DREPTUL DE RETENTIE

DREPTUL DE RETENTIE

Def.Dreptul de retentie este un drept in temeiul caruia cel ce detine un bun imobil sau mobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, este indreptatit sa retina lucrul respectiv, sa reuze deci restituirea, pana cand creditorul lucrului isi va executa obligatia ce o are catre el, cu privire la aceasta, pltindu-I totodata si sumele cheltuite cu pastrarea, intretinerea ori imbunatirea lucrului.

Aplicatii: cazuri de recunoastere a dreptului de retentie

Creditorul gagist poate refuza restituire lucrului dat in gaj inainte de a fi primit plata creantei

Dreptul hotelierului si al carausului de a retine lucrurile calatorului pana la plata cazarii, lucrului transportat pana la plata transportului, dreptul vanzatorului care nu a primit pretul lucrului vandut de a nu preda lucrul pana ce nu va fi achitat, chiriasul a carui evacuare din imobil se cere, poate fi evacuar daca in prealabil locatorul sau noul dobanditor il despagubesc de cheltuielile care le-a facut cu lucrul.

Natura juridica: Natura dereptului de retentie rezulta din caracterele sale si anume:

1.dreptul de retentie este opozabil creditorilor chirografari si titularului lucrului, precum si creditorilor privilegiati si ipotecari privind acel lucru, ale caror privilegii si ipoteci s-au nascut ulterior intrarii lucrului in detentia creditorului retentor.

Dreptul de retentie nu este opozabil creditorilor privilgiati si ipotecari anteriori intrarii lucrului in detentia retentorului.

2.dreptul de retentie nu confera perrogativa urmaririi lucrului in mana altei persoane. Dreptul de retentie inceteaza prin pierderea detentiei asupra lucrului si nu mai poate fi recastigat.

3.creditorul retentor nu se bucura de prerogativa de preferinta asupra pretului lucrului, dar urmarirea sau vanzarea lucrului implica predarea lui de catre detentor, ceea ce se va face decat daca se va plati acestuia creanta sa in legatura cu acest lucru, astfel incat creditorul retentor va fi platit inaintea celorlalti creditori, ceea ce practic echivaleaza cu dreptul de preferinta.

4.dreptul de retentie este indivizibil, adica se extinde asupra intregului lucru pana la achitarea integrala a datoriei in legatura cu lucrul.

5.dreptul de retentie confera titularului o simpla detentie precara de unde rezulta ca detentorul, adica creditorul retentor nu are dreptul la fructe si nici nu poate invoca detinerea sa, pentru dobandirea, prin uzucapiune a proprietatii bunului.

6.dreptul de retentie nu confera nici posibilitatea de a vinde lucrul pentru a fi platit din prtul obtinut, asa cum poate face creditorul gagist.

7.ca atribut al dreptului de gaj (se declara la notar), retentia prezinta unele particularitati: se aplica numai la mobile, presupune dreptul de urmarire si cel de preferinta.

Efecte:

Dreptul de retentie confera posibilitatea debitorului obligatiei de restituire sau de predare a unui lucru mobil sau imobil ce apartine altuia de a-l retine, de a refuza predarea lui pana cand creditorul lucrului isi va executa obligatia ce o are catre el, cu privire la aceasta, platindu-I totodata si sumele cheltuite cu pastrarea, intretinere si imbunatatirea lucrului.

Invocarea dreptului de retentie

De regula dreptul de retentie se invoca pe cale de exceptie privind restituirea bunului. Uneori dreptul de retentie constituie o expresie a exceptiei de neindeplinire a contractului.