obligatia sa o verifice si sa refuze incheierea actului juridic daca o anumita cerinta a legii nu a fost indeplinita.

Regimul juridic aplicat nulitatii casatoriei se concretizeaza in urmatoarele aspecte, care privesc fie conditiile de aplicare a sanctiunii civile, fie efectele sale:

- restrangerea cazurilor de nulitate prin nesanctionarea casatoriei incheiate cu nerespectarea conditiilor de fond prohibitive sau in prezenta impedimentelor prohibitive;

- posibilitatea legala a acoperirii unor cazuri de nulitate absoluta a casatoriei;

- scurtarea termenului de prescriptie in cazul actiunii in anularea casatoriei;

- atenuarea, prin reglementarea casatoriei putative, a efectelor desfiintarii casatoriei fata de sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei;

- inlaturarea efectelor desfiintarii casatoriei fata de copiii rezultati din casatoria lovita de nulitate.

δ.2. Delimitari terminologice

Desfiintarea casatoriei nu trebuie confundata cu incetarea casatoriei sau cu desfacerea casatoriei. Astfel, incetarea casatoriei se produce de drept, potrivit art. 37 alin. 1 C.fam., prin moartea sau declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti, desfiintarea casatoriei este o consecinta a unei hotarari judecatoresti de constatare sau de declarare a nulitatii casatoriei, iar desfacerea casatoriei are loc in momentul in care hotararea judecatoreasca prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva si irevocabila.

In cazul incetarii, la fel ca si in cazul desfacerii, casatoria isi pastreaza efectele juridice produse pentru trecut, actul juridic neproducand efecte pentru viitor, spre deosebire de desfiintare, in urma careia se considera ca actul juridic de casatorie nu a fost incheiat niciodata.

De asemenea, momentul in care apar cauzele care atrag disparitia casatoriei este diferit. Astfel, cauzele desfiintarii casatoriei sunt anterioare sau concomitente incheierii casatoriei, pe cand, in cazul desfacerii casatoriei, cauzele au aparut ulterior incheierii actului juridic. Nulitatea sanctioneaza casatoria care nu a fost valabil incheiata, iar desfacerea sanctioneaza o casatorie valabil incheiata, care insa nu mai poate continua pentru cel putin unul dintre soti, deoarece, de exemplu, in conditiile art. 38 alin. 1 C.fam., relatiile dintre soti sunt grav vatamate.

δ.3. Reglementarea nulitatii casatoriei

Nulitatea casatoriei este reglementata in art. 19-24, Capitolul II, Titlul I din Codul familiei, unde se gasesc numai dispozitii derogatorii de la dreptul comun. De asemenea, Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila prevede cateva cazuri de nulitate absoluta a casatoriei si indica modul in care se inregistreaza nulitatea casatoriei in registrele de stare civila.

δ.4. Clasificarea nulitatilor casatoriei

Cazurile de nulitate a casatoriei pot fi clasificate, in primul rand, in functie de consacrarea lor legislativa, in nulitati exprese, adica prevazute explicit de legiuitor (art. 19 si art. 21 C.fam., art. 7 din Legea nr. 119/1996), si nulitati virtuale, care rezulta in mod implicit din ansamblul dispozitiilor legale (casatoria cu o persoana care are sexul nediferentiat si casatoria fictiva).

O a doua clasificare a cazurilor de nulitate a casatoriei are drept criteriu regimul juridic aplicabil, nulitatile putand fi, la fel ca in dreptul comun, absolute (art. 19 C.fam. si art. 7 din Legea nr. 119/1996) si relative (art. 21 C.fam.).

Sectiunea a II-a. Nulitatea absoluta a casatoriei

δ.1. Cazurile de nulitate absoluta a casatoriei

Legiuitorul prevede in mod expres cauzele de nulitate absoluta a casatoriei in art. 19 C.fam.: "Este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute la    art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 9, 13 si 16". Prin Legea nr. 23/1999 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul familiei si din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila a fost introdus art. 13 si a fost modificat si cuprinsul art. 19 C.fam., introducandu-se, printre cazurile de nulitate absoluta a casatoriei, si incalcarea dispozitiilor art. 13

De asemenea, printre cazurile de nulitate absoluta se numara si cele care, desi nu au fost consacrate in vreun text de catre legiuitor, au fost unanim acceptate in literatura si practica juridica, adica nulitatile virtuale, si anume: casatoria fictiva si casatoria intre persoane al caror sex nu este diferentiat.

1. Impubertatea. Daca la incheierea casatoriei, oricare dintre viitorii soti nu avea varsta ceruta de lege si nici nu se obtinuse dispensa de varsta, casatoria este lovita de nulitate absoluta, intrucat interesul aparat de lege prin sanctionarea nerespectarii conditiilor prevazute de art. 4 C.fam. constituie un interes general.

Cu toate acestea, nulitatea absoluta care intervine in acest caz prezinta o particularitate fata de nulitatile din dreptul comun, si anume, faptul ca ea poate fi inlaturata daca, intre timp, adica pana la desfiintarea casatoriei, s-a ivit una din urmatoarele situatii:

- sotul care nu avusese varsta legala in momentul incheierii casatoriei a implinit aceasta varsta;

- sotia a dat nastere unui copil;

- sotia a ramas insarcinata.

Daca a rezultat un copil din casatoria nevalida, apare un conflict de interese: pe de o parte, exista un interes general care a fost incalcat, lucru ce ar determina aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, iar pe de alta parte, interesul ocrotirii minorului rezultat din aceasta casatorie. Intre aceste doua interese, legea a optat pentru cel de‑al doilea, intrucat se considera ca trebuie acordata prioritate intereselor copilului, asa incat casatoria va fi mentinuta. La obiectia ce s-ar putea aduce ca, potrivit art. 23 alin. 2 C.fam., nulitatea casatoriei nu are nici o influenta asupra situatiei copiilor rezultati din casatorie, ei pastrandu-si situatia legala de copii din casatorie, s-a raspuns ca legea a considerat ca nasterea unui copil, care prin ea insasi are o influenta pozitiva asupra raporturilor dintre soti, este demna de a fi luata in considerare, pentru a impiedica desfiintarea casatoriei respective. Totodata, nasterea copilului demonstreaza, fara tagada, deplina maturitate fizica a sotilor, inclusiv al sotului care nu are implinita varsta legala pentru casatorie.

In sprijinul acestei solutii s-a pronuntat si instanta suprema, care a considerat ca, in situatia in care femeia s-a casatorit fara sa fi implinit varsta de 16 ani si fara sa fi obtinut autorizarea legala prevazuta de art. 4 alin. 2 C.fam., nulitatea acelei casatorii se acopera, daca femeia a ramas gravida ulterior, deoarece, starea de graviditate ar fi justificat acordarea incuviintarii legale, chiar daca ar fi preexistat casatoriei, indreptatind concluzia ca, din punct de vedere biofiziologic, acea femeie este apta pentru casatorie.

Pe aceleasi motive se sprijina si validarea casatoriei in cazul barbatului care nu a implinit varsta legala pentru incheierea casatoriei, iar intre timp sotia a dat nastere unui copil ori a ramas insarcinata. In plus, textul nu distinge intre situatia in care femeia nu a avut varsta matrimoniala si situatia in care barbatul nu a avut varsta matrimoniala. Pe de alta parte, desfiintarea casatoriei nici nu ar fi in interesul copilului ce ar urma sa se nasca, o atare situatie constituind pentru acesta o piedica in ceea ce priveste cresterea si educatia sa in cadrul familiei, incalcandu-se, astfel, interesele copilului. In sfarsit, din moment ce, cu privire la sotul 'impuber' se aplica prezumtia de paternitate, ar fi nefiresc sa nu se aplice si prezumtia de pubertate, cele doua notiuni neputand exista una fara alta.

