DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA

DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA

NOTIUNEA DREPTULUI DE PROPRIETATE

INDUSTRIALA

Creatiile care fac obiectul de protectie in cadrul proprietatii industriale constituie, desi nu in totalitatea lor, produse ale activitatii creatoare a omului, ele facand obiect de reglementare in dreptul conventional inaintea dreptului de autor, Spre deosebire insa de dreptul de autor, care protejeaza creatiile de forma, cele care fac obiectul proprietatii industriale constituie creatii de fond, creatii utilitare

In prezent, institutiile care alcatuiesc proprietatea industriala formeaza obiect de studiu, dar si de reglementare, sub denumirea aproape unanim acceptata, de 'dreptul proprietatii intelectuale' . Aceasta denumire este folosita si in doctrina romaneasca si credem ca legiuitorul roman ar trebui sa urmeze exemplul francez, grupand reglementarile separate azi, intr-un Cod al proprietatii intelectuale. Adoptarea unui astfel de Cod ar constitui nu doar un prilej de unificare a reglementarii ci si de uniformizare a solutiilor in materii asemanatoare. Intre materiile care reclama regandirea solutiilor se afla si caile de atac impotriva hotararilor Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci.

Dreptul proprietatii industriale cuprinde totalitatea ideilor concretizate de autori, necesare progresului economic si tehnic, cu privire la individualizarea unor creatii cu aplicabilitate industriala. Stricto sensu, proprietatea industriala poarta asupra inventiilor, modelelor si desenelor industriale, marcilor care individualizeaza producatorii si prestatorii de servicii, precum si topografiile produselor semiconductoare.

Ca subramura de drept, dreptul proprietatii industriale reprezinta 'ansamblul de norme juridice care reglementeaza raporturile privitoare la creatiile aplicabile in industrie, precum si la semnele distinctive ale unei asemenea activitati'. Dreptul subiectiv de proprietate industriala a fost definit ca fiind ' acea posibilitate recunoscuta de lege titularului acestui drept-persoana fizica sau juridica-de a folosi in mod exclusiv o creatie intelectuala aplicabila in industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activitati industriale'.

Subiectul protectiei acestor norme este tot creatorul-persoana fizica sau juridica-autorul acestor metode tehnico-aplicative care au menirea de a imbunatati calitativ sau cantitativ realizarea la scara industriala a unui produs sau autorul acestor elemente de identificare estetica sau simbolica a unui produs industrial.

2. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE

INDUSTRIALA

Dreptul proprietatii industrial are ca obiect brevetul de inventie,metodele de utilizare,desenele sau modelele industriale,marcile de fabrica sau de comert, marcile de serviciu, numele comerciale si indicatiile de provenienta sau denumirile de origine, tehnologia produselor semiconductoare, precum si reprimarea concurentei neloiale.

In sens larg al acceptiunii, proprietatea industriala nu se refera numai la industrie si comert. Proprietatea industriala se aplica si domeniului industriei agricole si extractive, precum si tuturor produselor fabricate sau naturale.

In literatura juridica s-a aratat ca obiectul dreptului de proprietate industriala se imparte in doua categorii: creatii noi si semne noi. Prima categorie, creatiile noi, cuprinde inventiile, know-how-ul, desenele si modelele industriale si modelele de utilitate. Cea de-a doua categorie, semnele noi, contine marcile si denumirile de origine si indicatiile de provenienta.   

Dreptul proprietatii industriale se incadreaza in categoria generala a proprietatii intelectuale.

3. IZVOARELE DREPTULUI DE PROPRIETATE

INDUSTRIALA

Dreptul de proprietate industriala are doua categorii de izvoare: interne si internationale.

