Dispunerea altor feluri de expertize

In marea majoritate a omuciderilor, pe linga expertiza medico-legala obligatorie in conditiile prevazute de art. 66 al C.P.P. al RM se impune si necesitatea efectuarii si altor expertize judiciare ce servesc la stabilirea adevarului.

Printre problemele centrale, la a caror rezolvare concisa direct examinarea criminalistica a mijloacelor materiale de proba (corpuri delicte, microurme ce urmeaza:

identificarea autorului, a celorlalti participanti la savirsirea omuciderii;

identificarea instrumentelor si substantelor vulnerate, a altor obiecte folosite in comiterea infractiunii;

stabilirea modului si a imprejurarilor in care s-a desfasurat agresiunea;

identificarea victimei.

In ipoteza omuciderilor nu se poate sustine, insa, ca toate aceste probleme isi gasesc rezolvarea numai in abuza expertizei criminalistice, mai ales dupa examinarea urmelor biologice, a identificarii victimei si a agentului vulnerant, cind ne aflam practic pe terenul unei expertize complexe criminalistice si medico-legale.[1]

Dintre numeroasele genuri de expertize criminalistice efectuate la omucideri cele mai frecvente sunt:

Expertiza dactiloscopica serveste in primul rind la identificarea autorului omorului dupa urmele digitale lasate la locul faptei, inclusiv pe corpul victimei. Aceasta presupune efectuarea unui examen comparativ, intre urmele descoperite si amprentele digitale ale persoanelor suspecte sau amprentele din cartoteca dactiloscopica.

Daca expertului i se pune la dispozitie numai urma, aceasta poate stabili cu destula precizie mina de la care provine (dreapta sau stinga), tipul de desen papilor, daca contine suficiente elemente de individualizare, vechimea si modul de formare. Daca urma s-a format in conditii propice, pot fi desprinse unele date referitoare la virsta si talia individului, la starea de ingrijire a minilor.

Totodata se poate proceda la analiza fizico-chimica a substantelor continute in urma. De pilda, in ipoteza unei urme digitale formate prin depunerea unui strat de singe, se va putea stabili daca aceasta apartine aceleiasi grupe sangvine cu cea a cadavrului, sau daca vechimea urmei corespunde cu timpul scurs de la moartea victimei.

Identificarea victimei este alta problema, care se poate rezolva prin intermediul expertizei dactiloscopice, sau prin care pot fi verificate rezultatele obtinute, pe alte cai in acelasi scop.

Pentru identificare, este necesar sa se procedeze la amprentarea cadavrului, dupa care sa se faca verificarea in cartoteca dactiloscopica sau, daca e posibil, prin comportarea cu amprentelor ce pot fi descoperite la locuinta sau la locul de munca aflate pe diverse obiecte ale victimei.

Expertiza urmelor de picioare: ermite identificarea creatorului urmei    pe baza detaliilor prezentate fie de crestele papilare ale plantei piciorului, fie ale ciorapului sau incaltamintei, dupa cum urma a fost formata de piciorul gol ori incaltat. Fireste ca identificarea se realizeaza, ca si in cazul urmelor lasate de miini, printr-un examen comparativ cu amprentele luate de la persoanele suspecte.

Daca examenul comparativ nu este posibil datorita insuficientei detaliilor caracteristice sau lipsei modelelor de comparatie se pot totusi obtine date referitoare la modul de formare a urmei, la sex; virsta si talia aproximativa a persoanei, daca aceasta a mers normal, a alergat, a incercat sa nu faca zgomot mergind pe virful picioarelor.

Elementele pretioase de individualizare ofera, de asemenea, cararea de urma formata de autor in cimpul infractional.

Expertiza urmelor de dinti si de buze: face parte din examinarile care, prin natura imprejurarilor se conjuga cu expertizele serologice, ultima destinata eventualei reconstituiri a fizionomiei dupa urma de muscatura.

O urma de dinti formata in conditii bune permite identificarea persoanei prin comportarea modelelor obisnuite experimental, iar in lipsa acestora, serveste la stabilirea sexului si virstei aproximative, a tipului antropologic mecanismului de formare in ipoteza urmelor de dinti, care se prezinta sub forma muscaturilor descoperite pe corpul victimei sau al agresorului, reamintim necesitatea examinarii imediate, datorita deformarii lor rapide prin procesele patologice ce au loc la nivelul tegumentului.

Referitor la urmele de buze, pe linga identificarea persoanei care a format urma, este posibila stabilirea grupei sangvine sau a naturii substantei aflate pe buze in timpul atingerii de obiect.

Expertiza urmelor lasate de instrumentele vulnerante: se efectueaza impreuna cu mediul legist si expertul entificarea instrumentului vulnerant.

Expertiza balistica: vizeaza doua directii principale: pe de o parte identificarea sau stabilirea dupa tub si dupa glont a categoriei armei cu care s-a tras; pe de alta parte studierea urmelor principale si secundare existente pe imbracamintea victimei, in scopul stabilirii directiei si distantei de la care s-a tras. Prin caracterul sau complex, expertiza balistica reclama aceeasi strinsa cooperarea dintre expertul criminalistic si mediul legist.

Expertiza biocriminalistica: este una dintre cele mai importante expertize judiciare efectuate in cazul omuciderilor. Analiza urmelor de secretii, a firelor de par, a resturilor de tesaturi moi, frecvent intilnite la fata locului, furnizeaza indicii valorosi privind victima, agresorul si imprejurari in care a fost savirsit omorul.[2]

Expertiza urmelor de singe permite stabilirea unor elemente de ordin calitativ, cum sint; (Ex.: grupa sanguina, tipul de hemoglobina, regiunea anatomica din care provine sexul persoanei). Totodata, este posibila stabilirea de date referitoare la timpul si imprejurarile in care a fost savirsit omorul, pe baza interpretarii victimei urmei, a impuritatilor depistate in ea, a formei petei care indica distanta de la care a scazut si pozitia corpului.