Casatoria se mentine si in cazul in care copilul s-a nascut mort sau a fost intrerupt cursul normal al sarcinii, deoarece ambele imprejurari dovedesc ca, in ciuda neimplinirii varstei cerute de lege, sotii in cauza sunt apti de a avea relatii conjugale normale, iar prezumtia de impubertate este inlaturata.

In concluzie, legiuitorul roman a dorit sa se asigure ca o casatorie este incheiata numai intre persoanele apte fizic si psihic, considerand ca nerelevante problemele legate de varsta minima sau maxima a sotilor, ori de diferenta de varsta a acestora.

2. Casatoria unei persoane casatorite (bigamia). Pentru a interveni nulitatea casatoriei intemeiata pe bigamie, trebuie intrunite, cumulativ, doua conditii:

a) in momentul incheierii unei casatorii exista o casatorie anterioara a unuia dintre soti, valabila din punct de vedere juridic, in sensul ca aceasta nu a fost desfacuta sau desfiintata prin hotarare judecatoreasca irevocabila si nici nu a incetat prin moartea fizica sau judecatoreasca a unuia dintre soti.

Desfacerea sau incetarea casatoriei anterioare dupa incheierea casatoriei subsecvente nu inlatura starea de bigamie, astfel incat, nulitatea absoluta nu se acopera prin disparitia, ulterior incheierii casatoriei, a cauzei care sta la originea sanctiunii. In practica judiciara s-a decis ca instanta judecatoreasca, sesizata cu actiune in nulitatea celei de a doua casatorii a unei persoane condamnate pentru infractiunea de bigamie, este obligata sa pronunte nulitatea casatoriei subsecvente, chiar daca, intre timp, prima casatorie a fost desfacuta prin divort;

b) a doua casatorie s-a incheiat potrivit legii. Logodna sau faptul inregistrarii declaratiei de casatorie nu incalca impedimentul rezultand din starea de persoana casatorita, deoarece casatoria subsecventa exista doar in stadiul de proiect, fara a fi efectiv incheiata.

Alte situatii speciale:

- situatia declararii mortii sotului din prima casatorie, sotul supravietuitor recasatorindu-se in perioada dintre data fixata, prin hotarare judecatoreasca, ca fiind data mortii si data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti. Poate fi considerat bigam sotul supravietuitor? Doctrina s-a pronuntat in sensul ca nu exista bigamie, iar daca, totusi, a doua casatorie a fost declarata nula pentru bigamie inainte de ramanerea irevocabila a hotararii declarative de moarte, hotararea privind nulitatea urmeaza a fi modificata pe calea unei actiuni principale.

- situatia potrivit careia sotul celui declarat mort se recasatoreste, iar, ulterior, cel declarat mort reapare. Care dintre casatorii este considerata valabila? Ar putea fi considerata valabila prima casatorie, deoarece aceasta a fost desfacuta printr-o hotarare judecatoreasca, ulterior anulata cu efect retroactiv, astfel ca, cea de-a doua casatorie va fi nula pe motiv de bigamie. Aceasta solutie s-ar dovedi nedreapta pentru sotii din cea de-a doua casatorie, care au fost de buna-credinta la incheierea acesteia, necunoscand ca cel declarat mort este in viata si avand in sprijinul deciziei lor hotararea judecatoreasca declarativa de moarte. Aceasta situatie ar fi injusta si pentru copiii rezultati din aceasta a doua casatorie, care s-ar trezi in situatia de a-si pierde familia prin anularea casatoriei parintilor.

In cazul in care s-ar opta pentru solutia valabilitatii celei de a doua casatorii, s-ar putea argumenta ca prima casatorie a incetat o data cu hotararea judecatoreasca declarativa de moarte, efectul retroactiv al anularii acesteia neputand, practic, restabili situatia anterioara. Asa fiind, trebuie sa se tina seama de noile realitati, adica, incheierea unei noi casatorii si, eventual, existenta copiilor rezultati din aceasta.

Legiuitorul roman, tinand cont de aceste aspecte, a consacrat, in art. 22 C.fam., ultima varianta, optand, asadar, pentru mentinerea celei de-a doua casatorii si considerand prima casatorie desfacuta la data incheierii celei de-a doua casatorii, daca, ulterior, hotararea declarativa de moarte a fost anulata prin intoarcerea celui declarat mort.

Desi legea nu prevede in mod expres, totusi trebuie avut in vedere faptul ca aceasta solutie isi gaseste aplicarea numai in cazul in care sotii din cea de-a doua casatorie au fost de buna‑credinta la incheierea acesteia, necunoscand ca cel declarat mort este in viata. Daca sotul supravietuitor ar fi de rea-credinta, stiind ca cel declarat mort este in viata, el poate fi acuzat de bigamie, iar noua casatorie este declarata nula in cazul intoarcerii celui declarat mort;

situatia in care data stabilita prin hotarare judecatoreasca ca fiind cea a mortii sotului se rectifica, in asa fel incat aceasta este ulterioara incheierii celei de-a doua casatorii de catre sotul supravietuitor, prima casatorie se considera desfacuta la data incheierii celei de-a doua casatorii;

- situatia sotului disparut. Casatoria incheiata de sotul celui declarat disparut prin hotarare judecatoreasca este desfiintata pentru bigamie, deoarece hotararea prin care se declara disparitia unei persoane nu are ca efect incetarea ori desfacerea casatoriei, cel declarat disparut fiind prezumat a fi in viata.

3. Rudenia. Art. 6 alin. 1 C.fam. opreste casatoria intre rudele firesti, in linie directa, indiferent de grad si in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, adica intre frate si sora, intre unchi si nepoata sau intre verii primari. Incheierea unei astfel de casatorii, in pofida interdictiei instituite de legiuitor, conduce, pe planul dreptului familiei, la nulitatea absoluta a acesteia, iar in conformitate cu prevederile dreptului penal constituie infractiunea de incest, prevazuta de art. 303 C.pen.

Aceasta casatorie este prohibita, indiferent daca rudenia rezulta din casatorie sau din afara casatoriei, este fireasca sau civila.

Ratiunea care a determinat impiedicarea casatoriei intre persoanele aratate mai sus o constituie considerentele de ordin biologic si moral, reprezentand un interes general ocrotit de lege si a carui incalcare este sanctionata cu nulitatea absoluta (art. 19 C.fam.).

O exceptie de la acest principiu este consacrata de legiuitor in art. 6 alin. 2 C.fam. Astfel, pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea poate fi incuviintata printr-o dispensa data de presedintele Consiliului judetean, din raza caruia isi are domiciliul cel care solicita aceasta incuviintare.

4. Adoptia cu efecte restranse. In cazul adoptiei cu efecte restranse, existenta pentru situatiile juridice create anterior intrarii in vigoare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei (actualmente abrogata), adoptatul si descendentii sai isi mentin legatura de rudenie cu parintii lui firesti si toate rudele acestora si, in acelasi timp, isi stabilesc o noua legatura de rudenie cu adoptatorul.

Adoptia cu efecte restranse atrage sanctiunea nulitatii absolute numai in cazul incalcarii dispozitiilor art. 7 lit. a C.fam., atunci cand s-a incheiat casatoria intre adoptator sau descendentii lui, pe de o parte, si cel adoptat sau descendentii lui, pe de alta parte. Datorita legaturilor de rudenie specifice adoptiei cu efecte restranse, in cazul nerespectarii art. 7 lit. a C.fam., suntem in prezenta unei casatorii incheiate, de exemplu, intre un parinte si copilul sau (primul este adoptatorul, al doilea este adoptatul), un bunic si nepotul sau (primul este ascendentul de gradul I al adoptatorului, al doilea este adoptatul, sau primul este adoptatorul, celalalt este descendentul de gradul I al adoptatului).

