DREPT ELECTORAL

DREPT ELECTORAL

Dreptul Electoral este o subramurǎ a Dreptului Constitutional, format din totalitatea normelor juridice care reglementeazǎ organizarea si functionarea alegerilor precum si stabilirea rezultatelor acestora.

Alegeri au avut loc incǎ din stadiul de trib, la romani unde alegeri au avut loc chiar pe baza de buletine de vot. Alegerile dobandesc insemnǎtate o datǎ cu Evul Mediu (alegerea Papei). Initial principiul a fost cel al unanimitǎtii; ulterior s-a aplicat principiul majoritǎtii.

O componentǎ esentialǎ a Dreptului Electoral este studierea drepturilor electorale ale cetǎtenilor. Existǎ douǎ drepturi: dreptul de vot si dreptul de a fi ales. Dreptul de vot a reprezentat o cucerire tarzie a umanitǎtii si in istorie el a fost supus multor restrangeri numite censuri (censum - impozit pe avere). Initial censul (restrangerea dreptului de vot) era in functie de mǎrimea impozitelor plǎtite statului.

O concrescentǎ a acestei restrangeri a fost conditionarea dreptului de vot de plata unei sume de bani.

Alt cens (restrangere) a libertǎtii de vot a fost censul de sex (foarte tarziu femeile au primit dreptul la vot).

Alt cens a dreptului de vot a fost censul de culturǎ(puteai vota numai dacǎ stiai sǎ citesti).In unele state nu poti fi ales decat dacǎ ai studii superioare.

Altǎ restrangere este censul de rasǎ sau nationalitate.

Censul de varstǎ este singura ingradire a dreptului de vot unanim acceptatǎ si practicatǎ in prezent. Marea majoritate a statelor acordǎ drept de vot tinerilor incepand cu varsta de 18 ani. In Constitutia Romaniei dreptul de vot este reglementat la articolul 36: "au drept de vot cetǎtenii care au implinit 18 ani panǎ in ziua alegerilor inclusiv". Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintali pusi sub interdictie (interzisii judecǎtoresti).

De asemenea nu au drept de vot persoanele care au fost condamnate, prin hotǎrare definitivǎ la pierderea drepturilor electorale.

Dreptul de a fi ales (art. 37)

Au dreptul de a fi alesi cetǎtenii care au drept de vot si care indeplinesc urmǎtoarele conditii:

sǎ nu functioneze intr-un domeniu in care le este interzisǎ apartenenta la partide politice (nu au dreptul de a fi alesi militarii activi ai armatei, Politia, Serviciile Secrete, magistratii, judecǎtorii Curtii Constitutionale, diplomatii,, membrii TVR si ai radioului de stat).

candidatii sǎ fi implinit panǎ la data alegerilor varsta de 23 de ani minim pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiilor locale, sau varsta de 33 de ani pentru a fi alesi in Senat, sau varsta de 35 de ani pentru a fi alesi in functia de presedinte al Romaniei.

In ceea ce priveste alegerile locale, avand in vedere faptul cǎ suntem tarǎ membrǎ UE, Constitutia revizuitǎ permite cetǎtenilor strǎini, rezidenti in Romania, in conditiile unei viitoare legi sǎ poatǎ participa la alegerile locale (sǎ voteze si sǎ fie alesi in organele administrative locale).

Dupǎ revizuirea Constitutiei din anul 2003 si dupǎ intrarea Romaniei in UE, conform art. 38 din Constitutie cetǎtenii romani au dobandit si dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul UE. In raport de numǎrul locuitorilor sǎi, Romania a primit 35 de mandate in UE.

Sistemele electorale si modurile de scrutin utilizate in prezent:

Sistemul electoral desemneazǎ ansamblul normelor electorale, adicǎ al acelor norme juridice care reglementeazǎ dreptul de a alege si dreptul de a fi ales in organele reprezentative ale statului impreunǎ cu procedurile specifice acestui scop. De aceea Dreptul Electoral desemneazǎ ansamblul normelor juridice aplicabile alegerilor.

Iar dacǎ sistemul electoral desemneazǎ un ansamblu de proceduri, aceseta au urmǎtorul rol:

Procedurile electorale au scopul de a desemna pe conducǎtori si

astfel de a le conferi legimitate.

Procedurile electorale au ca scop cresterea gradului de participare a

cetǎtenilor la conducerea societǎtii.

Procedurile electorale au drept scop reprezentarea societǎtii.

Procedurile electorale au drept scop facilitarea relatiei de putere

dintre guvernanti si guvernati.

Procedurile electorale au drept scop accelerarea bipolarizǎrii vietii

politice.

Procedurile electorale sunt mijloace de educatie civicǎ.

