DREPT INTERNATIONAL - INTRODUCERE

DREPT INTERNATIONAL - INTRODUCERE

- Constituirea Comunitatii Economice Europene (CEE), prin Tratatul de la Roma

- Bruxelles - unificarea executivului si a legislativului o singura administratie unificare economica si legislativa

- Actul Unic European (revizieste Tratatul de la Roma) Piata Unica Europeana & libertatea de circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor, capitalurilor

- Tratatul de la Maastricht - crearea Uniunii Europene (UE): se introduce moneda unica europeana; o politica externa si de securitate comuna (PESC); colaborare in domeniul justitiei si al afacerilor interne

- Roma - Constitutia Europeana: inlocuieste tratatele de constituire si unificare a Comunitatilor Europene. Art.4 are in vedere politici economice bazate pe cooperare, economii de piata deschise si concurentiale;

- promovarea unor piete comune

- armonizarea politicilor economice ale statelor membre

- cooperarea economica reciproca pe baza principiilor economice de piata functionale impune politici comerciale armonizate, incredere si conditii legislative, fara de care ideea de libertate a circulatiei persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalurilor, dreptul de stabilire, nu pot fi concepute.

CEE (Comunitatea Economica Europeana) este in prezent cel mai mare spatiu comercial din lume (25% din comertul mondial se deruleaza in acest spatiu).

CE (Comunitatile Europene) s-au nascut prin tratate europene de tip clasic, conventional, dar in evolutia lor au fost atribuite puteri normative institutiilor comunitare (in prezent structuri functionale unice, cu reguli si conditii proprii). Activitatea normativa a acestor institutii a dus la crearea si consolidarea dreptului comunitar european.

Anumite norme juridice adoptate de institutiile comunitare sunt direct aplicabile in structura interna a statelor europene. Majoritatea normelor de drept comunitar sunt obiective, principii si recomandari pe care legislatia interna a statelor membre trebuie sa le implementeze pentru a le armoniza. Fundamentul juridic al dreptului comunitar european il reprezinta principiul armonizarii legislatiilor tarilor membre, care se regaseste in Tratatul de la Roma de constituire a CEE.

Dreptul comunitar european se compune din 3 categorii de reglementari. Consiliul de ministri al CEE poate emite:

Regulamente

Au aplicabilitate directa in dreptul intern al statelor membre. Aceste reglementari sunt emise in special in dreptul concurentei, dar si in dreptul societatilor (cazul asa-numitelor "societati europene# care isi au sediul in UE, si nu pe teritoriul statelor membre).

Directive (la propunerea Comisiei Europene)

Fixeaza obiective si principii ale reglementarii, dar lasa statelor membre libertatea de a alege modalitatile proprii de imprementare a acestora. Sunt guvernate de principiul subsidiaritatii, respectiv trebuie implementate in dreptul intern pentru a avea aplicabilitate. Directivele europene sunt emise mai ales in dreptul societar (al societatilor comerciale) si al pietei de capital.

Tratate bilaterale

Intre statele membre in domeniul recunoasterii reciproce a societatilor (inclusiv in cazul in care societatile isi schimba sediul dintr-o tara contractanta in alta), al fuziunii intre societatile resortisante (apartin unui stat, dar isi desfasoara activitatea in alt stat) ale acestora, al brevetelor de inventie ("brevet comunitar"), al executarii silite a unor decizii ale puterii judecatoresti. Tratatul CEE permite incheierea tratatelor bilaterale.

Principiul subsidiaritatii este dat de regula conform careia CE poate interveni doar pentru a ajuta comunitatea statala, regionala sau locala, atunci cand aceasta nu isi poate rezolva in mod rezonabil propriile probleme.

Principiul subsidiaritatii refuza concentrarea atribuita la nivelul superior al CE, indeplinirea acestor atributii fiind lasate pe seama autoritatilor statelor membre, ori a comunitatilor regionale sau locale, mult mai bine plasate pentru a-si rezolva propriile probleme.