5. Alienatia si debilitatea mintala. In art. 9 C.fam. sunt reglementate doua situatii care reprezinta impediment la incheierea casatoriei si cauza pentru nulitatea absoluta a casatoriei.

Intr-o prima situatie, alienatia si debilitatea mintala atrag imposibilitatea incheierii casatoriei, indiferent daca au fost sau nu constatate prin procedura interdictiei judecatoresti si indiferent daca cel in cauza se afla intr-un moment de luciditate pasagera. In cazul in care s-a incheiat o casatorie de catre un alienat sau un debil mintal, sanctiunea este nulitatea absoluta a casatoriei, indiferent daca celalalt sot cunostea sau nu starea de boala. In a doua situatie, casatoria persoanei lipsite vremelnic de facultatile mintale este oprita, iar in cazul incheierii ei, sanctiunea aplicabila este nulitatea absoluta.

Alienatia si debilitatea mintala sunt stari patologice cu existenta temporara nelimitata, pe cand persoana lipsita vremelnic de facultatile mintale se afla intr-o stare limitata in timp, ceea ce a determinat legiuitorul sa aplice un regim diferit celor doua categorii de persoane.

In literatura de specialitate s-a sustinut cu titlul de lege ferenda inlocuirea nulitatii absolute, ca sanctiune a casatoriei incheiate de persoana lipsita vremelnic de facultatile mintale, cu nulitatea relativa.

In aceeasi directie s-a pronuntat si instanta suprema, prin Decizia nr. 153/ 1990, in care se considera ca numai "in cazul alienatului si debilului mintal nulitatea este absoluta, dat fiind lipsa totala de discernamant, si poate fi invocata de oricine, pe calea actiunii in constatarea nulitatii, care este imprescriptibila", iar "in cazul celui lipsit vremelnic de facultatile mintale, nulitatea este relativa si poate fi invocata numai de cel indus in eroare pe calea actiunii ce trebuie introdusa in termenul de 6 luni, prevazut de art. 21 C.fam.".

Desigur, inlocuirea nulitatii absolute cu cea relativa s-ar justifica si prin faptul ca este nefiresc ca persoanei in cauza sa nu i se creeze posibilitatea de a confirma casatoria incheiata in momentul de nonluciditate. De asemenea, nu este normal sa poata cere desfiintarea casatoriei incheiate astfel orice persoana interesata, cat timp, cel al carui consimtamant a fost afectat, prin lipsa vremelnica a facultatilor mintale, nu o cere.

6. Lipsa de publicitate a casatoriei. Casatoria incheiata in conditii de clandestinitate, fara posibilitatea publicului de a participa la ceremonie, este sanctionata cu nulitatea absoluta, chiar daca s-au respectat conditiile de solemnitate prevazute de lege.

In literatura de specialitate se face deosebirea intre casatoria clandestina, cea incheiata in lipsa publicitatii, si casatoria secreta, cea incheiata cu respectarea tuturor cerintelor legale, dar a carei existenta sotii o ascund, realizand astfel o clandestinitate ulterioara incheierii casatoriei, care nu pune in pericol validitatea actului juridic de casatorie.

Unii autori considera ca, prin ea insasi, clandestinitatea nu ar trebui sa atraga nulitatea absoluta a casatoriei, decat daca prin aceasta s-au incalcat conditiile de fond esentiale la incheierea casatoriei. De exemplu, persoanele care doreau sa asiste la incheierea casatoriei nu au putut sa intre in sala de ceremonii, deoarece usa acesteia era incuiata, casatoria incheindu-se in conditii de clandestinitate. Lipsa de publicitate, pe de o parte, si imprejurarea ca declaratia de casatorie nu a fost semnata de unul dintre soti, pe de alta parte, conduce la sanctionarea cu nulitatea absoluta a casatoriei.

7. Lipsa de solemnitate a casatoriei. Potrivit art. 19 C.fam., in noua redactare data de art. I pct. 4 din Legea nr. 23/1999, este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor art. 16 C.fam., al caror continut consacra caracterul solemn al casatoriei. Asa fiind, lipsa unuia dintre viitorii soti la incheierea casatoriei, prezenta unui mandatar al unuia dintre viitorii soti la oficierea casatoriei, lipsa martorilor la ceremonia incheierii casatoriei, neexprimarea consimtamantului unuia dintre viitorii soti ori nedeclararea incheierii casatoriei de catre ofiterul de stare civila reprezinta cazuri de nulitate absoluta a casatoriei.

In ceea ce priveste ipoteza in care casatoria s-a incheiat in alt loc decat la sediul autoritatii administratiei publice locale, in practica s-a decis ca, in cazul in care unul dintre viitorii soti nu se poate deplasa la sediul primariei, casatoria ramane valabil incheiata, chiar daca nu exista aprobarea primarului de incheiere a casatoriei la domiciliul viitorului sot.

8. Lipsa totala a consimtamantului. Lipsa totala a consimtamantului la incheierea casatoriei poate fi de natura psihica - cazul alienatiei sau debilitatii mintale - sau de natura materiala - de exemplu, unul dintre viitorii soti nu se prezinta la sediul primariei in ziua fixata pentru incheierea casatoriei sau se prezinta si raspunde negativ, ori nu raspunde la intrebarea ofiterului de stare civila daca doreste sa se casatoreasca. Casatoria incheiata intr-unul din cazurile precizate este sanctionata cu nulitatea absoluta.

9. Necompetenta ofiterului de stare civila. Principiul error communis facit ius, prevazut de art. 7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, salveaza valabilitatea casatoriei incheiate de o persoana care nu avea competenta materiala de a o celebra, cu respectarea unei conditii de ordin obiectiv, aceea ca exercitarea atributiilor de ofiter de stare civila sa fi fost realizata in mod public, si a unei conditii de natura subiectiva, aceea ca viitorii soti sa fi fost de buna-credinta, adica sa nu fi cunoscut ca persoana care oficiaza incheierea casatoriei nu are calitatea de ofiter de stare civila.

Asadar, singurul caz de necompetenta a ofiterului de stare civila care atrage nulitatea absoluta a casatoriei incheiate este cea materiala, cu conditia ca viitorii soti sa fi fost de rea-credinta, cunoscand imprejurarea ca, cel care incheie casatoria, nu este ofiter de stare civila. Celelalte situatii de necompetenta, personala si teritoriala, pastreaza casatoria valabila, deoarece nici domiciliul sau resedinta viitorilor soti si nici depasirea limitelor teritoriale ale competentei de ofiterul de stare civila nu sunt formalitati de esenta casatoriei.

10. Lipsa de diferentiere sexuala. Casatoria incheiata intre persoanele de acelasi sex sau al caror sex este insuficient diferentiat - cazul persoanei hermafrodite sau al persoanei care prezinta o malformatie genitala care conduce la imposibilitatea stabilirii cu certitudine a sexului - este considerata, in literatura si practica de specialitate, nula, deoarece, din ansamblul dispozitiilor legale, in lipsa unei prevederi exprese, rezulta ca esenta casatoriei este diferenta de sex, actul juridic existand numai intre un barbat si o femeie.

11. Casatoria fictiva. Creatie a practicii judiciare, acceptata unanim in doctrina, casatoria fictiva presupune existenta, la incheierea ei, a intentiei unuia sau a ambilor soti de a obtine unele efecte ale casatoriei, altele decat intemeierea unei familii.

