DREPT COMERCIAL - CONTRACTUL DE CREDIT BANCAR

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI TIMISOARA

FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOL

SPECIALIZAREA MANAGEMENT IN ALIMENTATIE PUBLICA SI AGROTURISM

DISCIPLINA

DREPT COMERCIAL

CONTRACTUL DE CREDIT

BANCAR

Capitolul I:

1.1 Definitie:

Contractul de credit este contractul prin care o banca (institutie similara), denumita imprumutator, se obliga sa puna la dispozitia unei persoane fizice sau juridice, denumite imprumutat, o suma de bani (creditul) pe o perioada de timp convenita sau isi asuma un angajament banesc prin aval (cambie, bilet la ordin, cec) sau printr-o scrisoare de garantie in interesul acelei persoane, in schimbul unei remuneratii.

O mare parte a activitatii de creditare este destinata persoanelor fizice. Multe banci romanesti au evaluat dimensiunea pietei creditelor acordate persoanelor fizice si profiturile pe care le pot realiza printr-o creditare bine directionata si gestionata. In creditarea persoanelor fizice, este util ca banca sa-si alcatuiasca o imagine completa asupra veniturilor si cheltuielilor clientului.
Creditul poate avea multiple definitii . Din punct de vedere bancar creditul reprezinta orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite , precum si la plata unei dobanzii sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitonare a unui titlul care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani .
Din punct de vedere al persoanelor fizice creditul este operatiunea prin care se ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.

Prezentam cateva definitii ale creditului atat din literatura de specialitate cat si pe baza legislatiei in vigoare:

"Creditul este operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator."[1]

"Creditul, in general, reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare."[2]

"Creditul este orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate

de aceasta suma, sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani."[3]

1.2 Clasificarea contractelor:

1.3 Natura juridica a propririi bancare

Importanta popririi este de necontestat, ca modalitate practica de executare silita ori de instituire a unor masuri asiguratorii in vederea punerii in executare ulterioara a titlului executoriu ce va fi obtinut de creditor.
       In cele ce urmeaza, ne propunem sa abordam poprirea ca forma a executarii silite,cu implicatii speciale in domeniul bancar.
       Ca forma de executare silita, poprirea consta in indisponibilizarea sumelor sau efectelor in mainile tertului poprit, debitor al datornicului urmarit, care va plati direct creditorului urmaritor sumele datorate propriului sau creditor.
       Din punct de vedere procedural, poprirea este un mijloc mai lesnicios de executare decat alte forme cunoscute - urmarirea silita mobiliara si imobiliara - cheltuielile de judecata sunt relativ neinsemnate, infiintarea si validarea decurge fara probleme daca creditorul urmaritor a depus din timp diligente pentru identificarea corecta si completa a tertului poprit, si evident, daca acesta din urma este solvabil.
       Hotararea de validare are doua efecte juridice esentiale: ea stinge raporturile juridice dintre creditorul urmaritor si debitorul urmarit iar in al doilea rand genereaza obligatia de plata a tertului poprit catre creditorul urmaritor.
       Deseori, in practica judiciara, se intalnesc cazuri in care reclamantul, in calitatea sa de creditor, indica in mod ipotetic numele unuia sau mai multor terti, cu pretentia ca ar fi datornicii debitorului sau, 'investind' instanta de judecata cu identificarea acestora. Este, in special, situatia tertilor care au conturi deschise la diverse banci comerciale, indicate in mod aleatoriu de catre reclamanti iar instanta isi ia sarcina efectuarii demersurilor necesare; de regula, ordonanta de infiintare a popririi este insotita de o adresa prin care se solicita bancii respective sa precizeze daca persoana aratata are sau nu cont bancar deschis.
       Consideram ca asemenea demersuri exced cerintele rolului activ al judecatorului, demersuri care impieteaza, in mod inadmisibil, solemnitatea actului de justitie.