Conceptul de scrutin electoral desemneazǎ modul de transformare legalǎ a vointei alegǎtorilor in mandate parlamentare (scrutin electoral = ansamblul actelor care constituie operatiunea electoralǎ propriu-zisǎ).

In lume sunt utilizate douǎ mari sisteme electorale: sistemul majoritar si sistemul proportional, sau variante ori combinatii ale acestor douǎ.

II. Sistemul electoral majoritar:

Este de origine britanicǎ si a fost utilizat pretutindeni in sec. XIX. Se pare cǎ originile lui stau incǎ in epoca tribalǎ. Sistemul majoritar se intemeiazǎ pe principiul majoritǎtii (care pare a fi un principiu axiomatic).

Sistemul majoritar are urmǎtoarele variante:

a) Sistemul majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin.

Din punct de vedere tehnic acest scrutin cuprinde urmǎtoarele operatii:

- tara se divizeazǎ intr-un numǎr de circumscriptii electorale egal cu numǎrul de mandate parlamentare puse in joc (aceastǎ departajare se face strict cantitativ);

- pe buletinele de vot sunt inscrise numele candidatilor aflati in competitie; alegǎtorul radiazǎ (taie) numele indezirabile si pǎstreazǎ numele favorit (practicǎ neuniformǎ);

- cel care obtine cele mai multe voturi castigǎ mandatul; acest sistem se foloseste in 84 de state ale lumii, fiind usor de inteles de cǎtre alegǎtori; in unele state pentru a se combate aventurismul politic se pretinde o cautiune electoralǎ;

Avantajele scrutinului uninominal:

1. Asigurǎ o suprareprezentare importantǎ partidului aflat in frunte (si in acest fel creazǎ guverne majoritare stabile).

2. Alegerile competitive se desfǎsoarǎ practice numai intre douǎ partide, conducand la formarea de majoritǎti parlamentare clare.

3. Datoritǎ circumpscriptiei parlamentare restranse, sistemul favorizeazǎ o mai bunǎ cunoastere a candidatilor de cǎtre electoral, o legǎturǎ directǎ intre alegǎtor si ales.

4. Sistemul avantajeazǎ simplificarea vietii politice, polarizand clar clasa politicǎ.

5. Combate absenteismul mai eficient decat alte moduri de scrutin.

6. Obligǎ pe alegǎtor sǎ voteze util (adicǎ sǎ-si dea votul pentru partidele care au sanse reale sǎ castige).

Dezavantajele scrutinului uninominal:

1. Genereazǎ institutii flagrante in reprezentare.

2. Sisteml uninominal depinde prea mult de geografia electoralǎ, conducand la manopere neloiale in aceastǎ privintǎ, cum ar fi procedeul gerrymandering (decupare de circumscriptii electorale in functie de interesele de partid).

3. Acest sistem impedicǎ reflectarea intregului spectru al optiunilor politice populare.

4. Multitudinea circumscriptiilor electorale creste costurile de organizare a alegerilor.

5. Sistemul majoritar creazǎ "feude electorale" si, deci "dinastii politice".

6. Costurile ridicate ale campaniei electorale obligǎ pe candidati la o atitudine clientelarǎ fatǎ de finantatorii particulari si asta le corupe prestatia parlamentarǎ ulterioarǎ.

b) Sistemul majoritar uninominal cu douǎ tururi de scrutin

In alegerile parlamentare acest sistem pare a fi mai just decat cel cu un tur dar conduce si el la situatii imorale (desistǎri plǎtite, aliante contra naturii).

In primul tur castigǎ cei care au obtinut majoritatea absolutǎ. In turul al doilea intrǎ dupǎ caz, fie primii doi clasati din primul tur, fie cei care au obtinut in primul tur un scor de mǎcar 12,5 %. In turul al doilea castigǎ cel care obtine majoritate relativǎ indiferent de scor sau de participare.

Acesta este sistemul dupǎ care sunt alesi in Romania presedintele tǎrii (Legea 370/2004 republicatǎ) precum si primarii (Legea 67/2004). La alegerile prezidentiale participǎ cei care au minim 35 de ani, au drept de vot si au obtinut o listǎ de cel putin 200.000 de sustinǎtori. Iese presedinte din primul tur cel care obtine majoritate absolutǎ (9.200.000 voturi). Dacǎ nu castigǎ nimeni in primul tur, dupǎ douǎ sǎptǎmani se organizeazǎ un al doilea tur la care participǎ primii doi clasati din primul tur. Castigǎ cel care obtine majoritatea de voturi, indiferent de numǎrul participantilor la vot.