In cadrul actiunii in constatarea nulitatii absolute pe motiv de fictivitate, instanta de judecata trebuie sa stabileasca urmatoarele imprejurari:

- consimtamantul exprimat la incheierea casatoriei nu reflecta vointa reala a viitorilor soti de a realiza scopul casatoriei, si anume, intemeierea unei familii. In literatura de specialitate se sustine ca, din acest punct de vedere, casatoria fictiva este o casatorie simulata, deoarece prin incheierea actului juridic se urmareste crearea unei situatii juridice diferita de cea care ar corespunde vointei reale a partilor. Totusi, cele doua notiuni nu sunt identice: casatoria simulata, in care ambii viitori soti si-au exprimat un consimtamant formal, lipsit de continut, dorind sa nu intemeieze o familie, este intotdeauna fictiva, in schimb, o casatorie fictiva, in care numai unul dintre viitorii soti urmareste un alt scop la incheierea casatoriei, celalalt fiind de buna-credinta, nu este intotdeauna rezultatul unei simulatii.

Casatoria fictiva se caracterizeaza prin lipsa totala a consimtamantului viitorilor soti, vointa declarata la incheierea casatoriei necorespunzand vointei interne a acestora;

- intentia unuia sau a ambilor viitori soti de a obtine unele efecte secundare ale casatoriei. Asadar, daca scopul urmarit la incheierea casatoriei de cel putin unul dintre viitorii soti nu este de a intemeia o familie, ci de a obtine unele efecte juridice pe care nu le poate dobandi decat prin invocarea calitatii de persoana casatorita (de exemplu, dobandirea cetateniei romane, a unei vocatii succesorale testamentare, obtinerea unui credit pentru achizitionarea unei locuinte de catre tinerii casatoriti, obtinerea unei parohii), suntem in prezenta unei fraude la lege, operatiune prin care se folosesc unele dispozitii legale, in scopul eludarii altor dispozitii legale imperative;

- cauza de nulitate absoluta anterioara sau concomitenta incheierii casatoriei sa nu fi fost inlaturata prin convietuirea ulterioara a sotilor. Astfel, daca, ulterior incheierii casatoriei, intre cei doi soti se stabilesc raporturi conjugale specifice casatoriei, cauza nulitatii absolute dispare si casatoria se mentine.

In acest caz exista posibilitatea de confirmare a nulitatii absolute, daca sotii fac dovada convietuirii lor, a stabilirii unor relatii afectiv-spirituale caracteristice relatiilor de casatorie. Daca nu s-ar accepta confirmarea nulitatii casatoriei fictive prin stabilirea unor raporturi specifice de casatorie intre soti, solutia ar fi de un formalism juridic excesiv.

δ.2. Actiunea in nulitatea absoluta a casatoriei

1. Calitatea de reclamant. Actiunea in nulitatea absoluta a casatoriei poate fi promovata in timpul vietii sotilor de orice persoana care justifica un interes legitim (de exemplu, sotia din prima casatorie a sotului bigam, creditorii sotiilor, procurorul, in baza art. 45 C.p.civ.).

2. Calitatea de parat. In functie de persoana care a introdus actiunea in nulitatea casatoriei, paratul poate fi unul dintre soti sau ambii soti.

3. Instanta competenta. Din punct de vedere material, instanta competenta sa solutioneze actiunea in nulitatea absoluta a casatoriei este judecatoria, iar din punct de vedere teritorial, competenta este instanta in a carei raza teritoriala isi are domiciliul paratul (art. 5 C.p.civ.).

4. Termenul de prescriptie extinctiva. Actiunea in nulitatea absoluta a casatoriei este imprescriptibila.

5. Probatiunea si mijloacele de proba. Reclamantul, caruia ii revine sarcina probei, urmeaza sa probeze, cu orice mijloace de proba (inscrisuri, interogatoriu, proba cu martori, expertize medico-legale, prezumtii), faptul ca, la incheierea casatoriei, a fost incalcata o conditie de forma sau de fond, sau ca a fost prezent un impediment dirimant.

6. Hotararea judecatoreasca. hotararea judecatoreasca, prin care se constata nulitatea absoluta a casatoriei, referindu-se la starea civila a persoanei fizice, este constitutiva de drepturi. Daca, in principiu, hotararea judecatoreasca are efect numai intre partile din proces, in materia nulitatii casatoriei, hotararea judecatoreasca isi produce efectele erga omnes.

Potrivit art. 44 lit. c din Legea nr. 119/1996, in actele de nastere si de casatorie ale sotilor se inscriu mentiuni cu privire la modificarea intervenita in starea civila a acestora, ca urmare a hotararii judecatoresti de desfiintare a casatoriei.

Sectiunea a IV-a. Nulitatea relativa a casatoriei

.1. Cazurile de nulitate relativa a casatoriei

Legiuitorul enumera expres, in cuprinsul art. 21 alin. 1 C.fam., cauzele care    atrag nulitatea relativa a casatoriei, ceea ce inseamna ca si in aceasta materie se aplica dispozitiile dreptului comun referitoare la eroare, dol si violenta, prin adaptarea lor la specificul casatoriei.

1. Eroarea cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot. Daca in dreptul comun, eroarea viciu de consimtamant se refera la identitatea fizica, la identitatea civila ori la calitatile esentiale ale partilor unui act juridic, in dreptul familiei, singura eroare producatoare de efecte juridice in materia nulitatii relative a casatoriei este cea asupra identitatii fizice a celuilalt sot, atunci cand o persoana s-a casatorit cu o alta decat cu aceea cu care a intentionat sa se casatoreasca.

2. Dolul. Dolul poate determina desfiintarea casatoriei ori de cate ori unul dintre viitorii soti, prin mijloace frauduloase, l-a determinat pe celalalt sa incheie casatoria. Cu alte cuvinte, eroarea provocata comisiv sau omisiv a fost aceea care a determinat formarea si exprimarea consimtamantului la incheierea casatoriei.

In practica judiciara, dolul apare sub forma reticentei, constand in ascunderea, de catre unul dintre viitorii soti, a unei imprejurari determinante in formarea consimtamantului celuilalt sot, care, daca ar fi fost cunoscuta de acesta, nu si-ar fi exprimat vointa la incheierea casatoriei. Iata cateva exemple de situatii care au condus instantele de judecata la admiterea actiunii in anularea casatoriei pentru vicierea consimtamantului prin dol:

a) omisiunea unuia dintre viitorii soti de a comunica celuilalt, inainte de incheierea casatoriei, faptul ca sufera de o boala grava, alta decat cea care atrage nulitatea absoluta a casatoriei si care afecteaza grav relatiile dintre soti;

b) ascunderea starii de graviditate de viitoarea sotie, tatal copilului fiind un alt barbat decat viitorul sot al mamei;

c) pastrarea tacerii de catre unul dintre viitorii soti asupra imprejurarii ca el este, dupa caz, infertil sau impotent. Instanta de judecata admite actiunea in anularea casatoriei, daca s-au dovedit urmatoarele imprejurari:

- la data incheierii casatoriei, paratul stia ca este inapt de a intretine relatii intime sau inapt de a procrea;

- paratul nu a comunicat aceasta imprejurare reclamantului care, astfel, si-a exprimat un consimtamant viciat prin dol reticent;

- faptul imposibilitatii de a procrea sau de a intretine relatii intime reprezinta o imprejurare esentiala si determinanta pentru reclamant in formarea consimtamantului sau la incheierea casatoriei.

Nu constituie motiv pentru anularea casatoriei ascunderea de catre unul dintre soti, prin manopere dolosive, a adevaratei sale varste sau a faptului ca este divortat, intrucat aceste imprejurari nu se refera la insusiri personale esentiale care sa pericliteze casatoria, avand un caracter subiectiv, astfel ca nu pot fi determinante in formarea consimtamantului la casatorie.

3. Violenta. Violenta, definita ca fiind amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa provoace o temere care o determina sa incheie un act juridic, pe care in alte conditii nu l-ar fi incheiat, constituie viciu de consimtamant la incheierea casatoriei, indiferent daca imbraca forma constrangerii fizice sau cea a constrangerii morale.