Expertiza urmelor de sperma si a firelor de par: ofera date de ordin calitativ, precum si indicii privind unele dintre circumstantele comiterii infractiunii.

Pentru reusita acestui gen de expertiza este necesara respectarea stricta a regulilor de ridicare si expediere urgenta la laborator a petelor biologice, in conditii care sa nu permita alterarea lor, cum ar fi ambalarea unor obiecte ude, purtatoare de urme biologice, in saci ori pungi de plastic.[3]

De asemenea foarte important ca la recoltarea si ambalarea probelor (nu numai a celor biologice) sa se procedeze cu multa atentie, prevenindu-se o confuzie prin inversarea acestora (De pilda, intr-un caz la examenul nevrotic a doua cadavre, un barbat care s-a sinucis aruncindu-se in fata trenului, iar altul la care decesul a survenit datorita intoxicarii acute cu alcool, s-au inversat probele biologice, cestea ce a dus la confuza si la formularea initiala de versiuni false cu privire la cauza mortii).

Expertiza grafica se impune in situatiile in care la locul faptei sau la locuinta victimei sint descoperite inscrieri din al caror continut se pot desprinde date referitoare la fapta, inclusiv cu privire la persoana autorului, exemplul tipic fiind cel al scrisorilor de amenintare.

Un rol esential in stabilirea chipului vital al asasinatului se joaca expertiza antropologica, ce este efectuata in complex cu cea medico-legala.

Bazindu-se pe studierea tesuturilor de par, forma oaselor craniului tinind cont de lungimea, greutatea si proprietatile corpului, expertul antropolog poate raspunde la chestiunea carei rase umane apartinea decedatul.

Pentru cunoasterea chestiunii privitoare la locul si data producerii imbracamintei aflate pe cadavru se poate numi expertiza merceologica.

Daca exista temeiul de a presupune ca cadavrul neidentificat a fost transportat la distanta mare si pe incaltamintea si imbracamintea lui sunt microurma de sol, e oportun de a numi expertiza pedologica, care poate raspunde la intrebarile pe ce tip de sol a calcat victima ultima data sau pe ce teren a fost intins cadavrul pina la transportarea lui la locul unde a fost descoperit.[4]

Existenta si izvorul unor microcorpuri situate pe piele, imbracaminte, incaltaminte, originea lor este stabilita prin expertiza biologica in complex cu expertiza medico-legala.

Incheiere

Infractiunile contra vietii, denumite omoruri, sunt cele mai periculoase infractiuni contra persoanei. Pericolul sporit al acestor crime consta in faptul ca in urma omorului survine cea mai grea si mai iremediabila consecinta - moartea partii vatamate.

Majoritatea infractiunilor cauzatoare de moarte violenta se comit in conditii de casa, din motive de gelozie, cearta, talharii, violuri de persoane in stare de ebrietate, mai frecvent acest gen de infractiuni se savirsesc cu aplicarea armelor albe si uneltelor gasite intimplator la fata locului.

La cercetarea omorurilor se stabilesc si se dovedesc urmatoarele circumstante: daca a survenit cu adevarat moartea persoanei; cine este victima; unde s-a produs omorul si unde s-a depistat corpul cadavrului; ce unelte si mijloace au fost folosite, ce modalitate de acoperire a infractiunii a fost aplicata; care sunt indicii calificativi ai omorului; cine este autorul; daca el a operat singur sau in grup; rolul fiecaruia; daca cineva din ei este recidivist, motivele si scopurile omorului etc.

Succesul descoperirii si cercetarii infractiunilor de omor depinde de faptul cit de rapid si operativ sint organizate si efectuate actiunile procedurilor de ancheta la etapa initiala de cercetare a acestui gen de crime (cercetarea la fata locului, ascultarea martorilor, cautarea si ascultarea infractorului, expertiza medico-legala).

In acest context, trebuie de mentionat faptul ca cercetarea la fata locului este una dintre cele mai initiale actiuni de ancheta cu care de obicei incepe cercetarea infractiunilor de omor. In procesul efectuarii acesteia anchetatorul examineaza nemijlocit locul unde au fost gasite anumite arme si alte probe, studierea carora permite de a face concluzii despre faptul infractiunii si despre persoanele ce au legatura cu infractiunea savirsita.

Cercetarea la fata locului este o actiune de ancheta de urgenta primordiala, ce consta in examinarea imediata, nemijlocita si directa, precum si fixarea de catre anchetator a tuturor imprejurarilor locului infractiunii.

Dupa cercetarea la fata locului, efectuarea expertizei medico-legale reprezinta un alt moment al elucidarii unor probleme privind moartea violenta la care din motive nu s-a putut raspunde din primul moment. In literatura de specialitate din domeniul metodicii cercetarii omuciderilor am intilnit o astfel de idee ca efectuarea expertizei medico-legale inaintea intehtarii dosarului penal, pentru ca anchetatorul sa stie concret cauza mortii victimei, fiindca deseori in cazul descoperirii unor cadavre dosarele sunt intentate de catre anchetator, iar apoi, dupa studierea raportului de expertiza, aceste dosare sint clasate.

O ultima actiune de ancheta este cautarea si ascultarea infractorului si a martorilor oculari si a persoanelor care primii au descoperit cadavrul sau ultimii au observat decedatul are o mare importanta pentru descoperirea omorului.