O altǎ variantǎ a sistemului majoritar este scrutinul de listǎ plurinominal; alegǎtorul acordǎ votul nu unui candidat, ci unei liste de candidati. Castigǎ lista care a obtinut cele mai multe voturi. Existǎ un scrutin majoritar plurinominal cu un singur tur si un scrutin de listǎ (plurinominal) cu douǎ tururi.

Variante ale scrutinului de listǎ:

1. Scrutinul cu listǎ blocatǎ: alegǎtorul are un singur vot pe care il poate acorda unei liste fǎrǎ a putea intervene in alcǎuirea ei (lista este alcǎtuitǎ de conducerea partidului).

2. Scrutinul cu vot preferential: alegǎtorul poate interveni in ierarhia prestabilitǎ de partid (pune un numǎr de ordine preferential in dreptul fiecǎrui candidat).

3. Scrutinul cu vot alternativ: in circumpscriptia cu un mandate alegǎtorul scrie el in ordinea preferintelor numele candidatilor. Stabilirea invingǎtorului se face prin despuieri succesive ale urnelor. Numele candidatilor se scriu in ordine descrescǎtoare a preferintelor.

4. Scrutinul cu panasaj: alegǎtorul isi selecteazǎ candidatii din toate listele electorale, alcǎtuindu-si propriul sǎu buletin de vot. Sistemul a fost folosit in Franta, dupǎ rǎzboi.

c) Sistemul reprezentǎrii proportionale:

A apǎrut in a doua jumǎtate a sec. XIX sub presiunea partidelor muncitoresti care se infiintaserǎ. In prezent este folosit in peste 57 de state ale lumii. Romania l-a folosit intre 1990 si 2008.

Acest sistem se intemeiazǎ pe principiul proportionalitǎtii, care instituie in sfarsit, justitia electoralǎ: sǎ atribui fiecǎrui partid un numǎr de mandate proportional cu forta numericǎ realǎ a partidului, adicǎ proportional cu scorul sǎu electoral. In aceste conditii:

- se stabileste coeficientul electoral (numǎr minim de voturi pentru un deputat/senator). In Romania sunt necesare 70.000 de voturi pentru a fi ales deputat si 160.000 voturi pentru a fi ales senator.

- unitǎtile administrativ - teritoriale sunt si circumscriptii electorale, deci aveam 42 de circumscriptii electorale corespunzǎtoare celor 41 de judete + municipiul Bucuresti. Fiecǎrei cirsumscriptii (judet) I se alocau un numǎr de mandate proportional cu populatia judetului.

- pe aceste mandate concurau filialele judetene ale partidelor politice sau independente.

- fiecare partid primeste un numǎr de mandate proportional cu scorul electoral dobandit.

In aceste conditii cea mai dificilǎ problemǎ este aceea a redistribuirii resturilor electorale, ceea ce presupune un complicat algoritm matematic.

In redistribuirea resturilor electorale se utilizeazǎ urmǎtoarele metode:

metoda celui mai mare rest

metoda d'hondt - este un sistem care utilizeazǎ media ponderatǎ

metoda celei mai mari medii

metoda numǎrului impar

metoda coeficientului ratificat

etc

Avantajele reprezentǎrii proportionale:

acest sistem consolideazǎ rolul s influenta partidelor politice

permite reprezentarea in Parlament a populatiei tǎrii conform tuturor nuantelor existente in acea tarǎ

asigurǎ alegǎtorilor egalitatea voturilor (Parlamentul reflectǎ cu exactitate toate tendintele corpului electoral)

favorizeazǎ multipartidismul (multiplicarea partidelor), dar si independenta acestora, fiindcǎ ele pot ajunge in Parlament fǎrǎ sǎ fie obligate sǎ intre in coalitii

asigurǎ reprezentarea minoritǎtilor, proportional cu voturile obtinute

promoveazǎ justitia electoralǎ (echitatea: fiecare partid primeste proportional scorul electoral realizat)

previne formarea unei majoritǎti artificiale

acordǎ prioritate programelor politice (partidelor) iar nu personalitǎtilor

calculele electorale ale acestui sistem prezintǎ rigoare matematicǎ

este un mod de scrutin onest (evitǎ aliantele dubioase sau desistǎrile plǎtite)

Dezavantajele reprezentǎrii proportionale:

stimuleazǎ multiplicarea partielor politice

fiind scrutin de listǎ nu permite alegǎtorului sǎ-si exprime optiunea pentru un anumit candidat

intrerupe relatia alegǎtor - ales

depersonalizeazǎ functia parlamentarǎ

poate complica viata politicǎ a natiunii, dacǎ unele partide pǎtrunse in Parlament sunt necomunicante

se sacrificǎ majoritatea in folosul minoritǎtii

sistemul proportional are exactitate si justitie dar nu are eficacitate

ambitionand sǎ valorifice integral voturile prin redistribuirea resturilor, sistemul complicǎ procedura

Sistemului reprezentǎrii proportionale ii este specific pragul electoral , adicǎ un scor electoral minim necesar pentru a pǎtrunde in Parlament. Unele state utilizeazǎ pragul electoral, altele nu. In Romania, pragul electoral este de 5%.