Aproape inexistenta in practica, dar nu exclusa, constrangerea fizica la incheierea casatoriei presupune atat complicitatea ofiterului de stare civila, cat si a martorilor, care asista la exercitarea violentelor asupra unuia dintre viitorii soti. Cele mai multe cazuri privesc violenta psihica exercitata de catre parintii viitoarei sotii de a se casatori cu un anumit barbat. Instanta de judecata, sesizata cu o actiune in anularea casatoriei pe motiv de violenta psihica, trebuie sa aprecieze mijloacele de proba administrate, pentru a-si forma convingerea ca actele de violenta au fost suficient de puternice, pentru a se vicia consimtamantul, ca starea psihica a reclamantei a fost labila, putandu-se, astfel, altera vointa la incheierea casatoriei.

4. Lipsirea vremelnica a capacitatilor mintale. Plecand de la dispozitiile art. 9 C.fam., in literatura de specialitate si practica judiciara s-a retinut ca, in cazul incheierii casatoriei de o persoana lipsita vremelnic de facultatile mintale, dar aflata intr-un moment de remisiune sau de luciditate, sanctiunea aplicabila este nulitatea relativa, cu conditia ca afectiunea sa nu fi fost comunicata celuilalt sot. Cauza nulitatii relative este vicierea consimtamantului prin dolul reticent.

In literatura juridica s-a facut propunerea de lege ferenda ca lipsa temporara de discernamant, datorata unor stari pasagere provocate de ebrietate, hipnoza, sugestii, substante halogene, sa fie sanctionata cu nulitatea relativa a casatoriei. In aceste conditii, tertii nu ar mai putea invoca nulitatea casatoriei, iar cel care si-a exprimat consimtamantul intr-un astfel de moment ar avea posibilitatea ca, dupa redobandirea discernamantului, sa mentina casatoria sau sa solicite anularea ei.

.3. Actiunea in declararea nulitatii relative a casatoriei

1. Calitatea de reclamant. Actiunea in declararea nulitatii relative a casatoriei poate fi introdusa numai de sotul al carui consimtamant a fost viciat. Mostenitorii sotului reclamant nu pot continua actiunea in anularea casatoriei din urmatoarele motive:

- actiunea in anularea casatoriei este o actiune personala, ceea ce inseamna ca ea se stinge prin decesul titularului ei;

- legiuitorul nu a prevazut expres o exceptie in aceasta materie, asa cum a facut-o in cazul actiunii in tagada paternitatii (art. 54 alin. 2 C.fam.) si a actiunii in stabilirea paternitatii (art. 59 alin. 2 C.fam.), unde mostenitorii reclamantului pot continua actiunea promovata de titularul dreptului la actiune;

- casatoria inceteaza de drept prin decesul unuia dintre soti, ceea ce inseamna ca instanta de judecata sesizata are o actiune in anularea casatoriei, ia act de decesul intervenit si de faptul ca, astfel, actiunea a ramas fara obiect.

2. Calitatea de parat revine celuilalt sot, care a viciat consimtamantul exprimat la incheierea casatoriei de sotul reclamant.

3. Instanta competenta sa solutioneze actiunea in anularea casatoriei este judecatoria in a carei raza teritoriala se afla domiciliul paratului.

4. Termenul de prescriptie extinctiva al dreptului la actiune este, conform art. 21 alin. 2 C.fam., de 6 luni si incepe sa curga din momentul in care eroarea sau dolul au fost descoperite, ori violenta a incetat.

5. Probatiunea si mijloacele de proba. Sarcina probei revine, in toate cazurile, celui al carui consimtamant a fost viciat, adica reclamantului.

Probatiunea consta in deosebirea unei imprejurari de fapt, si anume, a existentei viciului in momentul incheierii casatoriei. De exemplu, dolul reticent, constand in ascunderea unei maladii, determina anularea casatoriei daca reclamantul dovedeste urmatoarele imprejurari:

- la data incheierii casatoriei paratul suferea de boala respectiva;

- paratul cunostea existenta maladiei;

- paratul a omis deliberat sa aduca la cunostinta reclamantului boala de care sufera;

- boala sa prezinte o anumita gravitate, care sa pericliteze relatiile dintre soti, deoarece, pentru afectiunile minore si vindecabile, omisiunea lor nu este relevanta.

Pot fi folosite orice mijloace de proba: inscrisuri de orice fel, inclusiv medicale, proba cu martori, expertize medico-legale, interogatoriul.

6. Apararea paratului. In cazul procesului in nulitatea relativa, paratul se poate apara pe doua cai, obtinand, astfel, respingerea actiunii:

- pe cale de exceptie, invocand tardivitatea promovarii actiunii, prin depasirea termenului de prescriptie de 6 luni de la data descoperirii bolii sau a dolului, ori de la data incetarii violentei;

- pe fond, proband, dupa caz, una din urmatoarele imprejurari: boala de care sufera a fost dobandita in timpul casatoriei, ceea ce inseamna ca suntem in fata unui motiv de desfacere a casatoriei intemeiat pe art. 38 alin. 1 sau alin. 3 C.fam. si nu de desfiintare a casatoriei; desi, la data incheierii casatoriei, boala exista, paratul nu cunostea despre existenta ei, asa incat nu putea sa indeplineasca obligatia prevazuta de art. 10 C.fam., aceea de a comunica starea de sanatate reclamantului; paratul a comunicat reclamantului despre existenta bolii si deci acesta din urma si-a exprimat un consimtamant in deplina cunostinta de cauza asupra starii de sanatate a celuilalt sot; boala de care sufera paratul este minora si vindecabila si deci nu pune in pericol viata si sanatatea reclamantului si nici relatiile dintre soti ori finalitatea casatoriei.

Sectiunea a V-a. Efectele nulitatii casatoriei

Indiferent de felul nulitatii casatoriei, absoluta sau relativa, efectul hotararii judecatoresti este acelasi, si anume, desfiintarea ex nunc si ex tunc a casatoriei, considerandu-se ca aceasta nu a fost niciodata incheiata.

Consecintele desfiintarii casatoriei in planul raporturilor nepatrimoniale dintre soti sunt urmatoarele:

- din punct de vedere juridic, sotii sunt considerati ca nu au fost niciodata casatoriti intre ei;

- sotii isi redobandesc numele de familie anterior casatoriei;

- inceteaza toate obligatiile personale specifice casatoriei;

- daca desfiintarea casatoriei se produce inainte ca sotia sa fi implinit varsta de 18 ani, ea revine la situatia de persoana cu capacitate de exercitiu restransa, neputand beneficia, ca in cazul desfacerii casatoriei, de prevederile art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954.

In planul raporturilor patrimoniale dintre soti, consecintele desfiintarii casatoriei sunt urmatoarele:

- regimul comunitatii de bunuri este desfiintat retroactiv, bunurile dobandite in timpul casatoriei nule sau anulate sunt considerate in coproprietate si supuse dispozitiilor de drept comun;

- obligatia de intretinere dispare, ca urmare a desfiintarii temeiului juridic care a stat la existenta ei, si anume, casatoria;

- dreptul la mostenire al sotului supravietuitor nu poate fi invocat, daca unul dintre soti a decedat inainte ca hotararea de desfiintare a casatoriei sa ramana definitiva si irevocabila, deoarece de esenta nulitatii este caracterul retroactiv al sanctiunii.

De la efectul retroactiv al nulitatii casatoriei, legea prevede expres doua exceptii: una in privinta copiilor rezultati din casatoria desfiintata, care isi pastreaza calitatea de copii dintr-o casatorie valabila (art. 24 alin. 2 C.fam.), si una in privinta ocrotirii, prin institutia casatoriei putative, a sotului de buna-credinta la incheierea casatoriei (art. 23 alin. 1 C.fam.).