Capitolul II

2.1 Extrase din legi

Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice

Art. 2

a) consumator - persoana fizica care, in cadrul contractelor reglementate de prezenta lege, actioneaza pentru realizarea unui drept sau a unui interes legitim din afara activitatii sale comerciale sau profesionale;

b) creditor - una sau mai multe persoane fizice ori juridice care, in cadrul activitatii profesionale ori de afaceri, acorda credite pentru consumatori;

c) contract de credit - actul juridic in temeiul caruia creditorul acorda sau se angajeaza sa acorde, iar consumatorul accepta un credit in forma unui imprumut, a unei amanari a platii sau a altei facilitati financiare similare;

d) costul total al creditului la consumator - toate costurile pe care consumatorul trebuie sa le plateasca pentru credit, inclusiv dobanda si celelalte cheltuieli;

e) dobanda anuala efectiva, denumita in continuare DAE - costul total al creditului la consumator, exprimat in procent anual din valoarea creditului total acordat si calculat in conformitate cu art. 4;

f) documentatie de credit - documentatia care sta la baza unei conventii incheiate intre creditor si o alta persoana pentru acordarea unui credit;

g) intermediar de credit - orice persoana fizica sau juridica care, in schimbul unui comision, actioneaza ca un intermediar prezentand sau oferind contracte de credit, realizand alte lucrari pregatitoare pentru asemenea contracte; comisionul poate fi platit cu numerar sau prin orice alte instrumente financiare de plata uzuale.

Art. 5

In orice anunt publicitar si in orice oferta pentru un contract de credit destinat consumatorilor, afisate in locuri publice, prin care o persoana declara ca acorda un credit sau intermediaza incheierea unui contract de credit si prin care se indica o dobanda sau orice alte cifre referitoare la costul creditului, trebuie sa se mentioneze DAE, in mod clar si inteligibil, si sa se respecte prevederile Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, cu modificarile si completarile ulterioare. Scopul comercial al acestor informatii trebuie sa fie expus foarte clar, prin folosirea limbajului obisnuit.

Art. 6

Inainte de incheierea contractului, creditorul:

a) are obligatia sa prezinte contractele de credit pe care le ofera, tipul si suma totala a creditului cele mai adecvate, luand in calcul situatia financiara a consumatorului, avantajele si dezavantajele asociate cu produsul propus, precum si scopul creditului;

b) trebuie sa prezinte consumatorului informatiile exacte si complete necesare privind contractul de credit avut in vedere;

c) trebuie sa informeze consumatorul despre documentatia de credit necesara acordarii unui credit, documentatie care trebuie sa cuprinda cel putin:

1. situatiile financiare curente ale solicitantului de credit si ale oricarui garant al acestuia, inclusiv proiectia fluxurilor financiare pentru perioada de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor;

2. o descriere a modalitatilor de garantare pentru plata integrala a datoriei si, dupa caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garantiei;

3. o descriere a conditiilor creditului, cuprinzand valoarea creditului, valoarea DAE, rata dobanzii, schema de rambursare si obiectivul debitorului sau scopul pentru care a solicitat creditul.

Norma BNR nr. 15 din 12/18/2003, privind limitarea riscului de credit la creditul de consum, publicata in Monitorul Oficial nr. 920 din 12/22/2003

Art. 2. (1) Creditul de consum reprezinta creditul acordat persoanelor fizice in vederea satisfacerii nevoilor personale, ale familiei sau ale gospodariei acestora sau a achizitionarii de bunuri.
(2) Nu sunt considerate credite de consum creditele destinate sa finanteze construirea, cumpararea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinatie locativa.

Art. 6. Documentatia care sta la baza contractului de credit de consum trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:

a)      documente care atesta capacitatea persoanelor in cauza de a dispune de venituri certe cu character permanent, precum adeverinta de salariu, declaratie de venit;
b) declaratie pe propria raspundere privind valoarea angajamentelor de plata ale solicitantului si ale familiei acestuia si in mod special a obligatiilor devenite exigibile si neonorate la scadenta.

b)      Imprumutatorii pot solicita copii de pe documentele care atesta gradul de indatorare a solicitantului si a membrilor familiei sale;

c)      declaratie pe propria raspundere privind litigiile cu tertii, cu precizarea, dupa caz, a motivelor care au condus la situatiile respective.