Doctrina catolica si cea liberala a subsidiaritatii sunt fundamentele Constitutiei UE. Doctrina crestina (in special cea catolica) pretinde ca individul este liber si responsabil de modul in care isi construieste destinul. Interventia divina este o solutie de rezerva (subsidium) pentru cazurile in care individul ar fi privat de capacitatea de a-si construi propriul destin.

Doctrina liberala are la baza ideea subsidiaritatii: statul este subsidiar fata de persoana. Individul trebuie protejat de orice interventie nejustificata a statului, pentru ca individul e prevazut a fi capabil sa asi rezolve problemele din initiativa si cu mijloace proprii. Statul trebuie sa se preocupe doar de rezolvarea sarcinilor sale generale, care nu sunt la indemana particularlor (aparare, politici economice si sociale), si sa intervina doar acolo unde individul are nevoie de ajutor. Adica sa isi limiteze atributiile la rezolvarea acelor probleme asupra carora indivizii nu au nici un fel de initiativa, sau nu dispun de mijloacele adecvate.

Interventia puterii publice e admisibila doar acolo unde autonomia individuala sau de grup social se dovedeste a fi insuficienta pentru atingerea unei finalitati.

Principiul subsidiaritatii impune ca deciziile sa fie luate la nivelul colectivitatii celei mai de jos, interventia puterii centrale sau unionale fiind admisibila doar daca aceasta ar avea o eficienta mai ridicata. Principiul subsidiaritatii apare in cuprinsul Actului Unic European, art.130R (actualmente art.174), cu referire la politica de mediu.

Tratatul de la Maastricht (1992) face trimitere explicita la principiul subsidiaritatii ca regulator al competentelor CE si ale statelor membre. Preambulul tratatului contine prevederea conform careia "statele membre isi exprima vointa realizarii unei uniuni cat mai stranse intre popoarele Europei, in care deciziile sunt luate cat mai aproape de cetateni, conform principiului subsidiaritatii".

Societatile comerciale si valorile mobiliare emise de acestea sunt domenii esentiale ale acquis-ului comunitar. Acquis-ul este instrumentul juridic din acre rezulta legislatia statelor membre. Tratatul de la Roma instituie principiul libertatii de stabilire pentru societatile comerciale constituite in statele membre ale pietei comune. Libera concurenta intre acestea presupune un statut juridic legal, de unde necesitatea coordonarii legislatiei statelor membre.

Solutii alternative:

a)      societatea de tip european, supusa unor reguli unice care sa se integreze ca atare;

b)      societatea de drept european (societas europea), entitate supranationala, constituita direct in baza dreptului comunitar european.

Initial a fost adoptata odeea societatii de tip european. Constructia acestui gen de societate presupune armonizarea legislatiilor pe calea directivelor. GEIE (Grupul European de Interese Economice).

Societas europea, conform proiectului Sanders (1968)reprezinta o noua structura supranationala, comunitara. In caz de lacuna de reglementare a statutului, a ramas sa se completeze cu dreptul tarii unde societatea isi va stabili sediul social.

Societatea Anonima Europeana se dorea a fi instrumentul juridic al grupului de societati, grup concentrat pe cooperarea economica.

In dreptul societatilor, art.54-3 al Tratatului de la Roma permite adoptarea de directive destinate a coordona in masura necesarp si pentru a le face echivalente, garantiile care sunt cerute in statele membre ale societatii, pentru a proteja interesele asociatilor si ale tertilor.

Dreptul oricarei persoane fizice sau juridice de a desfasura o activitate economica pe teritoriul oricarui stat membru include infiintarea unor societati comerciale, filiale, sucursale, agentii comerciale. O societate poate avea sediul, conducerea sau principalul loc de activitate in orice stat membru, altul decat statul de inmatriculare. Tendinta de inmatriculare este ca societatea coemrciala sa fie din ce in ce mai complexa si mai reglementara.

Directivele referitoare la dreptul bursier sunt destinate a institui o concordanta intre notiunile existente, sa fixeze cadrul unei piete bursiere si sa puna in practica o garantie in favoarea investitorilor si actionarilor minoritari, asigurand dezvoltarea pietei in conditii de transparenta.

Principiile esentiale ale pietei de capital:

Principiul transparentei

Egalitatea intre actionari