Sectiunea a VI-a. Casatoria putativa

δ.1. Notiune

Nulitatea are drept efect disparitia retroactiva a actului juridic nevalabil incheiat, ceea ce presupune intoarcerea la statu quo ante. Asa fiind, retroactivitatea nulitatii casatoriei ar trebui sa aiba drept consecinte urmatoarele:

- sotii dintr-o casatorie nula sa fie considerati concubini;

- intre pretinsii soti nu a existat niciodata un regim matrimonial;

- copiii rezultati dintr-o casatorie nula devin copii din afara casatoriei.

Pentru a evita consecintele grave ale nulitatii casatoriei, legiuitorul a consacrat institutia casatoriei putative, prin care se inlatura efectele desfiintarii casatoriei fata de sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei (art. 23 alin. 1 C.fam. prevede: "sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila"). Cu alte cuvinte, desi casatoria este lovita de nulitate, deoarece unul dintre soti sau ambii au crezut ca, exprimandu-si consimtamantul, incheie o casatorie valabila, totusi actul juridic isi produce efectele fata de cel animat de buna-credinta in momentul incheierii casatoriei. De asemenea, nulitatea casatoriei nu aduce nici o atingere situatiei juridice a copiilor rezultati din casatoria desfiintata, ei avand mai departe calitatea de copii din casatorie.

Reglementarea casatoriei putative se justifica prin aceea ca se apara, astfel, principiul bunei-credinte, in temeiul caruia sotul sau sotii inocenti la incheierea casatoriei se bucura de toate efectele pe care le-a produs casatoria desfiintata.

Asadar, casatoria putativa apare ca fiind acea casatorie nula sau anulata, careia legea ii pastreaza efectele, produse pana la data desfiintarii, in folosul sotului sau sotilor care au fost de buna-credinta la incheierea acesteia.

δ.2. Conditiile casatoriei putative

Instanta de judecata, sesizata cu o actiune in nulitate sau anularea casatoriei, este cea care stabileste, in final, daca respectiva casatorie este sau nu putativa, punand, astfel, sub protectia dispozitiilor art. 23 si 24 C.fam. pe sotul sau sotii care au fost de buna-credinta la incheierea actului juridic. Daca ar fi sa surprindem momentele probatiunii pe care le parcurge judecatorul investit cu solutionarea actiunii in nulitate a casatoriei, acestea ar fi, in ordine cronologica, urmatoarele:

- dovedirea incheierii unei casatorii. Prima conditie obiectiva a casatoriei putative, aparenta juridica de casatorie, neprevazuta expres de lege, presupune existenta unui titlu aparent de casatorie, pe care instanta de judecata trebuie sa-l constate si sa-l desfiinteze. Instanta trebuie sa verifice existenta casatoriei, intrucat, pentru a desfiinta un act juridic, trebuie ca el sa se fi incheiat cu nerespectarea uneia dintre conditiile de validitate prevazute de lege. Asadar, se verifica daca se afla in fata unei uniuni de drept - casatoria - sau a unei uniuni de fapt - concubinajul -, putativitatea fiind aplicata doar primei situatii. Sotii vor dovedi cu certificatul de casatorie incheierea actului juridic de casatorie. Se poate spune ca aparenta juridica de casatorie delimiteaza o casatorie nevalabila de o "necasatorie", care este un concubinaj.

- dovada existentei unei cauze de nulitate absoluta sau relativa a casatoriei;

- stabilirea bunei-credinte sau a relei-credinte a sotilor la incheierea casatoriei,    pentru a pune partile in situatia de a putea beneficia de dispozitiile art. 23 si 24 C.fam. Cea de-a doua conditie de existenta a casatoriei putative, conditie subiectiva, se refera la existenta bunei-credinte a sotilor sau a unuia dintre ei in momentul incheierii casatoriei. Buna-credinta, expres prevazuta de lege, consta in credinta gresita a sotilor ori a unuia dintre ei ca a incheiat o casatorie valabila. Cu alte cuvinte, buna-credinta, alcatuind insasi substanta putativitatii, consta in ignorarea viciului de care este lovita casatoria. Intr-o formulare simpla: nu exista casatorie putativa daca nu exista buna-credinta a cel putin unuia dintre soti.

In materia casatoriei, buna-credinta se prezinta sub dublu aspect: o eroare si o convingere deplina a sotului sau a sotilor ca incheie o casatorie valabila din punct de vedere legal.

Fundament traditional, care justifica beneficiul putativitatii, buna-credinta trebuie sa existe numai in momentul incheierii casatoriei, deoarece, in acel moment, precis, sotii au apreciat toate conditiile de validitate a casatoriei lor. Descoperirea ulterioara a cauzei de nulitate nu are nici o relevanta pentru declararea putativitatii.

Eroarea sotilor la incheierea casatoriei putative poate fi o eroare de fapt sau o eroare de drept. Eroarea de fapt consta in ignorarea elementelor constitutive ale unui fapt, in ignorarea unei calitati ori a unui raport juridic existent (de exemplu, sotii sau unul dintre ei nu a cunoscut ca sunt rude in grad prohibit de lege sau ca unul dintre ei era o persoana casatorita). Eroarea de drept consta in ignorarea normelor legale obligatorii in materia casatoriei (de exemplu, unul dintre soti sau ambii nu au cunoscut ca legea opreste incheierea casatoriei intre rude de gradul in care acestia se aflau).

De obicei, reaua-credinta se exprima in forme tipice, dol sau frauda, care exclud putativitatea. Instanta suprema a decis ca dolul se comite de unul dintre soti, cu scopul de a-l insela pe celalalt, ascunzandu-i intentionat un element care constituie o cauza de nulitate a casatoriei (de exemplu, faptul ca este casatorit sau ca sufera de o boala grava). Casatoria s-a incheiat prin frauda, atunci cand scopul la incheierea actului juridic a fost nu acela de a intemeia o familie, ci obtinerea unor efecte secundare casatoriei (de exemplu, dobandirea cetateniei romane). Intr-o atare situatie, ambii soti sunt preocupati ca, prin actiunea lor, sa fraudeze legea, ceea ce face ca problema casatoriei putative sa devina inexistenta.

Sectiunea a III-a. Efectele casatoriei putative

δ.1. Ambii soti au fost de buna-credinta

Existenta bunei-credinte a ambilor soti la incheierea casatoriei face ca hotararea judecatoreasca, prin care se declara nula sau anulata casatoria, sa produca fata de acestia efecte numai pentru viitor, ramanand valabile pentru trecut efectele casatoriei. Cu alte cuvinte, suntem intr-o situatie identica cu aceea de la divort. Pentru trecut, sunt pastrate efectele produse de casatoria nula sau anulata, iar pentru viitor, casatoria nu va produce nici un efect, relatiile dintre soti urmand a fi supuse, prin asemanare, regulilor de la divort.

A. Efectele cu privire la relatiile personale dintre soti

a) Deoarece ambii soti au fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, pana la data cand hotararea judecatoreasca devine irevocabila, acestora li se recunoaste calitatea de soti dintr-o casatorie valabila. Prin urmare, obligatia de sprijin moral si material prevazuta de art. 2 C.fam. a existat, incalcarea ei, de catre unul dintre soti, putand atrage, dupa caz, raspunderea penala ori contraventionala. Sprijinul moral poate consta, de exemplu, intr-o incurajare plina de solicitudine pentru depasirea unei situatii critice.

b) Sotul care a dobandit prin casatorie numele celuilalt sot, ca nume comun,    trebuie sa revina de drept la numele de familie purtat anterior incheierii casatoriei. In aceasta materie, nu se pot aplica prin asemanare dispozitiile privitoare la divort, adica sotii se pot invoi ca sotul care, in timpul casatoriei, a purtat numele celuilalt sot sa poarte acest nume si dupa desfiintarea casatoriei (art. 40 C.fam.).

c) Intre soti a operat suspendarea prescriptiei, potrivit art. 14 alin. final din Decretul nr. 167/1958, deoarece, pana la declararea nula sau anulata a casatoriei, se considera ca acestia au avut calitatea de soti dintr-o casatorie valabila. Este vorba atat de prescriptia dreptului la actiune, cat si de aceea a dreptului de a cere executarea silita.