2.2 Capcanele contractului de credit bancar

Fara a contesta principiul libertatii contractuale, deplin aplicabil si in materia contractelor de credit, de cele mai multe ori in practica se intampla ca "cei presati de nevoi sa fie obligati sa vrea, iar cei care sunt mai puternici sunt liberi sa le-o impuna'.
Aceasta este principala premisa a unor clauze din contractele de credit bancar, care pot fi considerate vadit dezavantajoase pentru imprumutat si care sunt acceptate de catre acesta prin semnarea contractului de credit, fie sub imperiul necesitatii, fie din ignoranta.
Bancile utilizeaza in activitatea de creditare banii "deponentilor', care trebuie sa fie ocrotiti de riscul de a-si pierde economiile prin acordarea de catre banca a unor asa-numite credite neperformante. Insa aceste masuri de precautie sunt deseori impinse la extrem.
In ideea protejarii intereselor deponentilor, se incalca drepturile persoanelor care apeleaza la incheierea unui contract de credit bancar. Se ajunge la o supraincarcare a acestora din urma, care tinde, in unele privinte, sa escaladeze limitele legale.
Avocatul Bogdan Iacob, senior associate la societatea de avocatura SOVA & Partners, arata care sunt capcanele intinse de banci si la ce aspecte trebuie sa fie atenti solicitantii unui credit la incheierea contractului cu banca.
In intelegerea clauzelor contractului de credit trebuie sa se plece de la premisa ca, desi legea nu califica acest contract ca fiind unul de adeziune, practica releva faptul ca toate bancile pun la dispozitia solicitantului de credit un formular tipizat de contract ale carui clauze nu pot fi negociate.
Prin urmare, desi nu exista nicio dispozitie legala in acest sens, profitand de absenta partiala a unor reglementari in domeniu, ca si de cererea mare de pe piata, bancile au transformat tacit contractul de credit intr-un contract de adeziune, ale carui clauze nu pot fi negociate de catre viitorul imprumutat cu banca.
In contextul transformarii tacite a contractelor de credit in contracte de adeziune, o problema majora o constituie existenta, in cuprinsul contractelor de credit, a unor clauze care pot fi considerate abuzive sau vadit defavorabile imprumutatului.
Clauzele abuzive sunt acele clauze contractuale care nu au fost negociate direct cu imprumutatul si care, prin ele insele sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul acestuia si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Modificari discretionare ale ratei dobanzii

O prima categorie de astfel de clauze se refera la posibilitatea bancii de a modifica, in mod unilateral, rata dobanzii.
Daca reglementarile actuale impun bancilor obligatia de a stabili in contractul de credit rata dobanzii datorata de imprumutat, in privinta posibilitatii bancii de a modifica aceasta dobanda, a procentului maxim pana la care aceasta poate fi majorata, precum si a evenimentelor care pot determina cresterea ratei acesteia, nu exista niciun fel de prevederi.
Din acest punct de vedere, ne aflam in plin camp de actiune a libertatii contractuale, astfel incat bancile "se vad obligate' sa-si protejeze interesele, chiar daca aceasta inseamna incalcarea principiului "bunei-credinte', care trebuie sa guverneze raporturile juridice dintre cele doua parti.
Prin urmare, bancile insereaza in contracte clauze de genul: "In cazul in care intervine orice eveniment care face ca rata dobanzii de referinta sa nu mai fie disponibila sau folosita de Banca (), rata dobanzii va fi inlocuita cu o rata stabilita de banca la unica sa discretie' sau "Banca are dreptul de a modifica rata dobanzii in functie de.. costurile resurselor de finantare proprii'.
De asemenea, modalitatea de aducere la cunostinta imprumutatului a modificarii unui element esential al contractului, cum este rata dobanzii, nu imbraca, in cele mai multe dintre cazuri, forma prevazuta in contract.
Astfel, desi orice modificare a prevederilor contractuale trebuie sa imbrace forma scrisa (act aditional la contract, semnat de ambele parti), imprumutatul "accepta' ca modificarea ratei dobanzii sa-i fie adusa la cunostinta "prin publicare pe site-ul bancii ori prin afisare la sediul sucursalelor bancii', iar daca nu accepta noua rata se "obliga' sa restituie bancii, in termen de cinci zile,toate sumele datorate in temeiul contractului, respectiv capitalul, dobanzile si comisioanele neincasate de banca.

Dobanzi penalizatoare la limita legii

O alta clauza "consimtita' de debitori se refera la plata unei dobanzi penalizatoare, datorata in situatia in care debitorul nu-si indeplineste obligatiile de plata. Unele banci practica o dobanda penalizatoare in cuantum foarte ridicat (care poate merge pana la 20%), pentru dobanda neachitata la termen.
Acest procedeu, denumit in doctrina juridica anatocism (adica dobanda la dobanda), a fost interzis prin Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte si abia ulterior aparent permis, prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, fara insa ca ultimul act normativ sa stabileasca un cuantum maxim al acestei dobanzi.
Profitand de cadrul legislativ permisiv, dar si de "libertatea contractuala', bancile stabilesc o rata a dobanzii penalizatoare care depaseste, de regula, rata dobanzii stabilite pentru rambursarea capitalului.