De asemenea, o alta creatie electoralǎ este si prima majoritarǎ sau prima electoralǎ si care este o gratificatie pe care legea electoralǎ o acordǎ partidului majoritar. Foarte putine state utilizeazǎ prima electoralǎ. Romania a folosit prima electoralǎ in perioada interbelicǎ.

d) Sistemele electorale mixte:

sunt o combinatie a celor douǎ mari sisteme: majoritar si proportional, combinatie fie echilibratǎ, fie dezechilibratǎ in favoarea unuia dintre cele douǎ sisteme;

v     Sisteme mixte cu dominantǎ majoritarǎ

a. Scrutinul cu vot cumulativ:

- alegǎtorul dispune de un numǎr de voturi egal cu numǎrul de mandate aflate in competitie (si pentru care fiecare partid depune o listǎ);

- alegǎtorul poate sǎ dea toate voturile aceluiasi candidat sau unor candidati diferiti;

- castigǎ cel care cumuleazǎ cel mai mare numǎr de voturi;

- sistemul profitǎ mai ales minoritǎtii (partidelor minoritare)

b. Scrutinul cu vot limitat:

- este inversul scrutinului cu vot cumulativ;

- alegǎtorul primeste un numǎr de voturi mai mic decat mandatele puse in joc si nu are voie sǎ le acorde pe toate unui singur candidat;

- profitǎ partidelor majoritare; mai este folosit astǎzi in Spania.

c. Scrutinul cu vot unic netransferabil:

- indiferent de numǎrul candidatilor inscrisi pe liste, alegǎtorul dispune de un singur vot;

- rǎspunderea pentru rezultate revine astfel partidelor care trebuie sa decidǎ asupra numǎrului de candidati pe care il propun.

d. Scrutinul municipal din Franta:

- fie un vot de listǎ: dacǎ nici una dintre liste nu a obtinut majoritatea absolutǎ se procedeazǎ la un al doilea tur de scrutin in urma cǎruia lista majoritarǎ, chiar dacǎ nu detine majoritate absolutǎ, primeste ca primǎ electoralǎ jumǎtate din mandatele puse in joc + dreptul de a participa in mod proportional la redistribuirea mandatelor rǎmase.

v     Sisteme mixte cu dominantǎ proportionalǎ

a. Sistemul francez de listǎ (sistemul inrudirilor):

- listele produse de cǎtre partdie puteau pactiza: puteau incheia aliante electorale prealabile cu dreptul de a-si inrudi listele;

- dacǎ listele inrudite obtineau majoritate absolutǎ, ele isi judecau toate mandatele puse in joc (si care se impǎrteau intre partidele invingǎtoare).

b. Sistemul Hare (votul unic transferabil):

- se stabileste un coefficient electoral (numǎrul minim de voturi pentru a dobandi mandatul);

- castigǎ cel care depǎseste coeficientul electoral;

- votul alegǎtorului este transferabil: el mentioneazǎ pe buletinul de vot prima sa preferintǎ, a doua, a treia etc (dacǎ candidatul favorit a obtinut deja numǎrul necesar de voturi, votul respectiv se transferǎ celui de-al doilea).

v     Sisteme mixte echilibrate

Sistemul german al buletinului dublu:

- mandatele se impart in douǎ jumǎtǎti: o jumǎtate se obtine prin sistemul majoritar si o jumǎtate prin sistemul proportional.

In consecintǎ, alegǎtorul primeste un buletin de vot impǎrtit in doua jumǎtǎti: in jumǎtatea din stanga bifeazǎ numele candidatului favorit, iar in jumǎtatea din dreapta bifeazǎ partidul favorit si deci list ape care acesta o propune.

Avantajele sistemelor electorale mixte:

- inlǎturǎ multe dintre consecintele defavorabile ale celorlalte sisteme;

- legǎtura dintre alegǎtor si ales se personalizeazǎ;

- partidele mici primesc sansa de a intra in Parlament;

Dezavantajele sistemelor electorale mixte:

- incǎ persistǎ confunzii in relatia alegǎtor - ales;

- pierderile de voturi exprimate cel mult se diminueazǎ dar nu stopeazǎ;

- cresc costurile electorale;