B. Efectele cu privire la capacitatea de exercitiu.La incheierea casatoriei este posibil ca viitoarea sotie sa nu fi avut varsta de 18 ani si, beneficiind de prevederile art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, a dobandit capacitate de exercitiu deplina. Se pune problema daca declararea nula sau anulata a casatoriei produce efecte cu privire la capacitatea de exercitiu astfel dobandita.

In cazul in care declararea nula sau anulata a casatoriei se face inainte ca sotia sa fi implinit varsta de 18 ani, ea isi mentine capacitatea de exercitiu deplina, deoarece, aceasta se pierde numai in cazurile si conditiile stabilite de lege (art. 6 din Decretul nr. 31/1954), iar legea nu contine o atare prevedere, potrivit careia minora care a dobandit capacitate deplina de exercitiu prin casatorie si care a beneficiat un timp de ea o va pierde ulterior. Literatura de specialitate este unanima in a considera ca desfacerea, incetarea sau desfiintarea casatoriei, intervenita inainte ca femeia sa fi implinit varsta majoratului, nu are influenta asupra capacitatii de exercitiu dobandita prin casatorie.

Deoarece capacitatea de exercitiu nu se pierde decat in cazurile prevazute de lege, putem conchide ca, in cazul casatoriei putative, urmeaza a se mentine capacitatea de exercitiu dobandita prin casatorie.

C. Efectele cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti

a) Regimul bunurilor dobandite in timpul casatoriei este cel al comunitatii de bunuri, iar partajarea lor este supusa, prin asemanare, dispozitiilor din materia divortului.

In aceasta situatie, potrivit art. 30 C.fam., bunurile dobandite in timpul casatoriei, de catre oricare dintre fostii soti, de la data dobandirii lor, sunt bunuri comune ale acestora. Calitatea de bun comun este prezumata, astfel incat orice bun dobandit in timpul casatoriei are statut de bun comun. Aceasta calitate nu trebuie dovedita, insa cel interesat poate rasturna prezumtia, daca face proba contrara, adica daca dovedeste ca bunul respectiv, desi dobandit in timpul casatoriei, este un bun propriu. Dovada ca unele bunuri dobandite in timpul casatoriei sunt proprii poate fi facuta cu orice mijloc de proba.

Impartirea bunurilor comune, prin invoiala partilor, poate fi solicitata in urmatoarele momente:

- ca cerere accesorie, in cuprinsul actiunii de constatare a nulitatii absolute sau de declarare a nulitatii relative a casatoriei;

- in cursul procesului, fie printr-o extindere a actiunii principale, fie printr-o cerere reconventionala, partajul fiind realizat printr-un inscris sub semnatura privata, depus in fata instantei de judecata, sau printr-un inscris autentic;

- pe calea unei actiuni principale, in perioada urmatoare ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a desfiintat casatoria.

In cazul in care sotii nu se inteleg cu privire la impartirea bunurilor comune, se apeleaza la instanta de judecata. Cererea poate fi introdusa in timpul procesului de declarare a nulitatii sau anularii casatoriei, sub forma de cerere incidentala, ori, dupa terminarea acestuia, pe cale de actiune principala, dreptul la actiune fiind imprescriptibil.

b) Obligatia legala de intretinere. Obligatia de intretinere dintre fostii soti, avand fundamentul in regulile de convietuire sociala, trebuie stabilita prin hotarare judecatoreasca, pronuntata fie o data cu declararea nulitatii sau anularii casatoriei, fie ulterior.

Deoarece ambii soti au fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, intre ei a existat si va exista si pentru viitor obligatia de intretinere, in aceleasi conditii ca si intre fostii soti divortati (art. 24 alin. 1 raportat la art. 41 C.fam).

Sotii isi datoreaza intretinere, dupa desfiintarea casatoriei, in urmatoarele imprejurari:

1. Daca fostul sot se afla in stare de nevoie datorata incapacitatii de munca dobandita inainte sau in timpul casatoriei, ori in decurs de un an de la desfiintarea acesteia, insa numai daca in acest din urma caz incapacitatea se datoreaza unei imprejurari in legatura cu casatoria.

2. Fostul sot debitor al intretinerii trebuie sa aiba mijloace materiale suficiente pentru a suporta o astfel de datorie. Pentru determinarea situatiei materiale a acestuia se tine seama de veniturile realizate din munca si de alte bunuri ale acestuia, precum si de obligatiile pe care le mai are in sarcina sa. Faptul ca acesta se recasatoreste nu contribuie la stingerea obligatiei de intretinere.

Durata existentei obligatiei de intretinere este nedeterminata in timp, fiind similara cu situatia sotilor, atunci cand divortul s-a pronuntat din vina ambilor.

Data de la care se acorda intretinere coincide cu aceea a formularii cererii in acest sens, iar 'ratiunea acestei modalitati de stabilire a datei de la care se datoreaza intretinerea rezida in prezumtia ca intretinerea nu este necesara daca nu se cere.

In ipoteza in care creditorul obligatiei de intretinere se recasatoreste, el pierde dreptul de intretinere. In practica, se poate ivi situatia in care fostul sot s-a recasatorit si urmeaza a acorda intretinere si fostului sau sot si actualului sot. Daca el nu are mijloace suficiente pentru a acorda intretinere ambilor creditori, atunci instanta de judecata poate, tinand cont de nevoile fiecarui creditor, fie sa acorde intretinere numai unuia dintre ei, fie sa acorde intretinere ambilor, impartind-o, ramanand ca acestia sa-si completeze intretinerea de la celelalte persoane datoare, in ordinea stabilita de art. 86 alin. 1 C.fam.

c) Dreptul de mostenire. In cazul in care unul dintre soti a decedat inainte de desfiintarea casatoriei, celalalt sot are vocatie succesorala asupra bunurilor sotului sau predecedat, in conditiile Legii nr. 319/1944 privind dreptul de mostenire al sotului supravietuitor. Cum in situatia pe care o avem in vedere ambii soti sunt socotiti ca au fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, inseamna ca amandoi au vocatie succesorala asupra bunurilor celuilalt, in cazul in care unul dintre ei moare inainte ca hotararea judecatoreasca, prin care se desfiinteaza casatoria, sa devina irevocabila.

Trebuie remarcat faptul ca intre procesul de nulitate a casatoriei si procesul de divort exista o deosebire: daca unul dintre soti moare in timpul procesului de divort, procesul nu mai continua, deoarece casatoria inceteaza de drept prin moartea unuia dintre soti; in schimb, in cazul procesului de nulitate a casatoriei, acesta continua si dupa moartea unuia dintre soti, efectele putativitatii prelungindu-se pana cand hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii casatoriei devine irevocabila, iar sotul de buna-credinta, ramas in viata, poate sa-si valorifice drepturile.

δ.2. Unul dintre soti a fost de buna-credinta

Casatoria putativa a fost consacrata pentru a proteja de efectele grave ale declararii nulitatii pe sotul inocent la incheierea actului juridic de casatorie. Asa fiind, numai acesta beneficiaza de efectele casatoriei putative.