Asigurari de viata fara legatura cu riscurile contractului

O problema delicata o ridica si obligatia asumata sau, mai corect, impusa imprumutatului de a incheia o polita de asigurare de viata, valabila pe durata de derulare a contractului de credit, la o valoare egala cu valoarea creditului si care este cesionata in favoarea bancii.

2.3 Contractele bancare ies la verificat

Protectia Consumatorilor va controla daca bancile impun clauze abuzive si ofera informatii complete iin contracte

Pentru prima oara, contractele preformulate pe care bancile le pun in fata clientilor sunt luate la puricat. Cresterea gradului de protectie a consumatorului de servicii bancare impune iinsa ca banca centrala sa-si asume o responsabilitate iin aceasta zona, asa cum fac institutiile similare din Occident.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) va efectua un control tematic la nivel national iin zona serviciilor financiare. Bancile urmeaza sa fie verificate daca ofera consumatorilor informatii complete cu privire la costul serviciilor financiare. Controalele vor viza, printre altele, si modul de calcul al dobanzii penalizatoare. In cazul societatilor de leasing, iin special, "penalizarile ajung uneori sa fie chiar mai mari decat suma restanta, lucru care nu este firesc', apreciaza Marian Zlotea, presedintele ANPC. El a precizat ca, dupa iinfiintarea serviciului de call-center, ANPC primeste zilnic iin jur de 300-400 de reclamatii cu privire la serviciile financiare.
Asociatia Romana a Bancilor (ARB) a recomandat ANPC sa-si amane controalele cu cateva saptamani deoarece iin prezent normele de creditare sunt iin curs de modificare, ca urmare a aparitiei noului regulament pentru creditele acordate populatiei. Prin urmare, ANPC risca sa efectueze verificari asupra unor produse care iin scurt timp vor fi scoase de pe piata.
In plus, "bancile nu vor putea oferi inspectorilor ANPC contracte iincheiate cu clientii deoarece acestea se supun secretului bancar, iar singura institutie abilitata sa solicite acest lucru bancilor este Banca Nationala a Romaniei', afirma Radu Gratian Ghetea, presedintele ARB. Prin urmare, inspectorii vor trebui sa se limiteze la verificarea formularelor, cu scopul de a identifica existenta unor clauze abuzive sau informatii incomplete despre serviciile oferite.

Notificari obligatorii
Controalele vor fi efectuate iin baza Ordinului nr. 92/2007, emis de ANPC pentru aprobarea Normei privind unele masuri de informare a consumatorilor. Acesta prevede ca "orice contract preformulat

incheiat intre operatorii economici si consumatori, avand ca obiect prestarea de servicii, trebuie sa

cuprinda clauze redactate iintr-o forma clara, fara echivoc, precum si informatii complete si precise'. Ordinul stabileste ca orice consumator are dreptul sa renunte unilateral la contract, fara taxe suplimentare, cu un preaviz de 30 de zile. In plus, la contractele care se prelungesc automat, institutiile de credit vor fi obligate sa notifice clientii cu 30 de zile iinainte ca acest lucru sa se iintample. Clauzele ar putea produce efecte destul de importante asupra modului iin care bancile comunica cu clientii.
De exemplu, o persoana care constituie iin prezent un depozit pe o luna, cu prelungire automata, nu primeste nicio veste de la banca atunci contractul se reiinnoieste. La fel se iintampla si cu cardurile de debit cand ajung la data de expirare.
In plus, Ordinul ANPC stabileste ca furnizorii de servicii trebuie sa includa iin contracte informatii complete despre taxe, dobanzi, comisioane, garantii, penalitati, iin functie de natura serviciului prestat. In prezent, contractele pentru carduri prevad doar ca solicitantul este obligat sa plateasca toate comisioanele aferente, conform tarifului afisat la ghisee, fara a enumera fiecare cost iin parte. Prin urmare, consumatorul nici macar nu stie pentru ce este taxat, dupa ce semneaza contractul. Trebuie semnalat faptul ca, iinca din 2002, regulamentul BNR privind cardurile prevede ca iin contract trebuie sa fie mentionate toate taxele si comisioanele, iar raspunzatoare pentru aplicarea sa era Directia de Supraveghere din banca centrala.