Izvoarele interne[2]

Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie republicata-M.Of.nr.752 din 15 oct. 2002;

REGULAMENT din 18 aprilie 2003 de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie; 

Legea nr. 93/1998 privind protectia tranzitorie a brevetelor de inventie publicata in M. Of. nr.186/20 mai 1998; 

Hotararea pentru aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obtinut de titularul unui brevet, prevazute la art.73 din legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie, republicata, publicata in Monitorul Oficial Nr.32 din 22 ian. 2003;

Legea nr.129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale republicata - M.Of.nr.193/26 mart. 2003;

HOTARARE nr. 1.171 din 2 octombrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, republicata;

Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.41/1998 privind taxele in domeniul protectiei proprietatii industriale si regimul de utilizare a acestora;

Legea nr. 16 /1995 privind protectia Topografiilor Produselor semiconductoare (M.Of.Nr.45 din 9 mart. 1995);

Hotararea Guvernului Romaniei nr. 535 /1996 pentru aprobarea Regulamentului privind inregistrarea topografiilor circuitelor  integrate; (M.Of.Nr.172 din 1 aug. 1996);

Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, publicata in M.Of. nr. 161 din 23 apr. 1998.[3]

3.2. Izvoarele internationale

Incepand cu secolul al XIX-lea vocatia internationala a dreptului de creatie intelectuale a determinat includerea in conventiile comerciale bilaterale a unor prevederi referitoare la proprietatea industriala. Datorita dezvoltarii comertului international si avantului creatiei tehnice, sistemul conventiilor bilaterale a devenit necorespunzator.

Necesitatea protectiei creatiei industriale a impus noi forme de cooperare prin care sa se realizeaza o uniformizare legislativa.

Au luat nastere numeroase conventii:

Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale, in forma revizuita la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificata de Romania prin Decretul nr.1777 din 28 dec. 1968 - B.Of. nr.1 din 6 ian. 1969;

Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea internationala a brevetelor de inventie din 26 martie 1971, modificat la 28 septembrie 1979 la care Romania a aderat prin Legea nr.3/1998 - M.Of.nr.10 din 14 ian. 1998;

Tratatul de cooperare in domeniul brevetelor, adoptat la Conferinta diplomatica de la Washington la 19 iunie 1970, ratificat de Romania prin Decretul nr.81 din 2 martie 1979 - B.Of.nr.22 din 8 mart.1979;

Tratatul de la Budapesta privind recunoasterea internationala depozitului de microorganisme in scopul procedurii de brevetare, semnat la 28 aprilie 1977 si modificat la 26 septembrie 1980 la care Romania a aderat prin Legea nr.75/1999 - M.Of.nr.210 din 13 mai 1999;

Regulamentul pentru aplicarea Tratatului de la Budapesta privind recunoasterea internationala  a depozitului microorganismelor in scopul procedurii de brevetare;

Conventia privind eliberarea brevetului european adoptata la Munchen la 5 octombrie 1973 si Actul de revizuire a acesteia adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000 prin care Romania a aderat prin Legea nr.611/2002 - M.Of.nr.844 din 13 nov. 2002;

Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora pe de alta parte semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat de Romania prin Legea nr.20/1993 - M.Of.nr.73 din 12 apr. 1993;

Acordul dintre Romania si statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS) semnat la Geneva la 10 decembrie 1992, ratificat de Romania prin Legea nr.19/1993 - M.Of.nr.75 din 16 apr. 1993;

Acordul prin care s-a convenit aderarea Romaniei la Acordul central european de comert liber (CEFTA), Cracovia, 21 decembrie 1992, semnat la Bucuresti la 12 aprilie 1997, ratificat prin Legea nr.90/1997 - M.Of.nr.108 din 30 mai 1997;

Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale de Comert - Anexa 1C.Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert incheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994, ratificat de Romania la 22 decembrie 1994 prin Legea nr.133/1994 - M.Of.nr.360 din 27 dec. 1994;

Aranjamentul de la Haga privind depozitul international de desene si modele industriale, din 6.XI 1925, cu modificarile si completarile ulterioare, la care Romania a aderat prin Legea nr.44/1992 - M.Of.nr.95 din 15 mai 1992;

Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea desenelor si modelelor industriale, semnat la 8 octombrie 1968 si revizuit la 28 septembrie 1979, la care Romania a aderat prin Legea nr.3/1998 - M.Of.nr.10 din 14 ian. 1998;

Conventia pentru instituirea Organizatiei Mondiale de Proprietate Intelectuala semnata la Stockholm, 14 iulie 1967, ratificata de Romania prin decretul nr.1175 din 28 dec. 1968 - B.Of.nr.1 din 6 ian. 1969;

Actul de la Geneva si Aranjamentul de la Haga privind inregistrarea internationala a desenelor si modelelor industriale, adoptat la 2 iulie 1999, ratificat de Romania prin Legea nr.15/2001 - M.Of.nr.103 din 28 feb. 2001;

Tratatul privind proprietatea intelectuala in materie de circuite integrate, semnat la Washington D.C. la 26 mai 1989[4].