A. Efectele cu privire la relatiile personale dintre soti

a) Daca sotul de buna-credinta si-a modificat numele de familie la incheierea casatoriei, ulterior desfiintate, el revine la numele purtat anterior, casatoria nula sau anulata producand efecte in privinta numelui de familie numai pana la data la care hotararea judecatoreasca de desfiintare a devenit irevocabila.

b) Suspendarea termenului de prescriptie, potrivit art. 14 alin. final din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, a operat numai pentru sotul inocent, deoarece numai acesta a avut, pana la desfiintarea casatoriei, calitatea de sot.

B. Efectele cu privire la capacitatea de exercitiu. Daca sotul de buna-credinta a beneficiat de prevederile art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 si a dobandit prin casatorie capacitate deplina de exercitiu, dupa desfiintarea casatoriei, el isi mentine capacitatea astfel dobandita, daca, pana la acea data, nu a implinit varsta de 18 ani.

In cazul casatoriei putative, calitatea de sot se pierde numai pentru viitor, de aceea, atunci cand unul dintre soti nu a implinit varsta de 18 ani, capacitatea de exercitiu dobandita prin casatorie devine independenta de aceasta, fara a se putea pierde in cazul in care casatoria se desfiinteaza inainte ca acesta sa fi implinit varsta de 18 ani, ceea ce inseamna ca cele doua categorii juridice, casatoria si capacitatea de exercitiu, nu se gasesc in raport cauza - efect, incat sa se poata spune ca, daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul.

Declararea nulitatii sau anularea casatoriei, intervenita inainte ca sotia de rea-credinta sa fi implinit varsta de 18 ani, determina pierderea capacitatii depline de exercitiu, dobandita prin incheierea casatoriei.

C. Efectele cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti

In situatia in care numai unul dintre soti este de buna-credinta, casatoria putativa produce efecte numai in favoarea sa. Drepturile sotului inocent pot fi opuse celui de rea-credinta, pe cand acesta din urma nu poate, pe cale de reciprocitate, sa invoce drepturi proprii calitatii de sot, el avand doar calitatea de concubin. Cu alte cuvinte, nulitatea este retroactiva numai fata de sotul de rea-credinta. In aceasta privinta, art. 24 alin. 1 C.fam. prevede ca '. cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si raporturile patrimoniale dintre barbat si femeie sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort'.

a) Sotul de buna-credinta beneficiaza de comunitatea de bunuri. Este suficient ca sotul de buna-credinta sa invoce beneficiul putativitatii, pentru ca bunurile solicitate de acesta sa fie prezumate a fi bunuri comune.

Consecinta fireasca a calitatii de sot de rea-credinta este desfiintarea, in ceea ce-l priveste, ex tunc si ex nunc, a tuturor efectelor casatoriei nevalabile. Prezumtia de comunitate de bunuri opereaza numai in favoarea sotului de buna-credinta, nu si in favoarea celui de rea-credinta, deoarece echitatea dicteaza sa nu se aplice un tratament identic unor persoane care, la incheierea unui act juridic, se comporta diferit.

Se pune problema cum trebuie sa procedeze instanta de judecata atunci cand sotul de rea-credinta administreaza mijloace de proba din care rezulta ca si el a contribuit, alaturi de sotul de buna-credinta, la dobandirea bunurilor in timpul casatoriei. In acest caz, se considera ca, in masura in care mijloacele de proba administrate indica valori certe, echivalente in bani, se naste un drept de creanta in favoarea sotului de rea-credinta, fata de cel de buna-credinta, care poate fi valorificat, prin compensare, chiar in cadrul procesului de partaj. Totodata, sotul de rea-credinta poate dobandi, daca face dovada in acest sens, si un drept de proprietate pe cote-parti asupra bunurilor celuilalt sot, in masura in care, cu mijloacele sale, a sporit patrimoniul acestuia.

b) Obligatia legala de intretinere. Sotul de buna-credinta are, dupa desfiintarea casatoriei, un drept la intretinere, pe o perioada nedeterminata, exact ca sotul divortat, caruia nu i s-a retinut culpa in desfacerea casatoriei. Sotul de rea-credinta nu beneficiaza de intretinere in aceleasi conditii ca sotul vinovat de divort, deoarece, dupa desfiintarea casatoriei, el se considera ca nu a avut niciodata calitatea de sot, ci doar de concubin.

c) Dreptul de mostenire. Sotul de buna-credinta are dreptul de mostenire asupra bunurilor celuilalt sot, daca acesta din urma decedeaza pana la desfiintarea casatoriei. Cat priveste dreptul la mostenire al sotului de rea-credinta, este logic ca acesta nu exista, pentru ca nulitatea casatoriei, in privinta sa, produce efecte retroactiv. Prin urmare, ne aflam in prezenta unei exceptii de la principiul reciprocitatii vocatiei succesorale a sotilor.

Din punct de vedere procesual, putem spune ca, daca sotul de rea-credinta moare, inainte de declararea nula sau anulata a casatoriei, procesul continua, iar sotul de buna-credinta, ramas in viata, are drept de succesiune asupra patrimoniului celui decedat. Aceasta solutie se sprijina pe calitatea de sot pe care o are in momentul deschiderii succesiunii, regula aratata anterior fiind valabila, indiferent de cauza care a determinat nulitatea sau anularea casatoriei.

O situatie mai deosebita apare in cazul bigamiei, cand casatoria este declarata nula, iar sotul de rea-credinta, bigamul, a decedat inainte de pronuntarea nulitatii. Cea de-a doua sotie, fiind de buna-credinta, vine la mostenirea sotului predecedat, cu drepturi egale cu prima sotie a acestuia.

In consecinta, ne aflam in prezenta unui concurs de mostenitori, avand aceeasi calitate. Daca sotul de rea-credinta decedeaza ulterior desfiintarii casatoriei, sotul de buna-credinta din aceasta casatorie nu poate sa-l mosteneasca pe cale legala, deoarece nu mai are calitatea de sot care s-a stins, stiut fiind faptul ca, in materie de mostenire, casatoria putativa produce efecte numai in perioada cuprinsa intre momentul incheierii casatoriei si momentul in care hotararea judecatoreasca, de desfiintare a acesteia, a ramas irevocabila.

concubinajul

Apropierea dintre concubinaj si casatorie s-a realizat si in interpretarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevede ca orice persoana are dreptul sa i se respecte viata sa de familie. Daca initial, prin "familie", jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a avut in vedere numai relatiile dintre soti, precum si relatiile dintre acestia si copiii lor minori, treptat, notiunea de 'viata de familie' s-a extins si asupra relatiilor de familie care exista in fapt, adica asupra relatiilor dintre concubini.

Astfel, in cazul Kroon si altii contra Olandei Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Hotararea din 27 octombrie 1994, a retinut urmatoarele: 'Orice ar fi, notiunea de viata de familie vizata de art. 8 nu se limiteaza numai la relatiile bazate pe casatorie, ci poate include si alte legaturi de familie de facto, cand persoanele convietuiesc in afara casatoriei. Cu toate ca o convietuire, ca regula generala, poate constitui o conditie a unei asemenea relatii, in mod exceptional si alti factori pot servi pentru a demonstra ca o relatie are suficienta constanta, pentru a crea legaturi de familie de facto Un copil rezultat dintr-o asemenea relatie se inscrie de plin drept in aceasta celula de familie de la nasterea sa si prin insusi acest fapt. , iar respectul fata de viata de familie cere ca realitatea biologica si sociala sa prevaleze asupra unei prezumtii legale, care loveste frontal atat faptele stabilite, cat si dorintele persoanelor in cauza, fara a aduce beneficii cuiva'.

Asadar, notiunea de "familie", in acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, prezinta doua intelesuri: de jure, ca o consecinta a incheierii actului juridic de casatorie, si de facto, ca un rezultat al convietuirii dintre un barbat si o femeie, fara incheierea casatoriei.