Lege fara sanctiuni
In domeniul bancar nu se poate vorbi cu adevarat de protectia consumatorului, fara o colaborare iintre cele doua institutii: BNR si ANPC. Cel mai bun exemplu este ca legea privind contractele de credit de consum nu poate fi impusa bancilor. Institutiile de credit pot face orice, pentru ca nimeni nu aplica sanctiunile prevazute iin acest act normativ. Marian Zlotea afirma ca ANPC nu poate aplica sanctiuni pe baza acestei legi deoarece este de competenta bancii centrale, iar reprezentantii BNR spun ca legea este una care priveste protectia consumatorului si trebuie aplicata de ANPC. Astfel, una dintre cele mai importante legi din domeniul serviciilor bancare, act care transpune directivele europene iin materie, nu este valorificata pentru a apara interesele clientelei bancare.
O solutie pentru a iesi din impas este ca BNR sa-si asume responsabilitati iin zona protectiei consumatorilor. De fapt, iin aproape toate tarile, autoritatile de supraveghere a sistemului bancar au diverse atributii de acest gen. Cea mai recunoscuta este Federal Reserve, care desfasoara o activitate intensa, monitorizand toate tipurile de produse financiare pe care bancile le ofera clientilor, de la credite si depozite pana la e-banking si conturi curente. Pe langa activitatea de educare financiara a populatiei, Federal Reserve se ocupa si cu investigarea reclamatiilor primite de la persoanele fizice. Astfel, daca un consumator crede ca o institutie financiara i-a iincalcat drepturile, poate apela la banca centrala pentru a-si solutiona cererea, evitand varianta costisitoare de timp si bani pe care o presupune un proces iin instanta.

Ce pot face bancile centrale?
De asemenea, Financial Service Authority (FSA) - autoritatea care supravegheaza bancile din Marea Britanie - are grija ca drepturile englezilor sa nu fie iincalcate de banci. La fel ca si Fed, deruleaza permanent o intensa campanie de educare a populatiei cu privire la modul iin care trebuie alese produsele financiare, avertizand consumatorii asupra eventualelor capcane. In plus, FSA efectueaza frecvent controale la banci pentru a verifica daca termenii contractuali sunt echitabili, iar materialele promotionale nu induc iin eroare consumatorii. De exemplu, recent FSA a analizat peste 60 de tipuri de contracte de credite ipotecare pentru a analiza clauzele privind rambursarea anticipata.
Si Bafin, supraveghetorul bancilor germane, acorda o atentie deosebita protectiei consumatorilor. In fiecare an, institutia primeste iin jur de 5.000 de reclamatii cu privire la banci si la serviciile financiare. In opinia Bafin, nemultumirile clienti-lor arata slabiciunile din cadrul bancilor si reprezinta o sursa valoroasa pentru a vedea iin ce masura activitatea de supraveghere este eficienta. Astfel, solutionarea problemelor clientilor reprezinta o prioritate pentru supraveghetorul bancar din Germania. Acest lucru a fost sesizat si de autoritatea de supraveghere a sistemului bancar din Ungaria - Pszaf - care si-a extins atributiile si iin domeniul protectiei consumatorilor, dupa modelul celorlalte institutii occidentale. Din aceasta perspectiva, protejarea intereselor clientilor iin Romania este strans legata de implicarea BNR iin acest domeniu. Personalul bancii centrale este mai bine calificat pentru a iintelege aspectele mai subtile ale produselor financiare decat inspectorii ANPC si poate gasi astfel solutii mai bune pentru a proteja clientii de capcanele serviciilor bancare.

ANPC propune stergerea restantelor mici de la Biroul de Credit
Reprezentantii ANPC au precizat ca foarte multe persoane sunt iinscrise la Biroul de Credit cu datorii mai mici de 10 lei, din cauza carora nu mai pot avea acces la finantare. "O persoana nu poate ramane cu o datorie de 10 lei timp de cinci ani la Biroul de Credit, mai ales ca au fost cazuri cand persoanele nu au stiut niciodata de existenta datoriilor', a declarat Marian Zlotea, presedintele ANPC. Serban Epure, director general la Biroul de Credit, ne-a precizat ca au avut loc discutii pe marginea acestor aspecte cu reprezentantii ANPC, dar nu s-a stabilit nicio agenda clara. Epure a afirmat ca de la sfarsitul lunii ianuarie nicio banca nu mai raporteaza restantele mai mici de 10 lei. Cei care au apucat iinsa sa fie iinscrisi cu astfel de sume iin baza de date au ramas pe lista "rau-platnicilor'

2.4 Model contract de credit

Bibliografie

1. Basno C. Dardac N. Floricel C. - "Moneda Credit Banci" - Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995;
2. Dedu Vasile - "Gestiune bancara" - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1996, pag. 64;
3. Legea bancara nr. 58/1998;
4. www. Contracte bancare.Ro.