4. NATURA JURIDICA SI TRASATURILE

DREPTULUI DE PROPRIETATE INDUSTRIALA

In doctrina romaneasca, dreptul proprietatii industriale, ca drept subiectiv, consta in facultatea recunoscuta de lege titularului acestui drept de a folosi, in mod exclusiv, o creatie aplicabila in industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activitati industriale.

Din aceasta definitie rezulta cateva elemente care caracterizeaza acest drept subiectiv:

Ca orice drept subiectiv, acesta este o aptitudine,o putere recunoscuta titularului de a executa aceasta prerogativa, iar nu o obligatie. Cu toate acestea legislatia stabileste si obligatiile de exercitare a drepturilor, existand sanctiuni specifice sub forma limitarii exclusivitatii sau chiar a decaderii din drept, daca dreptul subiectiv nu este exercitat intr-o a nume perioada de timp sau intr-o anumita modalitate.

Recunoasterea de catre lege a acestui drept este o caracteristica fundamentala, deoarece permite titularului sa utilizeze forta coercitiva a statului pentru exercitarea deplina a dreptului sau. Recunoasterea de catre stat este bilaterala, in timp si teritoriu.

Titularul dreptului de proprietate industriala poate fi orice persoana fizica sau juridica.

Ceea ce apare specific continutului acestui drept este prerogativa folosintei, pe care titularul dreptului o poate exercita exclusiv, direct si nemijlocit. Titularul dreptului detine jus posidendi, facultatea de a recunoaste, a poseda si a decide asupra modalitatilor de folosire a bunului incorporat, jus utendi, folosinta acelui bun, jus fruendi, capacitatea de a culege fructele civile ale acelui bun, jus abutendi, dreptul de a dispune dupa propria sa vointa asupra bunului respectiv .

In urma analizei dreptului subiectiv de proprietate industriala se pot extrage urmatoarele concluzii cu privire la caracterele juridice ale acestui drept:

dreptul de proprietate industriala are un caracter complex, el conferind creatorului unele drepturi morale, iar titularului dreptului de exploatare, care se identifica cu titularul brevetului sau al certificatului de inregistrare, un drept exclusiv de folosinta, drept patrimonial, opozabil erga omnes, transmisibil prin acte intre vii, pentru cauza de moarte si, in unele cazuri, prin efectul legii;

este un drept in principiu temporar, titularului recunoscandu-i-se exclusivitatea folosintei pentru un numar de ani care variaza in functie de categoria de proprietate industriala si de legislatia nationala. Am folosit sintagma 'in principiu temporar' deoarece legea prevede prelungirea valabilitatii unui certificat care confera puteri depline titularului practic pe perioada neutilizata, la expirarea fiecarui termen consacrat de lege pentru acordarea protectiei, cu conditia respectarii anumitor proceduri de catre titular la expirarea acestui termen;

Dreptul de proprietate industriala, care consta in dreptul exclusiv de exploatare a obiectului protectiei, este limitat in timp si teritoriu, chiar si in cazul semnelor distinctive, pentru care se poate obtine protectia la infinit, acest lucru se realizeaza prin prelungirea repetata a duratei de protectie; exceptie de la aceasta regula facand informatiile, dar acestea isi pierd valoarea de la sine, prin trecerea timpului sau prin actele de divulgare voluntare sau involuntare, prin care ele ajung la cunostinta tuturor[6];

Natura juridica a dreptului proprietatii industriale, este una din problemele deosebit de discutate in literatura juridica de specialitate. Ca si in cazul dreptului de autor, au exista doua teze majore sustinute de experti:

prima, conform careia dreptul creatiei industriale este un drept moral, exprimand personalitatea umana, drept care comporta si consecinte patrimoniale;

cea de-a doua tendinta doctrinara socoteste dreptul creatiei industriale in drept complex, alcatuit dintr-o suma de drepturi patrimoniale si morale fara ca vreuna din aceste categorii de drepturi sa fie subordonata celeilalte.

Rezulta deci ca dreptul de proprietate industriala este un pachet de drepturi patrimoniale, care comporta si consecinte nepatrimoniale.