DINAMICA DELINCVENTEI JUVENILE INAINTE SI DUPA ANUL 1989

DINAMICA DELINCVENTEI JUVENILE INAINTE SI DUPA ANUL 1989

Delincventa identificata

In privinta evolutiei pe ani, aceasta a inregistrat o curba ascendenta de la an la an, numarul minorilor delincventi reperati de politie crescand, progresiv, de la peste 4.000 in anul 1989, la peste 27.000 in anii 1997 si 1998, ceea ce inseamna o crestere de aproape 7 ori intr-un interval de numai 9 sau 10 ani. De mentionat, de asemenea, ca in numai 2 ani, in perioada 1989-1991, delincventa identificata a inregistrat o crestere de peste 4 ori, iar din 1995, de peste 5 ori. Asa cum se poate vedea si din graficul 1, exceptand anul 1992, identificarea minorilor delincventi a inregistrat o tendinta permanenta de crestere anuala, dupa care, incepand din 1998, a inceput sa scada.

In ceea ce priveste varsta minorilor delincventi identificati, cu toate ca datele pe care le-am obtinut nu sunt complete, ele reflecta faptul ca, in perioada 1993-1996, minorii cu varsta cuprinsa sub 14 ani reprezentau intre 12 si 16% din numarul total, pentru ca in anul 1997 si 1998 sa reprezinte peste 19%, respectiv 25% din totalul celor identificati de politie. Anul 1999 consemneaza insa cea mai scazuta proportie a acestei categorii de minori, care a ajuns sa reprezinte doar o proportie de 4,5% din total.

Mai constanta pare proportia delincventilor plasati in intervalul de varsta 14-18 ani, care, anual, reprezinta aproximativ 85-88% din totalul celor identificati, anii 1998 si 1999 constituind relative exceptii, in conditiile in care aceasta categorie de varsta a reprezentat circa 75%, respectiv 95,5% din ansamblul celor identificati de organele de politie.

Dar asa cum am mentionat, deja, datele oficiale consemnate in statisticile politiei trebuie tratate cu precautie, motiv pentru care ele trebuie puse in (co)relatie cu celelalte surse de informare.

Delicventa institutionala

Inainte de anul 1990, minorii erau internati in scolile de reeducare in special pentru comiterea unor omoruri, violuri si acte de talharie. Dupa anul 1990 au devenit mai frecvente furturile, mai ales cele din avutul privat.

Aceasta constatare pare si mai vizibila daca insumam infractiunile sanctionate, dupa natura lor, si le clasificam in cele doua categorii mentionate, in forma in care sunt ele consemnate in noul Cod Penal:

Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanei (sintetizand omorurile, violurile);

Infractiuni contra patrimoniului public sau privat (cuprinzand furturile si actele de talharie).

Cele doua categorii de infractiuni, comise de minorii internati in scolile de reeeducare, au evoluat in mod diferit. Astfel, infractiunile contra persoanei    au inregistrat pentru intreaga perioada analizata (1983-1996) o tendinta de scadere, in timp ce infractiunile contra patrimoniului au inregistrat o tendinta de crestere. insa, spre deosebire de perioada dinainte de 1990, cand aceste ultime infractiuni au inregistrat o evolutie neuniforma de la un la altul, dupa anul 1990, ele au avut o evolutie constanta si continua, atingand cotele cele mai ridicate (peste 87-88% din totalul infractiunilor comise de minori), mai ales in perioada 1992-1996. Aceste schimbari se afla, de fapt, in concordanta cu schimbarile care au avut loc in Romania, dupa 1990, din momentul in care a fost restabilit regimul proprietatii si s-a reluat ciclul afacerilor, ca elemente fundamentale ale functionarii vietii sociale, interzise de fostul regim politic.

Cauze generale si specifice ale delincventei juvenile

si existentei copiilor strazii in Romania

Toate aceste tendinte demonstreaza ca, dincolo de influentele trecutului, un rol important il exercita factorii care actioneaza in perioada de tranzitie.

Dupa anul 1990, societatea romaneasca a fost supusa unor profunde transformari structurale care au schimbat din temelii viata politica, economica si sociala din Romania. Dincolo de efectul lor benefic pentru restructurarea sistemului, aceste transformari au determinat generalizarea unei profunde stari de anomie, constand in numeroase dereglari in plan economic, instabilitate politica, incoerenta legislativa, incapacitatea de stabilire a unei ierarhii a prioritatilor politicilor sociale s.a. Tranzitia de la o societate totalitara caracterizata de presiuni normative excesive la o societate libera, bazata pe noi norme si valori, a determinat instalarea unei stari de dezorientare normativa, a unei veritabile crize in cadrul careia aproape nimic nu mai poate fi prevazut, in care este posibil orice si unde conduitele indivizilor se extind, fara masura in directii nepredictibile[1]. Anomia a potentat, credem, actiunea factorilor macrostructurali determinanti pentru amplificarea fenomenelor de saracie, inadaptare sociala, marginalitate, devianta, criminalitate si delincventa juvenila din Romania.